Status as ethnically persecuted refugee under Law No. 189/2000 and burden of proof for pre-1940 displacement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s decision which had previously rejected the claimants' lawsuit against the County Pension Commission. The dispute concerned the claimants' attempt to have their status recognized as ethnically persecuted and displaced/refugees under Law No. 189/2000, seeking the associated monetary benefits after the Commission and first instance court denied their requests based on insufficient evidence. The Court ruled that the claimants failed to provide concrete proof that they resided in Bessarabia prior to 1940 or that they fled to Romania after that date, determining that witness testimonies were inconclusive because the witnesses did not have direct knowledge of the claimants' specific situation. The decision relied on the definitions in Article 1 of Law No. 189/2000 and Article 2 of Government Order No. 127/2002 regarding the status of displaced persons, concluding that the burden of proving ethnic persecution and displacement was not met, thus leaving the lower court's rejection of the benefits claim in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 1 din Legea nr. 189/2000; Status as ethnically persecuted refugee under Law No. 189/2000 and burden of proof for pre-1940 displacement: Potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000, „beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantele C.A. și F.M., prin cererile cu nr. 62366 din 5 iunie 2003 și nr. 751 din 9 ianuarie 2004, au solicitat Comisiei Județene de Pensii Bacău, să le recunoască calitatea de persoană persecutată etnic, strămutată/refugiată, în condițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu consecința beneficiului drepturilor bănești prevăzute de această lege.
Prin hotărârile nr. 751 și nr. 759 din 9 ianuarie 2004, pârâta a respins cererile reclamantelor, constatând că acestea nu au făcut dovada calității de persoană strămutată.
Ambele petente au formulat o contestație unică împotriva celor două hotărâri, motivând că în calitate de surori, au fost nevoite să-și părăsească domiciliul din Basarabia, împreună cu părinții T.P. și T.E., în luna martie 1942, fiind apoi deportate, refugiate, în perioada decembrie 1943 - ianuarie 1944.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 159 din 26 martie 2004, a respins contestația formulată de reclamantele C.A. și F.M., ca nefondată.
Nemulțumite de această soluție, reclamantele C.A. și F.M. au promovat recursul de față, reiterând motivele din fața instanței de fond.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000, „beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.
Art. 2 din H.G. nr. 127/2002: „prin persoană strămutată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
În cauză, din actele depuse la dosarul cauzei, reclamantele nu au făcut dovada că s-ar fi refugiat din Basarabia, în România, după anul 1940 sau că ar fi domiciliat în Basarabia, anterior anului 1940.
Este adevărat că legea prevede posibilitatea părților de a uza de orice mijloc de probă în dovedirea adevărului, inclusiv de martori, însă din depozițiile acestora nu rezultă că ar fi cunoscut direct situația recurentelor, așa încât afirmațiile acestora sunt neconcludente.
Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică, recursul declarat de C.A. și F.M. urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.A. și F.M. împotriva sentinței civile nr. 159 din 26 martie 2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2005.