Repeat offender's forgery-instigation conviction upheld, appeal rejected as unfounded

Asupra apelului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 56/PI din 5 martie 2020 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019 a hotărât următoarele:

I. În temeiul art. 396 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 81 C. pen. a stabilit pentru inculpata A. luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 83 alin. (1), (3) C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. proc. pen. durata termenului de supraveghere, inculpata A. va trebuii să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) C. proc. pen. durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Timiş.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) şi (3) C. pen. a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

II. În temeiul art. 396 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. raportat la art. 48 C. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 81 C. pen. a stabilit pentru inculpatul B., pedeapsa de: 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

A constatat că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunea pentru care s-a stabilit pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată. prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., prin Sentinţa penală nr. 92/PI/22.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2019, definitivă la data de 16.04.2019.

În temeiul art. 89 alin. (1) C. pen. a anulat amânarea aplicării pedepsei dispusă prin Sentinţa penală nr. 92/PI/22.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2019, definitivă la data de 16.04.2019.

În temeiul art. 38 alin. (2), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa stabilită în cauză inculpatului B. cu pedeapsa de 4 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 92/PI/22.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2019, definitivă la data de 16.04.2019, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 luni închisoare, la care a adăugat sporul de 1/3 din pedeapsa ce nu se execută în integralitatea ei, respectiv 1 lună şi 10 zile, stabilind pentru inculpatul B. pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) luni şi 10 (zece) zile închisoare.

În temeiul art. 89 alin. (2) raportat la art. 83 alin. (1), (3) C. pen. a amânat aplicarea pedepsei rezultante a închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., termen calculat de la data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 92/PI/22.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2019, respectiv de la data de 16.04.2019.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. proc. pen. durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebuii să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) C. proc. pen. durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Timiş.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) şi (3) C. pen. i s-a atras atenţia inculpatului B. asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

III. În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. raportat la art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen. a condamnat pe inculpatul C., recidivist, la pedeapsa de:

- 1 (un) an închisoare, în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului C. reţinerea de 24 ore din data de 05 aprilie 2019, orele 20:00 până la data de 06 aprilie 2019, orele 20:00.

IV. În baza dispoziţiilor art. 487 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a dispus anularea înscrisului sub semnătură privată falsificat reprezentat de procura specială, presupus încheiată între D. şi A., înscris având atribuită ca dată certă ziua de 6 decembrie 2018 de avocat B. şi a actelor subsecvente constând în cererea înregistrată în data de 19.12.2018 pe numele D. la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Timiş şi autorizaţia de circulaţie provizorie eliberată pe numele D. pentru numărul provizoriu x.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de partea civilă D.

În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a obligat inculpaţii A. şi B. la plata sumei de câte 400 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar pe inculpatul C. la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/2019 din data de 21.06.2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, au fost trimişi în judecată inculpaţii: C. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 C. pen., raportat la art. 322, alin. (1) din C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din C. pen. A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen. (în modalitatea autoratului); B., de profesie avocat, membru al Baroului Mehedinţi, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 322, alin. (1) din C. pen.

Prin încheierea din 11.09.2019 a judecătorului de cameră preliminară în Dosarul nr. x/2019 s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu Rechizitoriul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei.

În fapt, s-a reţinut că în vara anului 2018, autoturismul marca x, cu seria de şasiu x, a fost vândut, de către E. lui F., în schimbul sumei de 1.000 de euro şi prestarea unor lucrări la imobilul proprietatea lui E. (F. lucrând în domeniul construcţiei de acoperişuri, confecţionând jgheaburi şi burlane); contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul mai sus menţionat fiind încheiat verbal, nematerializându-se la momentul încheierii, în vreun înscris, astfel cum a declarat martorul E.:

"Eu nu am încheiat nici un fel de act sub semnătură privată, cu F., privind vânzarea-cumpărarea autoturismului respectiv, pentru că imediat după ce i l-am vândut, în baza înţelegerii verbale dintre noi, am plecat în Italia şi am revenit în ţară, după cea 2 luni de zile, timp în care maşina x, de culoare gri, a rămas în posesia lui F.".

Autoturismul marca x, de culoare gri argintiu, cu seria de şasiu x, ce figura înmatriculat în Italia, la data de 26.06.2018, cu numărul x, a fost ridicat de către F. de la domiciliul mamei lui E. (domiciliu situat în Timişoara, strada x nr. 1, Cartier Kuncz) şi transportat la imobilul în care acesta locuieşte, efectiv, respectiv în Timişoara, strada x nr. 128 (casa părinţilor săi). Ulterior achiziţiei autovehiculului mai sus menţionat, F. nu a întreprins nici un demers de înmatriculare a bunului cumpărat pe numele său, circulând cu numerele de înmatriculare pe care G. le avea în Italia (numărul x), fapt pentru care E., la revenirea în România, din Italia, a mers la imobilul unde locuieşte F. şi a luat numerele de înmatriculare ale maşinii, pentru a-l determina pe proprietarul autoturismului să îşi înmatriculeze maşina pe numele său, astfel cum a declarat martorul E. în faţa procurorului:

"La revenirea în ţară, am luat numerele de înmatriculare italieneşti, care erau montate pe autoturism, mergând acasă la F., pe str. x. Aşa a ajuns el să solicite eliberarea numerelor provizorii de înmatriculare pentru autoturismul respectiv, întrucât nu mai putea circula, el spunându-mi, ulterior, ca numerele roşii au fost scoase pe nevasta lui (...) Nu ştiu ce s-a întâmplat, ulterior, cu autoturismul respective."

Curtea a reţinut că urmărind circuitul juridic al autoturismului, procurorul a stabilit că după ce numerele de înmatriculare emise de către autorităţile italiene, pentru autoturismul marca x, cu seria de şasiu x, au fost ridicate de către E., de pe vehiculul respectiv, F. nu a mai putut circula pe drumurile publice, cu autovehiculul mai sus menţionat, astfel că a decis să îl înmatriculeze, provizoriu, pe numele concubinei sale, H.. Urmare a demersurilor întreprinse, pentru autoturismul marca x, cu seria de şasiu x, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Timiş a eliberat, iniţial, două numere provizorii de circulaţie, respectiv x (autorizarea fiind valabilă în intervalul 21.09.2018 - 20.10.2018) şi x (autorizarea fiind valabilă în intervalul 22.10.2018 - 20.11.2018), ambele numere provizorii de circulaţie fiind emise pe numele lui H., domiciliată în municipiul Timişoara, strada x nr. 46, apt. 3, judeţul Timiş.

Pe de altă parte, s-a arătat că numitul F. trăieşte într-o relaţie de concubinaj cu H. care nu posedă permis de conducere auto şi locuieşte împreună cu F. la părinţii acestuia, în imobilul situat în municipiul Timişoara, strada x nr. 128, adresa de domiciliu menţionată în cartea de identitate emisă pe numele acesteia (având seria x nr. x, eliberată la data de 21.10.2013), respectiv cea situată în municipiul Timişoara, strada x nr. 46, apt. 3, fiind fictivă, urmare a unei înţelegeri dintre F. şi proprietarul apartamentului respectiv (I.).

De asemenea, s-a arătat că ulterior, autoturismul marca x, cu seria de şasiu x, a fost vândut, de către F. lui J., prin luna noiembrie 2018 (nu s-a putut stabili, cu exactitate, data la care s-ar fi perfectat vânzarea-cumpărarea, în lipsa formei scrise a actului juridic încheiat de părţi). Cumpărarea autovehiculului menţionat, de către martorul J., de la vânzătorul bunului, F., s-a făcut doar pe seama acordului verbal al celor două părţi, fără să fi fost materializat în vreun înscris, F. acceptând ca plata preţului bunului vândut să fie făcută ulterior momentului perfectării tranzacţiei.

De altfel, în actul de sesizare a instanţei s-a arătat că tot în luna noiembrie 2018, J. a făcut un schimb de maşini, cu K., căruia i-a dat autoturismul marca x, cu seria de şasiu x, în schimbul unui autoturism marca x, seria x, care ar fi fost înmatriculat pe judeţul Galaţi, achitând, în plus, o diferenţă de bani (cea. 800 sau 1.000 de euro), În continuare se arată că martorul K. a susţinut că a vândut, la rândul său, unei persoane necunoscute, autoturismul marca x, cu seria de şasiu x, la puţin timp după ce l-ar fi luat de la J.

Totodată, a reţinut că în luna decembrie 2018, respectiv în noaptea de 23.12.2018, la casa de schimb valutar aparţinând S.C. L. S.R.L., situată în municipiul Timişoara, P-ţa Victoriei nr. 2, a avut loc un furt calificat, comis de către autori necunoscuţi (infracţiune ce este investigată în dosarul cu numărul x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara), iar datele obţinute în urma mijloacelor de probă administrate în acel dosar au evidenţiat folosirea autoturismului marca x, cu seria de şasiu x, în săvârşirea infracţiunii evocate; autoturismul marca x, cu seria de şasiu x a fost găsit abandonat, în data de 28.12.2018, pe strada x din municipiul Timişoara, în dreptul imobilului cu numărul x, de pe respectiva stradă (vehiculul fiind apoi indisponibilizat şi aflându-se în custodia Inspectoratului de Poliţie Judeţean Timiş).

Tot astfel, în rechizitoriu s-a arătat că societatea comercială M., având număr de ordine în Registrul Comerţului Jx, atribuit la data de 05.07.1999, cod unic de înregistrare x, este o societate cu răspundere limitată, având-o drept asociat unic şi administrator pe A.; a mai deţinut calitatea de asociat şi N., acesta fiind fostul soţ al lui A..

Principala activitate comercială a S.C. M. S.R.L. o reprezintă intermedierea înmatriculării autovehiculelor şi preschimbarea permiselor de conducere auto. Se menţionează că inculpata A. a fost căsătorită cu N., iar, din căsătoria lor a rezultat un fiu, O., toate cele trei persoane locuind în acelaşi imobil, situat în oraşul Jimbolia, Calea x, judeţul Timiş. Se menţionează că martorul O. nu este angajatul societăţii comerciale M. S.R.L., al cărei asociat unic şi administrator este mama sa şi nu are calitatea de angajat al vreunei societăţi comerciale sau instituţii; din adresa cu numărul x/21.03.2019 a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Timiş, Serviciul Cazier şi Evidenţe Operative, rezultând că a fost condamnat, prin mai multe sentinţe penale, pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335, alin. (1) din C. pen. (prin Sentinţa penală nr. 6529/19.12.2017, definitivă prin neapelare; prin Sentinţa penală nr. 4620/26.09.2018, definitivă prin neapelare, etc; prin ordonanţa emisă la data de 01.08.2018, în Dosarul nr. x/2017, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de O., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 335, alin. (1) din C. pen.). Se arată că martorul O. a avut, în trecut, o relaţie de concubinaj cu P., locuind o perioadă de timp în locuinţa părinţilor acesteia, locuinţă situată în municipiul Timişoara, iar prin intermediul unchiului fostei sale concubine (K.), 1-a cunoscut pe C., persoană pe care, în cursul anului 2018, a ajutat-o să înmatriculeze, provizoriu, un autoturism, marca x. Din copia cazierului judiciar al lui C., rezultă că acesta a suferit condamnări, pentru comiterea unor infracţiuni de furt/furt calificat, inclusiv în afara României (Franţa).

A mai reţinut că în actul de sesizare a instanţei se arată că la data de 19.12.2018, inculpatul C. a venit la punctul de lucru al S.C. M. S.R.L., şi l-a rugat pe O. să îl ajute (prin intermediul mamei sale, A.), să înmatriculeze, provizoriu, autoturismul marca x, cu seria de şasiu x, înmatricularea urmând să fie făcută pe numele persoanei vătămate D., despre care a susţinut că este o prietenă de-a sa, iar pentru că aceasta nu s-a prezentat, fizic, la sediul punctului de lucru al S.C. M. S.R.L., martorului O. i-a fost transmisă fotografia cărţii de identitate a persoanei vătămate D., prin intermediul reţelei de mesagerie Q. (de la postul telefonic cu numărul x), la data de 19.12.2018.

Ulterior, martorul O. a pus la dispoziţia mamei sale datele de identificare ale persoanei vătămate D., pentru întocmirea documentelor necesare înmatriculării, provizorii, a autoturismului marca x, cu seria de şasiu x şi în aceiaşi zi, de 19.12.2018, la punctul de lucru al S.C. M. S.R.L., din municipiul Timişoara. Inculpata A. a tehnoredactat înscrisul reprezentat de procura specială, prin care ar fi fost mandatată, de către D., să se ocupe de înmatricularea vehiculului menţionat, procură care a fost datată cert de către avocatul B., din Baroul Mehedinţi (dare de dată certă nr. 12.952 din 6 decembrie 2018), a obţinut poliţia de asigurare cu seria x Nr. x, încheiată la data de 19.12.2018, iar, după completarea cererii tipizate de către martorul O., a depus actele necesare obţinerii numerelor provizorii de înmatriculare, pentru autoturismul marca x, cu seria de şasiu x, la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor Timiş. Actele au fost depuse în după-amiaza zilei de 19.12.2018 şi, tot în aceiaşi zi, au fost ridicate numerele provizorii de circulaţie, pentru autoturismul în cauză, x, care i-au fost înmânate lui C.

S-a mai arătat că persoana vătămată D. nu i-a solicitat niciodată inculpatei A. să întreprindă demersurile necesare la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Timiş pentru obţinerea înmatriculării autoturismului marca x, cu seria de şasiu x, vehicul pe care nu 1-a cumpărat de la nici o persoană. Ca urmare a trimiterii în judecată a inculpaţilor, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei Curţi la data de 25 iunie 2019, constituind obiectul Dosarului nr. x/2018.

La termenul din 12.12.2019, inculpaţii A. şi B. au arătat că recunosc faptele astfel cum sunt descrise în rechizitoriu, au solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, solicitând aplicarea procedurii recunoaşterii învinuirii prevăzute de art. 375 C. proc. pen.

Situaţia de fapt reţinută reiese din coroborarea probelor existente, respectiv declaraţii martorii, declaraţiile inculpaţilor B., A., C. şi a înscrisurilor de la dosar.

În drept, fapta inculpatului C. care, în data de 19.12.2018, a determinat-o pe A. să falsifice înscrisul sub semnătură privată reprezentat de "Procura Specială", presupus încheiată între D. şi A., având dare de dată certă ziua de 6 decembrie 2018, atribuită prin complicitatea avocatului B., înscris sub semnătură privată falsificat ce a fost, ulterior, folosit de către A., în vederea producerii unor consecinţe juridice (obţinerea numerelor provizorii de circulaţie pentru autoturismul în cauză, pe numele lui D.) întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen.

Fapta inculpatei A. constând în aceea că în data de 19.12.2018, a falsificat înscrisul sub semnătură privată reprezentat de "Procura Specială", presupus încheiată între D. şi A., înscris având dare de dată certă ziua de 6 decembrie 2018, atribuită prin complicitatea avocatului B., înscris sub semnătură privată falsificat ce a fost, ulterior, folosit de către A., în vederea producerii unor consecinţe juridice, constând în eliberarea numerelor provizorii de circulaţie x (autorizarea de circulaţie provizorie pe numerele respective fiind în intervalul 19.12.2018 - 17.01.2019) pe numele persoanei vătămate D. întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului B., de profesie avocat, membru al Baroului Mehedinţi, constând în aceea că în data de 19.12.2018, a aplicat ştampila de avocat, a semnat şi a dat dată certă (dare de dată certa nr. 12.952 din 6 decembrie 2018), pe înscrisul reprezentat de "Procura Specială", presupus încheiată între D. şi A., înscris ce era deja redactat de către inculpata A., fără să fi asistat la momentul încheierii înscrisului sub semnătură privată respectiv şi fără să o fi identificat pe partea vătămată D., iar prin darea de dată certă înscrisului sub semnătură privată respectiv (care era falsificat), a conferit forţă probantă acestuia şi aparenţa de veridicitate, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de complicitatea la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev de art. 48 C. pen. raportat la art. 322 C. pen.

Persoana vătămată D. în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, menţinută în faţa instanţei de judecată, a arătat că nu cunoaşte nicio persoană cu numele H., de la care se presupune că ar fi cumpărat autoturismul marca x, cu nr. de identificare x, înscrisul respectiv fiind unul falsificat; a precizat că nu a văzut niciodată, fizic, autoturismul despre care se presupune că ar fi vrut să-1 înmatriculeze pe numele său. Persoana vătămată D. a aflat de existenţa procurii speciale, presupus încheiate de ea cu A., în baza căreia a fost înmatriculat, provizoriu, autoturismul marca x, cu numărul de identificare x, de la martorul R. care este persoana care a întocmit poliţa de asigurare pentru vehiculul în speţă în luna decembrie 2018 la solicitarea inculpatei A.

În acelaşi sens, este şi declaraţia martorului S., soţul persoanei vătămate, care în cursul urmăririi penale a arătat următoarele:

"Nu am fost nici eu, nici soţia mea, proprietarii autoturismului marca x, cu nr. de identificare x, astfel că, soţia mea nu avea cum să solicite vreunei persoane efectuarea demersurilor necesare înmatriculării autoturismului respectiv. D. nu a mandatat-o niciodată pe A., de la S.C. M. S.R.L., să efectueze procedurile necesare înmatriculării autoturismului x mai sus menţionat." "La punctul de lucru al S.C. M. S.R.L., am cunoscut-o pe numita A., care era împreună cu soţul ei, al cărui nume nu-l cunosc, iar, ulterior, în acelaşi loc, a venit şi fiul A., al cărui nume, de asemenea, nu-l cunosc. Fiul A. ne-a arătat pe telefonul său mobil poza cărţii de identitate a soţiei mele, pe care a susţinut că a primit-o prin Q. de la un cunoscut de-al lui, pe nume C., care l-a rugat să îl ajute să înmatriculeze pe numele persoanei respective (D.) autoturismul menţionat. Fiul A. a susţinut că acel C. i-ar fi spus că femeia a cărei poză a cărţii de identitate apare pe mesajul Q. este mama sa. A. a spus că a mers pe încredere, crezând în cele spuse de fiul ei şi cunoscutul acestuia, numitul C., redactând toate înscrisurile necesare obţinerii numerelor provizorii pentru autoturismul marca x, cu nr. de identificare x. A. a recunoscut faptul că soţia mea, D., nu a fost niciodată la ea, pentru a-i solicita înmatricularea vehiculului respectiv. A. plângea şi era foarte speriată de ceea ce se întâmplase. În prezenţa noastră, a scris pe o coală A4 o declaraţie, datată 15.02.2019, pe care i-a înmânat-o lui R.."

Împrejurarea că persoana vătămată nu a avut cunoştinţă de înmatricularea autoturismului pe numele său a fost confirmată de martorul R., care a relatat că în luna februarie 2019 a mers la domiciliul persoanei vătămate D., trecut în poliţa de asigurare, iar soţul acesteia, martorul S. i-a relatat că ei nu posedă o astfel de maşină, marca x şi nu au solicitat vreodată obţinerea înmatriculării provizorii a vehiculului respectiv.

Mai mult, la aceeaşi concluzie a condus şi adresa numărul 13.318 din 21.03.2019 a Primăriei comunei Giroc, din judeţul Timiş, din care rezultă că persoana vătămată D. figurează în evidenţele fiscale ale unităţii administrativ teritoriale pe raza căreia domiciliază cu un singur mijloc auto impozabil, respectiv un autoturism T., cu seria de şasiu x.

Inculpata A. a recunoscut faptul că nu persoana vătămată D. este cea care i-a solicitat înmatricularea autoturismului, indicându-l pe inculpatul C. Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpata A. a declarat următoarele:

"Arăt că recunosc săvârşirea infracţiunii pentru care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de mine, respectiv falsificarea procurii speciale presupus încheiată cu D., persoana vătămată din acest dosar penal. Declar că în data de 19.12.2018 am redactat în incinta punctului de lucru al societăţii comerciale al cărei asociat unic şi administrator sunt, M. S.R.L. Jimbolia, punct de lucru situat în mun. Timişoara, Bd. x, jud. Timiş, înscrisul intitulat "Procură specială", prin care aparent D., în calitate de mandant. mă împuternicea pe mine să o reprezint la SPCRPCIV Timiş, primărie ori în faţa oricăror organe de stat competente, pentru a înmatricula pe numele ei autoturismul marca x cu nr. de identificare x. În realitate, D. nu s-a prezentat niciodată la punctul de lucru al societăţii comerciale pe care o deţin, pentru a-mi solicita înmatricularea autoturismului respectiv, ci datele sale de identificare i-au fost puse la dispoziţie fiului meu, O., de către numitul C., care i le-a transmis pe Q." "Înscrisul l-am redactat pe calculator, iar data certă nr. x/06.12.2018, dată de către avocatul B., a fost pusă în incinta Centrului comercial U. din Timişoara, unde este sediul SPCRPCIV Timiş. Menţionez că eu am luat legătura cu avocatul B., prin intermediul numitului V., care se ocupă tot cu înmatriculare autovehiculelor (...) Declar că atunci când am acţionat astfel, intenţia mea nu a fost aceea de a o vătăma pe D., ci de a o ajuta sa-şi obţină măi uşor numerele provizorii de înmatriculare pentru autoturismul menţionat, eu crezând sincer că îi fac un bine, după ce fusesem determinată să acţionez astfel de către C.".

Despre implicarea inculpatului C. în săvârşirea infracţiunii, inculpata A. a declarat următoarele:

"C. şi numitul "W.", care este fratele lui X., tatăl fostei concubine a fiului meu, O., au venit împreună, în după amiaza zilei de 19.12.2018, la punctul de lucru al societăţii comerciale pe care o deţin şi mi-au pus la dispoziţie celelalte înscrisuri sub semnătură privată pe care eu le-am depus la SPCRPCIV Timiş (mai puţin poliţa de asigurare de tip RCA). În primă fază, nu am vrut să mă ocup de întocmirea actelor necesare înmatriculării, provizorii, a autoturismului respectiv, dar numitul "W.", pe care îl cunoşteam din perioada de când O. a convieţuit cu nepoata lui "W.", P., mi-a spus că C. este un tip de treabă şi pot avea încredere în el. Prin urmare, avocatul B. nu a văzut-o niciodată pe D., pe care nu o văzusem nici eu, după cum am menţionat deja. Menţionez că eu colaboram cu avocatul B. şi acesta era un mod obişnuit de lucru al nostru, în sensul că eu redactam procurile speciale prin care diferiţi clienţi mă mandatau să înmatriculez diferite autovehicule pe numele lor, iar darea de dată certă era făcută de către avocatul menţionat prin aplicarea ştampilei de dată certa, la sediul U. Timişoara, fără identificarea părţilor. Avocatul B. avea încredere în ceea ce consemnam eu în procurile respective, fără a le mai verifica (...)"

Inculpata A. a fost supusă examinării cu tehnica poligraf, iar raportul de constatare criminalistică nr. x din 15.05.2019 întocmit de către specialiştii Serviciului Criminalistic al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Timiş, a concluzionat că răspunsurile acesteia, la întrebările relevante:

"Eşti sigură că persoana ce a fost la sediul societăţii, în data de 19.12.2018, pentru înmatricularea provizorie, este C.?" "Eşti sigură că persoana ce a fost la sediul societăţii este C., cel din fotografia prezentată la poliţie?" "C. cel care a fost la sediul societăţii, pentru înmatricularea provizorie, este aceeaşi persoană cu C., pe care aţi recunoscut-o din grupul de persoane, la poliţie?" nu au provocat modificări specifice comportamentului simulate. Inculpata A. a uzat de procedura recunoaşterii învinuirii, menţinându-şi declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

Declaraţiile inculpatei A. s-au coroborat cu cele ale martorului O. şi ale coinculpatului B.. În acest sens, Curtea a reţinut că în cursul urmăririi penale martorul O. a arătat următoarele:

"Pe numitul C., ale cărui fotografii îmi sunt arătate de către procuror, cu prilejul consemnării prezentei depoziţii, îl cunosc de aproximativ un an de zile, respectiv de prin vara anului 2018. Nu îmi amintesc exact unde anume l-am cunoscut pe acest C., dar reţin că l-am ajutat să obţină numere provizorii de înmatriculare, pe numele lui, în anul 2018, pentru un autoturism marca x, de prin anul 2002 - 2004. Nu reţin alte date de identificare ale autoturismului în cauza. Nu m-am întâlnit foarte des cu C. şi nici nu aveam nr. de telefon mobil al acestuia; cred că l-am văzut cu totul de 3 sau 4 ori, de când l-am cunoscut şi până în prezent. În data de 19.12.2018, după amiaza, după orele 15:00, C. a venit la punctul de lucru al societăţii mamei mele, unde mă aflam şi eu, fără să mă anunţe în prealabil că vine. Ţin minte că era o zi de miercuri, când programul de lucru al funcţionarilor SPCRCIV Timiş este până la orele 18:00-18:30, iar C. mi-a spus că o prietenă de-a sa, din câte îmi amintesc, doreşte să înmatriculeze pe numele ei, provizoriu, un autoturism marca x, cu nr. de identificare x. Mi-a trimis pe telefonul meu mobil, prin Q., de la nr. lui x, o poză a cărţii de identitate a numitei D., iar datele de identificare ale acestei persoane au fost folosite în înscrisul intitulat "procură specială", prin care, aparent, D. o mandata pe mama mea. A., să înmatriculeze provizoriu autoturismul mai sus menţionat. (...) Aşadar, D., cu datele de identificare din dosar, nu a fost prezentă la punctul, de lucru al societăţii comerciale M. S.R.L., în 19.12.2018 şi nici anterior, şi nici nu a avut ştiinţă de demersurile pe care le realizam noi, ci doar C. ne-a spus că ea ar şti de aceste demersuri şi că ar avea acceptul doamnei. (...) Mama nu s-a îndoit de veridicitatea susţinerilor lui C. şi, după tehnoredactarea înscrisului. intitulat "procură specială", mama a plecat la U. Timişoara, pentru a se întâlni cu avocatul B., pentru ca acesta să dea dată certă procurii respective."

În aceste condiţii, Curtea a notat că martorul O. a fost supus examinării cu tehnica poligraf, iar Raportul de constatare criminalistică nr. x din 15.05.2019. întocmit de către specialiştii Serviciului Criminalistic al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Timiş a concluzionat că răspunsurile acestuia, la întrebările 4, 7 şi 9, relevante cauzei, nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat (întrebările relevante fiind:

"Eşti sigur că persoana ce a fost la sediul societăţii, în data de 19.12.2018, pentru înmatricularea provizorie, este C.?" "Eşti sigur ca persoana ce a fost la sediul societăţii este C., cel din fotografia prezentată la poliţie?" "C., cel care a fost la sediul societăţii, pentru înmatricularea provizorie, este aceeaşi persoană cu C., pe care l-ai recunoscut din grupul de persoane, la poliţie?"). În opinia instanţei, fără a fi considerat un mijloc de probă propriu-zis, raportul de constatare a comportamentului simulat poate constitui un indiciu care, coroborat cu alte probe, conduce la fundamentarea unei soluţii. În acest sens, conform art. 97 alin. (1) din C. proc. pen., proba este definită ca fiind orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. Potrivit alin. (2) al acestui articol, mijloacele de probă în procesul penal constau în declaraţiile suspectului sau ale inculpatului, declaraţiile persoanei vătămate, declaraţiile părţii civile sau ale părţii responsabile civilmente, declaraţiile martorilor, înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă, precum şi orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege. Astfel, raportul de constatare criminalistică a comportamentului simulat nu este un mijloc de probă interzis de lege, ci se include în categoria menţionată de legiuitor ca "rapoarte de expertiză sau constatare". Prin urmare, deşi raportul de constatare nu furnizează date concrete despre faptă, el permite organului judiciar să evalueze declaraţiile persoanelor audiate din punct de vedere al sincerităţii şi abilităţii de a servi la aflarea adevărului. Aceleaşi aspecte au fost relatate de martorul O. şi în faţa instanţei de judecată, în plus, în cursul urmăririi penale depunând la dosar fotografia mesajului conţinând poza cărţii de identitate a persoanei vătămate.

Declaraţia inculpatei A. se coroborează cu declaraţiile inculpatului B., de profesie avocat, care în cursul urmăririi penale a arătat următoarele:

"Am aplicat ştampilele de dare de dată certă, precum şi pe aceea din care rezulta calitatea mea de avocat pe înscrisul deja redactat, fără să fi asistat la momentul încheierii înscrisului respectiv (presupusa procură specială) şi, în mod evident, fără să o fi identificat pe D., persoana vătămată din acest dosar. Nu am operat actul juridic respectiv, căruia i-am dat dată certă, în Registrul electronic de evidenţă a actelor întocmite de către avocaţi. Pe A. o cunoşteam ca urmare a colaborării noastre anterioare şi nu am crezut că aceasta a redactat acea procură fără ştirea persoanei menţionată în cuprinsul actului, respectiv a lui D., manifestând uşurinţă în această privinţă.(..) Nu am cunoscut faptul că D. nu are ştiinţă despre încheierea actului intitulat "procură specială", căruia i-am dat dată certă, pentru a fi înmatriculat provizoriu, pe numele ei, un autoturism. (...) Nu reţin să-l mai fi întâlnit pe numitul C. până la acea dată, de 19.12.2018, dar este persoana pe care am identificat-o din planşa fotografică" "Este posibil ca, pe inculpatul C., să îl fi întâlnit la Centrul Comercial U., din Timişoara, în data de 19 decembrie 2018, iar nu la sediul punctului de lucru al S.C. M. S.R.L., din municipiul Timişoara, situat pe B-dul x nr. 25. Reţin că era undeva înainte de sărbători şi nu mai îmi amintesc exact locul unde l-am întâlnit, fizic, dar este cert că l-am văzut. Nu pot preciza, dat fiind intervalul de timp scurs de la momentul când s-au petrecut faptele cercetate şi cel în care mi se consemnează această declaraţie, cine anume m-a sunat să îmi spună că persoana care apare în act (D.), nu fusese de faţă la momentul încheierii procurorii speciale, cu A.; adică, este posibil să mă fi sunat fie A., fie V. Cert este faptul că am stat de vorbă cu C., iar acesta mi-a spus că persoana respectivă, D., ar fi mama sa, insistând să îi ştampilez acea procură specială, fără a mai sta şi eu de vorbă cu D.". Aşadar, inculpatul B. a recunoscut săvârşirea infracţiunii încă din timpul urmăririi penale, menţinându-şi aceeaşi poziţie procesuală şi în faţa instanţei de judecată.

Din coroborarea probelor anterior analizate, rezultă cu certitudine că înscrisul reprezentat de "PROCURA SPECIALĂ", presupus încheiat între persoana vătămată D. şi inculpata A., având dare de dată certă ziua de 6 decembrie 2018, atribuită de inculpatul B., în calitate de avocat, este un înscris sub semnătură privată falsificat, înscris ce a fost, ulterior, folosit de către inculpata A., în vederea producerii unor consecinţe juridice - obţinerea numerelor provizorii de circulaţie pentru autoturismul în cauză, pe numele persoanei vătămate D..

Astfel, martorul K. a recunoscut că a deţinut autoturismul în cauză şi l-a vândut inculpatului C.:

"Am avut un autoturism marca x, culoare "şobolan" pe care l-am cumpărat de la martorul J. şi l-am vândut inculpatului C.", autoturism care avea numere provizorii de înmatriculare. De asemenea, martorul a relatat şi aspecte privind înmatricularea provizorie a autoturismului:

"După ce am vândut autoturismul lui C., am mers prin piaţă, iar inculpatul C. a spus că vrea să-i scoată numere "roşii" şi l-am dus la firma doamnei A., respectiv A.. A. nu era la firmă, era numai fiul acesteia, O.. Eu l-am lăsat pe C. acolo, cu O. şi am plecat. Poate A. a venit pe parcurs, dar eu am plecat." A mai reţinut că martorul K. şi-a modificat declaraţia dată în cursul urmăririi penale în care a afirmat că a vândut autoturismul unei persoane al cărui nume nu îl mai ştie, explicând susţinerea iniţială prin aceea că a fost sfătuit în acest fel şi s-a gândit "să nu fie probleme".

Fiindu-i solicitate explicaţii cu privire la împrejurările în care a făcut afirmaţiile iniţiale, martorul a încercat acreditarea ideii că nu ar fi fost influenţat de inculpatul C.. Astfel, în cadrul declaraţiei date în faţa instanţei, martorul a susţinut iniţial că a venit cineva la piaţă, unde vinde maşini şi i-ar fi spus să nu declare cui a vândut autoturismul ("Întrebare instanţă: Cine v-a spus? Răspuns: A venit cineva în piaţă, unde eu vând maşini, de regulă duminica, şi mi-a spus acest lucru."), pentru ca ulterior să susţină că alţi vânzători de maşini din piaţă i-ar fi sugerat acest lucru ("Întrebare instanţă:

Persoana care v-a sfătuit aşa are vreo legătură cu C., este vreun prieten al acestuia? De unde ştiau că este o problemă cu vânzarea autoturismului x? Răspuns: Nu. Ştiau pentru că am spus eu în piaţă că am fost chemat la poliţie. Întrebare procuror: Sunteţi sigur că acea persoană care v-a sfătuit să nu spuneţi cui aţi vândut autoturismul nu are legătură cu inculpatul C.? Răspuns: Nu ştiu, nu sunt sigur. Eu am povestit în piaţă celorlalţi care vând maşini că am fost chemat la poliţie şi pentru ce, i-am sfătuit să încheie contracte de vânzare-cumpărare ca să nu aibă probleme şi în aceste condiţii cineva mi-a spus să nu declar cui am vândut autoturismul.

Întrebare instanţă: Aţi spus că aţi povestit că aţi fost la poliţie, deci discuţia din piaţă a avut loc după declaraţia dată la urmărire penală? Răspuns: Am fost căutat de poliţie, într-o zi de vineri sau sâmbătă, au lăsat citaţia mamei mele, duminică am povestit în piaţă şi luni am fost să dau declaraţie. După ce am primit citaţia eu am sunat avocatul, pe domnul Y., i-am spus că am primit citaţie, el s-a interesat despre ce este vorba şi mi-a spus că sunt chemat pentru o maşină pe care am vândut-o fără să închei acte.

Întrebare instanţă: Este singura maşină vândută fără acte? Răspuns: Nu este singura maşină vândută fără acte pentru că încheierea actelor presupune plata impozitului.") Modul în care martorul K. explică motivele care l-ar fi determinat să nu dezvăluie identitatea persoanei căreia i-a vândut autoturismul, respectiv prezentarea a două variante, luxul de amănunte pe care îl oferă în încercarea de a convinge, conduc la concluzia că doreşte de fapt să creeze impresia că ar fi fost de bună credinţă şi nu ar fi avut vreo înţelegere cu inculpatul C..

De partea cealaltă, apărarea inculpatului C. încearcă acreditarea ideii că schimbarea declaraţiei de către martor s-ar datora unei presiuni a organelor de urmărire penală. În această privinţă, se reţine că martorul K. a afirmat cu claritate că ceea ce a relatat în faţa instanţei reprezintă adevărul, iar cele declarate se coroborează cu probele mai sus analizate. Mai mult, nu se poate vorbi de o presiune a organelor de urmărire penală dacă o persoană ar fi citată în calitate de martor într-un alt dosar, restul afirmaţiilor neavând nicio relevanţă în prezenta cauză şi fiind oricum lipsite de credibilitate, părând mai mult justificări în faţa inculpatului (fiind răspunsuri la întrebări formulate personal de inculpatul C.).

Faptul că martorul K. a deţinut autoturismul marca x, cu seria de şasiu x, astfel că îl putea vinde inculpatului C., a rezultat din declaraţia martorului J. coroborată cu menţiunile din evidenţele Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Timiş. Astfel, pentru autoturismul marca x, cu seria de şasiu x, au fost eliberate de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Timiş două numere provizorii de circulaţie, respectiv x (autorizarea fiind valabilă în intervalul 21.09.2018 - 20.10.2018) şi x (autorizarea fiind valabilă în intervalul 22.10.2018 - 20.11.2018), ambele numere provizorii de circulaţie fiind emise pe numele martorei H. În faţa instanţei, martorul J. a arătat că a deţinut autoturismul în speţă pe care l-a cumpărat "de la F.", dar nu-şi mai aminteşte prenumele, Z. sau AA., şi l-a vândut martorului K. De altfel, în cursul urmăririi penale, martorul a relatat că a cumpărat autoturismul de la F., pe baza unui acord verbal, iar ulterior a făcut un schimb de maşini cu K.

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor A., B. şi C., constatând că inculpata A. se află la primul conflict cu legea penală, a uzat de procedura recunoaşterii învinuirii, a săvârşit infracţiunea crezând în buna credinţă a inculpatului C. şi că nu vatămă interesele niciunei persoane, evaluând toate aceste elemente, instanţa a apreciat că stabilirea unei pedepse în cuantum egal cu minimul special prevăzut de art. 322 alin. (1) C. pen. redus conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., respectiv de 4 luni închisoare, reflectă gradul de pericol social al faptei şi persoanei inculpatei. Având în vedere că inculpata nu are antecedente penale, este integrată social şi nu a urmărit vătămarea drepturilor unei alte persoane, instanţa a constatat că nu se impune aplicarea imediată a pedepsei, termenul de supraveghere de 2 ani stabilit în condiţiile art. 84 C. pen. şi măsurile de supraveghere prev. de art, 85 alin. (1) C. pen., constând în: a) prezentarea la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş la datele fixate de acesta; b) primirea vizitelor consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) obligaţia de a anunţa, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) obligaţia de a comunica schimbarea locului de muncă; e) obligaţia de a comunica informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă, fiind suficiente pentru a garanta respectarea legii.

Referitor la inculpatul B., Curtea a constatat că la data săvârşirii faptei nu avea antecedente penale, a uzat de procedura recunoaşterii învinuirii, a săvârşit infracţiunea crezând că nu vatămă interesele niciunei persoane, bazându-se pe faptul că inculpata A. a vorbit direct cu numita D. Evaluând toate aceste elemente, s-a apreciat că stabilirea unei pedepse în cuantum egal cu minimul special prevăzut pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen., redus conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., respectiv de 4 luni închisoare, reflectă gradul de pericol social al faptei şi persoana inculpatului.

Referitor la inculpatul C., Curtea a constatat că, din fişa de cazier judiciar a acestuia rezultă că infracţiunea dedusă judecăţii a fost săvârşită în stare de recidivă postexecutorie în raport cu pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1577/20.06.2015 pronunţată de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 778/10.09.2015 a Curţii de Apel Timişoara, pedeapsă din care inculpatul a fost liberat la data de 07.02.2017, cu un rest de 328 zile, fiind incidente dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi 43 alin. (5) C. pen. De asemenea, s-a mai reţinut şi că, inculpatul C. profitând de disponibilitatea inculpatei A. de a-l ajuta şi creându-i impresia existenţei unei înţelegeri cu persoana vătămată D., care în realitate nu cunoştea că inculpatul se foloseşte de numele său şi copia actului său de identitate, inculpatul nu a dovedit că ar înţelege gravitatea conduitei sale şi că ar avea regrete interioare în a-şi corija conduita ilicită, astfel că instanţa constată necesar a dispune condamnarea la o pedeapsă de 1 an închisoare (minimul special fiind de 9 luni închisoare urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 43 alin. (5) C. pen.) pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen.

Drept urmare, faţă de cele astfel reţinute, Curtea în temeiul art. 396 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 81 C. pen. a stabilit pentru inculpata A. - pedeapsa de: 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi în temeiul art. 83 alin. (1), (3) C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. proc. pen. durata termenului de supraveghere, s-a stabilit ca inculpata A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) şi (3) C. pen. i s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. raportat la art. 48 C. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 81 C. pen. a condamnat pe inculpatul B., la o pedeapsa de: 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată. S-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunea pentru care s-a stabilit pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată. prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., prin Sentinţa penală nr. 92/PI/22.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2019, definitivă la data de 16.04.2019.

În temeiul art. 89 alin. (1) C. pen. a fost amânată aplicării pedepsei dispusă prin Sentinţa penală nr. 92/PI/22.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2019, definitivă la data de 16.04.2019.

În temeiul art. 38 alin. (2), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost contopită pedeapsa stabilită în cauză inculpatului B. cu pedeapsa de 4 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 92/PI/22.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2019, definitivă la data de 16.04.2019, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din pedeapsa ce nu se execută în integralitatea ei, respectiv 1 lună şi 10 zile, stabilind pentru inculpatul B. pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) luni şi 10 (zece) zile închisoare.

În temeiul art. 89 alin. (2) raportat la art. 83 alin. (1), (3) C. pen. a amânat aplicarea pedepsei rezultante a închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., termen calculat de la data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 92/PI/22.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2019, respectiv de la data de 16.04.2019.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. proc. pen. durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş la datele fixate de acesta;b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) C. proc. pen. durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Timiş.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) şi (3) C. pen. i s-a atras atenţia inculpatului B. asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. raportat la art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen. a condamnat pe inculpatul C. -, recidivist, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În fine, în baza dispoziţiilor art. 487 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3), C. proc. pen. instanţa a dispus anularea înscrisului sub semnătură privată falsificat reprezentat de procura specială, presupus încheiată între D. şi A., înscris având atribuită ca dată certă ziua de 6 decembrie 2018 de avocat B. şi a actelor subsecvente constând în cererea înregistrată în data de 19.12.2018 pe numele D. la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Timiş şi autorizaţia de circulaţie provizorie eliberată pe numele D. pentru numărul provizoriu x.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de partea civilă D..

Împotriva Sentinţei penale nr. 56/PI din data de 5 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, astfel cum a fost îndreptată prin hotărârea cu acelaşi număr din data de 6 martie 2020 a aceleiaşi instanţe a declarat apel inculpatul C.

Apelantul inculpat C. prin apărător desemnat din oficiu a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, în rejudecare, achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., anume că fapta nu este prevăzută de legea penală.

În acest context, Înalta Curte subliniază şi faptul că efectul devolutiv integral al apelului, reglementat de art. 417 C. proc. pen., permite instanţei de control judiciar ca, pe baza probelor administrate în cauză pe tot parcursul procesului penal, să verifice legalitatea şi temeinicia soluţiei atacate sub toate aspectele de fapt şi de drept şi, astfel, să procedeze la lămurirea deplină a tuturor împrejurărilor de fapt deduse judecăţii.

Făcând, în continuare, propria analiză a actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că judecătorul fondului, dând eficienţă dispoziţiilor art. 103 C. proc. pen., a realizat o evaluare judicioasă şi completă a întregului material probator strâns în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, inclusiv din perspectiva susţinerilor şi apărărilor inculpatului, punctând acele aspecte de fapt redate de acesta şi martorii audiaţi, dar şi rezultate din probele aflate la dosar, apreciate ca relevante pentru stabilirea derulării faptice a evenimentelor, pe baza căruia a reţinut o situaţie de fapt corectă, conformă cu realitatea, pe care instanţa de control judiciar şi-o însuşeşte.

Astfel, în fapt, Înalta Curte reţine, în esenţă, că probele anterior analizate de instanţa de fond, conduc la concluzia vinovăţiei inculpatului C. sub aspectul faptului că în data de 19.12.2018, a determinat-o pe inculpata A. să falsifice înscrisul sub semnătură privată reprezentat de "Procura Specială", presupus încheiată între D. şi A., având dare de dată certă ziua de 6 decembrie 2018, atribuită prin complicitatea avocatului B., înscris sub semnătură privată falsificat ce a fost, ulterior, folosit de către A., în vederea producerii unor consecinţe juridice (obţinerea numerelor provizorii de circulaţie pentru autoturismul în cauză, pe numele lui D.).

Faţă de cele mai sus expuse, se apreciază că probatoriul administrat în cauză dovedeşte, fără putinţă de tăgadă, săvârşirea de către inculpatul C. a infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în acest sens fiind relevantă declaraţia coinculpatei A. care a recunoscut faptul că nu persoana vătămată D. este cea care i-a solicitat înmatricularea autoturismului, indicându-l pe inculpatul C. Astfel, în cursul urmăririi penale, coinculpata A. a declarat următoarele:

"Arăt că recunosc săvârşirea infracţiunii pentru care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de mine, respectiv falsificarea procurii speciale presupus încheiată cu D., persoana vătămată din acest dosar penal. Declar că în data de 19.12.2018 am redactat în incinta punctului de lucru al societăţii comerciale al cărei asociat unic şi administrator sunt, M. S.R.L. Jimbolia, punct de lucru situat în mun. Timişoara, Bd. x, jud. Timiş, înscrisul intitulat "Procură specială", prin care aparent D., în calitate de mandant. mă împuternicea pe mine să o reprezint la SPCRPCIV Timiş, primărie ori în faţa oricăror organe de stat competente, pentru a înmatricula pe numele ei autoturismul marca x cu nr. de identificare x. În realitate, D. nu s-a prezentat niciodată la punctul de lucru al societăţii comerciale pe care o deţin, pentru a-mi solicita înmatricularea autoturismului respectiv, ci datele sale de identificare i-au fost puse la dispoziţie fiului meu, O., de către numitul C., care i le-a transmis pe Q." "Înscrisul l-am redactat pe calculator, iar data certă nr. x/06.12.2018, dată de către avocatul B., a fost pusă în incinta Centrului comercial U. din Timişoara, unde este sediul SPCRPCIV Timiş. Menţionez că eu am luat legătura cu avocatul B., prin intermediul numitului V., care se ocupă tot cu înmatriculare autovehiculelor (...) Declar că atunci când am acţionat astfel, intenţia mea nu a fost aceea de a o vătăma pe D., ci de a o ajuta sa-şi obţină măi uşor numerele provizorii de înmatriculare pentru autoturismul menţionat, eu crezând sincer că îi fac un bine, după ce fusesem determinată să acţionez astfel de către C.".

De altfel, coinculpata A. a declarat următoarele:

"C. şi numitul "W.", care este fratele lui X., tatăl fostei concubine a fiului meu, O., au venit împreună, în după amiaza zilei de 19.12.2018, la punctul de lucru al societăţii comerciale pe care o deţin şi mi-au pus la dispoziţie celelalte înscrisuri sub semnătură privată pe care eu le-am depus la SPCRPCIV Timiş (mai puţin poliţa de asigurare de tip RCA). În primă fază, nu am vrut să mă ocup de întocmirea actelor necesare înmatriculării, provizorii, a autoturismului respectiv, dar numitul "W.", pe care îl cunoşteam din perioada de când O. a convieţuit cu nepoata lui "W.", P., mi-a spus că C. este un tip de treabă şi pot avea încredere în el. Prin urmare, avocatul B. nu a văzut-o niciodată pe D., pe care nu o văzusem nici eu, după cum am menţionat deja. Menţionez că eu colaboram cu avocatul B. şi acesta era un mod obişnuit de lucru al nostru, în sensul că eu redactam procurile speciale prin care diferiţi clienţi mă mandatau să înmatriculez diferite autovehicule pe numele lor, iar darea de dată certă era făcută de către avocatul menţionat prin aplicarea ştampilei de dată certa, la sediul U. Timişoara, fără identificarea părţilor. Avocatul B. avea încredere în ceea ce consemnam eu în procurile respective, fără a le mai verifica (...)"

Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că probatoriul administrat în cauză dovedeşte, fără putinţă de tăgadă, săvârşirea de către inculpatul C. a infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prin aceea că C. a profitat de disponibilitatea coinculpatei A. de a-l ajuta şi creându-i impresia existenţei unei înţelegeri cu persoana vătămată D., care în realitate nu cunoştea că inculpatul se foloseşte de numele său şi copia actului său de identitate, pentru săvârşirea infracţiunii de fals . Inculpatul nu a dovedit că ar înţelege gravitatea conduitei sale şi că ar avea reproşuri interioare în a-şi corija conduita ilicită, astfel că instanţa a dispus condamnarea la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen.

Ca urmare, în raport de toate cele arătate, Înalta Curte constată că starea de fapt stabilită în cauză se întemeiază pe probe suficiente şi concludente, pe lângă declaraţiile coinculpaţilor A. şi B. şi ale martorului O., relevantă este şi declaraţia martorului K. dată în faţa Curţii de Apel la termenul din 26.02.2020.

În acest sens, se reţine că în cursul urmăririi penale martorul O. a arătat următoarele:

"Pe numitul C., ale cărui fotografii îmi sunt arătate de către procuror, cu prilejul consemnării prezentei depoziţii, îl cunosc de aproximativ un an de zile, respectiv de prin vara anului 2018. Nu îmi amintesc exact unde anume l-am cunoscut pe acest C., dar reţin că l-am ajutat să obţină numere provizorii de înmatriculare, pe numele lui, în anul 2018, pentru un autoturism marca x, de prin anul 2002 - 2004. Nu reţin alte date de identificare ale autoturismului în cauza. Nu m-am întâlnit foarte des cu C. şi nici nu aveam nr. de telefon mobil al acestuia; cred că l-am văzut cu totul de 3 sau 4 ori, de când l-am cunoscut şi până în prezent. În data de 19.12.2018, după amiaza, după orele 15:00, C. a venit la punctul de lucru al societăţii mamei mele, unde mă aflam şi eu, fără să mă anunţe în prealabil că vine. Ţin minte că era o zi de miercuri, când programul de lucru al funcţionarilor SPCRCIV Timiş este până la orele 18:00 - 18:30, iar C. mi-a spus că o prietenă de-a sa, din câte îmi amintesc, doreşte să înmatriculeze pe numele ei, provizoriu, un autoturism marca x, cu nr. de identificare x. Mi-a trimis pe telefonul meu mobil, prin Q., de la nr. lui x, o poză a cărţii de identitate a numitei D., iar datele de identificare ale acestei persoane au fost folosite în înscrisul intitulat "procură specială", prin care, aparent, D. o mandata pe mama mea. A., să înmatriculeze provizoriu autoturismul mai sus menţionat. (...) Aşadar, D., cu datele de identificare din dosar, nu a fost prezentă la punctul, de lucru al societăţii comerciale M. S.R.L., în 19.12.2018 şi nici anterior, şi nici nu a avut ştiinţă de demersurile pe care le realizam noi, ci doar C. ne-a spus că ea ar şti de aceste demersuri şi că ar avea acceptul doamnei. (..)Mama nu s-a îndoit de veridicitatea susţinerilor lui C. şi, după tehnoredactarea înscrisului. intitulat "procură specială", mama a plecat la U. Timişoara, pentru a se întâlni cu avocatul B., pentru ca acesta să dea dată certă procurii respective.", completată şi coroborată cu probele administrate în proces, confirmând pe deplin existenţa faptei, aşa cum a fost ea reţinută de prima instanţă, şi împrejurările de săvârşire a acesteia.

Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că, în mod corect, judecătorul fondului a reţinut că activitatea infracţională imputată există şi a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege de către inculpatul C. Ca atare, în mod corect, instanţa de fond a dispus, condamnare inculpatului C., recidivist, la pedeapsa de: - 1 (un) an închisoare, în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, apreciind că nu se impune achitarea acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care a fost trimis în judecată.

Din analiza sentinţei atacate, rezultă că prima instanţă sub aspectul individualizării pedepsei principale, complementare şi accesorii aplicate inculpatului C. a făcut o evaluare riguroasă a condiţiilor prevăzute de art. 74 alin. (1) din C. pen., în contextul concret al cauzei, în raport, cu limitele legale pentru infracţiunea comisă, modalitatea de comitere a infracţiunii, antecedente penale ale inculpatului, gravitatea acesteia, conduita procesuală a inculpatului. Totodată, atingerea dublului scop preventiv şi educativ al sancţiunii aplicate este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii, natura sa pe de altă parte.

Ca urmare, constatând legală şi temeinică hotărârea primei instanţe, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b), Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C. împotriva Sentinţei penale nr. 56/PI din data de 5 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, astfel cum a fost îndreptată prin hotărârea cu acelaşi număr din data de 6 martie 2020 a aceleiaşi instanţe.

Va obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului din oficiu pentru apelantul inculpat, în sumă de 868 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C. împotriva Sentinţei penale nr. 56/PI din data de 5 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, astfel cum a fost îndreptată prin hotărârea cu acelaşi număr din data de 6 martie 2020 a aceleiaşi instanţe.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat în sumă de 868 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25 noiembrie 2020.

GGC - NN