Validity of cancellation of conditional release for undiscovered pre-release concurrent offenses under Article 105(1) of the Penal Code

Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1021 din 17 decembrie 2020 pronunţată de Judecătoria Sighetu-Marmaţiei, în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., cetăţean român, necăsătorit, stagiu militar neîndeplinit, studii liceale, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin. (1) din C. pen. (fapta din 4.01.2018) la pedeapsa de 11 luni închisoare.

În temeiul art. 114 alin. (1), art. 118 C. pen. raportat la art. 115 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen., s-a luat faţă de inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunilor de conducerea unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prevăzută de art. 334 alin. (2) din C. pen. (faptele din 19 iunie 2017) măsura educativă neprivativă de libertate a supravegherii pe o durată de 6 luni.

În temeiul art. 129 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din C. pen., s-a dispus executarea doar a pedepsei cu închisoarea.

În temeiul art. 40 alin. (1) şi (3) din C. pen., s-au repus în individualitatea lor pedepsele de 1 an şi patru luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 289/10.07.2018 din Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 819/29.08.2018 a Curţii de Apel Timişoara, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 165/1.10.2018 din Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Chişineu Criş, definitivă prin Decizia penală nr. 1371/17.12.2018 a Curţii de Apel Timişoara, pedepse care, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite cu pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată prin sentinţă, astfel că s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 9 luni, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 40 alin. (3) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, perioada reţinerii din 19.02.2018, perioada executată de inculpat în stare de arest la domiciliu între 18.04.2018 şi 30.05.2018, perioada arestului preventiv între 31.05.2018 şi 29.08.2018 şi perioada executată în regim de detenţie între 30.08.2018 şi 26.11.2019, când a fost eliberat condiţionat.

În temeiul art. 105 alin. (1) din C. pen., s-a dispus anularea liberării condiţionate a inculpatului din data de 26.11.2019 şi executarea pedepsei rezultante dispuse prin sentinţă.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. şi art. 68 alin. (1) lit. c) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. şi art. 105 alin. (3) din C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie publică ce implică exerciţiul autorităţii de stat pe perioada rămasă din 2 ani la data anulării liberării condiţionate, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până când pedeapsa va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 272 coroborat cu art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinţei, a declarat apel inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 355/A din 10 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 1021/17.12.2020 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj, suma de 500 RON, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 355/A din 10 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a declarat, la data de 26.04.2021, recurs în casaţie inculpatul A..

În motivarea cererii de recurs în casaţie, recurentul a susţinut, în esenţă, faptul că în mod nelegal s-a dispus anularea liberării condiţionate din data de 26.11.2019 şi executarea în regim de detenţie a pedepsei rezultante de 2 ani şi 9 luni închisoare.

De asemenea, s-a menţionat că infracţiunile pentru care a fost cercetat şi judecat în dosarele reunite în Dosarul penal nr. x/2018 nu au fost descoperite pe parcursul termenului de supraveghere de 299 de zile, ci ulterior acestui termen care s-a împlinit la data de 19 septembrie 2020, dată la care pedeapsa de 2 ani, 5 luni şi 10 zile închisoare, din a cărei executare fusese liberat condiţionat, era considerată ca executată.

S-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 105 alin. (2) C. pen. pentru acordarea liberării condiţionate cu privire la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 9 luni închisoare, cu constatarea că pedeapsa este considerată ca executată, având în vedere că termenul de supraveghere se calculează de la data primei liberări, respectiv 26.11.2019, iar cele 3 luni şi 20 de zile cu care s-ar fi prelungit termenul de supraveghere, începând cu data de 19 septembrie 2020, s-au împlinit la data de 8 ianuarie 2021.

În drept, a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs în casaţie şi, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a treia din C. proc. pen., casarea Deciziei penale nr. 355/A/10.03.2021 a Curţii de Apel Cluj şi a Sentinţei penale nr. 1021/17.12.2020 pronunţate de Judecătoria Sighetu Marmaţiei şi, rejudecând, înlăturarea greşitei aplicări a legii constând în anularea liberării condiţionate din data de 26.11.2019, solicitând liberarea condiţionată şi constatarea că pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 9 luni închisoare este considerată ca fiind executată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 26.04.2021, sub nr. x/2018*.

S-au depus concluzii scrise de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul A..

Prin încheierea din 26 mai 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată, constatând că aspectele antamate de inculpat relativ la anularea liberării condiţionate se circumscriu formal cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. sub aspectul aplicării unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac care vizează exclusiv legalitatea hotărârii prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Ca atare, Înalta Curte analizează doar aspectele de drept prin raportare la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, prin hotărârea atacată.

Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare regulilor de drept.

Limitarea obiectului judecăţii în recurs în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii procesual penale sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund, în mod real, unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În cauză, recurentul inculpat A. a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de apel." (Decizia nr. 463/RC/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Ca atare, se circumscriu cazului de casare menţionat acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei, printre altele, prin depăşirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depăşeşte limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.

Recurentul a susţinut că pedeapsa pe care o execută este nelegală, motivat de faptul că nu se impunea anularea liberării condiţionate şi că pedeapsa rezultantă stabilită în cauză este executată.

Prin Decizia penală nr. 355/A din 10 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a menţinut pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 9 luni închisoare aplicată inculpatului A., precum şi anularea liberării condiţionate din data de 26 noiembrie 2019, urmând ca pedeapsa rezultantă să fie executată în detenţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 105 alin. (1) din C. pen., dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârşise o infracţiune până la acordarea liberării, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, liberarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

Înalta Curte constată, pornind de la ceea ce Curtea de Apel Cluj a reţinut prin Decizia penală nr. 355/A din 10 martie 2021, că inculpatul a mai fost condamnat pentru infracţiuni concurente, la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 289/10.07.2018 a Tribunalului Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 819/29.08.2018 a Curţii de Apel Timişoara, în Dosarul nr. x/2018, respectiv la pedeapsa de 2 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 165/1.10.2018 a Judecătoriei Chişineu Criş, definitivă prin Decizia penală nr. 1371/17.12.2018 a Curţii de Apel Timişoara, în Dosarul nr. x/2018.

Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., prima instanţă a contopit pedepsele sus menţionate cu pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de conducere a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin. (1) C. pen. (fapta din 4.01.2018) şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 9 luni, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare, pedeapsă ce a fost menţinută prin decizia penală atacată.

Verificând Decizia penală nr. 355/A din 10 martie 2021 a Curţii de Apel Cluj care a reţinut că inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 26 noiembrie 2019, din executarea pedepsei rezultante de 2 ani, 5 luni şi 10 zile închisoare, din care a rămas un rest neexecutat de 299 zile, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă aplicată recurentului inculpat A. prin sentinţă şi menţinută prin decizia recurată, este legală.

Înalta Curte subliniază că în mod corect prin decizia atacată s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 105 alin. (1) din C. pen., care se aplică, printre altele, atunci când se descoperă că persoana condamnată a mai săvârşit o infracţiune anterior acordării liberării condiţionate.

Sub acest aspect se impune a se observa că instanţa de apel a constatat în mod corect că anularea liberării condiţionate este obligatorie, deoarece inculpatul, anterior liberării condiţionate din executarea pedepsei (26 noiembrie 2019), a comis, la data de 4 ianuarie 2018, o altă infracţiune concurentă, ce a fost descoperită anterior liberării condiţionate.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din Decizia penală nr. 10 din 28 aprilie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 500 din 12 iunie 2020, prin care s-a stabilit că aplicarea dispoziţiilor art. 105 alin. (1) din C. pen. vizează atât situaţia infracţiunilor săvârşite anterior liberării condiţionate şi descoperite după acordarea liberării condiţionate, până la împlinirea termenului de supraveghere, cât şi situaţia infracţiunilor săvârşite anterior liberării condiţionate şi descoperite anterior liberării condiţionate.

În acest sens, Înalta Curte constată că anularea liberării condiţionate a inculpatului s-a dispus în condiţiile legale, astfel cum s-a reţinut prin decizia penală recurată, iar pedeapsa rezultantă finală aplicată inculpatului nu a fost executată.

Astfel, aspectele invocate de recurentul inculpat în recurs în casaţie nu reprezintă, în fapt, împrejurări referitoare la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, acestea nu se circumscriu cazului invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. sau vreunui alt caz de casare expres şi limitativ prevăzut de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 355/A din data de 10 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 355/A din data de 10 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2021.

GGC - GV