Cassation limits: Exclusion of factual re-examination and proportionality challenges in continued smuggling appeals under Art. 438 C. proc. pen.

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 727 din data de 03 mai 2019 pronunţată de Judecătoria Galaţi, a dispus:

A condamnat pe inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 270 alin. (3) raportat la art. 270 alin. (1) teza ultima din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 67 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi b) (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) din C. pen. pe o perioadă de 1 an.

Potrivit art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca şi pedeapsă complementară.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune din circumscripţia localităţii de domiciliu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. a obligat inculpata să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere,a obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Municipiului Galaţi sau în cadrul Spitalul de Psihiatrie "Elisabeta Doamna" sau Spitalul Obstetrică-Ginecologie "Sf. Buna Vestire", pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, sub coordonarea Serviciului de Probaţiune din circumscripţia localităţii de domiciliu.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 91 alin. (4) C. pen. a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind situaţiile care atrag revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârşirea unei noi infracţiuni în termenul de supraveghere şi neîndeplinirea cu rea-credinţă a măsurilor, obligaţiilor de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre.

A condamnat inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă continuată (3 acte materiale), prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 270 alin. (3) rap. la art. 270 alin. (1) teza ultima din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 67 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) din C. pen. pe o perioadă de doi ani după executarea pedepsei închisorii.

Potrivit art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. a căror exercitare a fost interzisă ca şi pedeapsă complementară.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune din circumscripţia localităţii de domiciliu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Municipiului Galaţi sau în cadrul Spitalul de Psihiatrie "Elisabeta Doamna" sau Spitalul Obstetrică-Ginecologie "Sf. Buna Vestire", pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, sub coordonarea Serviciului de Probaţiune din circumscripţia localităţii de domiciliu.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 91 alin. (4) C. pen. a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind situaţiile care atrag revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârşirea unei noi infracţiuni în termenul de supraveghere şi neîndeplinirea cu rea-credinţă a măsurilor, obligaţiilor de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 1357 şi urm C. civ. a admis acţiunea civilă şi a obligat:

- inculpaţii B. şi A. la plata sumei de 8809 RON cu titlu de daune materiale;

- inculpata A. la plata sumei de 881 RON cu titlu de daune materiale;

- inculpatul C. la plata sumei de 10353 RON cu titlu de daune materiale;

către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi şi de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi.

Prin Decizia penală nr. 1/A din data de 06 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi şi de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi.

A desfiinţat, în parte, Sentinţa penală nr. 727/2019 a Judecătoriei Galaţi şi în rejudecare:

A majorat de la câte 2 ani închisoare la câte 5 ani închisoare pedepsele principale aplicate inculpaţilor A. şi B. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă continuată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., pedepse ce vor fi executate prin privare de libertate.

Împotriva Deciziei penale nr. 1/A din data de 06 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a declarat recurs în casaţie inculpata A., la data de 11.02.2021.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată recurenta inculpată a solicitat admiterea recursului în casaţie formulat, casarea deciziei penale atacate şi, pe cale de consecinţă trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi.

A arătat că instanţa de control judiciar a avut în vedere o altă situaţie de fapt, respectiv cea reţinută prin rechizitoriul nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Galaţi şi care face obiectul Dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Curţii de Apel Galaţi.

De asemenea, a precizat că în cauza nr. x/121/2015 s-a dispus trimiterea în judecată a martorilor audiaţi pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, aspect în raport de care s-ar putea proceda la rejudecarea prezentei cauze.

A mai arătat că pedeapsa de 5 ani închisoare în regim de detenţie, aplicată de Curtea de Apel Galaţi este prea mare în raport de pericolul social concret al faptei reţinute în sarcina sa.

Prin încheierea din data de 8 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de recurenta inculpată A. împotriva Deciziei penale nr. 1 din 06.01.2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală.

Analizând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În cauză, astfel cum s-a stabilit prin încheierea de admitere în principiu, deşi recurenta inculpată nu a indicat expres cazul de casare pe care îşi întemeiază cererea de recurs în casaţie, Înalta Curte a apreciat că, formal, criticile formulate se încadrează în cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., respectiv hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" .

În acest context, cu privire la cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte aminteşte că acesta vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Criticile formulate de recurenta inculpată, respectiv că, instanţa de apel a avut în vedere situaţia de fapt reţinută în rechizitoriul nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Galaţi şi nu situaţia de fapt pentru care a fost trimisă în judecată, că martorii audiaţi în cauză au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, precum şi că pedeapsa de 5 ani închisoare este prea mare în raport de pericolul social concret al faptei reţinute, sunt analizate, exclusiv, prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casaţie, reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu şi faptic.

Înalta Curte notează că, prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casaţie formulate de recurenta inculpată A., în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situaţiei de fapt cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat şi care să conducă la o soluţie favorabilă inculpatei, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Analiza motivelor de recurs în casaţie nu vizează practic raportarea situaţiei de fapt reţinută la condiţiile de tipicitate subsumate normei de incriminare ce sancţionează penal infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, ci reprezintă o veritabilă solicitare de analiză a situaţiei de fapt în sensul celor invocate.

Aspectele referitoare la împrejurarea că martorii audiaţi în prezenta cauză au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, precum şi că pedeapsa de 5 ani aplicată de instanţa de apel este prea mare raportat la pericolul social concret al faptei, nu pot fi primite de instanţa de judecată, criticile invocate exced analizei instanţei de recurs în casaţie, neputând fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen., legiuitorul statuând asupra analizei nelegalităţilor comise de instanţele de fond.

Mai mult, susţinerea recurentei inculpate în sensul că instanţa de control judiciar a avut în vedere o altă situaţie de fapt, respectiv cea reţinută prin rechizitoriul nr. x/2013 al D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Galaţi şi care face obiectul Dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, nu poate fi primită de instanţa de judecată. Înalta Curte constată că nu există identitate între situaţia de fapt reţinută în prezenta cauză şi cea reţinută în Dosarul nr. x/2015 aflat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, având în vedere că prin decizia penală atacată inculpata a fost condamnată pentru infracţiunea de contrabandă vizând doar actele materiale comise în perioada februarie 2012 - aprilie 2013, iar în Dosarul nr. x/2015 a fost trimisă în judecată pentru infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat şi contrabandă, fapte comise în perioada mai 2014 - martie 2015, această perioadă fiind avută în vedere şi prin Sentinţa penală nr. 42 din data de 7 februarie 2020 a Tribunalului Galaţi pronunţată în Dosarul nr. x/2015.

În acest context, contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt reţinută în cauză şi probele dosarului dovedesc că faptele inculpatei, astfel cum au fost descrise de către instanţa de apel, se circumscriu elementelor ce caracterizează sub aspect obiectiv şi subiectiv infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi, de asemenea, constată că, în cauză, condamnarea nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, astfel că, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile recurentei inculpate sunt neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurenta inculpată A. împotriva Deciziei penale nr. 1/A din 06.01.2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală.

Va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurenta inculpată A. împotriva Deciziei penale nr. 1/A din 06.01.2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată A., în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B. şi C., în cuantum de câte 627 RON pentru fiecare, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 septembrie 2021.

GGC - GV