Fraud conviction upheld after placement-agent license defense rejected

Deliberând cu privire la cauza de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 126 din 26.05.2020 pronunţată de Judecătoria Târgu-Cărbuneşti în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen.., rap.la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1(un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în stare de recidivă, faptă prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. (săvârşită la data de 07.03.2017).

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 864din C. pen. 1969 cu referire la art. 96 alin. (4) şi (5) C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 375 din 27.03.2013 pronunţată în Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Vaslui aşa cum aceasta a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 725 din data de 20.06.2013 a Curţii de Apel Iaşi.

În temeiul art. 43 alin. (1) C. pen., cu ref.la art. art. 96 alin. (5) C. pen. s-a adăugat pedeapsa de 1 an închisoare stabilită în prezenta cauză la pedeapsa de 2 ani şi 6 (şase) luni închisoare, astfel cum a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. 375 din 27.03.2013 pronunţată în Dosarul nr. x/2012 de Judecătoria Vaslui definitivă prin Decizia penală nr. 725 din data de 20.06.2013 a Curţii de Apel Iaşi, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 3 (trei) ani şi 6(şase) luni închisoare, în regim de detenţie, conform art. 60 C. pen.

S-a luat act că persoana vătămată B., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul la 825 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin Decizia penală nr. 128 din data de 04 februarie 2021 pronunţată de către Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului A., împotriva Sentinţei penale nr. 126 pronunţată în data de 26.05.2020 de Judecătoria Târgu-Cărbuneşti în Dosarul nr. x/2018.

De asemenea, a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 128 din data de 04 februarie 2021 pronunţată de către Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 05.03.2021.

Prin încheierea din 14 mai 2021, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 128 din data de 04 februarie 2021 pronunţată de către Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, constatând că numai criticile referitoare la faptul că infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul reprezintă, în esenţă, o contravenţie, se încadrează în cazul de recurs în casaţie invocat (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

Analizând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În speţă, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", susţinând că împrejurarea că fapta pentru care a fost condamnat ar reprezenta o CONTRAVENŢIE, în sensul art. 13 lit. f) din legea 156/2000 (f - exercitarea activităţii de mediere în vederea angajării cetăţenilor români în străinătate de către alte persoane juridice sau de către persoane fizice, în afara agenţilor de plasare, se sancţionează cu amendă de la 25.000 RON la 40.000 RON).

Având în vedere aceste dispoziţii, a susţinut că latura obiectivă a infracţiunii de înşelăciune nu este realizată, exercitarea activităţii săvârşită de inculpat, în vederea angajării persoanei vătămate, încadrându-se în dispoziţiile prevăzute de art. 13 lit. f) din legea 156/2000.

În acest context, cu titlu preliminar, Înalta Curte aminteşte că acest caz de casare invocat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Critica formulată de recurent, respectiv că fapta pentru care a fost condamnat nu îndeplineşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, este analizată, exclusiv, prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casaţie, reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu şi faptic.

Sub acest aspect, Înalta Curte notează că, prin critica adusă deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casaţie formulate de inculpat, se susţine că fapta pentru care a fost condamnat reprezintă, în realitate, o contravenţie, conform art. 13 lit. f) din Legea nr. 156/2000.

În acest context, contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt reţinută în cauză şi probele dosarului dovedesc că faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise de către instanţa de apel, se circumscriu elementelor ce caracterizează sub aspect obiectiv şi subiectiv infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen. şi, de asemenea, constată că, în cauză, condamnarea nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, astfel că, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile recurentului inculpat sunt neîntemeiate.

Astfel, susţinerile recurentului conform cărora fapta ar reprezenta contravenţie conform Legii nr. 156/2000 sunt nefondate având în vedere că Legea nr. 156/2000 asigură protecţia cetăţenilor români cu domiciliul în România care lucrează în străinătate, reglementând condiţiile de funcţionare, precum şi procedura de înregistrare a persoanelor juridice care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României ca agenţi de plasare a forţei de muncă în străinătate, însă fapta săvârşită de inculpat constă în acţiunile dolosive ale acestuia prin care a indus în eroare persoana vătămată cu privire la o pretinsă activitate de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate, neexistând o activitate legală a inculpatului de agent de plasare a forţei de muncă, ci numai o acţiune de inducere în eroare a persoanei vătămate cu privire la această calitate.

În acest context argumentativ, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 128 din data de 04 februarie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

De asemenea, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 128 din data de 04 februarie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2021.

GGC - GV