Lawyer's attestation of a power of attorney with forged signature constitutes intellectual forgery by false certification of identity and content

Deliberând asupra apelului formulat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 110/PI din 13 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 110/PI din 13 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, s-a dispus în temeiul art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., raportat la art. 83 din C. pen., s-a stabilit pentru inculpatul A. pedeapsa de 9 (nouă) luni de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.

În temeiul art. 83 din C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, stabilind un termen de supraveghere de 2 ani care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, în condiţiile art. 84 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus că inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Caraş-Severin, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Caraş-Severin.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei.

În temeiul art. 86 din C. pen., s-a dispus comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre la rămânerea definitivă a acesteia Serviciului de Probaţiune Caraş-Severin.

În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea totală a înscrisului falsificat ce face obiectul prezentului dosar, intitulat "Procură specială", atestat sub numărul x/03.10.2017 de către inculpat şi aflat la dosarul de urmărire penală.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. x/P/2019 din 10.07.2020, înregistrat pe rolul instanţei la data de 17.07.2020, sub numărul x/2020, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. şi ped. de art. 321 alin. (1) din C. pen.

În fapt, s-a reţinut că prin plângerea depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj în cursul anului 2018 şi înregistrată iniţial sub nr. x/2018 numitul B. a reclamat, în esenţă, faptul că i-a predat în cursul anului 2017 un autoturism numitului C. conform unei înţelegeri verbale, dar nu a mai primit suma de 30 000 euro, iar ulterior a aflat că autoturismul a fost vândut cu acte false unor alte persoane.

În urma audierii numitului B., la data de 17.09.2019, acesta a declarat că nu a semnat actul intitulat "Procură specială" prin care l-ar fi împuternicit pe numitul D. pentru a face demersurile necesare la Administraţia Fiscală, Biroul de Înmatriculări Auto şi la RAR în vederea înmatriculării unui autoturism în circulaţie (marca E.), atestată de către inculpatul avocat A. sub numărul x/03.10.2017 şi nu îl cunoaşte pe inculpat.

În ceea ce îl priveşte pe numitul D., B. a declarat că îl cunoaşte de mai mult timp, întrucât D. avea o firmă prin care se ocupa de intermedieri auto şi a apelat anterior la el pentru înmatricularea unor autoturisme în circulaţie, dar nu a încheiat niciodată cu acesta vreo procură. Numitul B. a mai declarat în urma reaudierii la data de 20.02.2020 că îşi menţine declaraţiile anterioare în sensul că nu a semnat actul în litigiu, dar nu are nici o pretenţie faţă de inculpatul A. (care a depus ulterior un act intitulat "Acord de mediere" în acest sens).

În urma audierii numitului D., semnatar al procurii în litigiu şi persoana care ar fi fost împuternicită de numitul B. prin acest act să se ocupe de formalităţile necesare înmatriculării autoturismului, acesta a declarat că în anul 2004 a înfiinţat o firmă care avea ca obiect principal de activitate intermedieri auto şi, deşi nu-şi aminteşte împrejurările întocmirii actului intitulat "Procură specială", atestată sub numărul x/03.10.2017 de către avocatul A., acest act ar fi fost semnat de numitul B. în prezenţa avocatului A., iar ulterior el a fost cel care s-a prezentat la RAR Timiş în vederea înmatriculării autoturismului.

Având în vedere aceste aspecte, întrucât în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 323 din C. pen., de către D., în cauză este necesară completarea probatoriului în vederea stabilirii întregii activităţi infracţionale, iar competenţa de soluţionare revine Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei de efectuarea a cercetărilor în favoarea acestei instituţii.

Inculpatul A. nu a recunoscut săvârşirea faptelor, vinovăţia sa rezultând însă din ansamblul materialului probator administrat în cauză.

Astfel, declaraţia numitului B., care a susţinut încă de la data depunerii plângerii la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj că nu a semnat vreun act privind înstrăinarea autoturismului proprietate personală, respectiv că nu a semnat documentul în litigiu, intitulat "Procură specială", atestată sub numărul x/03.10.2017 de către avocatul A., este confirmată de concluziile constatării criminalistice efectuate în cauză, materializate în raportul de constatare criminalistică nr. x/21.01.2020.

Inculpatul A. a declarat iniţial că el s-ar fi întâlnit cu numitul D. în incinta F. Timişoara şi a aplicat ştampila sa de avocat şi a semnat, certificând prezenţa acestuia, iar " B. nu a semnat în faţa mea, urmând să semneze procura pe care i-o prezenta D.". Ulterior, acesta a revenit asupra declaraţiei sale (în cuprinsul declaraţiei de inculpat din data de 18.06.2020-f.16) susţinând că "în momentul în care eu am aplicat ştampila de dare certă lângă D. se mai afla o altă persoană cu privire la care eu am crezut că este B.. Întâlnirea mea cu cei doi a avut loc pe un hol din cadrul complexului comercial F. din Timişoara şi după ce cei doi au semnat la o mică distanţă de mine (câţiva metri) am aplicat şi eu ştampila de dare certă. Menţionez că D. mi-a arătat o copie de buletin cu privire la care eu am crezut că este a lui B. fără să verific în amănunt acest aspect."

Declaraţiile inculpatului, contradictorii în privinţa aspectelor esenţiale în care a aplicat ştampila de avocat, a semnat şi a dat dată certă (dare de dată certă nr. x din data de 03.10.2017), pe înscrisul reprezentat de "Procura Specială", presupus încheiată între D. şi B., dovedesc atitudinea nesinceră a acestuia (coroborate cu celelalte probe administrate), respectiv vinovăţia sa. Inculpatul nu a putut prezenta o copie a actului atestat, deşi ar fi trebuit să păstreze un exemplar din acesta, iar cu privire la data întocmirii actului se constată că în Registrul Jurnal este menţionată data de "30.10.2017", chitanţa de plată are data de "20 sau 30.10.2017" iar înscrisul are menţionată ca data certă "03.10.2017"

Susţinerile acestuia privind faptul că numitul B. nu mai are nicio pretenţie faţă de el nu au relevanţă penală în cauză, infracţiunea de fals intelectual fiind una de pericol, al cărui obiect juridic îl constituie relaţiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură înscrisurile oficiale. Soluţia de practică de pusă de inculpat nu are aplicabilitate în prezenta cauză.

În cauză s-a procedat la audierea în calitate de martor a numitului G., persoană cu privire la care s-a susţinut că ar fi fost implicată în vânzarea-cumpărarea autoturismului aparţinând numitului B., dar acesta a negat acest lucru.

Situaţia de fapt prezentată în rechizitoriu a fost reţinută pe baza următoarelor mijloace de probă: adresă PJ Lugoj din 26.07.2019 trimitere dosar cu declinare, ordonanţă declinare PJ Lugoj din 26.07.2019, ordonanţă PJ Lugoj din 24.06.2019 clasare şi disjungere cauză, ordonanţă PCA Timişoara din 02.08.2019 IUP in rem, ordonanţă din 19.02.2020 schimbare încadrare juridică a faptei, ordonanţă din 19.02.2020 efectuare în continuare a urmăririi penale, Declaraţie formular martor A. dată la procuror în 12.02.2020, PV din 20.02.2020 aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect, declaraţie formular suspect A. dată la procuror în 20.02.2020, declaraţie formular suspect A. dată la procuror în 27.02.2020, ordonanţă din 15.06.2020 punere în mişcare a acţiunii penale, PV din 18.06.2020 aducere la cunoştinţă a calităţii de inculpat, declaraţie formular inculpat A. dată la procuror în 18.06.2020, adresă din 05.08.2019 trimitere dosar cu delegare, ordonanţă delegare din 05.08.2019, Adresă SPCRPCIV Timiş nr. x din 30.08.2019, adrese citare D.

şi G., adresă IPJ Timiş - SIC din 10.09.2019 trimitere dosar cu acte conform delegării, procese-verbale şi adrese efectuare cercetări în cauză, adresă PJ Lugoj număr unic din 26.06.2019, declaraţie formular martor B. dată la procuror în 20.02.2020, declaraţie formular martor B. dată la procuror în 17.09.2019, PV din 17.09.2019 ridicare a probelor de scris de la B., PV din 15.10.2019 ridicare a probelor de scris de la D., PV din 19.11.2019 ridicare a probelor de scris de la B., PV din 19.12.2019 ridicare a probelor de scris de la G., declaraţie formular martor D. dată la procuror în 15.10.2019, împuternicire avocaţială din 16.10.2019, declaraţie olografă martor D. din 16.10.2019, declaraţie formular martor G. dată la procuror în 19.12.2019, adresă din 26.11.2019 trimitere ordonanţă efectuare constatare criminalistică, ordonanţă din 26.11.2019 efectuare constatare criminalistică, procură specială împuternicire D. nr. x/03.10.2017, adresă din 12.12.2019 către IPJ Timiş nou termen constatare criminalistică, adresă IPJ Timiş din 02.12.2019 trimitere notă constatare şi plic, adresă IPJ Timiş din 21.01.2020 trimitere raport de constatare, raport de constatare criminalistică nr. x din 21.01.2020 şi plic, acord de mediere din 19.02.2020 încheiat între B.

şi A., copii acte depuse de suspect în probaţiune cu ocazia audierii, solicitare eliberare cazier judiciar inculpat la zi, adresă IPJ Timiş din 14.11.2019 trimitere raport de constatare, raport de constatare criminalistică nr. x din 14.11.2019, adresă din 26.09.2019 trimitere notă de constatare către PCA Timişoara, notă constatare efectuare constatare grafică, cazier judiciar inculpat A. printat la data de 08.07.2020, adresă IPJ Timiş - SIC din 07.10.2019 trimitere acte căutare D. şi G., adresă IPJ Argeş din 23.09.2019 trimitere declaraţii şi acte verificări, copie declaraţie formular martor B. dată la poliţie în 28.01.2019, copie declaraţie formular martor H. dată la poliţie în 29.01.2019, copii contracte vânzare-cumpărare auto, răspuns RAR Dolj cu copii acte auto, adresă Pol.

Mun. Caransebeş din 05.09.2019 restituire citaţie G. şi adrese anexe, PV IPJ Timiş - SIC din 25.07.2019 avocat A., copie corespondenţă CA Timişoara cu PCA Timişoara pe tema amenzii judiciare, copie ordonanţă din 10.12.2019 aplicare amendă judiciară, copie încheiere penală CA Timişoara nr. x/PI/DL din 28.02.2020, copii dovezi comunicare amendă către G., dovezi procedură citare şi mandate aducere vizând pe B., A., G., copie referat din 19.06.2019 cu propunere de clasare Dosar nr. x/2018, copie plângere penală B. formulată la 19.07.2018, copie procură specială împuternicire D., copii declaraţii formular persoană vătămată B. dată poliţiei în 26.03.2019 şi în 14.06.2019, referat din 22.07.2019 cu propunere de declinare în Dosar nr. x/2019, proceduri citare G. (copie), B.

şi D.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub numărul x/2020 la data de 17.07.2020.

La dosar s-a ataşat Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu nr. 3 din data de 22 octombrie 2020, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 345 din C. proc. pen., a respins cererile şi excepţiile formulate de inculpatul A.. În baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Curtea de apel Timişoara, la data de 10.07.2020, în Dosar nr. x/2019, privind pe inculpatul A., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. S-a dispus începerea judecării cauzei privind pe inculpatul A. trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual prevăzută art. 321 alin. (1) din C. pen.

Această încheiere a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 834/11.12.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La termenul de judecată din data de 01 aprilie 2021, ulterior citirii actului de sesizare, instanţa a adus la cunoştinţa inculpatului dispoziţiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., privind judecata în procedură simplificată. Inculpatul A. a solicitat judecarea cauzei conform procedurii simplificate, fiind de acord să dea declaraţie în cauză . Cu ocazia audierii din data de 29.04.2021 inculpatul a precizat că ar fi de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpatul A. este avocat în cadrul Baroului Caraş-Severin, iar în această calitate a aplicat ştampila de avocat, a semnat şi a dat dată certă (dare de dată certă nr. x din data de 03.10.2017), pe înscrisul reprezentat de "Procura Specială", presupus încheiată între D. şi B., înscris ce era deja redactat, fără să fi asistat la momentul încheierii înscrisului sub semnătură privată respectiv şi fără să-l fi identificat pe numitul B., presupus a fi semnat la rubrica "Mandant" din actul menţionat anterior, stabilindu-se în urma cercetărilor efectuate că această semnătură nu a fost executată de numitul B..

Astfel, din conţinutul procurii speciale ce face obiectul cauzei rezultă că numitul B. l-a împuternicit pe numitul D. pentru a face demersurile necesare la Administraţia Fiscală, Biroul de Înmatriculări Auto şi la RAR în vederea înmatriculării unui autoturism în circulaţie (marca E. seria x, serie şasiu x). La finalul înscrisului inculpatul a atestat data, identitatea părţilor şi conţinutul actului, potrivit art. 3 alin. (1), teza a III-a din Legea nr. 51/1995, a menţionat nr. şi data atestării (nr. x/03.10.2017), apoi a aplicat ştampila cabinetului său individual de avocat şi a semnat.

Din declaraţia numitului B. din data de 17.09.2019 a reieşit că nu a semnat actul intitulat "Procură specială" prin care l-ar fi împuternicit pe numitul D. pentru a face demersurile necesare la Administraţia Fiscală, Biroul de Înmatriculări Auto şi la RAR în vederea înmatriculării unui autoturism în circulaţie (marca E. serie şasiu x), atestată de către inculpatul avocat A. sub numărul x/03.10.2017 şi nu îl cunoaşte pe inculpat. În ceea ce îl priveşte pe numitul D., B. a declarat că îl cunoaşte de mai mult timp, întrucât D. avea o firmă prin care se ocupa de intermedieri auto şi a apelat anterior la el pentru înmatricularea unor autoturisme în circulaţie, dar nu a încheiat niciodată cu acesta vreo procură.

Pentru a se verifica susţinerile numitului B. legate de nesemnarea procurii speciale nr. x/03.10.2017, în faza de urmărire penală a fost efectuat raportul de constatare criminalistică nr. x/21.01.2021, iar concluziile acestuia au confirmat că semnătura depusă la rubrica mandant pe actul intitulat procură specială atestată sub nr. x/03.10.2017 nu a fost executată de numitul B.

Din adresa nr. x/30.08.2019 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Timiş a reieşit că solicitarea autorizaţiei provizorii de circulaţie se face în baza depunerii procurii speciale, în original, în cazul în care documentele se depun de o altă persoană decât titularul. De asemenea, prin aceeaşi adresă se specifică că pentru autoturismul în cauză, în baza procurii, au fost obţinute numerele provizorii x. Acest din urmă aspect reiese şi din procesul-verbal privind rezultatul verificării în aplicaţia DEPABD a autoturismului care a făcut obiectul procurii-deţinătorul fiind mandatarul B., iar numerele provizorii acordate au fost x.

În faza de urmărire penală, s-a procedat şi la audierea mandatarului din procura ce face obiectul cauzei, numitul D. care prin declaraţia de martor din data de 15.10.2019 a arătat că are o firmă al cărei obiect de activitate este efectuarea formalităţilor necesare înregistrării unor autoturisme aduse din străinătate, neavând angajaţi. Referitor la procura din prezenta cauză a arătat că nu îşi aduce în mod concret aminte împrejurările încheierii acesteia cu numitul B. şi nici dacă îl cunoaşte, dar este sigur că toţi clienţii săi semnau procurile în faţa sa, iar inculpatul vedea persoana când se dădea dată certă, astfel că a fost prezent şi atunci când a semnat procura numitul B..

Fiind audiat în calitate de suspect, la data de 27.02.2019, inculpatul A. a arătat că este membru al Baroului Caraş-Severin din anul 2001 şi, în cadrul activităţii sale, mai colaborează cu firme de intermedieri auto, iar, de obicei, certifica, prin darea de dată certă aplicată pe procuri încheiate între reprezentantul firmei şi client, prezenţa părţilor, identitatea acestora, iar apoi, aceste procuri erau folosite de către firmele de intermediere auto la înmatricularea autoturismelor.

În ceea ce priveşte procura ce face obiectul prezentului dosar, inculpatul a declarat că, probabil, s-a întâlnit în F. din Timişoara cu martorul D. pe care îl cunoaşte vag, în apropierea ghişeului de înmatriculări auto, a aplicat ştampila, a semnat certificând prezenţa lui D., dar numitul B. nu a semnat în faţa sa, urmând să semneze procura pe care i-o prezenta D.. Inculpatul a mai arătat că a fost de bună credinţă, a crezut că acea procură va fi semnată de B. fără a cunoaşte dacă a fost sau nu semnată în realitate de către acesta.

Prin declaraţia de inculpat din data de 18.06.2020, acesta a menţinut declaraţia anterioară, dar a precizat că, de fapt, la momentul aplicării ştampilei şi semnăturii sale mai era o persoană despre care a crezut că este numitul B., mandantul şi mandatarul au semnat ambii la mică distanţă de el, câţiva metri, apoi a aplicat ştampila şi a semnat pe procură. În plus, D. i-a arătat o copie a unui buletin cu privire la care a crezut că aparţine lui B., dar nu a verificat acest aspect.

În faţa instanţei, inculpatul a recunoscut integral acuzaţiile şi a uzat de procedura recunoaşterii vinovăţiei(dosar instanţă).

Coroborând probele detaliate anterior, instanţa de fond a înlăturat din ansamblul probator declaraţia martorului D. întrucât aceasta este contrazisă de restul material probator administrat în cauză, declaraţia acestuia fiind şi subiectivă prin raportare la calitatea acestuia de mandatar al procurii, dar şi una generală, acesta neamintindu-şi concret momentul încheierii procurii, ci deducând din modalitatea în care proceda în astfel de situaţii.

În lumina probatoriului administrat în cadrul procesului penal şi analizat anterior, instanţa a apreciat că se poate concluziona că, în ceea ce priveşte infracţiunea fals intelectual există probe certe în susţinerea existenţei faptei şi a vinovăţiei inculpatului, probaţiunea fiind dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Astfel, susţinerile numitului B. privind neparticiparea la întocmirea înscrisului ce fac obiectul cauzei şi nesemnarea acestuia sunt susţinute de concluziile raportului de constatare criminalistică privind semnătura mandantului aplicată pe înscris, dar şi de declaraţiile inculpatului care nu a susţinut nici măcar la urmărire penală faptul că a identificat în vreun moment persoana mandantului. Apărările inculpatului din faza de urmărire penală se referă doar la împrejurarea că intenţia cu care a acţionat a fost una indirectă (de acceptare a posibilităţii producerii rezultatului) şi nu una directă (de urmărire a acestuia) şi nu infirmă existenţa infracţiunii care este una de pericol şi poate fi comisă cu intenţie directă/indirectă. În faza de judecată, inculpatul a recunoscut integral acuzaţiile aduse şi a solicitat procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei.

În drept, fapta inculpatului A., avocat în cadrul Baroului Caraş-Severin, constând în aceea că a aplicat ştampila de avocat, a semnat şi a dat dată certă (dare de dată certă nr. x din data de 03.10.2017), pe înscrisul reprezentat de "Procura Specială", presupus încheiată între D. şi B., înscris ce era deja redactat, fără să fi asistat la momentul încheierii înscrisului sub semnătură privată respectiv şi fără să-l fi identificat pe numitul B., presupus a fi semnat la rubrica "Mandant" din actul menţionat anterior, stabilindu-se în urma cercetărilor efectuate că această semnătură nu a fost executată de numitul B., întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de fals intelectual, prev. şi ped. de art. 321 alin. (1) din C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reţinut că elementul material constă în acţiunea inculpatului care cu ocazia dării de dată certă nr. x din data de 03.10.2017, pe înscrisul reprezentat de "Procura Specială", presupus încheiată între D. şi B., a menţionat, contrar realităţii, că a verificat identitatea părţilor şi conţinutul actului, împrejurarea neadevărată în ceea ce-l priveşte pe mandantul B. menţionat în procura specială. Falsul poartă tocmai asupra menţiunilor de pe act ce atestau îndeplinirea de către inculpat, în calitate de avocat, a atribuţiilor sale privind acordarea de dată certă actelor conform art. 3 din Legea nr. 51/1995.

Urmarea imediată a săvârşirii acestei infracţiuni a constat în crearea unei stări de pericol prin prisma neîncrederii cetăţenilor în autenticitatea înscrisurilor oficiale. Mai mult decât atât, atestarea necorespunzătoare a adevărului este producătoare de consecinţe juridice prin prisma faptului că, în baza acestei procuri, autoturismul a fost înmatriculat în România cu numere provizorii.

Legătura de cauzalitate dintre urmarea imediată şi elementul material rezultă din materialitatea faptei, în cauză fiind vorba de o infracţiune de pericol abstract.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit fapta cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte, potrivit art. 16 alin. (3), lit. b) din C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, numitul A., fiind audiat în calitate de suspect, a declarat că recunoaşte faptul că mandantul nu a semnat în prezenţa sa şi nu a procedat la identificarea acestuia în baza unui act de identitate pentru a se asigura că părţile semnatare sunt cele menţionate în act, iar conţinutul înscrisului este cel consimţit de părţi. Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995, prin acordarea datei certe, inculpatul, în calitate de avocat, atesta tocmai identitatea părţilor, a conţinutului şi a datei actelor prezentate spre autentificare, iar prin neidentificarea părţilor şi nesemnarea acestuia în prezenţa sa, acesta a putut să prevadă (cu atât mai mult cu cât este chiar avocat) faptul că există posibilitatea ca acel act să nu reprezinte voinţa mandantului menţionat în act.

Pe cale de consecinţă, acesta a prevăzut consecinţele juridice ale faptei sale, pe care nu le-a urmărit, însă a acceptat posibilitatea producerii lor.

La individualizarea pedepsei inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială. Totodată, instanţa a făcut aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., întrucât inculpatul a solicitat înainte de citirea actului de sesizare judecarea cauzei conform procedurii simplificat, recunoscând în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată.

În concret, instanţa de fond a reţinut că inculpatul A. a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care este cercetat, nu are antecedente penale, iar nivelul de educaţie şi stare socială îi permit acestuia să conştientizeze acţiunile sale şi să evite pe viitor săvârşirea de fapte asemănătoare. În plus, instanţa a mai avut în vedere faptul că, ulterior, prin declaraţia din data de 20.02.2020, numitul B. a arătat că îşi menţine declaraţia anterioară, dar a precizat că nu are nicio pretenţie faţă de inculpatul A., nu solicită cercetarea sa penală. În acelaşi sens, s-a reţinut că este şi acordul de mediere încheiat în data de 19.02.2020 între inculpat şi B. .

Pentru aceste motive, în baza art. 396 alin. (1) alin. (4) şi alin. (10) din C. proc. pen., rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen. a stabilit pedeapsa de 9 luni închisoare în sarcina inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.

În ceea ce priveşte necesitatea aplicării pedepsei, instanţa a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 83 din C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 9 luni închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) din C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Deşi inculpatul a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 80 din C. pen., respectiv renunţare la aplicarea pedepsei, instanţa a apreciat că o astfel de sancţiune este prea blândă raportat la împrejurările concrete ale comiterii faptei, calitatea în care a acţionat inculpatul, astfel cum au fost detaliate anterior. Mai mult, s-a considerat că nu trebuie omis că, deşi infracţiunea de fals intelectual este o infracţiune de pericol, nefiind necesară producerea unor consecinţe pentru existenţa infracţiunii, în prezenta cauză au existat aceste consecinţe. Urmarea faptei inculpatului a fost atât crearea unei stări de pericol prin prisma neîncrederii cetăţenilor în autenticitatea înscrisurilor oficiale, cât şi aceea că, în baza acestei procuri, autoturismul în cauză a fost înmatriculat în România cu numere provizorii, în lipsa manifestării de voinţă a deţinătorului (mandantul B.).

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 83 din C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, stabilind un termen de supraveghere de 2 ani care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, în condiţiile art. 84 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Caraş-Severin, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probaţiune Caraş-Severin.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei.

În temeiul art. 86 din C. pen., s-a dispus comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre la rămânerea definitivă a acesteia Serviciului de Probaţiune Caraş-Severin.

Din probele administrate s-a stabilit că semnătura aplicată în dreptul mandantului pe înscrisul reprezentat de "Procura Specială", presupus încheiată între D. şi B. nu aparţine acestuia. Cum în circuitul civil nu pot exista înscrisuri false întrucât aduc atingere relaţiilor sociale privind încrederea de care trebuie să se bucure aceste înscrisuri oficiale, instanţa în baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus desfiinţarea totală a înscrisului falsificat ce face obiectul prezentului dosar, intitulat "Procură specială", atestat sub numărul x/03.10.2017 de către inculpat şi aflat la dosarul urmărire penală

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva Sentinţei penale nr. 110/PI din 13 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a formulat apel inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2020, fiind stabilit termen de judecată la data de 21 septembrie 2021.

Apelantul inculpat A. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza să se dispună, în principal, achitarea în temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b), d) şi e) din C. proc. pen., iar în subsidiar, să se dispună renunţarea la aplicarea pedepsei în temeiul art. 80 şi art. 81 alin. (1) şi (2) din C. pen.

În susţinerea apelului, a arătat că în fapt, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. x/P/2019, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzut de art. 321 alin. (1) C. pen.

În sarcina sa, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a reţinut infracţiunea de fals intelectual constând în aceea că în calitate de avocat în cadrul Baroului Caras - Severin a dat dată certă actului intitulat "Procură specială" prin care l-a împuternicit pe numitul D. ca, în numele numitului B., să facă demersurile necesare la Administraţia Fiscală, Biroul înmatriculări Auto RAR, în vederea înmatriculării provizorii în circulaţie a autoturismului.

A susţinut că nu a produs nicio daună materială numitului B., autoturismul a intrat în posesia acestuia, iar cercetarea penală efectuată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a făcut prin disjungerea cauzei din Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, neexistând o plângere penală formulată împotriva sa de către partea vătămată B., apreciind că se poate dispune, renunţarea la aplicarea pedepsei stabilită de instanţa de fond.

A solicitat să se constate că partea vătămată B. prin declaraţia dată în faţa organelor de cercetare penală la data de 20.02.2020 a precizat că nu are nicio pretenţie faţă de inculpat, în acest sens fiind şi acordul de mediere încheiat la data de 19.02.2020.

Faţă de aceste motive, a solicitat să se aibă în vedere că este la prima abatere, nu are antecedente penale, are doi copii minori, fapta reţinută în sarcina sa nu a fost săvârşită cu intenţie, nu a urmărit şi nu a obţinut foloase necuvenite altele în afara serviciilor prestate.

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că apelul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din analiza coroborată a materialului probator administrat în cursul procesului penal, în raport şi cu poziţia inculpatului A. care a uzat de procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale în condiţiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., instanţa de control judiciar constată că prima instanţă în mod judicios a stabilit situaţia de fapt.

Astfel, fapta inculpatului A., avocat în cadrul Baroului Caraş-Severin, constând în aceea că a aplicat ştampila de avocat, a semnat şi a dat dată certă, dare de dată certă nr. x din data de 03.10.2017, pe înscrisul reprezentat de "Procura Specială", presupus încheiată între D. şi B., înscris ce era deja redactat, fără să fi asistat la momentul încheierii înscrisului sub semnătură privată, respectiv şi fără să-l fi identificat pe numitul B., presupus a fi semnat la rubrica "Mandant" din actul menţionat anterior, stabilindu-se în urma cercetărilor efectuate că această semnătură nu a fost executată de numitul B., întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de fals intelectual, prev. şi ped. de art. 321 alin. (1) din C. pen.

Potrivit art. 321 din C. pen., falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Elementul material al infracţiunii - falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului - constă în acţiunea inculpatului A. care cu ocazia dării de dată certă nr. x din data de 03.10.2017, pe înscrisul reprezentat de "Procura Specială", presupus încheiată între D. şi B., a menţionat, contrar realităţii, că a verificat identitatea părţilor şi conţinutul actului, împrejurarea neadevărată, în ceea ce-l priveşte pe mandantul B. menţionat în procura specială. Cerinţa esenţială, respectiv falsul trebuie realizat cu ocazia exercitării atribuţiilor de serviciu şi trebuie să fie apt să producă consecinţe juridice, este îndeplinită întrucât falsul poartă tocmai asupra menţiunilor de pe act ce atestau îndeplinirea de către inculpat, în calitate de avocat, a atribuţiilor sale privind acordarea de dată certă actelor conform art. 3 din Legea nr. 51/1995. Urmarea imediată a săvârşirii acestei infracţiuni a constat în crearea unei stări de pericol prin prisma neîncrederii cetăţenilor în autenticitatea înscrisurilor oficiale, iar legătura de cauzalitate dintre urmarea imediată şi elementul material rezultă din materialitatea faptei, fiind vorba de o infracţiune de pericol abstract. În ceea ce priveşte latura subiectivă, inculpatul A. a săvârşit fapta cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

În faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 01 aprilie 2021, ulterior citirii actului de sesizare, inculpatul A. a solicitat judecarea cauzei conform procedurii simplificate, recunoscând în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, cererea fiind admisă.

Relativ la criticile formulate de inculpatul A. în faţa instanţei de control judiciar prin apelul formulat, Înalta Curte consideră că prima instanţă a făcut un examen de evaluare temeinică a criteriilor de individualizare a pedepsei, în raport cu criteriile prev. de art. 74 din C. pen., faţă de baza factuală, cât şi persoana inculpatului, conduita sa procesuală după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, evidenţiind aspecte ale persoanei acestuia, menţionând în concret şi incidenţa dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., cu privire la beneficiul cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii, motivând alegerea soluţiei de stabilire a pedepsei de 9 luni închisoare.

În ceea ce priveşte modalitatea aleasă, aceea a amânării aplicării pedepsei, s-a apreciat corect că inculpatul se poate îndrepta, ţinând seama de elementele obiective şi subiective ale cauzei, gravitatea faptei, conduita anterioară a inculpatului, vârsta acestuia, mediul în care trăieşte şi modul de comportare în societate ceea ce favorizează posibilităţile de îndreptare, precum şi eforturile depuse pentru diminuarea consecinţelor infracţiunii.

De asemenea, prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 85 alin. (1) din C. pen., obligând inculpatul să respecte măsurile de supraveghere menţionate, respectiv să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Caraş-Severin, la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa, să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea, să comunice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă, iar totodată, i-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei .

Instanţa de control judiciar consideră la rândul său, în raport cu examenul concret al criteriilor prevăzute de art. 74 din C. pen., în contextul cauzei, respectiv împrejurările faptice, modalitatea de săvârşire, starea de pericol produsă, consecinţele infracţiunii săvârşite, conduita procesuală a inculpatului, care, deşi a avut o poziţie de recunoaştere a faptelor în faţa primei instanţe, în cursul urmăririi penale a avut o poziţie nesinceră, că modalitatea stabilită de prima instanţă a amânării aplicării pedepsei este singura care poate să atingă finalitatea tuturor funcţiilor pedepsei, iar faptul că a fost dispusă modalitatea neprivativă de libertate, va asigura, atât exemplaritatea necesară şi suficientă, cât şi caracterul educativ al acesteia, dându-i şansa inculpatului a unei conştientizări a consecinţelor faptelor comise. Astfel, urmarea faptei inculpatului a fost atât crearea unei stări de pericol prin prisma neîncrederii cetăţenilor în autenticitatea înscrisurilor oficiale, cât şi aceea că, în baza acestei procuri, autoturismul în cauză a fost înmatriculat în România cu numere provizorii, în lipsa manifestării de voinţă a deţinătorului.

Înalta Curte nu poate avea în vedere solicitarea formulată de apelantul inculpat A. privind aplicarea instituţiei renunţării la aplicarea pedepsei în condiţiile art. 80 din C. pen., întrucât nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 80 alin. (1) lit. a) din C. pen. referitoare la gravitatea faptei comisă. Or, se apreciază că, această modalitate de amânare a aplicării pedepsei este oportună, în raport, cu infracţiunea comisă de inculpat şi pentru a asigura finalitatea funcţiilor acesteia.

Totodată, instanţa de control judiciar nu poate avea în vedere nici solicitarea de achitare în baza art. 16 lit. b), d) şi e) din C. proc. pen., întrucât, pe de o parte, inculpatul nu a motivat cele susţinute, iar pe de altă parte, solicitarea judecării cauzei conform procedurii simplificate este compatibilă doar cu achitarea întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., având în vederea decizia RIL nr. 4/2019 prin care s-a stabilit că în ipoteza în care instanţa a admis cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii, iar cauza a fost judecată potrivit acestei proceduri, nu este posibilă pronunţarea unei hotărâri de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a şi lit. c) din C. proc. pen.

În contextul speţei, Înalta Curte şi-a format convingerea că susţinerile inculpatului sunt simple alegaţii, chiar dacă soluţia de achitare în temeiul art. 16 lit. b teza I din C. proc. pen., conform deciziei RIL, este compatibilă cu judecarea cauzei conform procedurii simplificate a recunoaşterii învinuirii de care s-a uzat.

Astfel, Înalta Curte consideră că prima instanţă a făcut o corectă încadrare a faptei, o justă individualizare a pedepsei şi modalităţii de executarea a acesteia faţă de inculpatul A., stabilind în sarcina inculpatului o pedeapsa de 9 luni închisoare, în modalitatea de amânarea aplicării pedepsei în condiţiile art. 83 din C. pen., fiind proporţională cu gravitatea infracţiunii comise şi circumstanţele personale ale inculpatului, aşa încât solicitările apelantului inculpat nu sunt fondate.

Înalta Curte are în vedere faptul că printr-o altă modalitate de individualizare a pedepsei nu se realizează şi respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi circumstanţele personale ale inculpatului de profesie avocat, astfel că, a putut avea reprezentarea consecinţelor faptelor sale.

În raport cu cele menţionate, instanţa de control judiciar constată că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică, iar criticile apelantului inculpat nu pot fi reţinute, fiind pronunţată după o analiză exhaustivă a datelor cauzei.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 110/PI din 13 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 110/PI din 13 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16 noiembrie 2021.

GGC - GV