Refusal to undergo blood alcohol sampling as grave public danger crime excluding penalty waiver despite first-offender status

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 63/F din 26 aprilie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 337 din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani, de la data rămânerii definitive a sentinţei, conform art. 92 din C. pen.. În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligată inculpata, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatei obligaţia să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a fost obligată inculpata ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul A.J.O.F.M. Timişoara ori în cadrul Primăriei municipiului Timişoara.

S-a atras atenţia inculpatei cu privire la dispoziţiile art. 96 alin. (1) şi alin. (4) din C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în situaţia în care, cu rea credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligaţiile impuse precum şi în situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate în interiorul termenului de supraveghere.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Braşov a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 21.12.2020, rămasă definitivă prin Încheierea nr. 174/25.02.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

La primul termen de judecată, din 23.04.2021, ulterior citirii actului de sesizare, inculpata a solicitat ca judecată să aibă loc potrivit dispoziţiilor art. 374 alin. (4) raportat la art. 375 din C. proc. pen., arătând că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, nu contestă probele administrate, precum şi că este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii.

În şedinţa publică din aceeaşi dată, instanţa de fond a admis cererea formulată de inculpată privind soluţionarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 374 alin. (4) raportat la art. 375 alin. (1) din C. proc. pen.. Astfel, din declaraţia dată de inculpată reiese că aceasta recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare şi solicită ca judecata să aibă loc potrivit procedurii simplificate, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Totodată, instanţa a constatat că inculpata nu este acuzată de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi a apreciat că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

Sub aspect probatoriu, în faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpată, în temeiul art. 374 alin. (4) raportat la art. 100 alin. (3) din C. proc. pen., nu au fost administrate probe, cauza fiind soluţionată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante - dosar urmărire penală; declaraţii martori B., C., D., E., F. - dosar urmărire penală; declaraţie inculpată - dosar urmărire penală).

Analizând actele şi lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, necontestat în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarele elemente factuale:

La data de 21.02.2020, A. (avocat în cadrul Baroului Timiş) împreună cu soţul său, martorul C., au fost la schi în Staţiunea Poiana Braşov. După ora 16:30, cei doi s-au deplasat la un restaurant, aflat vis-a-vis de sediul Poliţiei Staţiunii Poiana Braşov, pentru a comanda o pizza la pachet, timp în care ambii au consumat băuturi alcoolice, respectiv 40 ml de coniac. După ce le-a fost livrată pizza, cei doi s-au urcat în autovehiculul marca x, cu număr de înmatriculare x, pentru a se deplasa spre hotelul unde erau cazaţi, autoturismul fiind condus de către inculpata A..

În jurul orei 18:05, în timp ce conducea autovehiculul menţionat pe strada x din Staţiunea Poiana Braşov, inculpata A. a fost oprită în trafic de un echipaj mixt de poliţie rutieră din cadrul Poliţiei Staţiunii Poiana Braşov, format din agentul de poliţie rutieră E. şi plutonier adjunct D., din cadrul Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Braşov. Întrucât inculpata A. emana halenă alcoolică, i s-a solicitat acordul pentru a fi testată cu aparatul alcooltest, dar aceasta a refuzat. În aceste condiţii, i s-a solicitat să însoţească echipajul de poliţie la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov în vederea prelevării probelor biologice, dar acesta a refuzat deplasarea la unitatea spitalicească, motiv pentru care a fost condusă la sediul Poliţiei Staţiunii Poiana Braşov, unde s-a întocmit procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, în prezenţa martorului asistent B..

În urma intervenţiei echipajului de poliţie locală, inculpata a fost urcată în autospeciala poliţiei şi condusă la sediul poliţiei, iar membrii echipajului de poliţie locală, respectiv martora F. şi colegul acesteia, G., i-au oferit sprijin soţului inculpatei în vederea găsirii documentelor solicitate, deplasându-se cu acesta la Vilele de Aur, unde erau cazaţi, după care l-au condus la sediul poliţiei.

La sediul poliţiei, inculpata a devenit agresivă fizic, lovindu-l cu piciorul, în zona tibiei, pe agentul de poliţie E., în timp ce acesta încerca să o convingă să stea liniştită pe scaun pentru a întocmi actele, şi, întrucât agentul de poliţie E. a perceput că inculpata intenţionează să-l lovească din nou, a procedat la imobilizarea parţială a inculpatei, încătuşând-o la mâna dreaptă. În jurul orei 20:30, inculpata s-a mai calmat şi a început să-şi ceară scuze pentru comportament, manifestându-şi, totodată, acordul pentru a fi testată cu etilotestul din dotarea poliţiei şi pentru a se deplasa la unitatea medicală pentru a-i fi prelevate probe biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei. Organele de poliţie i-au explicat acesteia că a trecut prea mult timp de la momentul în care a fost oprită în trafic şi că testarea şi prelevarea de probe biologice nu mai are relevanţă.

În cursul judecăţii, inculpata a recunoscut săvârşirea faptei în modalitatea descrisă şi a solicitat ca judecata să se desfăşoare în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa de fond a avut în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale.

Astfel, conform procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 21.02.2020, inculpata a refuzat testarea cu aparatul aflat în dotarea organelor de poliţie, precum şi recoltarea probelor biologice, refuzând deplasarea la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov .

Din depoziţia martorului B., din data de 5.03.2020, rezultă că acesta s-a prezentat în jurul orei 19:00 la sediul poliţiei, la solicitarea organelor de poliţie, unde a constatat prezenţa inculpatei A. şi a soţului acesteia, ambii fiind în stare de ebrietate, inculpata recunoscând consumul de băuturi alcoolice la restaurantul "Ambient". Martorul a menţionat că, iniţial, inculpata a refuzat să sufle în alcooltest şi să se deplaseze la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov, dar, ulterior, în jurul orei 20:30, după ce s-a calmat, aceasta a arătat că este dispusă să sufle în alcooltest şi să i se recolteze probe biologice, însă i s-a explicat că a trecut prea mult timp de la momentul opririi în trafic, rezultatul testării şi al analizelor probelor biologice fiind lipsit de relevanţă.

Din declaraţia martorului C., rezultă că s-a oprit la un restaurant împreună cu soţia, unde au comandat mai multe pizza, martorul consumând alcool, acesta afirmând că nu ştie ce a băut inculpata. Ulterior, în timp ce autoturismul era condus de inculpată, a fost oprit de către un echipaj al poliţiei. Martorul a susţinut că nu ştie dacă inculpatei i s-a solicitat să sufle în aparatul alcooltest, iar în momentul în care era la sediul poliţiei a auzit discuţii între agentul de poliţie şi soţia sa în cadrul cărora agentul de poliţie o întreba "nu, nu daţi probe?", inculpata răspunzând negativ.

A fost avută în vedere şi declaraţia martorului D. (jandarm), din data de 10.06.2020, din care a rezultat că patrula în care se afla a fost sesizată cu faptul că, în cadrul restaurantului "Ambient", se aflau două persoane sub influenţa alcoolului, care vorbeau urât cu personalul restaurantului. Ulterior, au fost identificate cele două persoane în autoturismul x ce se îndrepta spre "Vilele de Aur" din Poiana Braşov. Inculpata, care coborâse de la volanul autoturismului şi prezenta halenă alcoolică, a refuzat testarea cu aparatul alcooltest, moment în care i s-a pus în vedere de către martorul E. că trebuie să meargă la spital pentru prelevarea de probe biologice, inculpata refuzând deplasarea la spital. Inculpata şi soţul său au fost conduşi la sediul poliţiei, aici aceasta având un comportament agitat, într-un final calmându-se şi recunoscând că a consumat două pahare cu coniac şi trei pahare cu vin fiert. După aproximativ două ore, inculpata s-a răzgândit şi şi-a manifestat disponibilitatea de a se deplasa la spital pentru prelevarea de probe biologice.

Martorul E. (agent de poliţie), prin declaraţia din 24.09.2020, a relatat, în esenţă, că observat ieşind din parcarea Restaurantului Capra Neagră autoturismul marca x, înmatriculat în USA cu nr. x, care a virat pe str. x din Poiana Braşov. A procedat la urmărirea acestuia, iar când a ajuns în apropierea autoturismului a dat drumul la girofar şi a solicitat prin portavoce oprirea, pe partea dreaptă a carosabilului, conducătorul auto oprind după aproximativ 50-100 m, într-o parcare. Martorul a constatat că autoturismul era condus de inculpata A., iar în dreapta ei se afla martorul C., ambii prezentând halenă alcoolică. După identificarea inculpatei, martorul i-a solicitat de mai multe ori inculpatei să fie testată cu aparatul alcooltest, dar aceasta a refuzat, motiv pentru care i-a solicitat să-l însoţească la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov în vederea prelevării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, dar aceasta a refuzat. Pe fondul acestor discuţii, inculpata a devenit agresivă verbal, aducând injurii echipajului de poliţie. A fost condusă la sediul poliţiei, unde, după trecerea unui interval de aproximativ o oră sau o oră şi 30 minute, inculpata a fost de acord să fie testată cu etilotestul şi să fie condusă la spital pentru recoltarea probelor biologice, însă i s-a explicat că a trecut mult prea mult timp de la momentul opririi în trafic.

Potrivit declaraţiei martorei F., din data de 9.10.2020, în momentul în care a ajuns la locul unde era staţionat autoturismul, inculpata era destul de agitată, recalcitrantă, refuzând prezentarea documentelor şi însoţirea echipajului la sediul poliţiei. Ulterior, când a revenit la sediul poliţiei Poiana Braşov, însoţită de martorul C., a observat că martorul E. întocmea documentele, iar inculpata era liniştită.

Prin declaraţia din data de 03.03.2020, inculpata a arătat că, în aşteptarea comenzii de pizza, a comandat împreună cu soţul ei câte un coniac, ulterior conducând autoturismul spre cabana unde erau cazaţi. A fost oprită în trafic de un echipaj de poliţie, care i-a solicitat să sufle în etilotest. Fiind deranjată de tonul ridicat al poliţistului, a refuzat să sufle în aparat, moment în care i s-a solicitat să meargă la sediul poliţiei pentru a da declaraţie, că poliţistul, la un moment dat, i-a solicitat să meargă la spital pentru recoltare de probe biologice, că a fost trântită la pământ de către poliţist şi încătuşată, însă nu reţine dacă a adus injurii poliţiştilor şi a fost transportată la sediul poliţiei. A mai arătat inculpata că, la sediul poliţiei, nu i s-a solicitat să meargă la spital pentru recoltarea de probe biologice, ci ea a cerut acest lucru poliţistului. În jurul orei 19:30 - 20,00, în prezenţa martorului asistent, a solicitat din nou să fie dusă la spital pentru recoltarea probelor, însă a fost refuzată.

În raport de materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi necontestat de către inculpată în cadrul procedurii simplificate, Curtea de Apel Braşov a reţinut, în drept, că fapta inculpatei A. (avocat în cadrul Baroului Timiş), care, în data de 21.02.2020, în jurul orei 18:05, a condus autovehiculului cu număr de înmatriculare x pe drumurile publice din staţiunea Poiana Braşov, judeţul Braşov, respectiv pe strada x, unde, fiind oprită de un echipaj al poliţiei rutiere, a refuzat să se supună testării cu aparatul alcooltest şi să însoţească echipajul de poliţie la unitatea spitalicească în vederea prelevării probelor biologice pentru a se stabili alcoolemia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen.

Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 337 din C. pen., instanţa de fond a reţinut că elementul material constă în refuzul inculpatei sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei. În concret, inculpata a refuzat testarea cu aparatul alcooltest la solicitarea organelor de poliţie, precum şi prelevarea de probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, refuzând însoţirea echipajului de poliţie la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov. Urmarea imediată a faptei o constituie crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate dintre refuzul conducătorului vehiculului pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei şi urmarea imediată rezultă, în cauză, din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata a săvârşit fapta cu intenţie indirectă, formă a vinovăţiei prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) din C. pen., dat fiind că aceasta a condus autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x pe strada x din Staţiunea Poiana Braşov, după ce a consumat băuturi alcoolice, iar ulterior a refuzat testarea cu aparatul alcooltest şi prelevarea de probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Astfel, deşi a cunoscut că este obligată să se supună testării şi prelevării de mostre biologice (conform art. 193, art. 194 din H.G. nr. 1361/2006 privind Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002), inculpata a înţeles să refuze, creând astfel o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi făcând imposibilă stabilirea alcoolemiei.

La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcţie de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, reţinând şi aplicabilitatea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În concret, instanţa de fond a reţinut că inculpata A. a săvârşit o infracţiune care prezintă în sine o gravitate sporită, rezultată din modalitatea concretă în care fapta a fost comisă, coroborată cu atitudinea acesteia faţă de autorităţile chemate să asigure siguranţa participanţilor la traficul rutier, precum şi cu calitatea pe care aceasta o are în cadrul sistemului de justiţie.

Fiind în prezenţa unei infracţiuni de pericol, refuzul prelevării de mostre biologice de către conducătorul auto este suficient pentru producerea stării de pericol a siguranţei circulaţiei pe drumurile publice. Mai mult, instanţa de fond a reţinut că inculpata a ignorat la momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice o obligaţie esenţială pentru orice conducător auto, respectiv aceea de a nu consuma băuturi alcoolice înainte de a conduce autovehiculul pe drumurile publice.

Locul în care a fost comisă acţiunea de conducere este de obicei unul aglomerat, în condiţiile în care sezonul de schi era în plină desfăşurare.

Pe de altă parte, atitudinea inculpatei faţă de organele de poliţie este una reprobabilă, în contextul adoptării unui comportament violent verbal, aceasta încercând să se folosească de calitatea de avocat pentru influenţarea membrilor echipajului de poliţie în momentul în care a fost oprită în trafic şi i s-a solicitat să se supună procedurilor obişnuite, respectiv să fie testată cu aparatul alcooltest şi, ulterior, să fie prezentată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov în vederea recoltării probelor biologice.

Refuzul manifestat de inculpată a fost unui neechivoc, fapt rezultat din depoziţiile martorilor E., B. şi D., precum şi din afirmaţia consemnată în declaraţia soţului inculpatei, martorul C., care a auzit întrebarea adresată soţiei sale de către agentul de poliţie (nu, nu daţi probe?") dar şi răspunsul negativ al acesteia.

Faptul că, la un interval de câteva ore, A. şi-a manifestat acordul pentru a fi supusă testării cu aparatul alcooltest şi să i se recolteze probe biologice nu are relevanţă din perspectiva consumării infracţiunii care a format obiectul judecăţii, eventualele rezultate obţinute la acel moment cu privire la alcoolemia inculpatei nefiind relevante.

În plus, Curtea de Apel Braşov a reţinut că inculpata, la momentul comiterii faptei, avea calitatea de avocat în cadrul Baroului Timiş, având astfel cunoştinţe juridice nu numai din perspectiva conducătorului auto (care trebuie să cunoască îndeaproape legislaţia rutieră), ci şi din aceea a unui profesionist al sistemului juridic, fapta care a format obiectul judecăţii având astfel o gravitate sporită.

Totodată, instanţa de fond a avut în vedere şi faptul că inculpata este la primul contact cu legea penală, precum şi elementele cu caracter personal referitoare la vârstă, la nivelul educaţiei, profesia exercitată şi gradul de integrare socială.

De asemenea, s-a reţinut că inculpata a adoptat în cursul urmăririi penale o atitudine de negare a săvârşirii faptei, însă în cursul judecăţii a urmat procedura simplificată, menţionând la primul termen de judecată că este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii.

În continuare, s-a reţinut că infracţiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 din C. pen., este sancţionată cu închisoarea de 1 la 5 ani. Potrivit art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 din C. proc. pen., când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime. Având în vedere aplicarea acestor dispoziţii, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 337 din C. pen. (1 - 5 ani) au fost reduse cu o treime, fiind cuprinse între 8 luni - 3 ani şi 4 luni.

Curtea de Apel Braşov s-a orientat spre pedeapsa de 1 an închisoare, în condiţiile în care infracţiunea care a format obiectul judecăţii prezintă în sine o gravitate sporită, iar prin modalitatea concretă în care aceasta a fost comisă s-a reliefat o atitudine de ignorare evidentă de către inculpată a normelor care reglementează siguranţa circulaţiei rutiere, precum şi a persoanelor chemate să vegheze la respectarea legii.

În ceea ce priveşte solicitarea Ministerului Public de a se aplica pedeapsa complementară a interzicerii inculpatei a dreptului de a conduce autovehicule, conform art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen. pe lângă pedeapsa principală, Curtea de Apel Braşov a reţinut că dispunerea unei soluţii de condamnare a inculpatei la pedeapsa închisorii este suficientă pentru atingerea scopului preventiv educativ, atât la nivel general, cât şi la cel individual, aplicarea unei pedepse având consecinţe şi asupra valabilităţii permisului de conducere al conducătorului auto, conform art. 114 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.

Referitor la modalitatea de executare, s-a reţinut că, potrivit art. 91 alin. (1) din C. pen., instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 42 din C. pen. sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, acesta şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar în raport de persoana acestuia, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 91 alin. (1) din C. pen., inculpata nu a mai fost anterior condamnată, aceasta a arătat că este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, iar raportat la condiţiile sale personale îndreptarea comportamentului social se poate realiza fără executarea efectivă a pedepsei.

S-a apreciat că este nefondată solicitarea inculpatei de a se dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, prevăzută de dispoziţiile art. 80 din C. pen., deoarece nu sunt îndeplinite cerinţele acestui text de lege. Astfel, conform prevederilor art. 80 din C. pen., instanţa poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii, respectiv, infracţiunea săvârşită care trebuie să fie de o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit, iar în raport de conduita avută anterior comiterii infracţiunii, eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea efectelor infracţiunii, precum şi posibilităţile de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse inculpatului ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acesteia.

Din analiza dosarului, rezultă în mod evident că nu este îndeplinită cerinţa reglementată de art. 80 alin. (1) lit. a) din C. pen., în condiţiile în care infracţiunea săvârşită este una de pericol şi de o gravitate ridicată, această concluzie rezultând din modalitatea concretă în care inculpata A. a înţeles să ignore obligaţii esenţiale pentru orice conducător auto, respectiv aceea de a nu consuma alcool anterior conducerii autoturismului, precum şi aceea de a se supune procedurilor reglementate de lege pentru stabilirea stării de ebrietate/alcoolemie. Toate aceste aspecte coroborate evidenţiază gravitatea infracţiunii săvârşite, precum şi pericolul pe care l-a prezentat persoana inculpatei pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, nefiind îndeplinite astfel condiţiile pentru renunţarea la aplicarea pedepsei.

Pe de altă parte, s-a reţinut că nu se poate da curs nici solicitării de a se dispune amânarea aplicării pedepsei, conform art. 83 din C. pen., în condiţiile în care inculpata, deşi este o persoană care prin prisma activităţii profesionale desfăşurate cunoaşte consecinţele unei astfel de acţiuni, cu bună ştiinţă a încălcat normele referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice. Faptul că nu s-a produs vreun incident rutier nu este de natură a diminua periculozitatea faptei reţinută, în contextul în care primează siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, cu referire expresă la participanţii la traficul rutier şi la pietoni.

Împotriva Sentinţei penale nr. 63/F din 26 aprilie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, a declarat apel inculpata A..

În susţinerea căii de atac, în esenţă, apelanta inculpată A. a solicitat, raportat la circumstanţele personale şi la modul de comitere a faptei, să se dispună renunţarea la aplicarea pedepsei, conform dispoziţiilor de art. 80 din C. pen., având în vedere gravitatea redusă a infracţiunii, modul şi împrejurările în care a fost săvârşită, precum şi faptul că nu au fost urmări de nicio natură.

Deopotrivă, inculpata a susţinut că sunt îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 83 din C. pen., putându-se dispune amânarea aplicării pedepsei.

Apelanta a susţinut că soluţia de condamnare la pedeapsa închisorii, chiar cu suspendarea sub supraveghere a executării, este o sancţiune prea severă, în condiţiile în care nu a mai avut abateri de la regulile de convieţuire socială, fiind la primul contact cu legea penală, a cooperat cu organele de urmărire penală, a recunoscut săvârşirea faptei în faţa instanţei de judecată, fiind de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar îndreptarea şi conştientizarea pericolului pe care îl reprezintă săvârşirea de noi infracţiuni se poate realiza şi prin amânarea aplicării pedepsei şi supravegherea conduitei o anumită perioadă.

(...)

Examinând cauza, atât prin prisma criticilor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Criticile formulate de apelanta inculpată A. privesc doar modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate de instanţa de fond.

Prealabil, se observă că instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt corectă, care, de altfel, a fost recunoscută de inculpată în faţa curţii de apel, reţinând, în esenţă, că, în data de 21.02.2020, în jurul orei 18:05, inculpata A. (avocat în cadrul Baroului Timiş) a condus autovehiculul cu număr de înmatriculare x pe drumurile publice din staţiunea Poiana Braşov, judeţul Braşov, respectiv pe strada x, unde, fiind oprită de un echipaj al poliţiei rutiere, a refuzat să se supună testării cu aparatul alcooltest şi să însoţească echipajul de poliţie la unitatea spitalicească în vederea prelevării probelor biologice pentru a se stabili alcoolemia, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen.

Referitor la critica formulată de apelanta inculpată A., în sensul aplicării dispoziţiilor art. 80 şi următoarele din C. pen. (renunţarea la aplicarea pedepsei), instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată.

Conform art. 80 alin. (1) din C. pen., pentru a se putea dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: a) infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit; b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

În alin. (2) al art. 80 din C. pen. sunt menţionate cazurile în care nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei. Acestea sunt următoarele: a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; b) faţă de acelaşi infractor s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracţiunii pentru care este judecat; c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor; d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 5 ani.

În speţă, nu există niciunul din impedimentele prevăzute de art. 80 alin. (2) din C. pen., în condiţiile în care inculpata nu a mai suferit anterior o condamnare, faţă de aceasta nu s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracţiunii pentru care este judecată, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nici nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, iar infracţiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen., se pedepseşte cu închisoarea de la de la unu la 5 ani, maximul special fiind inferior celui prevăzut de art. 80 alin. (2) lit. d) din C. pen.

Referitor la condiţia prevăzută în art. 80 alin. (1) lit. a) din C. pen., Înalta Curte reţine că infracţiunea săvârşită nu prezintă o gravitate redusă. În acest sens, instanţa reaminteşte că infracţiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen., este una de pericol, de o gravitate ridicată, acţiunea săvârşită punând în primejdie securitatea circulaţiei pe drumurile publice şi împiedicând aplicarea dispoziţiilor ce sancţionează conducerea unui vehicul de către o persoană cu o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Inculpata A., care emana halenă alcoolică la momentul opririi sale în trafic, a ignorat obligaţii esenţiale pentru orice conducător auto, respectiv aceea de a nu consuma alcool anterior conducerii autoturismului, precum şi aceea de a se supune procedurilor reglementate de lege pentru stabilirea stării de ebrietate/alcoolemie. Chiar dacă nu s-a produs vreun incident rutier, această împrejurare nu este de natură să diminueze periculozitatea faptei, întrucât primează siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

Relativ la cele ce precedă, având în vedere că fapta săvârşită de inculpată nu prezintă o gravitate redusă, aceasta aducând atingere nu numai siguranţei pe drumurile publice, ci, în subsidiar, şi înfăptuirii justiţiei, Înalta Curte constată că nu se justifică adoptarea unei soluţii de renunţare la aplicarea pedepsei.

Instanţa apreciază ca fiind neîntemeiată şi critica formulată de apelanta inculpată A. în sensul aplicării dispoziţiilor art. 83 şi următoarele din C. pen. (amânarea aplicării pedepsei).

Potrivit dispoziţiilor art. 83 alin. (1) din C. pen., instanţa poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii; d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

În alin. (2) al art. 83 din C. pen. se prevede că nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Astfel, amânarea aplicării pedepsei se înfăţişează sub aspectul unui mijloc de individualizare a pedepsei (în sens larg), care presupune stabilirea obligatorie a unei pedepse, dar fără aplicarea imediată a acesteia.

Îndeplinirea condiţiilor menţionate anterior nu creează inculpatei un drept la obţinerea unei soluţii de amânare a aplicării pedepsei, ci numai o facultate.

Instanţa are în vedere criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de dispoziţiile art. 74 din C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii şi periculozitatea infractorului evaluate în raport de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii (în data de 21.02.2020, inculpata a condus un autovehiculul pe drumurile publice din staţiunea Poiana Braşov, judeţul Braşov, respectiv pe strada x şi a refuzat să se supună testării cu aparatul alcooltest şi să însoţească echipajul de poliţie la unitatea spitalicească în vederea prelevării probelor biologice pentru a se stabili alcoolemia; locul în care a fost comisă acţiunea de conducere este de obicei unul aglomerat, în condiţiile în care sezonul de schi era în plină desfăşurare), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (respectiv siguranţa traficului rutier), natura şi gravitatea rezultatului produs, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (fără antecedente penale), conduita după săvârşirea infracţiunii (atitudinea inculpatei faţă de organele de poliţie, în contextul adoptării unui comportament violent, fizic şi verbal) şi în cursul procesului penal (a recunoscut săvârşirea faptei), nivelul de educaţie (studii superioare), vârsta (44 ani), ocupaţia (avocat), starea de sănătate, situaţia familială şi socială (este o persoană instruită, integrată în societate).

Deopotrivă, Înalta Curte reţine că, raportat la nivelul de instruire al inculpatei (care este avocat), aceasta avea posibilitatea să înţeleagă normele juridice şi, cu atât mai mult, ar fi trebuit să conştientizeze că prin ignorarea obligaţiilor esenţiale ale oricărui conducător auto, respectiv aceea de a nu consuma alcool anterior conducerii autoturismului, precum şi aceea de a se supune procedurilor reglementate de lege pentru stabilirea stării de ebrietate/alcoolemie, aduce atingere desfăşurării în condiţii de siguranţă a circulaţiei rutiere pe drumurile publice dar şi înfăptuirii justiţiei.

Diferenţa din cauza de faţă în raport de jurisprudenţa anterioară a instanţelor, în care soluţiile au fost în sensul dispunerii renunţării la aplicarea pedepsei sau amânării aplicării pedepsei în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen., decurge din atitudinea violentă a inculpatei, atât verbală, cât şi fizică, atitudine care exclude dintre mijloacele de individualizare pe cele solicitate de apelantă.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte apreciază că, în cauză, este necesară aplicarea unei pedepse. Având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 74 din C. pen., menţionate anterior, instanţa constată că pedeapsa de 1 an închisoare este de natură să constituie un mijloc de constrângere, precum şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, aceasta răspunzând în mod eficient dublului scop de prevenire şi sancţionare, contribuind în egală măsură la reeducarea şi atenţionarea reală a inculpatei, iar regimul sancţionator al suspendării executării pedepsei sub supraveghere este apt să asigure realizarea scopului sancţiunii.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 63/F din 26 aprilie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligată apelanta inculpată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 63/F din 26 aprilie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 noiembrie 2021.

GGC - GV