Objection to execution: Inadmissibility of statute of limitations defense for suspended sentence where new offense was committed during probation term.

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 158/P din data de 10 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 597 C. proc. pen. în ref. la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a respins contestaţia la executare formulată de petentul-condamnat A., ca nefondată.

Pentru a se pronunţa această soluţie, s-au avut în vedere următoarele considerente:

La data de 18.09.2020, petentul-condamnat A. a formulat contestaţie la executare împotriva Sentinţei penale nr. 44/P/23.02.2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul penal nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 216/A, pronunţată în data de 20.06.2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul penal nr. x/2016

În motivarea contestaţiei la executare formulată s-a susţinut că este incident cazul de contestaţie prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi se solicită înlăturarea din cuprinsul Sentinţei penale nr. 44/P/23.02 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul penal nr. x/2016 a tuturor efectelor Sentinţei penale nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul penal nr. x/2007

Astfel, s-a susţinut că există o cauză de stingere a pedepsei, respectiv s-a prescris executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul penal nr. x/2007

În opinia petentului-condamnat A., potrivit art. 162 C. pen., a intervenit prescripţia executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, ca urmare a faptului că s-a împlinit termenul de încercare a executării pedepsei sub supraveghere de 8 ani şi 6 luni închisoare, potrivit 861 C. pen. 1968, calculat de la data de 17.12.2008, data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanţa, prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul penal nr. x/2007

Prin urmare, în opinia petentului, la data pronunţării Sentinţei penale nr. 44/P/23.02 2018 era prescrisă executarea pedepsei cu suspendarea sub supraveghere aplicată anterior, şi astfel nu mai erau incidente dispoziţiile privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Pentru soluţionarea prezentei cauze, a fost ataşat Dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Constanţa şi a fost întocmit un referat de către Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Constanţa, referitor la Sentinţa penală nr. 44/P/23.02 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul penal nr. x/2016, dosar Curtea de Apel Constanţa.

De asemenea, petentul-condamnat A. a fost asistat de apărător ales, conform delegaţiei depusă la dosar şi a participat la şedinţele de judecată, prin videoconferinţă, având în vedere contextul pandemic actul, generat de virusul Sars-Cov-2.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 44/P/23.02 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul penal nr. x/2016, s-a dispus, în baza art. 292 C. pen., în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 C. pen., 43 C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (2) C. pen. condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), lit. k) (dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) pe o perioadă de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie, au fost interzise drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), lit. k) (dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public).

A fost revocată suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 178/01.04.2008, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 4187 din data de 17.12.2008 şi s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, alăturat pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, în final hotărându-se că inculpatul A. va executa pedeapsa rezultantă de 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni închisoare, în regim de detenţie, conform art. 60 C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), lit. k) (dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) pe o perioadă de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), lit. k) (dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), care se execută de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.

Sentinţa penală nr. 44/P/23.02 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul penal nr. x/2016, a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 216/A, pronunţată în data de 20.06.2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul penal nr. x/2016, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., conform referatului aflat la dosarul Curţii de Apel Constanţa.

Prin Sentinţa penală nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul penal nr. x/2007, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. 1968 cu aplic. art. 74 - 76 C. pen. 1968, fiind suspendată sub supraveghere executarea pedepsei, în condiţiile art. 861 C. pen. 1968, pe durata unui termen de încercare de 8 ani şi 6 luni.

În primul rând, Curtea a amintit faptul că, o contestaţie la executare constituie mijlocul procesual, cu caracter jurisdicţional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale, în cursul executării şi chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea acesteia.

Contestaţia contra executării hotărârii penale poate fi formulată în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege în cuprinsul art. 598 C. proc. pen., fiind o modalitate de înlăturare sau de modificare a pedepsei sau a altor dispoziţii ale hotărârii instanţei de judecată definitive, fără însă a putea fi analizate sau reanalizate aspect de fond deja avute în vedere la momentul soluţionării cauzei sau aspecte care sunt legate de alte instituţii de drept cu reglementare directă.

Prin urmare, pe calea contestaţiei la executare nu se poate modifica hotărârea penală definitiv pronunţată, sub toate aspectele de drept penal şi procesual care au făcut obiectul analizei judecăţii, întrucât aceasta a căpătat autoritate de lucru judecat.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face "când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei".

Pe de altă parte, Curtea a constatat că petentul-condamnat A. se află într-o confuzie majoră, deoarece prescripţia executării pedepsei constituie un impediment în punerea în executare a pedepsei principale aplicată printr-o hotărâre definitivă unei persoane, dar şi o sancţiune aplicată organelor statului care nu mai pot solicita şi obţine executarea pedepsei principale aplicată prin hotărârea definitivă, trecerea timpului anihilând efectul executoriu al hotărârii.

Invocarea dispoziţiilor art. 162 C. pen. nu au nicio incidenţă în cauză, prescripţia executării pedepsei nefiind incidentă în cazul pedepselor a căror executare a fost suspendată sub supraveghere, potrivit art. 861 C. pen. 1968, deoarece pedeapsa nu se execută, fiind suspendată sub supraveghere executarea acesteia, sub condiţia respectării anumitor obligaţii stabilite de către instanţa de judecată.

De aceea, potrivit art. 866 C. pen. 1968 s-a prevăzut că "Dacă cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune înlăuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării executării pedepsei, în baza art. 864 C. pen., el este reabilitat de drept".

Ceea ce se invocă, în realitate, este faptul că, la data pronunţării Sentinţei penale nr. 44/P/23.02.2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul penal nr. x/2016 se împlinise, în opinia petentului, termenul de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere, de 8 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 862 C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanţa, prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul penal nr. x/2007, respectiv acesta era împlinit din data de 17.06.2017.

Prin prisma dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Curtea a constatat că aspectele invocate nu reprezintă o cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei, neputând fi înlăturate consecinţele revocării pedepsei de 3 ani şi 6 luni aplicată în condiţiile art. 861 C. pen.

Astfel, prin Decizia nr. 11/2016, publicată în M.Of. nr. 468 din 23 iunie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că "În aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., conform deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând într-o infracţiune pentru care, potrivit C. pen. anterior, a fost aplicată printr-o hotărâre definitivă o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, potrivit art. 861 din C. pen. anterior, şi o infracţiune săvârşită în termenul de încercare, pentru care legea mai favorabilă este considerată legea nouă, stabilirea şi executarea pedepsei rezultante în urma revocării suspendării sub supraveghere se realizează conform art. 96 alin. (4) şi (5) C. pen..".

Iar potrivit art. 96 alin. (4) C. pen. "Dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârşit o infracţiune, descoperită până la împlinirea termenului şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei".

Ori, faptele pentru care a fost condamnat inculpatul A., prin Sentinţa penală nr. 44/P/23.02 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul penal nr. x/2016, au fost comise în datele de 10.02.2012 şi 05.03.2012, aşadar înlăuntrul termenului de încercare de 8 ani şi 6 luni, calculat de la data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanţa, prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul penal nr. x/2007, şi astfel, în baza art. 16 din Legea nr. 187/2012 s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, noua infracţiune fiind descoperită până la împlinirea acestui termen (termen de încercare de 8 ani şi 6 luni) şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen.

Prin urmare, în baza art. 597 C. proc. pen. în ref. la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Curtea a respins contestaţia la executare formulată de petentul-condamnat A., ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat contestaţie, în termenul legal, petentul-condamnat A., motivele fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.

Înalta Curte, examinând contestaţia declarată, constată că aceasta este nefondată, având în vedere următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Contestaţia la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicţional, care poate fi folosit, de regulă, înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive sau în cursul executării acesteia.

Contestaţia contra executării hotărârii penale poate fi formulată în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, fiind o modalitate de înlăturare sau modificare a pedepsei, fără însă a putea fi analizate ori reanalizate prin intermediul său aspecte de fond deja avute în vedere de instante la momentul soluţionării cauzei sau aspecte care sunt legate de alte instituţii de drept cu reglementare distinctă. Prin urmare, pe calea contestaţiei la executare nu se poate schimba sau modifica soluţia care a căpătat autoritate de lucru judecat.

Aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât aspectele invocate de contestatar nu reprezintă o cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei, neputând fi înlăturate consecinţele revocării suspendării executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile în care acestea reprezintă aspecte de fond care au fost analizate de către instanţele de fond şi de apel la momentul soluţionării cauzei, având autoritate de lucru judecat.

În ceea ce priveşte susţinerea apărării, că termenul de prescripţie a executării pedepsei de 8 ani şi 6 luni era împlinit cu aproximativ cu 1 an de zile înainte de pronunţarea Sentinţei penale nr. 44/2018, iar, în condiţiile în care pedeapsa se consideră executată, ca efect al intervenirii acestei sancţiuni a prescripţiei, nicio instituţie de drept penal nu mai poate opera, Înalta Curte constată că este nefondată această susţinere a apărării, în condiţiile în care pedeapsa fusese suspendată sub supraveghere, astfel că, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 162 alin. (3) C. pen., termenul de prescripţie a executării pedepsei nu începuse să curgă.

În privinţa celorlalte motive invocate, Înalta Curte constată că acestea nu-şi găsesc corespondent în niciunul dintre cazurile de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 C. proc. pen., astfel că nu se mai impune analizarea acestora.

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 158/P din data de 10 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul- condamnat, în sumă de 80 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 158/P din data de 10 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul-condamnat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2021.

GGC - GV