Forgery in private documents: Validity of 1968 Penal Code incrimination for total document fabrication under old law

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de inculpatul A., împotriva Deciziei penale nr. 1435/A/2020 din 14 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2018, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 143 din 04 august 2020 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în Dosar nr. x/2018, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de: fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare; complicitate la tentativă la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prev. art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 32 din C. pen., art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 184 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (pentru lit. g), interdicţia dreptului de a mai exercita profesia de diriginte de şantier) pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii cea mai grea, de 1 an închisoare, care a fost sporită cu 1/3 din pedeapsa de 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de: 1 an şi 2 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g C. pen. (pentru lit. g), interdicţia dreptului de a mai exercita profesia de diriginte de şantier).

În baza art. 91 şi urm. C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit potrivit art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să respecte pe durata termenului de supraveghere următoarele obligaţii: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Maramureş la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare ce depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen. s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen. şi a art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul să presteze 80 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii la Primăria Baia Mare - Serviciul Public Ambient Urban şi la Primăria Baia Mare - Direcţia Politiei Locale.

În baza art. 94 din C. pen., supravegherea respectării acestor obligaţii se va face de Serviciul de Probaţiune Maramureş.

S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev. de art. 91 alin. (4) din C. pen. şi de art. 96 din C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 396 alin. (1) raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul B. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătura privată prevăzută de art. 47 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 322 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (în legătură cu faptele numiţilor C. şi A.), de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi de complicitate la tentativa la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 32 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată şi completată, cu aplicarea art. 184 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii decesului acestuia.

Conform art. 397 din C. proc. pen. s-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - A.F.I.R.

În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri: procesele-verbale aferente lucrărilor, respectiv proces-verbal de predare-primire a amplasamentului şi a bornelor de repere nr. x/16.07.2013, proces-verbal de trasare a lucrărilor din 16.07.2013, proces-verbal de verificare a naturii terenului la fundare nr. x/18.07.2013, proces-verbal de verificare a cotei de fundare nr. x/19.07.2013, procese-verbale pentru verificarea calităţii lucrărilor ce devin ascunse nr. x, 8/23.06.2014, nr. 9, 10, 11, 12/30.06.2014, nr. 13, 14, 15/07.07.2014, procese-verbale de recepţie calitativă pe faze nr. x, 17/15.07.2014, nr. 18/31.07.2014, nr. 19, 20/15.08.2014, nr. 21/30.08.2014, nr. 22/31.08.2014, nr. 24, 25, 26/11.12.2014, nr. 27, 28/12.01.2015, nr. 29/09.01.2015, nr. 30/09.01.2015, nr. 31, 32, 33, 34, 35/09.01.2015, nr. 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47 48, 49, 50, 51/16.01.2015, proces-verbal la terminarea lucrărilor nr. x/24.07.2015, condica pentru evidenţa betoanelor turnate.

S-a dispus arhivarea mijloacelor de probă (suporţi optici) înregistrate la poziţia nr. 110/2018 în Registrul de mijloace de probă al Tribunalului Maramureş, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Conform art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 3000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În esenţă, s-a reţinut că fapta inculpatului A. care, în perioada 2013 - 2015, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în calitate de diriginte de şantier în cadrul proiectului "Construire pensiune agroturistică P+Ml+M2+Anexă+împrejmuiri", a semnat mai multe înscrisuri, cu un conţinut fals, prin care se atestă, în mod contrar adevărului, faptul că s-au efectuat lucrările prevăzute în proiectul tehnic (procesele-verbale aferente lucrărilor, respectiv proces-verbal de predare - primire a amplasamentului şi a bornelor de repere nr. x/16.07.2013, proces-verbal de trasare a lucrărilor din 16.07.2013, proces-verbal de verificare a naturii terenului la fundare nr. x/18.07.2013, proces-verbal de verificare a cotei de fundare nr. x/19.07.2013, procese-verbale pentru verificarea calităţii lucrărilor ce devin ascunse nr. x, 8/23.06.2014, nr. 9, 10, 11, 12/30.06.2014, nr. 13, 14, 15/07.07.2014 procese-verbale de recepţie calitativă pe faze nr. x, 17/15.07.2014, nr. 18/31.07.2014, nr. 19, 20/15.08.2014, nr. 21/30.08.2014, nr. 22/31.08.2014, nr. 24, 25, 26/11.12.2014, nr. 27,28/12.01.2015, nr. 29/09.01.2015, nr. 30/09.01.2015, nr. 31, 32, 33, 34, 35/09.01.2015, nr. 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51/16.01.2015, proces-verbal la terminarea lucrărilor nr. x/24.07.2015, condica pentru evidenţa betoanelor turnate), documente ce i-au fost înmânate numitului B. şi pe care acesta le-a pus la dispoziţia numitei D., ajutând-o să justifice la A.F.I.R. avansul în sumă de 151.675 RON, în cadrul cererii de plată tranşa 1 - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care instanţa i-a aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare.

Totodată, fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada 2013 - 2015, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în calitate de diriginte de şantier în cadrul proiectului "Construire pensiune agroturistică P+Ml+M2+Anexă+Împrejmuiri", a semnat mai multe înscrisuri cu un conţinut fals prin care se atestă, în mod contrar adevărului, faptul ca s-au efectuat lucrările prevăzute în proiectul tehnic (procese-verbale aferente lucrărilor, respectiv proces-verbal de predare-primire a amplasamentului şi a bornelor de repere nr. x/16.07.2013, proces-verbal de trasare a lucrărilor din 16.07.2013, proces-verbal de verificare a naturii terenului la funciare nr. x/18.07.2013, proces-verbal de verificare a cotei de fundare nr. x/19.07.2013, procese-verbale pentru verificarea calităţii lucrărilor ce devin ascunse nr. x, 8/23.06.2014, nr. 9, 10, 11 12/30.06.2014, nr. 13, 14, 15/07.07.2014 procese-verbale de recepţie calitativă pe faze nr. x, 17/15.07.2014, nr. 18/31.07.2014, nr. 19, 20/15.08.2014, nr. 21/30.08.2014, nr. 22/31.08.2014, nr. 24,25, 26/11.12.2014, nr. 27, 28/12.01.2015, nr. 29/09.01.2015, nr. 30/09.01.2015, nr. 31,32, 33,34, 35/09.01.2015, nr. 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51/16.01.2015, proces-verbal la terminarea lucrărilor nr. x/24.07.2015, condica pentru evidenţa betoanelor turnate) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tentativă la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prev. art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 32 C. pen., raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată şi completată, raportat la art. 184 din Legea nr. 78/2000 modificată şi completată pentru care instanţa ii aplica pedeapsa de 1 an închisoare.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 1435 din 14 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul A., împotriva Sentinţei penale nr. 143 din 4 august 2020, pronunţată în Dosar nr. x/2018 al Tribunalului Maramureş. S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 300 RON, onorariu parţial apărător din oficiu, ce se va plăti din Fondul Ministerului Justiţiei, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul apelant să plătească 300 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Decizia penală nr. 1435 din 14 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost comunicată inculpatului A. la data de 30.12.2020, părţii civile Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale la data de 28.12.2020, Direcţiei Naţionale Anticorupţie Serviciul Teritorial Cluj la data de 29.12.2020.

Pentru inculpatul A. termenul de declarare a recursului în casaţie s-a împlinit la data de 01.02.2021, în conformitate cu art. 269 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 1435 din 14 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 29.01.2021.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată către Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Cluj la 03.02.2021 şi părţii civile Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale la data de 04.02.2021

La dosar, la data de 05.02.2021, au fost transmise concluzii scrise de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, susţinându-se că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, iar pe fond, recursul în casaţie formulat este neîntemeiat.

În esenţă, s-a precizat că nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, susţinerile recurentului-inculpat A., referitoare la forma de vinovăţie cu care a pretins că a săvârşit faptele încadrate juridic drept complicitate la tentativă la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei (culpă cu prevedere, nu intenţie indirectă).

De asemenea, s-a susţinut că nu poate fi primită solicitarea inculpatului de a se constata în recurs în casaţie că activitatea lui infracţională circumscrisă infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, s-a epuizat în anul 2013 şi s-a desfăşurat exclusiv sub imperiul C. pen. din 1968. Nu sunt întemeiate nici susţinerile inculpatului în sensul că, prin dispoziţiile art. 290 din C. pen. din 1968 nu era incriminat falsul în înscrisuri sub semnătură privată, comis în modalitatea plăsmuirii integrale a unui înscris sub semnătură privată cu prilejul întocmirii lui (falsul intelectual în înscrisuri sub semnătură privată) şi că această modalitate a săvârşirii falsului în înscrisuri sub semnătură privată a fost incriminată doar prin dispoziţiile art. 322 din C. pen. ce a intrat în vigoare la 1 februarie 2014.

În concluzie, s-a susţinut că faptele inculpatului recurent A. de falsificare a proceselor-verbale de recepţie pe faze determinate a lucrărilor la obiectivul "pensiune agroturistică P+Ml+M2+Anexă+împrejmuiri" finanţat din fonduri europene, al cărei beneficiar a fost D., comise până la intrarea în vigoare a noului C. pen. (1 februarie 2014), erau incriminate de dispoziţiile art. 290 din C. pen. din 1968 privind infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

S-a solicitat, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., respingerea ca nefondat a recursului în casaţie exercitat de către inculpatul recurent A. împotriva Deciziei penale nr. 1435/A din 14 decembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj şi menţinerea hotărârii atacate.

Dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19 februarie 2021.

Prin referat, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 27 aprilie 2021.

Prin cererea de recurs în casaţie, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., şi în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 din C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casaţie şi achitarea în temeiul art. 16 lit. b) din C. proc. pen.

După cum reiese din cuprinsul întregului material probator, din expunerea de motive a Sentinţei penale nr. 143/04.08.2020 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în Dosar nr. x/2018, din cuprinsul deciziei recurate şi a rechizitoriului, a susţinut că a semnat în cursul anului 2013, o singură dată, un număr de 50 de procese-verbale aferente lucrărilor, redactate şi prezentate spre semnare de către inculpatul B., respectiv proces-verbal de predare-primire a amplasamentului şi a bornelor de repere nr. x/16.07.2013, proces-verbal de trasare a lucrărilor din 16.07.2013, proces-verbal de verificare a naturii terenului la fundare nr. x/18.07.2013, proces-verbal de verificare a cotei de fundare nr. x/19.07.2013, procese-verbale pentru verificarea calităţii lucrărilor ce devin ascunse nr. x, 8/23.06.2014, nr. 9, 10, 11, 12/30.06.2014, nr. 13, 14, 15/07.07.2014, procese-verbale de recepţie calitativă pe faze nr. x,17/15.07.2014, nr. 18/31.07.2014, nr. 19, 20/15.08.2014, nr. 21/30.08.2014, nr. 22/31.08.2014, nr. 24, 25, 26/11.12.2014, nr. 27, 28/12.01.2015, nr. 29/09.01.2015, nr. 30/09.01.2015, nr. 31, 32, 33, 34, 35/09.01.2015, nr. 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47 48, 49, 50, care nu erau datate. Singurul act redactat de către inculpat este procesul-verbal la terminarea lucrărilor nr. x din data de 24.07.2015, cu dată certă, acesta fiind înregistrat la Primăria Moisei de către secretarul comunei, fapt confirmat de altfel şi de declaraţia aflată la dosarul instanţei.

În anul 2013, când au fost semnate procesele-verbale, era în vigoare C. pen. din 21 iulie 1968, care prevedea ca unică modalitate de săvârşire a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. la art. 290 din C. pen. 1969, modalitatea arătată în art. 288 din C. pen. din 1969, falsul material în înscrisuri oficiale, care îşi găseşte corespondenţa în art. 320 din C. pen., nu şi modalitatea prevăzută de art. 321 din C. pen. introdusă prin noul cod care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, deci ulterior săvârşirii faptelor.

Dacă o faptă nu este incriminată printr-o lege penală, atunci ea nu poate constitui o infracţiune, (nullum crimen sine lege).

Astfel, a susţinut că prin norma de drept penal trebuie să se prevadă condiţiile de existenţă ale infracţiunii, fără acest element legal neputându-se continua analiza despre o faptă infracţională. Fapta comisă în concret de o persoană trebuie să corespundă modelului abstract descris de legea penală, acest principiu numindu-se tipicitate. Cu alte cuvinte, infracţiunea presupune preexistenţa unui cadru legal care atribuie faptei concrete caracterul de faptă prevăzută de legea penală. Doar prin acest aspect al prevederii în legea penală se realizează diferenţierea infracţiunii de celelalte forme ale ilicitului juridic. Trăsătura esenţială a prevederii în legea penală rezultă din principiul legalităţii, ca principiu fundamentai în dreptul penal.

Conţinutul proceselor-verbale semnate nu era fals de vreme ce acestea reflectau realizarea conform cerinţelor prevăzute de normele legale în vigoare la acea dată a unor lucrări de construcţii, la nivelul de calitate impus, rolul său ca diriginte de şantier fiind tocmai acela de verificare a realizării corecte a executării lucrărilor de construcţii, în speţă, Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului nr. 277/19.03.2012 pentru modificarea şi completarea Procedurii de autorizare a Diriginţilor de şantier, aprobată prin Ordinul nr. 1496/13.05.2011.

La data semnării de către acesta în anul 2013 a proceselor-verbale nedatate, obiectivul era executat în integralitatea sa în conformitate cu proiectul tehnic anexă la contractul de finanţare. În sprijinul acestei afirmaţii sunt declaraţiile date atât în faza cercetării judecătoreşti de către acesta, precum şi de către alte persoane la Direcţia Naţională Anticorupţie, la D.L.A.F., din vizita pe teren a reprezentanţilor A.F.I.R. la data de 27.02.2015, după depunerea cererii de plată tranşa I, precum şi din cuprinsul procesului-verbal de constatare încheiat la data de 02.08.2016 de către D.L.A.F. la sediul beneficiarului D. întreprindere individuală din localitatea Moisei, nr. 475 b şi depus la dosarul cauzei de către doamna D., unde se atestă fără niciun dubiu că obiectivul a fost executat în integralitatea sa.

De altfel, şi în cuprinsul deciziei penale recurate se reţine conţinutul proceselor-verbale, ci nedatarea lor, "inculpatul a comis falsul prin semnarea acestor documente nedatate". Nedatarea documentelor este, de asemenea, una din modalităţile prin care se realizează latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art. 321 din C. pen., prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, modalitate introdusă prin noul C. pen., cuprins în Legea nr. 286/2009, care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, ulterior săvârşirii faptelor.

Doar în cursul urmăririi penale, în anul 2016, la Departamentul pentru lupta antifraudă, a aflat cu surprindere că procesele-verbale au fost modificate, adăugite şi predate beneficiarei şi abia în cursul judecării apelului, când i-a fost adus la cunoştinţă acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat în data de 20 noiembrie 2020 de către inculpata D., aflând că procesele-verbale au fost predate/înmânate în anul 2013 beneficiarei, ceea ce plasează momentul consumării pretinsei infracţiuni de fals cu certitudine în anul 2013.

Concluzionând, a susţinut că fapta de a semna procesele-verbale nedatate, o singură dată, în cursul anului 2013, procese-verbale care au fost predate tot în cursul anului 2013 de către inculpatul B., în calitate de responsabil tehnic cu execuţia, inculpatei, prin modalitatea prevăzută de art. 321 din C. pen., intrat în vigoare la 1 februarie 2014, ulterior săvârşirii faptei, întrucât această modalitate de săvârşire, indicată chiar de către instanţa de apel în cuprinsul deciziei penale recurate, nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârşită.

Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată face parte din categoria infracţiunilor de pericol, având o structură complexă, astfel că elementul material se realizează numai prin săvârşirea, cumulativă, a două acţiuni: falsificarea cu intenţie directă a unui înscris sub semnătură privată; folosirea, cu intenţie directă (ori încredinţarea altei persoane) a înscrisului falsificat în vederea producerii unei consecinţe juridice.

În continuare, a susţinut cu privire la latura obiectivă a infracţiunii de fals că, din cuprinsul acordului de recunoaştere a vinovăţiei încheiat în data de 20 noiembrie 2020, în municipiul Baia Mare, judeţul Maramureş între E., procuror-şef al biroului teritorial Baia Mare din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj şi inculpata D. şi din probatoriul administrat în dosar, că toate documentele semnate de inculpat (mai puţin procesul-verbal 52, ce a şi fost redactat de acesta, care are şi dată certă) au fost predate beneficiarului cu mai bine de 2 ani înainte de a fi folosite în cererea de plată a primei tranşe adică anul 2013 de către inculpatul B., în calitate de responsabil tehnic cu execuţia şi nu de către inculpat. În tot acest timp acestea au fost modificate şi alterate în funcţie de rezoluţia infracţională a beneficiarului, atât în privinţa datei cât şi a conţinutului, conform şi actului de recunoaştere semnat, inculpatul neparticipând la niciun act efectiv de modificare/alterare al documentelor respective.

Mai mult şi din declaraţiile inculpatului B. date în timpul urmăririi penale şi consemnate în cuprinsul rechizitoriului, reiese cu certitudine că acesta a realizat datarea documentelor, precum şi o serie de modificări şi adăugiri în cuprinsul acestora. Inculpatul B. nu i-a adus niciodată la cunoştinţă faptul că a modificat, adăugit şi mai mult că a predat/înmânat procesele-verbale beneficiarei proiectului, această obligaţie legală de predare revenind dirigintelui.

Acesta a acţionat în dispreţul normelor legale în materie, care prevăd ca obligaţie a dirigintelui de şantier predarea cărţii tehnice către beneficiar conform Ordinului M.D.R.T. nr. 1.496/13.05.2011 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a Diriginţilor de Şantier: Capitolul VIII - Drepturile, obligaţiile şi răspunderile titularilor de autorizaţii. Niciun moment nu a avut reprezentarea că inculpatul B. va preda procesele-verbale beneficiarei proiectului întrucât potrivit normelor legale, procesele-verbale de recepţie calitativă fac parte din cuprinsul cărţii tehnice care trebuia predată de către inculpatul beneficiarei.

A considerat că forma de vinovăţie pentru acţiunea de "aşa zisa înmânare" de către inculpat către B. a proceselor-verbale este aceea de culpă fără prevedere şi nu de vinovăţie sub forma intenţiei indirecte (eventualei cum se susţine în cuprinsul deciziei penale recurate. Există culpă cu prevedere atunci când autorul, realizând conduita contrară obligaţiei de diligentă, prevede ca o posibilă urmare a faptei sale producerea unei urmări vătămătoare pentru valoarea socială ocrotită, dar consideră că această urmare nu se va produce în concret.

Şi în cazul culpei cu prevedere, la fel ca în situaţia intenţiei eventuale, autorul prevede două urmări: o urmare dorită, care poate fi licită său ilicită şi o a doua urmare, pe care nu o doreşte, considerând că ea nu se va produce.

Criteriul de delimitare a culpei cu prevedere faţă de intenţia eventuală formulată de doctrina porneşte de la faptul că în cazul culpei cu prevedere, convingerea autorului că rezultatul nu se va produce se bazează pe anumite împrejurări obiective, pe care însă în concret le evaluează în mod eronat. În acest caz concret a considerat că inculpatul B. nu îşi va depăşi atribuţiile, prin întocmirea cărţii tehnice şi predarea acesteia beneficiarei, acesta cunoscând chiar foarte bine că nu avea calitatea să întocmească şi să predea cartea tehnică conform Ordinului M.D.R.T. nr. 1.496/13.05.2011 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a diriginţilor de Şantier: Capitolul VIII - Drepturile, obligaţiile şi răspunderile titularilor de autorizaţii.

Raportat la lipsa existenţei unei infracţiuni de fals, s-a menţionat că nu poate subzista în condiţiile date nici infracţiunea de complicitate la tentativă la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general ai Uniunii Europene sau din bugetul administrate de aceasta ori în numele său, prevăzut de art. 48 alin. (1) raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. S-a subliniat şi faptul că nu există niciun motiv rezonabil pentru care instanţa poate considera că inculpatul a fost vreo parte a "înţelegerilor" existente între beneficiar şi ceilalţi contractanţi, raportat la inducerea în eroare a autorităţii contractante. A mai susţinut că a fost remunerat cu 400 RON pentru toată procedura, fiindu-i achitat doar avansul, iar ulterior nu au mai fost remise sume de bani, conform contractelor.

A mai solicitat să se observe că lipsa sa de implicare este confirmată chiar din declaraţia de avere 2020 depusă, de unde reiese cu claritate că singurul venit este cel primit de la angajator, venit pe care actualmente l-a pierdut, datorită condamnării, că nu posedă bunuri mobile sau imobile şi nu beneficiază de alte "îmbogăţiri nejustificate" ce ar trebui să fie relevate în măsura în care a participat activ la inducerea în eroare şi atragerea de fonduri folosind documente false.

Pe lângă menţiunile făcute anterior, inculpatul a făcut referire la situaţia sa extrem de dificilă, întrucât datorită condamnării i-a încetat raportul de serviciu, şi este în imposibilitatea de a-şi desfăşura activitatea în meseria sa, fiind nevoit să se reprofileze, iar la acest moment şi situaţia familială este una precară, fiind divorţat, având un copil minor care are nevoie de ajutor şi suport din partea sa şi locuind cu mama inculpatului, ce "beneficiază" de o sumă foarte modestă cu titlu de pensie.

În concluzie, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 din C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului în casaţie şi achitarea în temeiul art. 16 lit. b) din C. proc. pen.

La data de 26 aprilie 2021, recurentul inculpat A. a transmis la dosar o cerere prin care a solicitat suspendarea executării hotărârii, susţinând, în esenţă, că executarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. pe o perioadă de 1 an ar conduce la pierderea cu caracter definitiv a locului de muncă, lăsându-l fără mijloace de subzistenţă.

Prin încheierea din data de 27 aprilie 2021, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., împotriva Deciziei penale nr. 1435/A/2020 din 14 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2018, constatându-se faptul că prezenta cerere de recurs în casaţie a fost formulată în termenul legal şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. c) şi d) C. proc. pen., în cuprinsul acestora fiind menţionate numele şi prenumele părţii, domiciliul acesteia, hotărârea care se atacă, cazul de recurs în casaţie pe care se întemeiază, motivarea acestuia, precum şi semnătura persoanei care exercită calea de atac. De asemenea, s-a considerat că sunt respectate şi dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) şi art. 438 C. proc. pen.

Totodată, a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării hotărârii judecătoreşti recurate, formulată de recurentul-inculpat A..

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul în casaţie este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Ca atare, motivul de casare invocat de recurent trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului" (Decizia nr. 350/RC/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

De asemenea, s-a statuat că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi stabilirea unei situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel.

(...)Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. şi care nu a fost preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen..)" (Decizia nr. 78/RC/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Totodată s-a reţinut că acest caz de casare vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv)" (Decizia nr. 442/RC/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

De altfel, în cadrul definiţiei legale a infracţiunii, exprimată de art. 15 alin. (1) din C. pen., trăsătura esenţială ca fapta să fie prevăzută de legea penală este enumerată distinct de aceea ca fapta să fie săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă unei persoane, ceea ce relevă opţiunea legiuitorului ca prin sintagma "faptă prevăzută de legea penală" să se înţeleagă "orice faptă" -act de conduită, manifestare de voinţă exteriorizată care determină o schimbare în realitatea obiectivă, neconvenabilă ordinii sociale şi, ca atare, incriminată de norma penală.

Aceeaşi viziune reiese şi din modalitatea în care sunt reglementate cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale prev. de art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., textul legal menţionând distinct "fapta nu este prevăzută de legea penală" de " nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege".

Aşadar, în temeiul cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate analiza exclusiv dacă faptele, astfel cum au fost reţinute prin decizia recurată, corespund tiparului obiectiv de incriminare a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A., fără posibilitatea de a reaprecia probatoriul administrat sau de a statua asupra situaţiei de fapt reţinute.

Procedând la evaluarea acestei corespondenţe, Înalta Curte constată, în prealabil, că inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. complicitate la tentativă la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 32 din C. pen., art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 184 din Legea nr. 78/2000, constând în faptul că "în perioada 2013 - 2015, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în calitate de diriginte de şantier în cadrul proiectului - Construire pensiune agroturistică P+Ml+M2+Anexă+împrejmuiri- a semnat mai multe înscrisuri, cu un conţinut fals, prin care se atestă, în mod contrar adevărului, faptul că s-au efectuat lucrările prevăzute în proiectul tehnic, documente ce i-au fost înmânate numitului B. şi pe care acesta le-a pus la dispoziţia numitei D., ajutând-o să justifice la A.F.I.R. avansul în sumă de 151.675 RON, în cadrul cererii de plată tranşa 1 (infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., şi în perioada 2013 - 2015, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în calitate de diriginte de şantier în cadrul proiectului -Construire pensiune agroturistică P+Ml+M2+Anexă+Împrejmuiri -, a semnat mai multe înscrisuri cu un conţinut fals prin care se atestă, în mod contrar adevărului, faptul ca s-au efectuat lucrările prevăzute în proiectul tehnic (infracţiunea de complicitate la tentativă la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prev. art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 32 C. pen., raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată şi completată, raportat la art. 184 din Legea nr. 78/2000 modificată şi completată".

Prioritar, Înalta Curte apreciază că nu poate proceda la analizarea în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, a susţinerilor recurentului inculpat A., cu privire la forma de vinovăţie (culpă cu prevedere, nu intenţie indirectă) cu care a săvârşit faptele încadrate juridic drept complicitate la tentativă la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 32 din C. pen., art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 184 din Legea nr. 78/2000, având în vedere că, aşa cum am arătat mai sus, latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituie o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., nefiind preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi care, de altfel, presupune analiza elementelor factuale ale cauzei deduse în urma interpretării probelor, aspecte ce ţin de temeinicia hotărârii.

Cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., Înalta Curte constată că prin decizia penală recurată s-a reţinut că inculpatul A., în perioada 2013 - 2015, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în calitate de diriginte de şantier în cadrul proiectului - Construire pensiune agroturistică P+Ml+M2+Anexă+împrejmuiri - a semnat mai multe înscrisuri, cu un conţinut fals, prin care se atestă, în mod contrar adevărului, faptul că s-au efectuat lucrările prevăzute în proiectul tehnic, documente ce i-au fost înmânate numitului B. şi pe care acesta le-a pus la dispoziţia numitei D., ajutând-o să justifice la A.F.I.R. avansul în sumă de 151.675 RON, în cadrul cererii de plată tranşa 1. Având în vedere obiectul judecăţii recursului în casaţie, care se limitează strict la situaţiile de drept prevăzute de lege şi care exclud rejudecarea cauzei în raport cu probele administrate de instanţele de fond şi apel, faţă de situaţia de fapt reţinută cu titlu definitiv de către instanţa de apel, Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată solicitarea recurentului inculpat de a se constata că activitatea sa infracţională s-a epuizat în anul 2013, exclusiv sub imperiul C. pen. din 1968.

De altfel, nu sunt întemeiate nici susţinerile pe care recurentul inculpat le-a formulat, în sensul că, prin dispoziţiile art. 290 din C. pen. din 1968 nu era incriminat falsul în înscrisuri sub semnătură privată, comis în modalitatea plăsmuirii integrale a unui înscris sub semnătură privată cu prilejul întocmirii lui (falsul intelectual în înscrisuri sub semnătură privată) şi că această modalitate a săvârşirii falsului în înscrisuri sub semnătură privată a fost incriminată doar prin dispoziţiile art. 322 din C. pen., ce a intrat în vigoare la 1 februarie 2014.

În acest sens, Înalta Curte reţine că potrivit art. 290 din C. pen. din 1968, constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288 din C. pen. din 1968, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îi încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice. Prin urmare, norma de incriminare făcea trimitere la modalităţile de săvârşire a falsului material în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 288 din C. pen. din 1968, respectiv la "falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice".

Totodată, Înalta Curte arată că elementul material al infracţiunii prevăzute în art. 290 C. pen. constă în acţiunea de falsificare prin vreunul din modurile arătate în art. 288 C. pen., adică prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea în orice mod a unui înscris. Astfel, contrafacerea scrierii înseamnă o imitare prin reproducerea conţinutului obişnuit al înscrisului falsificat, fără o astfel de reproducere a conţinutului înscrisul fals neputând avea aparenţa unui înscris adevărat, o plăsmuire, respectiv confecţionare a unui înscris similar cu cel care trebuia să conţină menţiuni adevărate, având în vedere că o condiţie a existenţei infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. este ca înscrisul falsificat să fie susceptibil de a produce consecinţe juridice în cazul când ar fi folosit, cerinţă care este îndeplinită din moment ce înscrisul falsificat are doar aparent însuşirile şi conţinutul unui înscris adevărat, ce ar putea, prin folosire, să producă aceleaşi efecte ca şi acesta din urmă, iar în cazul alterării prin adăugire sau inserare apare ca necesară o contrafacere a scrierii, fiind vorba despre acelaşi scris, de mână sau dactilografiat, tehnoredactat, existând situaţii când, pentru a nu deveni suspect, datorită unor ştersături, modificări, adăugiri, falsificatorul preferă să contrafacă înscrisul în întregime

Este de reţinut faptul că, fiind chemat să se pronunţe asupra problemei dacă plăsmuirea în întregime a unui înscris cade sub incidenţa art. 288 din C. pen. din 1968, Tribunalul Suprem, prin Decizia nr. 1 din 28 martie 1970, a statuat că, în ceea ce priveşte elementul material, contrafacerea poate fi totală, când autorul plăsmuieşte înscrisul în întregime, sau parţială, acest din urmă mod de falsificare constând de cele mai multe ori în semnarea falsă a pretinsului emitent, iar "noţiunea de falsificare" trebuie înţeleasă nu numai în sensul denaturare a unui înscris preexistent, adevărat, ci şi în sensul de înscris imitat, alcătuit fraudulos, plăsmuit, neadevărat, contrafăcut.

Prin urmare, faţă de faptul că dispoziţiile art. 290 din C. pen. din 1968 făceau trimitere la cele prevăzute de art. 288 din C. pen. din 1968, decizia Plenului Tribunalului Suprem nr. 1 din 28 martie 1970 este aplicabilă aceleiaşi modalităţi de săvârşire a falsului în înscrisuri sub semnătură privată. Acelaşi punct de vedere a fost validat şi de practica judiciară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, (deciziile penale nr. 3999 din 10 noiembrie 2010, nr. 2696 din 12 iulie 2011, nr. 3557 din 2 noiembrie 2012, nr. 449/A din 8 decembrie 2015, nr. 245/A din 30 iunie 2017).

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că faptele recurentului inculpat A., de falsificare a proceselor-verbale de recepţie pe faze determinate a lucrărilor la obiectivul "pensiune agroturistică P+Ml+M2+Anexă+împrejmuiri" finanţat din fonduri europene, al cărei beneficiar a fost D., comise până la intrarea în vigoare a noului C. pen. (1 februarie 2014), erau incriminate de dispoziţiile art. 290 din C. pen. din 1968 privind infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că faptele, astfel cum au fost reţinute prin decizia recurată, corespund tiparului obiectiv de incriminare a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea, motiv pentru care, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A., împotriva Deciziei penale nr. 1435/A/2020 din 14 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2018.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins recursul, va obliga recurenta la plata acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A., împotriva Deciziei penale nr. 1435/A/2020 din 14 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul-inculpat A. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului şi se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22 iunie 2021.

GGC - GV