Evasion of biological sample collection via hospital escape constitutes completed offense under Art. 337, not attempt; conviction upheld

Asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 505/02.11.2020 pronunţată de Judecătoria Sibiu în Dosar nr. x/2020, inculpatul A. fost condamnat la:

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, în temeiul art. 337 din C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 88 alin. (3) din C. pen., a fost revocată amânarea executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 14/15.02.2016 a Judecătoriei Sălişte pronunţată în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin neapelare la data de 25.02.2016.

În baza art. 88 alin. (3), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicata inculpatului prin prezenta hotărâre de 1 an închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 14/15.02.2016 a Judecătoriei Sălişte pronunţată în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin neapelare la data de 25.02.2016 în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsa, respectiv 4 luni, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În considerentele hotărârii prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 14 octombrie 2017, în jurul orei 02:50, un echipaj din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Sibiu - Serviciul Rutier aflat în serviciul de supraveghere a traficului rutier pe B-dul x din Municipiul Sibiu, a procedat la oprirea pentru control a autoturismului marca x cu număr de înmatriculare x, care circula dinspre strada x.

În prezenţa martorului B., pe baza documentelor prezentate de către conducătorul autoturismului menţionat, organele de poliţie l-au identificat pe acesta în persoana numitului A. (inculpatul), care era însoţit în autoturism de alte două persoane - martorii C. şi D..

Întrucât conducătorul autoturismului emana halenă alcoolică, a fost testat de către organele de poliţie cu aparatul etilotest, rezultatul testului de respiraţie indicând valoarea 0.62 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ca urmare a acestui rezultat, conducătorul auto a rămas în custodia organelor de poliţie şi a fost condus de către aceştia la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu în vederea recoltării de probe biologice de sânge, necesare stabilirii alcoolemiei.

Conform fişei de prezentare la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu nr. x, A. a fost prezentat de către agentul de poliţie E. la data de 14.10.2017, ora 03:13 pentru recoltare de probe.

În timp ce se afla împreună cu organele de poliţie în incinta Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu şi folosindu-se de pretextul că are nevoie de baie pentru necesităţi fiziologice, inculpatul A. a escaladat geamul de aerisire al băii spitalului şi a fugit într-o direcţie necunoscută.

Inculpatul a fost depistat în localitatea Cristian în jurul orei 04:20, fiind prezentat din nou cadrelor medicale în vederea recoltării de probe biologice, reuşindu-se recoltarea a două probe de sânge, la interval de 1 oră una faţă de cealaltă, anume - la 04:45 şi respectiv 05:45.

Potrivit concluziilor buletinului de analiză toxicologică nr. x emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Sibiu la data de 17 octombrie 2017, alcoolemia inculpatului A. înregistra valoarea de 0.90 g/l alcool pur în sânge pentru data de 14.10.2017, ora 04:45 şi valoarea de 0.80 g/l alcool pur în sânge pentru ora 05:45 a aceleiaşi zile.

La solicitarea inculpatului, în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize de calcul retroactiv a alcoolemiei, pentru stabilirea valorii acesteia pentru ora depistării în trafic - ora 02:30.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 460/IX/d/6 din data de 21.02.2019, raportat la declaraţiile asupra căruia inculpatul a revenit, la prevederile Hotărârii nr. 2/18. IX.2015 a CSML, nu s-a putut efectua o estimare retroactivă a alcoolemiei numitului A., întrucât raportat la declaraţiile sale, acesta se afla în faza de absorbţie a alcoolului în organism.

Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine oscilantă, arătând iniţial că a consumat băuturi alcoolice în seara zilei de 13.10.2017 în timp ce se afla în localul "F." situat pe strada x, după care, în jurul orei 02:30 a condus autoturismul pentru a-l muta pe altă stradă, pentru ca ulterior să declare că a consumat băuturi alcoolice în timp ce se afla la clubul "F." până în jurul orei 00:30 (2 sau 3 pahare cu vin), după care s-a deplasat la restaurantul "G." de pe strada x, unde a consumat ciorbă de burtă, ceafă de porc cu cartofi prăjiţi până în jurul orei 02:00, când a revenit la clubul "H.", unde îşi lăsase autoturismul, consumând la club o cafea şi 40 de ml de vodkă, susţinere care nu se coroborează cu declaraţiile martorilor C. şi D., care au declarat că în clubul "H.", inculpatul nu a consumat băuturi alcoolice. Susţinerile inculpatului din data de 15.01.2019 cu privire la aportul semnificativ de alimente şi momentul consumului de alcool au fost de natură să influenţeze însă rezultatul expertizei de calcul retroactiv al alcoolemiei, în sensul că, raportat la aceste susţineri, acest calcul nu a fost posibil. S-a reţinut că în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul a recunoscut că anterior opririi de către organele de poliţie a consumat băuturi alcoolice şi faptul că a plecat din spital înainte să i se recolteze probe de sânge întrucât i s-a făcut frică.

Ceea ce rezultă însă fără nici un dubiu din coroborarea materialului probatoriu administrat, respectiv declaraţiile martorilor C. care a precizat faptul că inculpatul a consumat băuturi alcoolice în seara de 14 octombrie 2017 şi s-a aflat cu acesta în momentul în care a fost oprit în trafic de către organele de poliţie (fila x) D. care se afla cu inculpatul în momentul în care acesta a fost oprit de organele de poliţie, B. martor asistent care a fost prezent când inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest de către organele de poliţie şi arată că rezultatul era pozitiv dar nu îl mai reţine, I. medic la Spitalul Clinic Judeţean Sibiu -UPU- care a precizat faptul că potrivit fişei x/14.10.2017 la ora 3:13 inculpatul A. a fost adus de către organele de poliţie în vederea recoltării de probe biologice (sânge) în vederea determinării alcoolemiei iar inculpatul a părăsit spitalul înainte de a i se recolta probele de sânge, ulterior în jurul orelor 4:32 a fost readus de poliţie când i s-au recoltat doua probe biologice şi E. (poliţist) care a precizat faptul că inculpatul a fost oprit pe Bulevardul x, a fost testat cu aparatul etilotest şi pentru că avea o alcoolemie peste limita legală a fost condus la Spitalul Clinic Judeţean Sibiu în vederea recoltării de probe biologice.

Martorul a mai precizat faptul că la Spital - la urgenţe, după ce a fost pregătită trusa în vederea recoltării de sânge inculpatul a cerut sa fie lăsat să meargă la toaleta de unde pe geam a fugit. Martorul a arătat că a încercat să-l prindă pe inculpat dar nu a reuşit, iar acesta a fost localizat în Cristian după circa 2 ore unde fost prins, de un coleg al martorului "după mai multe escaladări de garduri "a fost imobilizat şi dus la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu unde i s-a întocmit proces-verbal de recoltare de probe biologice.

S-a mai precizat de către martor că regula ca ordonanţa de recoltare de probe să se întocmească nu se menţionează în procesul-verbal. Cu privire la ora indicată în procesul-verbal martorul a precizat faptul că activitatea desfăşurată în ce-l priveşte pe inculpat s-a desfăşurat pe o perioadă mai lunga de timp, din cauza că acesta a fugit din spital când trebuia să i se recolteze probe biologice şi că din această cauză este posibil să existe şi erori, întrucât activitatea desfăşurata a început din momentul când inculpatul a fost oprit în trafic şi testat cu aparatul etilotest la ora 2:30 şi s-a încheiat după orele 4:32 când s-a recoltat a doua proba a inculpatului .

S-a reţinut că în seara zilei de 14.10.2017, inculpatul a urmărit să se sustragă recoltării de probe biologice, infracţiunea prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen. consumându-se la momentul la care inculpatul, cu intenţie, s-a sustras custodiei agenţilor de poliţie şi a fugit din spital, urmărind ca ulterior să îşi construiască o apărare prin care să invalideze rezultatul probelor de sânge ce i-au fost recoltate la un interval de 1 oră şi 55 de minute de la momentul depistării în trafic, în condiţiile în care pentru aproximativ 1 oră, inculpatul nu s-a aflat în custodia agenţilor de poliţie şi ar fi putut acţiona în sensul influenţării rezultatului unei eventuale testări bazate pe analiza probelor de sânge.

Intenţia inculpatului de a se sustrage răspunderii penale este evidentă şi la studierea fişei de cazier judiciar a acestuia, din cuprinsul căreia rezultă că a mai fost cercetat anterior pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., iar termenul de încercare de 2 ani de la rămânerea definitivă a sentinţei penale nu era împlinit la data de 14.10.2017.

În continuare, s-a arătat că situaţia de fapt reţinută este dovedită prin mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi în cadrul cercetării judecătoreşti: procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 14 octombrie 2017, raportul întocmit la data de 20.05.2019 de agentul de poliţie E., testul de respiraţie nr. x din data de 14.10.2017, ora 02:41, fişa de prezentare la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu a numitului A., declaraţia martorului C., declaraţia martorului D., declaraţia martorului B., declaraţia martorului I., declaraţiile date în calitate de suspect/inculpat de numitul A., fişa de cazier judiciar a inculpatului, coroborate cu declaraţia inculpatului administrată în şedinţă publică şi cu declaraţiile martorii C. D., B., I. medic şi E. poliţist .

Sub aspectul încadrării juridice s-a reţinut că fapta inculpatului A. de a conduce la data de 14 octombrie 2017, în jurul orei 02:30, autoturismul marca x cu număr de înmatriculare x pe strada pe strada x din Municipiul Sibiu, spre B-dul x având o îmbibaţie alcoolică de 0.62 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus şi luat în evidenţă la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu în vederea recoltării de probe biologice necesare stabilirii alcoolemiei, împrejurare în care inculpatul, invocând că are nevoie să meargă la baie, a escaladat geamul de aerisire al toaletei, părăsind spitalul fără încuviinţarea organelor de poliţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen., în varianta sustragerii de la prelevarea de mostre biologice.

La individualizarea pedepsei stabilite inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen. şi anume "Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, evaluată după următoarele criterii:

a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite - inculpatul A. a condus la data de 14 octombrie 2017, în jurul orei 02:30, autoturismul marca x cu număr de înmatriculare x pe strada pe strada x din Municipiul Sibiu, spre B-dul x având o îmbibaţie alcoolică de 0.62 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus şi luat în evidenţă la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu în vederea recoltării de probe biologice necesare stabilirii alcoolemiei, împrejurare în care inculpatul, invocând că are nevoie să meargă la baie, a escaladat geamul de aerisire al toaletei, părăsind spitalul fără încuviinţarea organelor de poliţie,

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită - decurge din însăşi reglementarea faptei de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, fiind o infracţiune de pericol;

c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii - inculpatul prin acţiunea sa de a conduce sub influenţa alcoolului şi apoi de a se sustrage de la prelevarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei,a pus în pericol nu doar propria sa persoană, ci pe toţi participanţii la traficul pe drumurile publice;

d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit - inculpatul a menţionat că i s-a făcut frică înainte sa i se recolteze sânge;

e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului - inculpatul a fost anterior condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu amânarea executării pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., aplicate prin Sentinţa penală nr. 14/15.02.2016 a Judecătoriei Sălişte pronunţată în dosarul x/2016 rămasă definitivă prin neapelare la data de 25.02.2016 potrivit fişei de cazier judiciar;

f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal - inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei;

g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială - inculpatul este necăsătorit, studii 12 clase, fermier, cu antecedente penale.

(2) Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. (1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea."

Raportat la criteriile amintite şi la analiza efectuată, în temeiul în baza art. 337 din C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.

În baza dispoziţiilor art. 88 alin. (3) din C. pen., a fost revocată amânarea executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 14/15.02.2016 a Judecătoriei Sălişte pronunţată în Dosarul nr. x/2016 rămasă definitivă prin neapelare la data de 25.02.2016.

În baza art. 88 alin. (3), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre de 1 an închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 14/15.02.2016 a Judecătoriei Sălişte pronunţată în Dosarul nr. x/2016 rămasă definitivă prin neapelare la data de 25.02.2016 în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 4 luni, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare.

Împotriva Sentinţei penale nr. 505/02.11.2020 pronunţată de Judecătoria Sibiu în Dosar nr. x/2020 a declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 410 din C. proc. pen., inculpatul A., solicitând desfiinţarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, să se dispună o soluţie de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen.

În expunerea scrisă de motive inculpatul a criticat hotărârea primei instanţe prin lipsa motivării cu referire la infracţiunea reţinută în sarcina sa. În considerente, starea de fapt reţinută se referă la infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice, fără detalii privitoare la perioada în care inculpatul nu s-a mai aflat în custodia organelor de poliţie şi la faptul că acestuia i-au fost prelevate mostre biologice la revenirea la spital.

Inculpatul a mai arătat că sentinţa penală apelată nu a făcut nicio referire la susţinerile apărării - exprimate în faza dezbaterilor şi prin concluzii scrise - întemeiate pe doctrină şi practică judiciară, cu privire la fapta care ar constitui tentativă la comiterea infracţiunii prevăzută de art. 337 din C. pen. ori că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii.

Raportat la acţiunile concrete desfăşurate, inculpatul susţine că s-a aflat în prezenţa modalităţii de tentativă întreruptă sau neterminată, prevăzută de textul art. 32 alin. (1) din C. pen., însă tentativa la infracţiunea prevăzută de art. 337 din C. pen., pentru care inculpatul a fost trimis în judecata, nu este incriminată.

S-a invocat lipsa unei motivări pertinente cu privire la influenţarea rezultatului de stabilire a nivelului alcoolemiei la momentul depistării în trafic.

O altă critică a încheierii atacate vizează nulitatea unor acte procesuale/procedurale, argumentând că întreg probatoriul din dosar a fost administrat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prev. de art. 336 din C. pen., pentru care procurorul a dispus clasarea, astfel că în mod neîndoielnic aceste probe trebuie înlăturate în totalitatea lor

Astfel sunt criticate ordonanţele de extindere a urmăririi penale sub aspectul acuzaţiei prevăzută de art. 337 din C. pen. întrucât actele care stau la baza inculpării sunt nelegale.

Nu în ultimul rând inculpatul a afirmat că fapta comisă nu întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 337 teza a II-a din C. pen. prin acţiunea sa, acesta doar a "întârziat" prelevarea de mostre biologice cu aproximativ o oră (interval de timp reţinut inclusiv de procurorul de caz care a avut în vedere datele înscrise în fişa de primire de la Spitalul Clinic de Urgenţă Sibiu). Dincolo de conduita iniţială a făptuitorului, mostrele biologice au fost prelevate într-un interval de timp care nu au influenţat în mod decisiv rezultatul analizei toxicologice.

Prin Decizia penală nr. 195 din 25 martie 2021 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 505/2020 pronunţată de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. x/2020.

Pentru a dispune astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că prima instanţă şi-a expus argumentat raţionamentul juridic şi a răspuns aspectelor de fapt şi de drept supuse dezbaterii judiciare, reţinând, mai presus de orice îndoială, că inculpatul, cu intenţie, în seara zilei de 14.10.2017, s-a sustras custodiei agenţilor de politie şi a fugit din spital, săvârşind infracţiunea prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen., care s-a consumat în momentul sustragerii de la recoltarea de probe biologice.

Raţiunea motivării şi a obligativităţii acesteia constă, printre altele, în stabilirea adevărului real şi a dobândirii certitudinii că realitatea este conformă convingerilor judecătorului rezultate din probatoriu, iar obligaţia motivării este o garanţie pentru justiţiabili, care pot cunoaşte motivele pentru care judecătorul a pronunţat soluţia şi pot ataca hotărârea combătând temeiurile pe care le apreciază ca nefondate, făcând posibil controlul din partea instanţelor superioare.

În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că art. 6 parag. 1 din Convenţie obligă instanţele să-şi motiveze hotărârile, aceasta neînsemnând că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument, iar amploarea acestei obligaţii poate varia în funcţie de natura hotărârii şi de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze.

Raportat la coordonatele de mai sus, instanţa de apel a apreciat că prima instanţă a adus suficiente argumente, care întrunesc exigenţele unei motivării rezonabile, inculpatul cunoscând motivele care au determinat pronunţarea soluţiei, iar instanţa de control judiciar poate supune unui examen critic hotărârea atacată şi, pe cale de consecinţă, această critică a inculpatului referitoare la nemotivarea hotărârii este neîntemeiată.

Referitor la critica inculpatului, prin care a susţinut că fapta săvârşită este o tentativă întreruptă, instanţa a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, în condiţiile în care fapta penală s-a consumat în momentul în care inculpatul a părăsit spitalul, prin escaladare, deşi se afla în custodia organelor de poliţie.

Şi în ceea ce priveşte critica inculpatului, prin care a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile referitoare la tipicitatea infracţiunii, deoarece numai a întârziat prelevarea de probe biologice, este neîntemeiată. În acest context, curtea a apreciat că fapta de sustragere de la prelevarea de mostre biologice, reprezintă fapta de nesupunere la efectuarea unui control de către organele de poliţie, control ce are ca scop verificarea respectării normelor juridice care asigură securitatea traficului pe drumurile publice. Prin legiferarea acestei modalităţii de săvârşire a infracţiunii se asigură un just echilibru între interesul individual şi interesul general al societăţii de a-i găsi şi a-i trage la răspundere penală pe autorii infracţiunilor la siguranţa rutieră. Elementul material al infracţiunii, definit prin verbum regens, respectiv sustragerea, desemnează eschivarea, căutarea scăpării, fiind evidenţiat de probele administrate şi argumentate de prima instanţă.

Totodată, curtea a apreciat că împrejurarea că inculpatului i s-au recoltat probe biologice după ce a fugit din spital, la aproximativ două ore, după ce a fost localizat în Cristian unde a fost prins, de un coleg al agentului de poliţie "după mai multe escaladări de garduri", imobilizat şi dus la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu, nu poate echivala cu respectarea obligaţiei de a se supune controlului organelor de poliţie.

Cu privire la argumentele referitoare la urmărirea penală, s-a arătat că acestea nu sunt sancţionate cu nulitatea absolută şi au fost definitivate în camera preliminară.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul formulat, ca nefondat.

Împotriva Deciziei penale nr. 195/2021 din 25 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a formulat recurs în casaţie inculpatul A..

În motivarea cererii de recurs în casaţie inculpatul a susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de sustragere de la prelevarea de mostre biologice, în opinia sa, fapta putând fi încadrată ca o tentativă, care nu este sancţionată penal, nefiind prevăzută de lege.

Sub acest aspect, a menţionat că tentativa este posibilă în cazul infracţiunii prevăzute de art. 337 din C. pen.

Prin urmare, a precizat că există o tentativă la infracţiunea de sustragere de la prelevarea de mostre biologice ori de câte ori agentul comite acte de executare, respectiv se sustrage prin orice modalitate de la prelevare, astfel încât alcoolemia nu mai poate fi stabilită datorită trecerii timpului ori influenţării acesteia de către subiect. Cu alte cuvinte, atâta vreme cât prelevarea de mostre biologice este posibilă, orice act de executare va rămâne în forma tentată.

Corelativ, pentru a fi în prezenţa unei fapte consumate în forma sustragerii prev. de art. 337 din C. pen., este necesară producerea unei urmări, iar aceasta constă în imposibilitatea recoltării probelor biologice ori inutilitatea acestora datorită modificărilor fiziologice din organism.

S-a precizat că acest punct de vedere este împărtăşit şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, în Decizia penală nr. 285 din 09.12.2019 a reţinut că "În cazul modalităţii de săvârşire a infracţiunii, constând în sustragerea de la prelevarea de mostre biologice este necesar ca autorul să se eschiveze, să fugă, să scape sau să amâne suficient de mult timp executarea obligaţiei legale de prelevare a mostrelor biologice, astfel încât rezultatul să nu mai fie concludent."

Astfel, în cauză, inculpatul A., după cum rezultă din probele administrate a întreprins următoarele: a profitat de neatenţia lucrătorilor de poliţie rutieră, a escaladat geamul toaletei de la serviciul de urgenţă, a luat un taximetru cu intenţia de a merge în localitatea Cristian, unde la scurt timp (aproximativ o oră) a fost depistat de către lucrătorii de poliţie rutieră şi fără a se opune i-a însoţit pe aceştia din nou la Serviciul de Urgenţă. S-a menţionat că împrejurarea relevantă în cronologia desfăşurării evenimentului a constat în faptul că ulterior prinderii sale, recurentului i-au fost prelevate probele biologice, iar acestea au fost apreciate ca fiind concludente în cauză.

Prin urmare, acţiunile inculpatului care toate se subsumează actului material de sustragere au fost întrerupte de intervenţia organelor de poliţie. În cazul de faţă, sustragerea s-a prelungit în timp datorita modului în care inculpatul a conceput executarea însă aceasta nu a condus la imposibilitatea recoltării probelor biologice ori a neconcludenţei acestora astfel încât fapta a rămas în faza tentativei.

În speţă, alcoolemia inculpatului a fost stabilită la valoarea de 0.90 g/l alcool pur în sânge pentru data de 14.10.2017, ora 04:45 şi valoarea de 0.80 g/l alcool pur în sânge pentru ora 05:45 a aceleiaşi zile, conform concluziilor buletinului de analiză toxicologica nr. x emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Sibiu la data de 17.10.2017.

Din perspectiva consumării infracţiunii nu prezintă nicio relevanţă faptul că ulterior nu s-a mai putut efectua o estimare retroactivă a alcoolemiei inculpatului A., prin expertiza solicitată de acesta. Chiar şi aşa, imposibilitatea stabilirii cu exactitate a nivelului alcoolemiei s-a datorat unei împrejurări obiective, străine de conduita inculpatului, respectiv rata de eliminare a alcoolului din sânge, care depinde de metabolismul fiecărei persoane în parte.

Astfel, din Raportul de expertiza medico-legală nr. x/21.11.2019 întocmit de IML Cluj Napoca, care precizează că potrivit "reperelor metodologice cu privire la expertiza, medico-legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemie" rezultă că o astfel de expertiză poate fi efectuată doar în faza de eliminare a alcoolului din organism, pentru o perioadă de 6-10 ore de la eliminare. Faza de eliminare este obiectivată prin valorile alcoolemiilor stabilite la analiză, prima fiind mai mare decât a doua cu cel puţin 0,10 g‰ . Ori în cauză diferenţa între proba I şi proba II a fost de 0,10 g‰ (0,90 g‰ şi respectiv 0,80 g‰). Prin urmare, împrejurarea diferenţei de 0,10 g‰ nu îi este imputabilă inculpatului, ci ţine de o realitate obiectivă.

În considerarea acestor aspecte, a opinat că, ar fi existat o faptă consumată de sustragere de la recoltarea de probe biologice, doar în acele situaţii în care: ca urmare a părăsirii Serviciului de Urgenţă, inculpatul nu ar mai fi fost depistat şi condus la unitatea spitalicească fiindu-i prelevate mostre de sânge; ar fi fost depistat după o perioadă mai lungă de timp care ar fi determinat inutilitatea recoltării şi neconcludenţa analizei toxicologice.

A arătat şi că starea de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, în sensul că inculpatul A. s-ar fi sustras custodiei organelor de poliţie, nu verifică tipicitatea obiectivă a infracţiunii prev. de art. 337 din C. pen.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Prin încheierea din 01 iulie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 195/2021 din data de 25 martie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, a trimis cauza la Completul C9, în vederea judecării cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. şi a acordat termen la data de 16 septembrie 2021, reţinând că aspectele invocate în cererea de recurs în casaţie vizează elementele de tipicitate ale infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea ce pot fi valorificate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Dezbaterile asupra recursului în casaţie au avut loc în şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021, fiind consemnate în detaliu în practicaua prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Analizând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau de o cercetare judecătorească deficitară/parţială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se verifică exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) - caz invocat de recurentul inculpat A. în susţinerea căii de atac - se constată că acesta nu este incident în cauză.

Acest caz de casare se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

În speţă, recurentul inculpat, prin motivele dezvoltate în susţinerea căii de atac, a învederat aspecte care din punctul său de vedere conduc la reţinerea eronată de către instanţele care au soluţionat cauza în care a fost implicat a existenţei tuturor elementelor de tipicitate obiectivă a infracţiunii pentru care a fost condamnat, prevăzută de art. 337 alin. (1) C. pen.

A precizat acesta, în esenţă, că starea de fapt reţinută de către instanţele de judecată nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, acţiunile ce îi sunt imputate putând fi calificate ca fiind cel mult o tentativă la comiterea infracţiunii, care nu este sancţionată penal.

Recurentul a susţinut că există tentativă la infracţiunea de sustragere de la prelevarea de mostre biologice ori de câte ori sunt comise actele de executare, dar este posibilă prelevarea de mostre biologice, în vederea stabiliri alcoolemiei.

Pentru a fi în prezenţa unei fapte consumate în forma sustragerii prev. de art. 337 C. proc. pen.. este necesară producerea unei urmări, iar aceasta constă în imposibilitatea recoltării probelor biologice ori în inutilitatea acestora datorită modificărilor fiziologice din organism.

Faţă de starea de fapt, aşa cum aceasta a fost reţinută de către instanţele de judecată, recurentul susţine că acţiunile sale întrunesc elementele constitutive ale unei tentative la comiterea infracţiunii menţionate, în condiţiile în care, după ce a profitat de neatenţia lucrătorilor de poliţie şi a escaladat geamul toaletei de la Serviciul de Urgenţă al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu, unde fusese condus pentru recoltarea de probe biologice, a fost identificat la aproximativ o oră şi prezentat din nou serviciului medical, unde i-au şi fost recoltate probele biologice, care au condus la stabilirea alcoolemiei sale.

În aceste condiţii, urmarea imediată a faptelor sale nu s-a produs, probele biologice fiind recoltate, iar în baza acestora s-a putut determina alcoolemia sa, împrejurarea că ulterior nu a putut fi determinată retroactiv alcoolemia pe care a avut-o la momentul conducerii autoturismului nefiindu-i imputabilă, fiind consecinţa unei împrejurări independente de voinţa sa, aşa cum acest lucru rezultă din expertiza medico-legală efectuată în cauză.

Înalta Curte, analizând aceste susţineri ale recurentului consideră că ele nu pot fi primite, în condiţiile în care starea de fapt reţinută prin decizia atacată, care nu diferă substanţial de cea prezentată de către recurent, demonstrează întrunirea elementelor de tipicitate obiectivă a infracţiunii pentru care inculpatul a fost condamnat.

În conformitate cu prevederile art. 337 C. pen., infracţiunea pentru care a fost condamnat recurentul, din punctul de vedere al laturii obiective, are variante normative ale elementului material alternative, în cauză fiind reţinută acţiunea de sustragere a inculpatului de la prelevarea de mostre biologice pentru stabilirea alcoolemiei.

Sustragerea reprezintă acţiunea inculpatului de a evita, de a se eschiva de la activitatea de recoltare a probelor biologice, iar această conduită intervine după ce în prealabil a existat un acord al persoanei de a îi fi recoltate aceste probe necesare pentru determinarea alcoolemiei.

În mod evident, suntem în prezenţa unei infracţiuni instantanee, acţiunea ce reprezintă elementul material al acestei infracţiuni sfârşindu-se de la sine, ceea ce conduce la consumarea infracţiunii, fiind realizate astfel toate elementele de tipicitate obiectivă ale acesteia, iar legătura de cauzalitate între acţiunea autorului şi urmarea socialmente periculoasă este pe deplin stabilită.

Este general acceptat că în cazul infracţiunii de sustragere de la prelevarea de mostre biologice este posibilă tentativa, iar aceasta nu este incriminată.

Potrivit prevederilor art. 32 C. pen. "Tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul."

Faţă de caracteristicile infracţiunii ce face obiectul cauzei, fiind în prezenţa unei infracţiunii instantanee, în mod evident, tentativa la comiterea acesteia poate fi imaginată doar în varianta normativă prevăzută de teza I a textului legal menţionat anterior, respectiv tentativa imperfectă, actul de executare a infracţiunii fiind unul întrerupt, indiferent care este motivul pentru care nu a fost finalizată activitatea infracţională.

În prezenta cauză, însă, recurentul a executat în întregime acţiunea care reprezintă elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 337 C. pen., acesta sustrăgându-se de la recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în modalitatea descrisă în decizia recurată, împrejurare ce face ca infracţiunea să fie una consumată.

Împrejurarea că acesta a fost ulterior identificat de către lucrătorii de poliţie la un anumit interval de timp şi condus din nou pentru recoltarea de probe biologice la unitatea sanitară, lucru care s-a şi petrecut, nu are aptitudinea de a conduce la reţinerea în sarcina recurentului doar a tentativei imperfecte la comiterea infracţiunii ce a făcut obiectul cauzei, fapta sa întrunind toate elementele de tipicitate obiectivă a acesteia.

Pe de altă parte, nu se poate reţine teoria recurentului referitoare la faptul că acţiunea sa reprezintă o tentativă perfectă, în sensul că deşi actul de executare a fost dus până la capăt rezultatul prevăzut de norma de incriminare nu s-a produs, realizându-se recoltarea de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, deoarece aşa cum s-a menţionat anterior, infracţiunea este una instantanee, prin realizarea verbum regens fiind îndeplinită tipicitatea obiectivă a acesteia, toate elementele ulterioare acestui moment fiind fără o relevanţă juridică.

Recoltarea la un anumit interval de timp de probe biologice, chiar dacă acestea au fost unele care au permis stabilirea unei alcoolemii în cauză, nu reprezintă un element care să conducă la concluzia că fapta recurentului inculpat reprezintă doar o tentativă la comiterea infracţiunii, urmarea socialmente periculoasă producându-se imediat. Această urmare constă pe de o parte în starea de pericol abstract la adresa siguranţei pe drumurile publice, iar pe de altă parte în obstrucţionarea actului de justiţie.

Pe cale de consecinţă, prin raportare la situaţia de fapt reţinută în cauză, în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii pentru care recurentul inculpat a fost condamnat.

Prin urmare, Înalta Curte consideră că faptele reţinute în sarcina recurentului inculpat A. astfel cum au fost descrise în cuprinsul hotărârii recurate, întrunesc elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzute de art. 337 C. pen., refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen.., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 195/2021 din data de 25 martie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 195/2021 din data de 25 martie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16 septembrie 2021.

GGC - GV