Conflict between competing execution warrants: whether a cassation decision's order to annul prior enforcement forms extinguishes a warrant previously canceled via execution objection
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Appeal and Justice dismissed as unfounded the enforcement objection filed by a penitentiary facility, confirming that the execution warrant dated 30.06.2021 did not automatically cancel the prior execution warrant dated 02.03.2021, although it did cancel the earlier warrant from 07.10.2020. The dispute arose from an administrative error where the new warrant, issued pursuant to the Supreme Court’s cassation decision reducing the convicted person’s resulting imprisonment from 3 years and 8 months to 3 years and 2 months for corruption offenses, erroneously repeated the cancellation of a warrant that had already been annulled by a lower court’s prior enforcement objection judgment deducting detention periods. Relying on Article 598(1)(c) and (2) of the Code of Criminal Procedure, the Court held that no legal impediment to execution of the cassation decision existed; rather, the situation constituted a clerical error in the issuance of the new warrant, as the Supreme Court’s decision could only annul forms of execution that were still valid at the time of its pronouncement, not those already invalidated by preceding judicial acts.
Legislator headnote
AI generatedart. 598 alin. (2) din C. proc. pen, art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen, art. 598 alin. (1) din C. proc. pen, art. 598 lit. c) din C. proc. pen, art. 396 alin. (2) din C. proc. pen, art. 289 alin. (1) din C. pen; Conflict between competing execution warrants: whether a cassation decision's order to annul prior enforcement forms extinguishes a warrant previously canceled via execution objection: The dispute arose from an administrative error where the new warrant, issued pursuant to the Supreme Court’s cassation decision reducing the convicted person’s resulting imprisonment from 3 years and 8 months to 3 years and 2 months for corruption offenses, erroneously repeated the cancellation of a warrant that had already been annulled by a lower court’s prior enforcement objection judgment deducting detention periods. Relying on Article 598(1)(c) and (2) of the Code of Criminal Procedure, the Court held that no legal impediment to execution of the cassation decision existed; rather, the situation constituted a clerical error in the issuance of the new warrant, as the Supreme Court’s decision could only annul forms of execution that were still valid at the time of its pronouncement, not those already invalidated by preceding judicial acts.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the dispositive order that judicial costs remain in the charge of the state.
Basis for the dispositive order regarding the fee for the court-appointed defender remaining in the charge of the state.
Full text
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în data de 06.07.2020, sub nr. x/2021, Penitenciarul Bucureşti Jilava a solicitat să se precizeze dacă prin Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/30.06.2021 se anulează şi Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/02.03.2021.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul Bucureşti a constatat următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 190/27.02.2020 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. x/2019, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 978/07.10.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, intimatul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă a închisorii de 3 ani şi 8 luni. După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare s-a emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/07.10.2020.
Împotriva Deciziei penale nr. 978/07.10.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală a formulat recurs în casaţie A., soluţionat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia penală nr. 302/RC/29.06.2021. Prin această decizie, a fost admis recursul în casaţie, s-a aplicat intimatului pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare şi s-au anulat formele de executare emise pe numele intimatului în baza Sentinţei penale nr. 190/27.02.2020, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. x/2019, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 978/07.10.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală. În baza Deciziei nr. 302/RC/29.06.2021 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/30.06.2021, pe care îl execută la acest moment intimatul.
Înainte ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe cu privire la recursul în casaţie declarat de A., acesta a formulat contestaţie la executare împotriva executării pedepsei rezultante de 3 ani şi 8 luni închisoare. Prin Sentinţa penală nr. 164/17.02.2021 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin necontestare la data de 02.03.2021, s-a admis contestaţia la executare formulată de intimatul A., s-a dedus în mod suplimentar faţă de perioadele deduse deja de către instanţa de fond şi durata reţinerii de 24 de ore, de la 28.01.2019 la 29.01.2019 şi s-a anulat Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/07.10.2020 (mandat emis după rămânerea definitivă a hotărârii, înainte să se pronunţe Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la recursul în casaţie declarat de A.). În baza Sentinţei penale nr. 164/17.02.2021 a Tribunalului Bucureşti s-a emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/02.03.2021.
Penitenciarul Jilava a înaintat o adresă Tribunalului Bucureşti, în calitate de instanţă de executare, întrebând instanţa dacă prin emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/30.06.2021 (emis după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat cu privire la recursul în casaţie declarat de A.) s-a anulat şi Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/02.03.2021 (emis ca urmare a admiterii contestaţiei la executare formulată de intimat, înainte de soluţionarea recursului în casaţie). Solicitarea Penitenciarului Jilava a fost formulată în contextul în care în cuprinsul mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/02.03.2021 se deduce şi perioada avută în vedere prin admiterea contestaţiei la executare, fără ca Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/02.03.2021 să fie anulat.
Solicitarea Penitenciarului Jilava a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti ca fiind contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza finală din C. proc. pen. - împiedicare la executare, deoarece se pune problema anulării mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/02.03.2021, emis de către Tribunalul Bucureşti.
Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea care se execută, aceasta fiind o competenţă exclusivă. Prin urmare, în cazul hotărârilor pronunţate în căile de atac, competenţa revine instanţelor de control judiciar. De aceea, în cauză, din moment ce intimatul A. execută pedeapsa aplicată prin Decizia penală nr. 302/RC/29.06.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe calea recursului în casaţie, s-a apreciat că revine instanţei supreme competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen.
Pentru aceste motive, prin Sentinţa penală nr. 881 din 16.07.2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi, în baza art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe A., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 26 august 2021, sub nr. x/2021.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.
În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestaţie la executare în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Prin contestaţia la executare formulată, Penitenciarul Bucureşti Jilava a solicitat să se precizeze dacă prin Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/30.06.2021 se anulează şi Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/02.03.2021, Tribunalul Bucureşti reţinând că este incident cazul prevăzut de dispoziţiile art. 598 lit. c) teza finală din C. proc. pen.
Cazul de contestaţie la executare prevăzut de dispoziţiile art. 598 lit. c) din C. proc. pen. reglementează două posibile incidente ce pot interveni fie la momentul punerii în executare a hotărârii judecătoreşti, fie pe parcursul executării sancţiunii penale - când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Referitor împiedicarea la executare, în jurisprudenţa naţională au fost calificate ca astfel de situaţii: schimbarea numelui persoanei condamnate anterior punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii; modificarea entităţilor în cadrul cărora persoana condamnată cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere va presta munca neremunerată în folosul comunităţii; omisiunea anulării formelor de punere în executare a hotărârii judecătoreşti definitive de instanţa de apel, în cazul extinderii efectelor apelului şi la părţile care nu au declarat apel, faţă de care hotărârea a fost pusă în executare, ca urmare a neexercitării căii de atac de aceste părţi.
În cauză, prin Sentinţa penală nr. 190/27.02.2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, printre altele, în baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale).
În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a constatat că cele două infracţiuni sunt concurente şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, inculpatul având de executat în final pedeapsa de 6 ani şi 4 luni închisoare.
Prin Decizia penală nr. 978/A din data de 07 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019, printre altele, a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 190 din data de 27.02.2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia I a Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, a fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi în rejudecare, a fost descontopită pedeapsa principală rezultantă de 6 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente de 4 ani închisoare, 5 ani închisoare şi sporul de 1 an şi 4 luni închisoare.
S-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 în privinţa infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. şi, în consecinţă:
A fost redusă pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare.
A fost redusă pedeapsa stabilită pentru infracţiunea luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale) de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.
În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului A. sunt concurente şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare.
Împotriva Deciziei penale nr. 978/A din data de 07 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019, a declarat recurs în casaţie inculpatul A..
Prin Decizia penală nr. 302/RC din 29 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, a fost admis recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 978/A din data de 07 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019, a fost casată, în parte, decizia recurată, numai cu privire la recurentul inculpat A., şi în rejudecare, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. aplicate inculpatului, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.
A fost redusă de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare pedeapsa pentru infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale).
În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (3) lit. a) şi alin. (5) din C. pen., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celeilalte pedepse, respectiv 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare.
S-a dispus anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza Sentinţei penale nr. 190 din 27 februarie 2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 978/A din data de 07 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019 şi emiterea unor noi forme de executare conform hotărârii pronunţate de instanţa supremă.
În cauză, iniţial, a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/07.10.2020, după rămânerea definitivă a Sentinţei penale nr. 190/27.02.2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.
Înainte ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe cu privire la recursul în casaţie declarat de A., acesta a formulat contestaţie la executare împotriva executării pedepsei rezultante de 3 ani şi 8 luni închisoare, iar prin Sentinţa penală nr. 164/17.02.2021 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin necontestare la data de 02.03.2021, s-a admis contestaţia la executare, s-a dedus în mod suplimentar faţă de perioadele deduse deja de către instanţa de fond şi durata reţinerii de 24 de ore, de la 28.01.2019 la 29.01.2019 şi s-a anulat Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/07.10.2020 (mandat emis în baza Sentinţei penale nr. 190/27.02.2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală).
În baza Sentinţei penale nr. 164/17.02.2021 a Tribunalului Bucureşti s-a emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/02.03.2021. În cuprinsul acestui mandat, în ultimul paragraf, s-a menţionat că a fost anulat Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/07.10.2020 emis în baza Sentinţei penale nr. 190 din 27.02.2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Ulterior, după pronunţarea Deciziei penale nr. 302/RC din 29 iunie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii - nr. x/30.06.2021, mandat prin care s-a anulat, dintr-o eroare, tot mandatul nr. x/07.10.2020, care fusese deja anulat prin Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/02.03.2021.
Relativ la cele ce precedă, instanţa constată că în cauză nu există o împiedicare la executare cu privire la Decizia penală nr. 302/RC din 29 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, ci este vorba de o eroare intervenită la momentul emiterii mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/30.06.2021.
Trebuie subliniat că instanţa supremă, prin Decizia nr. 302/RC din 29 iunie 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2019, a dispus anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza cărora acesta executa pedeapsa. Instanţa nu putea dispune anularea unor forme de executare (Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/07.10.2020) care, la data pronunţării deciziei în calea de atac a recursului în casaţie, erau deja anulate prin Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/02.03.2021.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de Penitenciarul Bucureşti Jilava împotriva Deciziei penale nr. 302/RC din data de 29 iunie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.
Conform prevederilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A., în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de Penitenciarul Bucureşti Jilava împotriva Deciziei penale nr. 302/RC din data de 29 iunie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A., în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2021.
GGC - GV