Negative jurisdictional conflict resolved: Bucharest Tribunal to hear criminal-proceeding-duration challenge after terrorism charge dropped

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 25.06.2021, în temeiul art. 47 alin. (1) şi art. 50 C. proc. pen., raportat la art. 4882 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bucureşti, excepţie invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a contestaţiei privind durata procesului formulată de petentul A., în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de la Tribunalul Bucureşti a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 4882 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a contestaţiei aparţine după cum urmează:

a) în cauzele penale aflate în cursul urmăririi penale, judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă;

Conform prevederilor art. 38 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., curtea de apel judecă în primă instanţă infracţiunile prevăzute în C. pen. la art. 394-397, 399-412 şi 438-445.

Prin ordonanţa din data de 26.06.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, în Dosarul nr. x/2019, ce face obiectul criticilor formulate de petent, s-a dispus, între altele, în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a), art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii, în formă tentată, prevăzută de art. 412 alin. (2) C. pen., a infracţiunii de acţiuni împotriva ordinii constituţionale, prevăzute de art. 397 alin. (2) C. pen., întrucât dosarul penal privea şi această infracţiune.

În acest context, Tribunalul Bucureşti, secţia penală, a apreciat că prezenta contestaţie privind durata procesului vizează întreaga urmărire penală efectuată în Dosarul nr. x/2019 Astfel, în condiţiile în care una dintre infracţiunile în privinţa cărora s-a efectuat urmărirea penală în cauza respectivă este aceea de acţiuni împotriva ordinii constituţionale, prevăzută de art. 397 C. pen., în cazul căreia competenţa de judecare a cauzei în primă instanţă revine curţii de apel, asupra contestaţiei privind durata procesului este competent să se pronunţe judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul curţii de apel.

Concluzionând, Tribunalul Bucureşti, secţia penală, în raport de dispoziţiile art. 44 alin. (1) C. proc. pen., conform cărora competenţa de a judeca în primă instanţă cauza, în cazul trimiterii în judecată, ar reveni curţii de apel, pentru toate infracţiunile ce au făcut obiectul urmăririi penale în Dosarul nr. x/2019, a apreciat că în ceea ce priveşte competenţa de a se pronunţa asupra prezentei contestaţii, aparţine Curţii de Apel Bucureşti, motiv pentru care a dispus declinarea către aceasta instanţă,a soluţionării contestaţiei privind durata procesului formulata de contestatorul A..

Prin Încheierea nr. F/DL din data de 06.07.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală, a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe în soluţionarea prezentei cauze, motiv pentru care, în temeiul art. 47 C. proc. pen. raportat la art. 4882 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Totodată, în baza art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în vederea soluţionării acestuia.

În acest sens, Curtea de Apel a reţinut că la acest moment, urmărirea penală nu se mai efectuează de către DIICOT, fiind dispuse soluţii în Dosarul nr. x/2019 care, de altfel, au fost şi supuse cenzurii judecătorului de cameră preliminară, ci de către Secţia Parchetelor Militare sub aspectul comiterii unor infracţiuni care nu atrag competenţa materială a Curţii de Apel (purtare abuzivă, fals intelectual, uz de fals, abuz în serviciu, favorizarea făptuitorului).

Singura infracţiune a cărei instrumentare stabilea competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel era cea de acţiuni împotriva ordinii constituţionale în forma tentată, prevăzuta de art. 412 alin. (2) C. pen. raportat la art. 397 alin. (2) C. pen., infracţiune cu privire la care, însă, soluţia de clasare dispusa prin ordonanţa din 26.06.2020 a rămas definitivă (conform încheierii din 16.04.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020), şi care astfel nu mai face obiect al urmăririi penale în dosarul ce se află în prezent pe rolul secţiei Parchetelor Militare.

De asemenea, Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală, a precizat că infracţiunile pentru care se efectuează în prezent urmărirea penală, pretins săvârşite de civili sau militari până la gradul de colonel inclusiv, nu atrag competenţa materială a Curţii de Apel, ci pe cea a tribunalului ca instanţă civilă echivalentă în grad instanţei militare competente în cazul în care urmărirea penală ar fi privit exclusiv infracţiuni comise de militari [conform art. 36 cu referire la art. 37 C. proc. pen. şi art. 44 alin. (4) şi 5 C. proc. pen.], motiv pentru care s-a impus declinarea cauzei la Tribunalul Bucureşti, instanţa competentă atât material cât şi teritorial să instrumenteze cauza, dat fiind locul comiterii pretinselor infracţiuni (raza Municipiului Bucureşti).

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti.

Preliminar, Înalta Curte va determina coordonatele normative aplicabile în cauză, respectiv art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., "când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară".

Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., "instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa".

Conform art. 4882 C. proc. pen. "(1) Competenţa de soluţionare a contestaţiei aparţine după cum urmează:

a) în cauzele penale aflate în cursul urmăririi penale, judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă"

În acest sens, Înalta Curte constată că în dosarul penal nr. x/2019 a fost emisă ordonanţa din data de 26.06.2020 prin care s-a dispus clasarea cauzei, iar, ulterior, în încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti din 16.04.2021, s-a admis plângerea formulată împotriva acestei ordonanţe, specificându-se, în mod clar, în considerentele hotărârii, că "soluţia de clasare adoptată sub aspectul săvârşirii, în formă tentată, prevăzute de art. 412 alin. (2) C. pen., a infracţiunii de acţiuni împotriva ordinii constituţionale prev. de art. 397 alin. (2) C. pen., este definitivă, iar completarea urmăririi penale se va face doar sub aspectul celorlalte infracţiuni pentru care vor fi desfiinţate soluţiile de clasare adoptate prin Ordonanţa nr. x/D/P/2019 din data de 26.06.2020 a D.I.I.C.O.T.-ului".

Infracţiunile pentru care vor fi desfiinţate, prin prezenta, soluţiile de clasare adoptate prin Ordonanţa nr. x/D/P/2019 din data de 26.06.2020 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism intră în competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare".

Prin aplicarea dispoziţiilor legale menţionate la situaţia de fapt, existentă în prezent, în cadrul dosarului nr. x/2019, Înalta Curte arată faptul că, din moment ce, cu privire la infracţiunea de acţiuni împotriva ordinii constituţionale în formă tentată, prevăzută de art. 412 alin. (2) C. pen. raportat la art. 397 alin. (2) C. pen., infracţiune ce atrăgea competenţa curţii de apel, soluţia de clasare dispusă este definitivă, asupra contestaţiei privind durata procesului nu mai este competent să se pronunţe judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul curţii de apel.

În acelaşi context, Înalta Curte precizează că, la acest moment, în cadrul dosarului nr. x/2019, în conformitate cu dispoziţiile încheierii definitive a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti din 16.04.2021, se efectuează, în continuare, cercetări fata de suspecţii B., C., D. şi E. doar sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., participaţie improprie la purtare abuzivă prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 296 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., participaţie improprie la fals intelectual prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., participaţie improprie la uz de fals prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 323 C. pen., complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi complicitate la participaţie improprie la purtare abuzivă prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 296 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- participaţie improprie la fals intelectual prevăzută de art. 52 alin. (3) raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. şi participaţie improprie la uz de fals prevăzută de art. 52 alin. (3) raportat la art. 323 C. pen.

- de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., respectiv complicitate la participaţie improprie la purtare abuzivă prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 52 alin. (3) C. pen.

- de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen. şi uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen., infracţiuni ce atrag competenţa materială a tribunalului.

În acest punct de analiză, Înalta Curte reţine şi incidenţa dispoziţiilor art. 36 cu referire la art. 37 C. proc. pen. şi art. 44 alin. (4) şi 5 C. proc. pen., raportat la infracţiunile mai sus menţionate pentru care se efectuează, în continuare, urmărirea penală, pretins săvârşite de civili sau militari până la gradul de colonel inclusiv, ce nu pot atrage competenţa materială a curţii de apel, ci pe cea a tribunalului ca instanţă civilă echivalentă în grad instanţei militare competente în cazul în care urmărirea penală ar fi privit exclusiv infracţiuni comise de militari.

De asemenea, Înalta Curte constată că aspectele ce vizează stabilirea competenţei materiale privind soluţionarea prezentei cauze a mai făcut obiectul analizei acestei instanţe, în cadrul dosarului nr. x/2020, fiind pronunţată Încheierea nr. 392/08.10.2020 prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti.

În acest sens, instanţa reaminteşte că, în cazul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trimite o cauze spre competentă soluţionare în favoarea altei instanţe, hotărârea astfel pronunţată reprezintă atât declinator de competenţă, cât şi regulator de competenţă, iar drept urmare este obligatorie pentru instanţa căreia i s-a trimis cauza spre judecată.

Aprecierea judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti conform căreia Încheierea nr. 392 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în data de 08.10.2020, nu constituie prin ea însăşi atât declinator cât şi regulator de competenţă întrucât nu s-a dispus declinarea de competenţă ci doar trimiterea cauzei, nefiind invocate dispoziţiile art. 47 şi art. 50 C. proc. pen., este neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse.

Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 126 alin. (1) din Constituţie, Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

Prin art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a statuat că Justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti. a) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; b) curţi de apel; c) tribunale; d) tribunale specializate; e) instanţe militare; f) judecătorii.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 51 alin. (1) C. proc. pen. "Când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună."

În acest context stabilit prin aplicarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate, rezultă faptul că, din moment ce, nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind instanţa ierarhic superioară tuturor celorlalte instanţe judecătoreşti din România, dispoziţia de trimitere spre competentă soluţionare a unei cauze este obligatorie şi suficientă, fără a se mai referire la art. 47 şi art. 50 C. proc. pen., "în caz contrar ajungându-se la o tergiversare a procesului şi încălcarea dreptului la un proces echitabil în termen optim şi rezonabil, fiind afectată atât utilitatea cât şi scopul regulatorului de competenţă.(Decizia nr. 273/09.02.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia II civilă)."

În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 51 şi urm. raportat la dispoziţiile art. 4882 C. proc. pen. va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul, fiind competentă atât teritorial (fiind cercetare eventuale infracţiuni săvârşite pe raza Municipiului Bucureşti) cât şi material.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 august 2021.

GGC - GV