Inadmissibility of extraordinary appeal against procedural jurisdiction-transfer decisions lacking merits resolution

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 297 din data de 25 mai 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte a respins ca inadmisibilă în principiu, contestaţia în anulare declarată de petenţii A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 222 din 20 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.

Contestatorii petenţi au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că petenţii A. şi B. au formulat contestaţie în anulare împotriva unei hotărâri prin care nu a fost soluţionat fondul cauzei. Prin Sentinţa penală nr. 222 din 20 aprilie 2021 împotriva căreia contestatorii a formulat contestaţie în anulare, respinsă prin Sentinţa nr. 297 din 25 mai 2021, a fost respinsă ca nefondată cererea privind strămutarea judecării cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Braşov.

Împotriva Sentinţei penale nr. 297 din data de 25 mai 2021, petenţii B. şi A. au formulat contestaţie în anulare apreciind îndeplinite cerinţele legale pentru a fi admisă calea de atac extraordinară formulată.

Înalta Curte, examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare prin prisma dispoziţiilor art. 431 alin. (2) raportat la art. 426 şi urm. C. proc. pen., formulată de petenţii B. şi A., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale.

Potrivit dispoziţiilor art. 426 din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea din apel a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Conform dispoziţiilor art. 431 din C. proc. pen., contestaţia în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanţa fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunţa pe fondul contestaţiei.

În această etapă procesuală instanţa examinează dacă contestaţia în anulare priveşte o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 428 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestaţia este unul dintre cele limitativ prevăzute de art. 426 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Prin urmare, admiterea în principiu este condiţionată, între altele, de constatarea că hotărârea împotriva căreia este declarată calea de atac este susceptibilă de a fi atacată cu contestaţie în anulare.

Se constată că în motivele scrise, contestatorii au invocat dispoziţiile art. 426 lit. a) şi c) C. proc. pen. Însă conform acestor dispoziţii legale, se poate face contestaţie în anulare împotriva hotărârilor penale definitive pronunţate în calea de atac a apelului, primul caz prev. de lit. a) referindu-se la ipoteza în care judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate, iar cel de al doilea, prev. de lit. c) când hotărârea din apel a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului.

Rezultă, aşadar, că sentinţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, împotriva căreia contestatorii au formulat prezenta contestaţie în anulare, nefiind o hotărâre pronunţată în apel, nu se încadrează în categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate exercita, potrivit art. 426 lit. a) şi c) din C. proc. pen., această cale extraordinară de atac.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reaminteşte că această cale extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei. Acest lucru a fost statuat şi prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Astfel, în Deciziile nr. 501 din 30 iunie 2016 şi nr. 804 din 5 decembrie 2017, instanţa de contencios constituţional a statuat în mod expres că "indiferent de motivul invocat, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei".

În penal, hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei sunt acelea prin care instanţa se pronunţă asupra raportului juridic de drept penal substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal. Cu alte cuvinte, judecarea fondului cauzei înseamnă examinarea existenţei faptelor săvârşite, clarificarea împrejurărilor în care au fost comise, existenţa condiţiilor legale pentru tragerea la răspundere penală a celui judecat, stabilirea încadrării juridice şi a sancţiunii ce urmează a i se aplica, respectiv se hotărăşte asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei unei persoane. Această etapă procesuală se finalizează cu pronunţarea unei soluţii, după caz, de condamnare, renunţare la aplicarea unei pedepse, amânare a aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal.

Prin urmare, hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot face obiectul unei contestaţii în anulare.

Or, prin Sentinţa penală nr. 297 din 25 mai 2021, Înalta Curte a respins o contestaţie în anulare formulată de contestatori împotriva unei hotărâri prin care s-a respins cererea de strămutare a judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Braşov, secţia penală.

Înalta Curte reaminteşte că hotărârea prin care s-a respins (sau s-a admis) cererea de strămutare nu este o hotărâre prin care se soluţionează fondul cauzei, astfel cum este definită această sintagmă în penal, ci judecătorii examinează dacă se impune trecerea unei cauze, în situaţiile strict precizate de lege, de la instanţa competentă la o instanţă de acelaşi grad, situată într-o altă localitate. Această hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac ordinare (apel/contestaţie) sau extraordinare (revizuire/contestaţie în anulare/recurs în casaţie).

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac (un remediu procesual) destinată a repara erorile de drept procesual din hotărârile penale judecate definitive, prin care s-a soluţionat fondul cauzei, fiind o cale de anulare pentru vicii, neregularităţi procedurale. Procedura de soluţionare este prevăzută în două etape, prima a admisibilităţii în principiu, iar cea de a doua, doar după admiterea în principiu, în care instanţa poate dispune desfiinţarea hotărârii a cărei anulare se cere şi rejudecarea cauzei. În nici un caz în materia contestaţiei în anulare nu se poate pronunţa o hotărâre de achitare/amânare a aplicării pedepsei/renunţare la aplicarea pedepsei/condamnare/încetare a procesului penal.

Ca atare, prin Sentinţa penală nr. 297 din 25 mai 2021, instanţa respingând ca inadmisibilă în principiu o cale extraordinară de atac, nu a pronunţat o soluţie de achitare/amânare a aplicării pedepsei/renunţare la aplicarea pedepsei/condamnare/încetare a procesului penal, nefiind, aşadar vorba de o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul cauzei.

Atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei, a admite că o atare cale de atac este admisibilă, ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile [...] pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Aşadar, având în vedere că, în cauză, contestatorii B. şi A. au formulat contestaţia în anulare împotriva unei hotărâri definitive, dar nesusceptibile a fi retractată prin promovarea unei astfel de căi de atac, iar motivele invocate nu pot fi circumscrise niciunui caz dintre cele prevăzute de dispoziţiile art. 426 C. proc. pen., în baza art. 431 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată aceştia împotriva Sentinţei penale nr. 297 din 25 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii petenţi A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 297 din 25 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorii petenţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2021.

GGC - NN