Extraordinary appeal rejected; bribery and influence peddling conviction upheld

Deliberând, asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 161/10.09.2020 pronunţată de Tribunalul Maramureş în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., în prezent cercetat sub control judiciar, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de: luare de mită în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, a dreptului de a-şi exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, a dreptului de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi, prevăzută de art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. trafic de influenţă în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare şi 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, a dreptului de a-şi exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, a dreptului de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi, prevăzută de art. 65, alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1), lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat 11 luni închisoare, reprezentând sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, stabilind o pedeapsă rezultantă parţială de 4 ani şi 11 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1), (3) lit. a) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1), lit. a), b), g) şi k) din C. pen., s-a interzis condamnatului pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară drepturile: de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a-şi exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a interzis condamnatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile: de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a-şi exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menţinută măsura controlului judiciar luată faţă de inculpatul A., prin încheierea penală nr. 165/25.10.2019 a Tribunalului Maramureş, definitivă prin necontestare în data de 27.10.2019.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsă reţinerea, arestul preventiv şi arestul la domiciliu din perioada 03.05.2019 - 27.10.2019.

S-a dispus păstrarea mijloacelor de probă înregistrate la poziţia nr. 108/2019 în registrul mijloacelor de probă al Tribunalului Maramureş, până la soluţionarea definitivă a cauzei, după care vor fi arhivate împreună cu dosarul.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea soluţiei atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care, în principal, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi condamnarea inculpatului, din infracţiunea de luare de mită prev. de art. 289 din C. pen. şi infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată, într-o singură infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 291 din C. pen. în forma unităţii natural-colective.

II. Prin Decizia penală nr. 477/A/2021 din data de 31 martie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 161/10.09.2020 pronunţate de Tribunalul Maramureş în Dosarul nr. x/2019.

A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată, cu privire la încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute, la incidenţa circumstanţelor atenuante şi la durata pedepselor principale şi procedând la o nouă judecată în aceste limite:

A descontopit pedeapsa rezultantă principală aplicată inculpatului A. în pedepsele componente şi înlătură sporul.

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului A.:

- din infracţiunea de luare de mită în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- din infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

A reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante judiciare prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen.

A redus pedepsele principale aplicate inculpatului A.:

- de la 4 ani închisoare, la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- de la 2 ani şi 9 luni închisoare, la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care a adăugat sporul de 8 luni închisoare, stabilind pedeapsa rezultantă principală de 3 ani şi 8 luni închisoare.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul A. prin încheierea penală nr. 165/25.10.2019 a Tribunalului Maramureş, definitivă prin necontestare în data de 27.10.2019 şi menţinută succesiv.

Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt a fost apreciată corect de instanţa de fond.

Totodată că, în mod întemeiat s-a reţinut că starea de fapt se circumscrie întrunirii elementelor de tipicitate ale infracţiunilor de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi trafic de influenţă în formă continuată prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Curtea de apel a reţinut că starea de fapt expusă şi confirmată de probele administrate se circumscrie unor infracţiuni unice de luare de mită şi trafic de influenţă şi nu unor infracţiuni continuate, compuse din câte două acte materiale.

Astfel, a reţinut că inculpatul a pretins şi apoi a primit bani de la martorul denunţător B., promiţându-i acestuia că, pe de o parte, va cumpăra din banii primiţi un ceas pentru procurorul de caz care va soluţiona dosarul martorului, iar în schimbul banilor, va instrumenta favorabil el personal dosarul, în sensul că va schimba încadrarea juridică în varianta simplă a infracţiunii de contrabandă ale cărei limite de pedeapsă să permită aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere şi că va restitui maşina confiscată. Pe de altă parte, inculpatul a promis, tot în schimbul sumei de bani pretinse şi apoi încasate, că va propune procurorului de caz o soluţie favorabilă martorului denunţător - încheierea unui acord de recunoaştere a învinuirii, aferent încadrării juridice favorabile care să permită apoi stabilirea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere.

În continuare, a reţinut că în cazul infracţiunii simple, elementul său material poate fi realizat, fie printr-o acţiune, fie printr-o inacţiune, fie prin mai multe dintre acestea. Infracţiunea simplă comisă printr-o acţiune, dar care se compune din mai multe acte de executare, a fost denumită în literatura de specialitate unitate naturală colectivă. Seria de acte de acelaşi fel (identice sau asemănătoare) nu-i alterează unitatea şi produc, după caz, fie unul, fie mai multe rezultate de acelaşi gen, care însă, laolaltă, alcătuiesc rezultatul unic. Aceeaşi este situaţia şi în cazul în care elementul material al infracţiunii se poate realiza prin mai multe modalităţi alternative, totuşi comiterea faptei de către făptuitor prin realizarea mai multor modalităţi alternative nu schimbă unitatea de infracţiune.

Totodată, nu a fost primită susţinerea apărării, potrivit căreia se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de luare de mită în cea de trafic de influenţă sau de achitare în ce priveşte infracţiunea de luare de mită.

În acest sens s-a apreciat că probele administrate au dovedit că promisiunile inculpatului au vizat întreprinderea unor demersuri, atât în ce priveşte propria competenţă legat de îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu într-o manieră care să favorizeze situaţia juridică a martorului denunţător, precum şi în ce priveşte intervenţia sa pe lângă procurorul de caz, promiţând că îl va determina pe acesta să dispună o soluţie favorabilă în acelaşi dosar. Ca atare, coexistă cele două infracţiuni, cea de luare de mită şi cea de trafic de influenţă.

De asemenea, nu s-a reţinut nici solicitarea inculpatului, de aplicare a beneficiului procedurii simplificate, conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., deoarece inculpatul nu a recunoscut acuzaţia, aşa cum s-a reţinut aceasta prin actul de trimitere în judecată. Apoi, instanţa de apel a apreciat dovedite ambele infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, astfel că poziţia acestuia, de recunoaştere parţială, doar în ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă, nu este cea validată de instanţă, ca să justifice în final aplicarea beneficiului procedurii recunoaşterii învinuirii.

În ce priveşte sancţiunea aplicată, instanţa de apel a reţinut că aceasta trebuie să fie consecinţa şi măsura gravităţii infracţiunilor săvârşite, pedepsele aplicate neputându-şi îndeplini funcţiile decât dacă sunt perfect adaptate gradului de pericol social al faptei comise, persoanei inculpatului şi împrejurărilor care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În propria evaluare a criteriilor de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen.

În continuare, curtea a reţinut că inculpatul a solicitat aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu referire la denunţul pe care l-a depus la DNA în 18.01.2021, prin care a oferit date cu privire la săvârşirea unor infracţiuni grave de către alte persoane.

Curtea de apel a reţinut că prin adresa din 8.03.2021 emisă în Dosarul nr. x/2021, DNA - Serviciul Teritorial Cluj a comunicat faptul că până la acel moment, denunţul formulat de inculpat nu a fost în măsură să faciliteze identificarea şi tragerea la răspundere penală a vreuneia dintre persoanele cu privire la care s-a formulat, în cauză menţionându-se că s-a început urmărirea penală in rem, iar până la acea dată, nu s-au identificat probe concludente care să susţină efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de persoanele care sunt vizate de denunţ.

Denunţul formulat în 18.01.2021 a fost înregistrat iniţial sub numărul x/2021, iar ulterior s-a dispus reunirea acestui dosar cu Dosarul nr. x/2019, deoarece şi acesta vizează, în parte, aceleaşi fapte presupus a fi comise de unele din persoanele menţionate în denunţul formulat de inculpat.

Prin adresa din 15.03.2021, DNA - Serviciul Teritorial Cluj a completat răspunsul iniţial, comunicând faptul că prin declaraţia de martor din 12.02.2021 dată în Dosarul nr. x/2021, inculpatul a prezentat în detaliu presupusele fapte ce fac obiectul denunţului depus de acesta. Denunţul şi declaraţia nu au fost de natură a facilita până la acea dată identificarea şi tragerea la răspundere penală a vreuneia dintre persoanele cu privire la care s-a formulat denunţul.

Potrivit prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi care a comis o infracţiune (gravă), iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Curtea a apreciat că beneficiul reducerii limitelor pedepsei la jumătate este condiţionat de aptitudinea denunţului formulat, de a facilita identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane. Or, în situaţia dedusă judecăţii, procedura în cauza care s-a înregistrat urmare a denunţului, se află în faza urmăririi penale in rem, neputându-se anticipa un asemenea rezultat cerut de textul legal.

De altfel, dat fiind momentul formulării denunţului - 18.01.2021, când prezenta cauză se afla deja în faţa instanţei de apel, Curtea a apreciat că nu puteau fi formulate alte aşteptări realiste până la momentul dezbaterii apelului. Ca atare, Curtea a apreciat că solicitarea inculpatului de aplicare a prevederilor legale menţionate - art. 19 din Legea nr. 682/2002, este neîntemeiată.

Totodată, Curtea a reţinut că în faza de judecată a apelului, au fost depuse numeroase înscrisuri în circumstanţiere care au fost valorificate ca circumstanţe atenuante, în acord cu prevederile art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., dispunându-se reducerea limitelor speciale cu o treime.

III. Împotriva Deciziei nr. 477/A/2021 din data de 31 martie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a formulat cerere de recurs în casaţie inculpatul A., invocând dispoziţiile prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Prin încheierea din 16 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A..

IV. Examinând recursul în casaţie declarat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 477/A/2021 din data de 31 martie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În motivarea incidenţei cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., inculpatul a susţinut, în esenţă, că fapta pentru care a fost condamnat nu întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Astfel, în cuprinsul cererii, recurentul a menţionat că a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în condiţiile în care, fapta reţinută în sarcina sa nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, deoarece lipseşte elementul material al laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă- promisiunea inculpatului de a determina funcţionarul public să dispună în dosar o soluţie procedurală favorabilă martorului denunţător.

A mai arătat că, în faţa Tribunalului Maramureş a dat o declaraţie amplă în care a recunoscut parţial acuzaţiile aduse, respectiv că a promis martorului denunţător că va interveni pe lângă procurorul de caz pentru a dispune schimbarea încadrării juridice a faptei şi pentru restituirea maşinii acestuia, demers pe care oricum nu intenţiona să îl facă. De asemenea, nu s-a discutat niciodată ca în schimbul celor 800 euro va încerca să îl determine pe procuror să încheie un acord de recunoaştere a vinovăţiei sau că îl va determina să îi aplice o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere.

În acest sens, a susţinut că sunt şi probatoriile administrate în cursul judecăţii, constând în declaraţia martorului denunţător B., procesul-verbal din 07.05.2019 de redare a discuţiilor ambientale din 03.05.2019 între martorul denunţător B. şi inculpat.

Referitor la promisiunea încheierii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei cu aplicarea unei pedepse cu suspendare, a solicitat să se aibă în vedere acelaşi proces-verbal de redare a discuţiilor ambientale, din care reiese că inculpatul nu a promis că va interveni pe lângă procurorul de caz în acest sens.

Concluzionând, a susţinut că, în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă, lipseşte componenta elementului material constând în promisiunea determinării funcţionarului public să îndeplinească un act ce intră în îndatoririle sale de serviciu, deoarece inculpatul s-a limitat doar la a-l îndruma pe martorul denunţător B. cum să obţină în mod legal încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, în discuţie neintrând pretinderea unei sume de 800 euro pentru exercitarea presupusei influenţe faţă de procuror.

Se reţine că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.

Astfel, cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen. ("inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"), se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

De asemenea, cazul de casare menţionat nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi stabilirea unei situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel.

Deşi în susţinerea cererii de recurs în casaţie s-a făcut referire la lipsa de tipicitate a infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, pentru care inculpatul a fost condamnat, criticile formulate vizează reevaluarea stării de fapt, activitate ce implică şi reaprecierea probatoriului administrat pe întreg parcursul procesului penal, posibilitate care este exclusă, raportat la dispoziţiile legale ce reglementează calea de atac a recursului în casaţie, potrivit cărora controlul judiciar este limitat doar verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Examinând decizia penală atacată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., se constată că dispoziţiile legale menţionate nu sunt incidente în cauză, întrucât fapta pentru care a fost condamnat recurentul inculpat corespunde modelului legal incriminat de legiuitor prin infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Astfel, conform situaţiei de fapt, stabilită în mod definitiv de instanţa de apel, rezultă că, în datele de 18 decembrie 2018 şi 2 mai 2019, aflându-se la sediul I.T.P.F. Sighetu Marmaţiei, a pretins pentru sine de la martorul denunţător B., suma de 800 de euro în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ce îi reveneau, referitor la efectuarea urmăririi penale în dosarul penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus, în care martorul avea calitatea de inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, promiţându-i martorului, în schimbul remiterii acestei sume, atât soluţionarea cauzei de o manieră favorabilă acestuia prin efectuarea unor demersuri de schimbare a încadrării juridice într-o infracţiune pedepsită cu o pedeapsă mai blândă (din infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3), raportat la art. 274 din Codul vamal, în infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal), cât şi restituirea unui autoturism ridicat în cauză de la cumnatul martorului, numitul C., iar în data de 3 mai 2019, în scopurile arătate anterior, a primit de la martor suma de 800 de euro, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 289, alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Apoi, fapta aceluiaşi inculpat care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de ofiţer de poliţie de frontieră cu gradul profesional de subcomisar de poliţie şi organ de cercetare penală al poliţiei judiciare în cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, în 18 decembrie 2018 şi în data de 2 mai 2019, aflându-se la sediul Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, a pretins pentru sine de la martorul denunţător B. suma de 800 de euro, promiţându-i că, în schimbul acesteia, îşi va folosi o pretinsă influenţă inexistentă şi va interveni pe lângă procurorul care supraveghează urmărirea penală în dosarul penal nr. x/2017 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus, în care martorul avea calitatea de inculpat pentru infracţiunea de contrabandă, determinându-l pe acesta să dispună în dosar o soluţie procedurală favorabilă martorului (să încheie un acord de recunoaştere a vinovăţiei şi să-i aplice o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere), iar la data de 3 mai 2019 în Sighetu Marmaţiei, în scopul arătat anterior, a primit de la martor suma de 800 de euro, ca urmare a unei acţiuni organizate de organele de urmărire penală cu concursul martorului, în scopul constatării flagrante a infracţiunii şi obţinerii de mijloace de probă, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Se constată că, recurentul inculpat a invocat aceleaşi critici şi în faţa instanţei de apel, care, având competenţa examinării cauzei în fapt şi în drept, a analizat pe larg apărările acestuia şi a apreciat că nu toate criticile formulate sunt întemeiate.

Astfel, curtea de apel şi-a însuşit raţionamentul instanţei de fond cu privire la elementele de tipicitate ale infracţiunilor reţinute, mai puţin cu privire la incidenţa caracterului continuat al infracţiunilor, reţinând că starea de fapt expusă şi confirmată de probele administrate se circumscrie unor infracţiuni unice de luare de mită şi trafic de influenţă, şi nu unor infracţiuni continuate, compuse din câte două acte materiale.

Înalta Curte constată ca fiind nefondate criticile formulate de către recurentul inculpat A. prin apărătorul ales, întrucât recursul în casaţie este o cale extraordinară ce are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, se constată că situaţia de fapt stabilită cu caracter definitiv de către instanţa de apel reţine existenţa promisiunii făcută martorului, ce avea calitatea de inculpat, element de tipicitate al infracţiunii de mită, ceea ce conduce la existenţa infracţiunii de luare de mită.

Totodată, din aceeaşi situaţie de fapt reţinută de instanţa de apel cu caracter definitiv rezultă indubitabil existenţa promisiunii, că în schimbul sumei de bani primite îşi va folosi o pretinsă influenţă inexistentă şi va interveni pe lângă procurorul care supraveghează urmărirea penală, element de tipicitate care este îndeplinit în existenţa infracţiunii de trafic de influenţă reţinută în sarcina inculpatului. De altfel, nu se susţin nici aspectele invocate de apărarea recurentului referitoare la acordul de recunoaştere a vinovăţiei.

Astfel, cum pe calea recursului în casaţie nu poate fi modificată situaţia de fapt şi nici reapreciate mijloacele de probă, în raport cu natura căii de atac a recursului în casaţie, Înalta Curte constată că nu este incident în contextul cauzei, cazul de recurs în casaţie conform art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 477/A/2021 din data de 31 martie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 477/A/2021 din data de 31 martie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30 septembrie 2021.

GGC - GV