Conflict of interest in EU-funded partnership projects: concealment of familial ties in eligibility declaration constitutes fraudulent obtaining of funds under Law 78/2000

Asupra cauzei de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 216 din data de 05.11.2019 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. x/2017, în temeiul art. 181, alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnată inculpata A., la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 67, alin. (2) C. pen., cu referire la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66, lit. a), b) şi k) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66, lit. a), b) şi k) C. pen.

A fost admisă acţiunea civilă a părţii civile Ministerul fondurilor europene - Organismul Intermediar P.O.S.D.R.U.

În temeiul art. 25 C. proc. pen., cu referire la art. 397 C. proc. pen. inculpata, a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente A.J.O.F.M. Tulcea, la plata sumei de 8.099.885,5 RON către partea civilă Ministerul fondurilor europene - Organismul Intermediar P.O.S.D.R.U., precum şi a dobânzilor legale, cu titlul de despăgubiri civile.

A fost menţinută măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa din data de 1.06.2016 asupra autoturismului marca x (serie motor x) şi asupra cotelor devălmaşe ce revin inculpatei din următoarele bunuri imobile:

- clădire în suprafaţă de 62,44 mp situată în Tulcea, str. x (evaluat la 173.083 RON);

- clădire în suprafaţă de 130,12 mp, situată în Tulcea, str. x (evaluat la 286.264 RON);

- clădire în suprafaţă de 38,43 mp (garaj), situată în Tulcea, str. x A (evaluat la 15.468 RON).

A fost menţinută măsura popririi asiguratorii asupra conturilor bancare deţinute de inculpată la B. SA, C. SA, până la concurenţa sumei de 8.099.885,5 RON plus dobânzile legale.

A fost menţinut sechestrul asigurator instituit prin ordonanţa procurorului din data de 9 iunie 2016, asupra cotelor devălmaşe ce revin inculpatei A. din terenul în suprafaţă de 16.500 mp, situat în sat Valea Nucarilor, jud. Tulcea (dobândit conform actului notarial nr. x din 18.10.2011, emis de BNP D. (evaluat la suma de 49.500 euro), până la concurenţa sumei de 8.099.885,5 RON plus dobânda legală.

A fost înlăturată măsura popririi asiguratorii asupra conturilor aparţinând E., deţinute la F..

În temeiul art. 274, alin. (1) C. proc. pen. inculpata a fost obligată la plata sumei de 4000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

A fost obligată partea responsabilă civilmente A.J.O.F.M. Tulcea la plata sumei de 1000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Ca situaţie de fapt s-au reţinut următoarele:

Inculpata A., în calitate de director executiv al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Tulcea (A.J.O.F.M.), a încheiat un acord de parteneriat între A.J.O.F.M. şi un număr de 6 parteneri, la data de 14.02.2011, sub nr. x. Din aceştia, partenerul nr. 4 era E., organizaţie în cadrul căreia calitatea de asociaţi şi membri fondatori era deţinută, la acea dată, de către numiţii G. şi H., părinţii inculpatei A., precum şi de către numita I., funcţionar public în cadrul A.J.O.F.M.Tulcea.

Acordul de parteneriat avea ca scop asocierea în vederea implementării proiectului Formarea continuă - premisă a calităţii în SPO (Serviciul Public de Ocupare), proiect finanţat din Fondul Social European - Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013 - Axa Prioritară 4 - Modernizarea Serviciului Public de Ocupare - Domeniul Major de Intervenţie 4.2 - Formarea personalului propriu al SPO.

Inculpata A., la data faptei director executiv al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Tulcea, având ca sarcini de serviciu implementarea proiectelor specifice domeniului de activitate (formare profesională - Serviciul Public de Ocupare), conform art. 31 din Legea nr. 202/2006, proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile, precum şi lider de parteneriat în cadrul acordului de parteneriat nr. 1579 din 14.02.2011, acord ce avea ca scop implementarea unui astfel de proiect, a formulat la Organismul Intermediar - Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013, Program finanţat din Fondul Social European, a formulat cererea de finanţare nr. x din data de 18.02.2011, aprobată de către acest organism intermediar la data de 18.04.2011.

Programul avea ca obiect formarea profesională a adulţilor, respectiv a funcţionarilor publici din cadrul Agenţiilor Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă. Acordul a avut un număr 6 parteneri, dintre care 4 Agenţii Judeţene pentru Ocuparea Forţei de muncă (Tulcea, Călăraşi, Vrancea şi Ialomiţa), o organizaţie non guvernamentală (E.) şi un partener extern. Dintre aceştia, A.J.O.F.M. Tulcea era lider de parteneriat, prin directorul executiv - manager de proiect, inculpata A..

Existenţa conflictului de interese dintre sine, în calitate de solicitant, beneficiar şi lider de parteneriat, inculpata a întocmit cererea de finanţare nr. x din data de 18.02.2011, la care a anexat: declaraţia de eligibilitate din 14 februarie 2011 (obligatorie conform Anexei la Ordinul nr. 1164 din 23 august 2010) prin care a declarat, în mod fals, că nu se află în conflict de interese cu partenerii, ascunzând aspectul că numitul G., indicat expres în cererea de finanţare ca persoană de contact al E. - Partenerul 4, era chiar tatăl inculpatei.

Astfel, cererea de finanţare, după ce a fost verificată, a fost aprobată la data de 18.04.2011 de către reprezentanţii A.N.O.F.M. - Organismul Intermediar, care nu au cunoscut despre conflictul de interese.

În baza acestei cereri şi în baza aprobării, între reprezentanţii Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", pe de o parte, şi Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Tulcea şi partenerii săi, pe de altă parte, reprezentaţi de liderul de proiect, inculpata A., a fost încheiat contractul de finanţare nerambursabilă nr. x din data de 29.06.2011, în vederea implementării proiectului "Formarea continuă - premisa calităţii în SPO". În baza contractului încheiat în urma cererii aprobate în modalitatea descrisă mai sus, A.J.O.F.M. Tulcea şi partenerii săi au obţinut, în calitate de beneficiari, pe nedrept în perioada 19.07.2011 - 2.06.2014, finanţare în sumă totală de 8.112.016,60 RON, din totalul valorii eligibile a proiectului de 10.816.922,13 RON, (din care Asociaţia "E." a primit suma de 4.292.416,87 RON), reprezentând sume plătite cu titlu de prefinanţare şi rambursări de cheltuieli.

În drept s-a reţinut că fapta inculpatei A. care, în calitate de director executiv al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (A.J.O.F.M.) Tulcea, având ca sarcini de serviciu implementarea proiectelor specifice domeniului de activitate (formare profesională), conform art. 26, lit. h) din Legea nr. 202/2006, precum şi în calitate de lider de parteneriat în cadrul acordului de parteneriat nr. 1579 din 14.02.2011, ce avea ca scop implementarea unui proiect din fonduri europene, a formulat la Organismul Intermediar - Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (P.O.S.D.R.U.) finanţat din Fondul Social European, cererea de finanţare nr. x/18.02.2011 folosind documente false, respectiv declaraţia de eligibilitate din 14.02.2011, prin care aceasta a declarat, în mod nereal, că nu se găseşte în situaţie de conflict de interese, deşi, atât la data formulării cererii de finanţare(18.02.2011), cât şi a completării declaraţiei de eligibilitate (14.02.2011), Partenerul nr. 4. "E." Tulcea - din cadrul Acordului de Parteneriat încheiat sub nr. x/14.02.2011, în vederea implementării proiectului sus menţionat (partener nominalizat expres în cererea de finanţare formulată de A.), avea în structura sa, ca membri fondatori, pe părinţii inculpatei A., numiţii G. şi H., (rude de gradul 1), situaţia de conflict de interese menţinându-se inclusiv la data aprobării cererii de finanţare, 18.04.2011, (acest interval cuprins între 18.02.2011 -18.04.2011 fiind cel în care se procedează la verificarea de către organismul intermediar - A.N.O.F.M. a condiţiilor de eligibilitate ale proiectului), demers ce a avut ca rezultat obţinerea, pe nedrept, în perioada 19.07.2011-02.06.2014 a sumei de 3.231.451,95 RON(din suma totală de 8.099.885,50 RON - valoarea totală a contractului acordat), sumă de bani de care a beneficiat, în mod nelegal, E. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen.

Împotriva Sentinţei penale nr. 216 din data de 05.11.2019 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. x/2016, au declarat apel, în termen legal, inculpata A. şi partea responsabilă civilmente Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Tulcea.

Prin Decizia penală nr. 979/P din data de 12 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarat de inculpata A. şi de partea responsabilă civilmente Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Tulcea, împotriva Sentinţei penale nr. 216 pronunţată în data de 05.11.2019 în Dosarul penal nr. x/2017 al Tribunalului Tulcea, desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată, iar în urma rejudecării dispune:

A fost redus cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, fapta având consecinţe deosebit de grave, prev. şi ped. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, de la 5 ani la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 25 C. proc. pen. raportat la art. 397 C. proc. pen., coroborat cu art. 1349 C. civ. şi art. 1357 şi urm. C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Fondurilor Europene - Organismul Intermediar P.O.S.D.R.U. şi a fost obligată inculpata A. la plata către aceasta a sumei de 3.231.451,95 RON, precum şi a dobânzilor legale, cu titlu de despăgubiri civile.

Au fost respinse restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă Ministerul Fondurilor Europene - Organismul Intermediar P.O.S.D.R.U., ca nefondate.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului şi a popririi, dispuse prin hotărârea instanţei de fond, până la concurenţa sumei de 3.231.451,95 RON, precum şi a dobânzilor legale.

Au fost înlăturate dispoziţiile contrare şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 272 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., onorariul(parţial) al apărătorului desemnat din oficiu - avocat J., în cuantum de 217 RON, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.

Împotriva Deciziei penale nr. 979/P din data de 12 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosar nr. x/2016, la data de 10 februarie 2021, inculpata A. a declarat recurs în casaţie.

În motivarea scrisă a cerii sale inculpata a invocat cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. -"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

S-a arătat că fapta pentru care a fost condamnată nu întruneşte elementele pe tipicitate prevăzute de norma de incriminare.

A susţinut că declaraţia de eligibilitate este un formular tipizat, un model standard (Anexa nr. 3 a cererii de finanţare), fiind generată automat de sistemul informatic, după completarea on-line a cererii de finanţare, iar formularul face referire expresă îndeosebi la "solicitant" şi "partenerii implicaţi în proiect", care, pentru a obţine finanţarea, nu trebuie să se afle în niciuna dintre cele nouă situaţii prestabilite. În raport de entitatea vizată, situaţiile respective se referă, după caz, la: (1) solicitant şi partenerii implicaţi în proiect (stare de faliment ş.a.; obligaţii de plată restante la bugetele publice; aplicarea unei sancţiuni administrative în legătură cu anumite declaraţii false; conflict de interese sau incompatibilitate; declaraţii false în furnizarea anumitor informaţii; excludere de la procedura de selecţie); (2) reprezentanţii săi legali/structurile de conducere şi persoanele care asigură conducerea solicitantului (condamnare printr-o hotărâre cu valoare de res judicata pentru un delict legat de conduita profesională; comiterea de greşeli profesionale grave; condamnare printr-o hotărâre cu valoarea de res judicata pentru fraudă, corupţie, participare la o organizaţie criminală sau la orice alte activităţi ilegale în detrimentul intereselor financiare ale Comunităţilor).

Potrivit formularului tipizat, inexistenţa situaţiei de conflict de interese sau incompatibilitate se raportează la "solicitant şi partenerii implicaţi în proiect", nu şi la "reprezentanţii săi legali/structurile de conducere şi persoanele care asigură conducerea solicitantului". Mai mult, deosebit de semnificativ este şi faptul că formularul respectiv are în vedere explicit "conflictul de interese" şi nu "potenţialul conflict de interese".

Prin urmare, inculpata a susţinut că declaraţia de eligibilitate formulată la data de 14.02.2011 a avut un caracter real, nu fals, prin raportare la conţinutul acesteia, nefiind prezentată, în mod mincinos, o împrejurare falsă drept adevărată (inexistenţa conflictului de interese). Astfel că nu este îndeplinită cerinţa de tipicitate a infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv caracterul fals al declaraţiei folosite în vederea obţinerii de fonduri europene.

A mai arătat că pentru a lua naştere un conflict de interese, este necesar ca o persoană să fie chemată pentru a exercita o putere/funcţie de decizie în acord cu interesele Uniunii Europene şi că acea persoană să exercite funcţia respectivă în interes personal, nu în interesele Uniunii Europene. În situaţia în care persoana nu exercită o putere/funcţie de decizie în realizarea activităţilor mai sus menţionate, este imposibilă satisfacerea interesului personal, în detrimentul intereselor Uniunii Europene.

Se poate conchide că un conflict de interese poate purta în materia finanţărilor europene doar între autoritatea contractantă, pe de o parte, şi solicitanţi, pe de altă parte, sau între solicitanţi (parteneri) şi subcontractori/furnizori, în niciun caz nu priveşte relaţiile existente între solicitanţi.

Raporturile între A.J.O.F.M. Tulcea şi ceilalţi 4 parteneri, inclusiv E., erau unele de egalitate şi colaborare, nu de subordonare sau ierarhice, fiecare partener reprezentând o entitate juridică distinctă, cu propria organizare şi propriul exerciţiu financiar, faţă de care liderul de parteneriat nu avea competenţe decizionale.

S-a mai arată că nu a existat un conflict între interesele Uniunii Europene şi eventualul interes personal al beneficiarilor, care să fi fost determinat de relaţia de rudenie dintre inculpată, în calitate de reprezentant al liderului de parteneriat (A.J.O.F.M. Tulcea), şi părinţii inculpatei, în calitate de membri fondatori ai Partenerului nr. 4 (E.), întrucât nu deţine o funcţie/putere decizională în exerciţiul căreia să fi putut crea o situaţie favorabilă pentru partenerul E..

Întreaga etapă până la semnarea contractului de finanţare, arată inculpata, constituia actele subsumate laturii obiective a infracţiunii pentru care a fost condamnată, care însă se putea consuma exclusiv la data obţinerii fondurilor europene, respectiv la data virării efective a fondurilor europene (cu titlu de avans, subvenţie, prefinanţare etc), acesta fiind momentul care prezintă relevanţă juridică din perspective cerinţelor de tipicitate ale infracţiunii.

Se poate constata că la data încheierii propriu-zise a contractului de finanţare (29.06.2011) chiar dacă, prin absurd, s-ar considera că ar fi existat anterior, această stare de presupus conflict de interese nu mai exista, atât datorită realităţii că anterior (08.06.2011) părinţii inculpatei au ieşit din E., cât şi datorită împrejurării că legătura de rudenie de grad IV cu numita K., care a aderat la E. la data de 08.06.2011, nu constituia temei pentru existenţa conflictului de interese, odată ce prin Ordinul ministrului muncii nr. 1168 din 21.03.2011 a fost limitată sfera persoanelor care puteau atrage această incompatibilitate la nivelul rudelor de gradul II.

Concluzia inerentă şi inexpugnabilă, arătă inculpata, este că la momentul acordării finanţării (data semnării Contractului de finanţare din 29.06.2011), proiectul îndeplinea toate condiţiile de eligibilitate, fiind conform exigenţelor impuse în Ordinul nr. 1168 din 21 martie 2011, care guverna juridic această finanţare, lipsind orice situaţie de conflict de interese care m-ar fi putut privi şi care ar fi atras cel puţin ideatic nelegalitatea finanţării.

Apare drept nelegală soluţia instanţei de apel de a aplica ultraactiv Ordinul nr. 1164 din 23.08.2010 care prevedea un ipotetic conflict de interese în cazul rudelor până la gradul IV, acest act normativ nemaifiind incident la data naşterii raporturilor juridice între autoritatea contractantă şi partenerii beneficiari, astfel încât nu are cum, în mod obiectiv, să fie îndeplinita cerinţa esenţială a obţinerii fără drept de finanţări europene.

În concluzie s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casare decizie şi, în rejudecare, achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., s-a solicitat suspendarea executării hotărârii de condamnare.

În cauză, au fost depuse concluzii scrise de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A şi Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (cu denumirea anterioară Ministerul Fondurilor Europene).

Prin încheierea din data de 07 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admisă în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 979/P din data de 12 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosar nr. x/2016.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 05 mai 2021, cu citarea recurentei inculpate A. la locul de deţinere şi a parţii civile Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene.

A fost respinsă cererea formulată de recurenta inculpată A. privind suspendarea executării hotărârii.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

La termenul de judecată din data de 05 mai 2021, Înalta Curte apreciind întemeiată cererea de amânare formulată de recurenta inculpată A., în vederea angajării unui apărător şi pregătirii apărării, a încuviinţat-o, acordând termen la data de 16 iunie 2021.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 16 iunie 2021, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, concluziile părţilor nemaifiind reluate.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 979/P din data de 12 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. ("inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"), se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

De asemenea, cazul de casare menţionat nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi stabilirea unei situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel.

În recursul în casaţie de faţă, inculpata A. invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., a solicitat Înaltei Curţi pronunţarea unei soluţii de achitare în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru infracţiunea pentru care a fost condamnată, respectiv, infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, fapta având consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

Analizând dosarul cauzei, în sarcina inculpatei A. se reţine că, în calitate de director executiv al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Tulcea (A.J.O.F.M.), a încheiat un acord de parteneriat între A.J.O.F.M. şi un număr de 6 parteneri, la data de 14.02.2011, sub nr. x. Din aceştia, partenerul nr. 4 era E., organizaţie în cadrul căreia calitatea de asociaţi şi membri fondatori era deţinută, la acea dată, de către numiţii G. şi H., părinţii inculpatei A., precum şi de către numita I., funcţionar public în cadrul A.J.O.F.M. Tulcea.

Acordul de parteneriat avea ca scop asocierea în vederea implementării proiectului Formarea continuă - premisă a calităţii în SPO (Serviciul Public de Ocupare), proiect finanţat din Fondul Social European - Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013 - Axa Prioritară 4 - Modernizarea Serviciului Public de Ocupare - Domeniul Major de Intervenţie 4.2 - Formarea personalului propriu al SPO.

Inculpata A., la data faptei director executiv al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Tulcea, având ca sarcini de serviciu implementarea proiectelor specifice domeniului de activitate (formare profesională - Serviciul Public de Ocupare), conform art. 31 din Legea nr. 202/2006, proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile, precum şi lider de parteneriat în cadrul acordului de parteneriat nr. x din 14.02.2011, acord ce avea ca scop implementarea unui astfel de proiect, a formulat la Organismul Intermediar - Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013, Program finanţat din Fondul Social European, a formulat cererea de finanţare nr. x din data de 18.02.2011, aprobată de către acest organism intermediar la data de 18.04.2011.

Programul avea ca obiect formarea profesională a adulţilor, respectiv a funcţionarilor publici din cadrul Agenţiilor Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă. Acordul a avut un număr 6 parteneri, dintre care 4 Agenţii Judeţene pentru Ocuparea Forţei de muncă (Tulcea, Călăraşi, Vrancea şi Ialomiţa), o organizaţie non guvernamentală (E.) şi un partener extern. Dintre aceştia, A.J.O.F.M. Tulcea era lider de parteneriat, prin directorul executiv - manager de proiect, inculpata A..

Inculpata a întocmit cererea de finanţare nr. x din data de 18.02.2011, la care a anexat: declaraţia de eligibilitate din 14 februarie 2011 (obligatorie conform Anexei la Ordinul nr. 1164 din 23 august 2010) prin care a declarat, în mod fals, că nu se află în conflict de interese cu partenerii, ascunzând aspectul că numitul G., indicat expres în cererea de finanţare ca persoană de contact al E. - Partenerul 4, era chiar tatăl inculpatei.

Astfel, cererea de finanţare, după ce a fost verificată, a fost aprobată la data de 18.04.2011 de către reprezentanţii A.N.O.F.M. - Organismul Intermediar, care nu au cunoscut despre conflictul de interese.

În baza acestei cereri şi în baza aprobării, între reprezentanţii Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", pe de o parte, şi Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Tulcea şi partenerii săi, pe de altă parte, reprezentaţi de liderul de proiect, inculpata A., a fost încheiat contractul de finanţare nerambursabilă nr. x din data de 29.06.2011, în vederea implementării proiectului "Formarea continuă - premisa calităţii în SPO".

În baza contractului încheiat în urma cererii aprobate în modalitatea descrisă mai sus, A.J.O.F.M. Tulcea şi partenerii săi au obţinut, în calitate de beneficiari, pe nedrept în perioada 19.07.2011 - 02.06.2014, finanţare în sumă totală de 8.112.016,60 RON, din totalul valorii eligibile a proiectului de 10.816.922,13 RON, (din care Asociaţia "E." a primit suma de 4.292.416,87 RON), reprezentând sume plătite cu titlu de prefinanţare şi rambursări de cheltuieli.

Inculpata, în recursul de faţă, susţine că declaraţia de eligibilitate este un formular tipizat, un model standard care face referire expresă îndeosebi la "solicitant" şi "partenerii implicaţi în proiect", care, pentru a obţine finanţarea, nu trebuie să se afle în niciuna dintre cele nouă situaţii prestabilite.

Totodată potrivit formularului tipizat, inexistenţa situaţiei de conflict de interese sau incompatibilitate se raportează la "solicitant şi partenerii implicaţi în proiect", nu şi la "reprezentanţii săi legali/structurile de conducere şi persoanele care asigură conducerea solicitantului".

Prin urmare, inculpata susţine că declaraţia de eligibilitate formulată la data de 14.02.2011 a avut un caracter real, nu fals, prin raportare la conţinutul acesteia, nefiind prezentată, în mod mincinos, o împrejurare falsă drept adevărată (inexistenţa conflictului de interese) şi, prin urmare nu este îndeplinită cerinţa de tipicitate a infracţiunii prevăzute art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, respectiv caracterul fals al declaraţiei folosite în vederea obţinerii de fonduri europene.

Potrivit art. 181 din Legea nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, modificată prin Legea nr. 187/24.10.2012, publicată în Monitorul Oficial Nr. 757/12.11.2012, în vigoare din data de 01.02.2014: (1) Folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.

Contrar susţinerilor inculpatei, la data de 14.02.2011, data formulării cererii şi a declaraţiei de eligibilitate, cât şi la data de 18.04.2011, data aprobării cererii de finanţare, perioada în care se verifică eligibilitatea proiectului, unul dintre beneficiari şi parteneri, Partenerul nr. 4 al Acordului de Parteneriat, era E., care avea ca membri fondatori pe G. şi H., părinţii inculpatei A., directorul A.J.O.F.M. Tulcea şi lider de proiect, solicitantul cererii de finanţare şi semnatarul declaraţiei de eligibilitate, ceea ce înseamnă că prin cererea de finanţare urma ca părinţii liderului de proiect să ia parte la o finanţare europeană nerambursabilă, contrar Regulilor de eligibilitate cuprinse în Ghidul solicitantului, existând situaţia de conflict de interese, conform Ghidului.

Acordul de Parteneriat nr. 1579 din 14.02.2011 întocmit la liderul de parteneriat, încheiat inclusiv în perioada cât G. şi H., părinţii inculpatei A., făceau parte din E. prevede la art. 3.4 că partenerii sunt obligaţi să respecte regulile privitoare la conflictul de interese, existând aceleaşi obligaţii ca cele din Capitolul Reguli şi criterii de eligibilitate ca cele din Ghidul Solicitantului.

Ulterior aprobării cererii de finanţare, dar înainte de semnarea contractului de finanţare (deci după perioada în care se încheie perioada de verificare a eligibilităţii proiectului), prin încheierea din 08.06.2011 pronunţată de Judecătoria Tulcea în Dosarul nr. x/2011, a fost modificat art. 6, alin. (2) din Actul Constitutiv al E., în sensul înlocuirii membrilor asociaţiei, G., H. şi L. cu numiţii M., N. şi K..

Potrivit Ghidului solicitantului: solicitanţii de finanţare nerambursabilă se obligă să întreprindă toate diligenţele necesare pentru a evita orice conflict de interese sau existenţa oricărei incompatibilităţi şi să informeze cu celeritate, în scris, AMPOSDRU/OI POSDRU delegat în legătură cu orice situaţie care dă naştere sau este posibil să dea naştere unui astfel de conflict".

Inculpata A., în calitate de director executiv al A.J.O.F.M. Tulcea, reprezentant al beneficiarului A.J.O.F.M. Tulcea, lider de proiect pentru toţi cei 6 beneficiari al proiectului de finanţare POSDRU, aşadar în calitate de solicitant-beneficiar, a generat Acordul de Parteneriat, cunoscând posibilitatea derulării unui program de pregătire profesională, a folosit declaraţia de eligibilitate, declarând, în mod fals că nu se află în situaţia de conflict de interese, deşi E. era reprezentată de părinţii săi, rude de gradul I, fapt ce contravine normele europene şi naţionale referitoare la conflictul de interese.

Prin urmare, legătura dintre beneficiarul A.J.O.F.M. Tulcea, reprezentată de inculpata A., liderul de proiect şi beneficiarul E. l-a constituit inculpata A., care a întocmit Acordul de Parteneriat cooptând şi E., asupra căreia a exercitat tot controlul pe parcursul aprobării şi derulării contractului, inclusiv după ce aceasta a intrat în concediu de maternitate, tocmai pentru a urmări şi a asigura primirea sumelor obţinute din fondurile europene.

Astfel, este cert că părinţii inculpatei nu aveau cunoştinţele necesare pentru înfiinţarea Asociaţiei şi ulterior pentru implicarea şi derularea de activităţi specifice, Înalta Curte observând că nici activitatea anterioară a Asociaţiei nu o recomanda pentru selectarea în cadrul unui asemenea proiect.

În acelaşi sens este şi faptul că nu s-a probat nici un demers personal al părinţilor inculpatei ori ai altor angajaţi ai asociaţiei în scopul asigurării derulării programului constând în formarea profesională a adulţilor, respectiv a funcţionarilor publici din cadrul Agenţiilor Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă, după cum nu s-a probat că actele emanate de la asociaţie, pe parcursul derulării programului, s-au întocmit de părinţii inculpatei ori de alţi angajaţi ai asociaţiei.

Este cert, potrivit materialului probator administrat în cauză, că selectarea partenerilor s-a realizat la iniţiativa inculpatei, prin demersuri proprii, fără a exista şi fără a se impune criterii certe şi obiective şi, totodată, fără o publicitate adecvată.

De asemenea, este probat faptul că inculpata exercita controlul asupra acestei societăţi în condiţiile în care, la solicitarea expresă a inculpatei părinţii acesteia s-au retras din asociaţie fiind înlocuiţi tot de o rudă a acesteia.

Nu s-a invocat şi nu s-a probat nici un motiv obiectiv al retragerii intempestive din asociaţie, chiar în cursul derulării programului, a părinţilor inculpatei.

Reţinem că dobândirea calităţii de beneficiar de proiect de către E. şi obţinerea de fonduri europene de către această asociaţie s-a realizat urmare a deciziei inculpatei luată în calitatea sa de reprezentant al liderului de proiect respectiv A.J.O.F.M. Tulcea, decizie influenţată de gradul de rudenie în care se afla inculpata cu reprezentanţii E..

Inculpata a influenţat în acest fel modul de repartizare a sumelor de bani provenite din fonduri europene respectiv a cotei ce revenea fiecărui beneficiar în scopul derulării programului de pregătire profesională, suma de bani atribuită E. fiind practic atribuită inculpatei prin intermediul părinţilor săi.

În aceste condiţii conflictul de interese nu există între parteneri aşa cum s-a susţinut de apărare ci chiar între autoritatea contractantă, pe de o parte, şi unii dintre beneficiarii de proiect atâta timp cât din iniţiativa inculpatei, în calitatea sa de reprezentant al A.J.O.F.M. Tulcea, lider de proiect, E. a dobândit calitatea de beneficiar, iniţiativă ce a fost influenţată de gradul de rudenie existent între inculpată şi reprezentanţii acestei asociaţii.

În aceste condiţii, apărarea inculpatei potrivit cu care nu a existat un conflict între interesele Uniunii Europene şi eventualul interes personal al beneficiarilor, care să fi fost determinat de relaţia de rudenie dintre inculpată, în calitate de reprezentant al liderului de parteneriat (A.J.O.F.M. Tulcea), şi părinţii inculpatei, în calitate de membri fondatori ai Partenerului nr. 4 (E.), întrucât nu deţine o funcţie/putere decizională în exerciţiul căreia să fi putut crea o situaţie favorabilă pentru partenerul E., nu poate fi primită, fiind evident că însăşi dobândirea calităţii de beneficiar de proiect a fost influenţată de această calitate.

Nu poate fi primită nici apărarea inculpatei potrivit cu care existenţa situaţiei de conflict de interese sau incompatibilitate se raportează la "solicitant şi partenerii implicaţi în proiect" şi nu şi la "reprezentanţii săi legali/structurile de conducere şi persoanele care asigură conducerea solicitantului" întrucât, deciziile sunt luate de reprezentanţii acestor entităţi, reprezentanţi care sunt obligaţi să anunţe orice conflict de interese sau incompatibilitate în care s-ar afla pentru ca deciziile luate de aceştia, în numele acelor entităţi, să nu fie influenţate de astfel de situaţii.

Este neîntemeiată şi apărarea inculpatei potrivit cu care starea de conflict de interese trebuie apreciată în raport de momentul semnării contractului întrucât semnarea contractului are la bază tocmai actele întocmite anterior acestui moment şi în absenţa cărora semnarea contractului nu este posibilă, astfel încât conflictul de interese se apreciază şi trebuie adus la cunoştinţă în raport de fiecare act încheiat.

Susţinerea inculpatei conform căreia consumarea infracţiunii se produce la data obţinerii fondurilor europene, respectiv la data virării efective a fondurilor europene (cu titlu de avans, subvenţie, prefinanţare etc), nu poate fi primit întrucât drepturile şi obligaţiile iau naştere la momentul încheierii contractului de finanţare, contract a cărui perfectare este influenţată de preexistenţa actelor pe care procedura de acordare a fondurilor europene o impune.

În raport de considerentele prezentate, Înalta Curte apreciază că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpată, motiv pentru care dispoziţiile legale invocate, respectiv, art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 979/P din data de 12 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2016.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru pentru recurenta inculpată, în cuantum de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 979/P din data de 12 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în cuantum de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iunie 2021.

GGC - GV