Scope of cassation review regarding application of statutory penalty reductions and suspended execution in drug trafficking cases

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 76 din 10 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. x/2018, s-au hotărât următoarele:

1. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc (6 acte materiale).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea, pe o perioadă de 3 ani, a exercitării dreptului de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi a dreptului de a comunica cu martorii B. şi C. ori de a se apropia de aceştia, pedeapsă a cărei executare începe, conform art. 68 lit. c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a comunica cu martorii B. şi C. ori de a se apropia de aceştia), din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea pedepsei, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

2. În baza art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducerea în ţară de droguri de risc şi de mare risc.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea, pe o perioadă de 3 ani, a exercitării dreptului de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi a dreptului de a comunica cu martorii B. şi C. ori de a se apropia de aceştia, pedeapsă a cărei executare începe, conform art. 68 lit. c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a comunica cu martorii B. şi C. ori de a se apropia de aceştia), din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea pedepsei, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

3. În baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi de mare risc pentru consumul propriu.

În baza art. 38 alin. (1), raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta şi, în consecinţă, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea (7 ani închisoare), la care s-a adăugat un spor de 1 an şi 3 luni închisoare, reprezentând 1/3 din suma celorlalte pedepse (3 ani închisoare şi 9 luni închisoare), stabilindu-se în sarcina inculpatului A. o pedeapsă rezultantă de 8 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a comunica cu martorii B. şi C. ori de a se apropia de aceştia, pe o perioadă de 3 ani, în condiţiile prevăzute de art. 68 C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) şi alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a comunica cu martorii B. şi C. ori de a se apropia de aceştia), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, de 8 ani şi 3 luni închisoare, durata reţinerii din data de 09 - 10.08.2015.

S-a constatat că inculpatul s-a aflat sub control judiciar în perioada 10.08 - 08.10.2015.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a cantităţii de droguri rămase după efectuarea expertizelor, respectiv: 7,95 grame cannabis; 152,34 grame cannabis; 38 comprimate care conţin MDMA; 0,32 substanţă care conţine amfetamină şi cafeină; 2 plante de cannabis care au masa netă de 35,12 grame, care au fost predate la camera de corpuri delicte conform dovezilor seria x, nr. x, respectiv seria x nr. x

În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea banilor dobândiţi prin valorificarea drogurilor, respectiv suma de 1100 RON (din care 800 RON pentru drogurile vândute martorului B. şi 300 RON pentru drogurile vândute colaboratorului sub acoperire C.).

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6500 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (5000 RON în cursul urmăririi penale şi 1500 RON în cursul judecăţii).

În baza art. 274 alin. (1) teza finală, onorariul apărătorului din oficiu (av. D.), în cuantum de 1440 RON, aferent fazei de urmărire penală, a rămas în sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Harghita.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Apelul a fost iniţial soluţionat prin Decizia penală nr. 170/A din 18 iunie 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, decizie prin care a fost admisă calea de atac promovată de inculpatul A. şi a fost modificată sentinţa dată în prim grad de Tribunalul Harghita.

Această hotărâre a fost anulată prin Decizia penală nr. 370/A din 5 octombrie 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, prin care s-a admis contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 170/A din 18 iunie 2020, pronunţată de aceeaşi instanţă.

Cu ocazia rejudecării apelului, inculpatul şi-a precizat motivele de apel, arătând că solicită reindividualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare şi reţinerea cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă, prevăzută de art. 15 din Legea nr. 143/2000.

Prin Decizia penală nr. 34/A din 11 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 76 din 10 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Harghita în Dosarul penal nr. x/2018 şi, în consecinţă:

În baza art. 423 alin. (1) C. proc. pen., a fost desfiinţată parţial hotărârea atacată şi, rejudecându-se cauza în limitele de mai jos:

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.:

1) În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., art. 15 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată (compusă din 6 acte materiale).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a stabilit inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 (un) an.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

2) În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., art. 15 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de introducerea în ţară de droguri de risc şi de mare risc.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a stabilit inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

3) În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., art. 15 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi de mare risc pentru consumul propriu.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracţiunile comise de inculpat sunt concurente şi, în consecinţă, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care s-au adăugat 4 luni, reprezentând sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, rezultând pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) şi (3) lit. a) C. pen., alături de pedeapsa principală, s-a aplicat inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 (trei) ani, pedeapsă care se va executa, potrivit prevederilor art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., adică după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă.

În temeiul art. 45 alin. (5), coroborat cu art. 45 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se va executa, în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (3) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa închisorii este executată sau considerată ca executată.

În baza art. 422 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată pedeapsa executată, de la data de 19.06.2020 la data de 5.10.2020.

Au fost menţinute în rest dispoziţiile din hotărârea atacată, compatibile cu prezenta.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., suma de 217 RON, reprezentând contravaloarea parţială a onorariului avocatului desemnat din oficiu în favoarea inculpatului, în apel, în dosarul x/2018, a rămas în sarcina statului şi s-a dispus a se avansa din fondul special al Ministerului Justiţiei, în favoarea Baroului Mureş.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în contestaţia în anulare şi apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, a declarat recurs în casaţie inculpatul A..

În cuprinsul căii de atac formulată, inculpatul A., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a solicitat, admiterea căii extraordinare de atac, aplicarea reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 396 alin. (10) C. proc. pen. pentru infracţiunile de trafic de droguri de risc, prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi de deţinere de droguri de risc şi de mare risc pentru consumul propriu, prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, precum şi schimbarea modalităţii de executare a pedepselor, respectiv suspendarea sub supraveghere.

Prin încheierea din 10 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 11 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 6 şi s-a fixat termen la data de 09 septembrie 2021, cu citarea recurentului inculpat A. şi desemnarea unui apărător din oficiu pentru recurentul inculpat.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute art. 434 - art. 438 C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul în casaţie este nefondat, pentru următoarele considerente:

Se constată că recurentul inculpat A. a susţinut, în esenţă, că, în cauză, pedepsele aplicate au fost greşit individualizate, din perspectiva cuantumului, prin neaplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi a modalităţii de executare, critică circumscrisă cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greşita individualizare a pedepsei.

Prin intermediul acestui caz de casare, se permite doar o verificare a cuantumului sau a tipului pedepselor aplicate, comparativ cu pedepsele prevăzute de dispoziţiile legale, dar pe baza încadrării stabilite prin hotărârea atacată.

Astfel, prin pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel, pe această cale neputându-se realiza o individualizare a pedepsei.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de apel." (Decizia nr. 463/RC/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro)

Prin urmare, recursul în casaţie nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată în hotărârea atacată.

Concluzia este aceeaşi nu doar prin raportare la chestiunile faptice aflate la baza raportului penal de conflict, ci şi a celor care definesc o anumită conduită procesuală a inculpatului, atunci când aceasta din urmă poate avea consecinţe în planul tratamentului sancţionator. (a se vedea Decizia penală nr. 15 din 13 ianuarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, publicată pe www.x.ro)

Este cazul manifestării de voinţă a recurentului inculpat A. intervenită pe parcursul procesului penal, orientată spre obţinerea unui tratament sancţionator mai blând, manifestare al cărei conţinut obiectiv nu ar putea fi reinterpretat pe calea recursului în casaţie, în unicul scop de a da acestuia efecte juridice opuse celor reţinute prin hotărârea definitivă, fie în sensul înlăturării unui beneficiu deja recunoscut, fie dimpotrivă, al recunoaşterii acestuia direct pe calea recursului în casaţie.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că cele criticate de recurentul inculpat A. în recurs în casaţie vizează faptul că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., deşi în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de acest text de lege.

Această critică nu aduce în discuţie veritabile aspecte de nelegalitate a pedepsei, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Criticând faptul că instanţa de apel nu a dat eficienţă solicitării sale de a se judeca în procedura simplificată, neaplicând, astfel, prevederile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., recurentul inculpat A. tinde la o reevaluare a însuşi conţinutului acestor particularităţi şi a interpretării date acestora, în scopul recunoaşterii unor efecte juridice diferite asupra tratamentului sancţionator.

Or, această critică a recurentului nu se circumscrie cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., invocat de către recurent, precum niciunui alt caz de casare expres şi limitativ prevăzut de lege, fiind o chestiune de apreciere a instanţei de fond/apel, aceasta fiind singura în măsură să stabilească dacă, în contextul concret al unei cauze, un inculpat a recunoscut toate faptele necondiţionat potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.

A solicita Înaltei Curţi, pe calea recursului în casaţie, să cenzureze hotărârea instanţei de apel sub aspectul criticat echivalează cu a supune unei noi judecăţi nu legalitatea pedepsei aplicată recurentului prin raportare la datele particulare ale speţei, ci chiar situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de apel, ceea ce excedează scopului şi obiectului recursului în casaţie, astfel cum sunt reglementate prin art. 433 şi 447 din C. proc. pen.

Aşa cum s-a argumentat în precedent, limitarea obiectului judecăţii în recurs în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii procesual penale sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund, în mod real, unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci verifică exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Limitarea la chestiuni exclusiv de drept a demersului analitic al instanţei de recurs în casaţie este confirmată de jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, exemplificativă în materia de referinţă fiind Decizia nr. 23/RC din 19 ianuarie 2017 a instanţei supreme (publicată pe www.x.ro), potrivit căreia "cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. nu permite Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să cenzureze reţinerea sau nereţinerea unei cauze de reducere a pedepsei prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenţei unei cauze de reducere a pedepsei, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reţinută o astfel de cauză".

Distinct de aceste argumente, Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat, astfel:

1) În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., art. 15 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată (compusă din 6 acte materiale).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a stabilit inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 (un) an.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

2) În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., art. 15 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de introducerea în ţară de droguri de risc şi de mare risc.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a stabilit inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

3) În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., art. 15 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi de mare risc pentru consumul propriu.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracţiunile comise de inculpat sunt concurente şi, în consecinţă, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care s-au adăugat 4 luni, reprezentând sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, rezultând pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) şi (3) lit. a) C. pen., alături de pedeapsa principală, s-a aplicat inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 (trei) ani, pedeapsă care se va executa, potrivit prevederilor art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., adică după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă.

În temeiul art. 45 alin. (5), coroborat cu art. 45 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se va executa, în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (3) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa închisorii este executată sau considerată ca executată.

În baza art. 422 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată pedeapsa executată, de la data de 19.06.2020 la data de 5.10.2020.

Ca urmare, instanţa de apel a aplicat inculpatului A. în mod corect pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare, argumentând aplicarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi, în plus, a apreciat că se impune reţinerea circumstanţei atenuante judiciare reglementată de prevederile art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. - cu consecinţa reducerii limitelor speciale ale pedepselor cu o treime, aşa cum stipulează prevederile art. 76 alin. (1) C. pen. - raportat la faptul că inculpatul a înţeles consecinţele negative ale faptelor sale şi după demararea cercetărilor în prezenta cauză a reuşit să se integreze social, desfăşurând activităţi productive de prelucrare a lemnului, constând în crearea şi vânzarea de produse decorative.

Totodată, instanţa de apel a menţionat în mod corect că nu se justifică suspendarea executării pedepsei având în vedere numărul infracţiunilor săvârşite, cantităţile semnificative de droguri, declaraţiile din care reiese, cu privire la inculpat, traficarea de droguri în mod uzual şi implicarea altor persoane în săvârşirea faptelor.

Criticile susţinute în recursul în casaţie, de către recurentul inculpat prin apărătorul său, respectiv că acestuia i-a fost încălcat dreptul de a beneficia în concret de prevederile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., precum şi aplicarea în mod corect a pedepselor, cu schimbarea şi a modalităţii de individualizare a pedepsei, nu pot fi examinate prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., întrucât acesta vizează legalitatea pedepselor şi nicidecum temeinicia acestora.

Reindividualizarea cuantumului pedepselor şi a modalităţii de executare se circumscriu unui proces de apreciere şi analiză asupra criteriilor din art. 74 din C. pen., în mod efectiv, şi anume: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, ceea ce excede legalităţii cazului de casare menţionat.

De asemenea, Înalta Curte consideră criticile mai sus menţionate de către recurentul inculpat A., că nu pot fi examinate prin niciun alt caz de recurs în casaţie, aşa cum acestea sunt în mod strict şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., neputându-se extinde sfera de analiză pe cale de interpretare, întrucât recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac ce vizează situaţii de nelegalitate asupra unor chestiuni de drept în mod concret evidenţiate, însă în contextul prezentei cauze, cele susţinute de către apărare nu se regăsesc în cele expuse de legiuitor, aşa încât o interpretare extensivă, în raport cu cele invocate, este exclusă, excedând cadrului procesual reglementat al recursului în casaţie.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 11 februarie 2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 220 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 11 februarie 2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 220 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09 septembrie 2021.

GGC - GV