Refusal of optional surrender under EAW for Romanian resident seeking domestic execution of foreign sentence following prior rejection of recognition and execution

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 23 din 09 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea formulată de către autorităţile judiciare din Italia cu privire la executarea mandatelor europene de arestare emise de către Parchetul Republicii din Bergamo - Italia, la data de 27.02.2020, respectiv la data de 19.01.2017, în Dosarul nr. x/2015 SIEP, privind-o pe persoana solicitată A..

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare emitente.

S-a hotărât arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare şi s-a dispus emiterea acestuia.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu în vederea predării de la data de 20.06.2019 la 05.07.2019 şi de la data de 27.01.2021 la zi, fiind constatate încetate efectele mandatului de arestare nr. x din 09.02.2021, emis de Curtea de Apel Suceava în baza încheierii din aceeaşi dată.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la efectele conferite de regula specialităţii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, prin sesizarea din 27.01.2021 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a solicitat, în temeiul art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi completată luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării faţă de persoana solicitată A..

Astfel, s-a arătat că propunerea de luare a măsurii arestării provizorii are la bază semnalarea autorităţilor judiciare din Italia privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Biroul Procurorului de pe lângă instanţa din Bergamo la data de 27.02.2020, în Dosarul nr. x/2015 SIEP.

În motivarea propunerii, s-a arătat că, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a luat măsura reţinerii, pe o durată de 24 de ore, de la data de 27.01.2021, ora 09:30, până la data de 28.01.2021, ora 09:30, faţă de persoana solicitată A..

Propunerea de arestare provizorie a fost însoţită de ordonanţa de reţinere a persoanei solicitate, declaraţia dată în faţa procurorului în prezenţa apărătorului ales, procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a drepturilor persoanei private de libertate în procedura de executare a unui mandat european de arestare, procesul-verbal de punere în aplicare a mandatului european de arestare, cazierul judiciar al persoanei solicitate şi semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen de către autorităţile italiene, tradusă din limba italiană.

Analizând cererea de arestare provizorie a persoanei solicitate raportat la dispoziţiile legale incidente şi la circumstanţele concrete ale cauzei, Curtea a apreciat că măsura arestării provizorii este oportună şi necesară bunei desfăşurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare, motiv pentru care, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate, pe o durată de 15 zile, de la data de 27.01.2021, până la data de 10.02.2021, inclusiv.

Totodată, s-a dispus amânarea cauzei în vederea depunerii la dosar a traducerii în limba română a mandatului european de arestare.

Ca urmare, la termenul de judecată din 09.02.2021, examinând cererea cu a cărei soluţionare a fost învestită, Curtea a constatat că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis mandatul european de arestare nr. N.516/2015 SIEP din 27.02.2020 de Procurorul de pe lângă Instanţa din Bergamo în vederea executării pedepsei de 4 ani şi 11 luni închisoare aplicată persoanei solicitate de către autorităţile judiciare italiene prin Sentinţa nr. 424/2015 pronunţată de Instanţa din Bergamo la data de 11.02.2015, irevocabilă la 02.03.2015, executorie prin ordinul de detenţie şi cumulare diferite nr. 516/2015 SIEP, emis de Parchetul de pe lângă Instanţa din Bergamo la 19.01.2017 pentru săvârşirea infracţiunilor de jaf armat, posesie ilegală de arme, prevăzute de art. 56, 624 BIS, 628 C.3 din C. pen. italian şi art. 4 din Legea nr. 110/1975.

În fapt, s-a reţinut că "la data de 29.07.2011, în localitatea Seriate (Bergamo), Italia, împreună cu alţi subiecţi, A. a ameninţat-o pe B. cu un cuţit de bucătărie şi a comis un jaf împotriva acesteia, încercând să intre în mod succesiv în casa acesteia după ce i-a furat cheile.".

La termenul din data de 09.02.2021, persoana solicitată A. a arătat că nu este de acord să fie predată autorităţilor judiciare din Italia, invocând motivul facultativ de refuz la predare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În acest sens, a menţionat că este cetăţean român, are rezidenţă pe teritoriul României şi refuză să execute pedeapsa în satul emitent. De asemenea, a precizat că nu a fost prezent la judecata pe fond a cauzei în Italia, aspect ce s-ar putea circumscrie motivului facultativ de refuz al executării mandatului, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din acelaşi act normativ.

Având în vedere că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare italiene, Curtea a apreciat necesar a se acorda un nou termen de judecată pentru luarea unei hotărâri cu privire la cererea de executare a mandatului european de arestare, dispunând arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 09.02.2021 şi până la data de 10.03.2021, inclusiv, sens în care a dispus şi emiterea mandatului de arestare.

Constatând lipsa hotărârii de condamnare a persoanei solicitate, Curtea a solicitat autorităţilor judiciare italiene copia certificată a hotărârii de condamnare, respectiv a Sentinţei nr. 424/2015 - N.516/2015 SIEP pronunţată de către instanţa din Bergamo la data de 11.02.2015, irevocabilă la 02.03.2015.

Totodată, a fost informată autoritatea judiciară străină cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate, respectiv refuzul persoanei solicitate de a executa pedeapsa de 4 ani şi 11 luni închisoare în statul membru emitent şi solicitarea acestuia de recunoaştere a hotărârii penale de condamnare şi de executare a pedepsei în România, fixându-se un nou termen de judecată pentru data de 09.03.2021.

Prin adresa din 16.02.2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat la dosarul cauzei mandatele europene de arestare emise de către Parchetul Republicii din Bergamo - Italia la data de 27.02.2020, respectiv la data de 19.01.2017 în Dosarul nr. x/2015 SIEP pe numele persoanei solicitate A..

Analizând mandatele europene de arestare, Curtea a observat că persoana solicitată a fost condamnată, astfel:

- prin Sentinţa penală nr. 424/2005 - nr. SIEP 516/2015 persoana solicitată a fost condamnată având o pedeapsă rămasă de executat de 4 ani şi 11 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie agravată şi purtare de instrument pentru a vătăma, prev. de art. 628 alin. (1II) C. pen., art. 56 şi 624 bis C. pen. şi art. 4 Legea 110/1975, constând în aceea că "la Seriate (Bergamo), la data 29 iulie 2011, în concurs cu alte persoane, prin ameninţare folosind un cuţit de bucătărie purtat nelegitim în afara locuinţei sale, a executat o tâlhărie împotriva lui B., încercând să intre în interiorul locuinţei acesteia, folosind cheile sustrase cu ocazia tâlhăriei"

- prin Sentinţa penală nr. 1505/2012 - SIEP 516/2015 persoana solicitată a fost condamnată având o pedeapsă rămasă de executat de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat din locuinţă, prev. de art. 110, art. 624 bis şi art. 625 alin. (5) din C. pen. italian, constând în aceea că:

"La Udine, la data de 7 octombrie 2009 condamnatul, în participaţie cu alte patru persoane, în scopul de a obţine un folos material, introducând-o în internatul care aparţine Institutului de Stat "Ucellis" din Udine, şi-a însuşit 2 difuzoare C., 2 perechi de pantofi, 1 D., 1 pereche de căşti marca x, 1 pereche de pantofi E., 1 oboi, 1 stativ cu câteva partituri muzicale, 1 rucsac marca x, 1 laptop, 1 telefon mobil, 1 rucsac marca x, câteva cărţi, 300 de euro, 1 pulover roşu şi 1 costum de sală"

- prin Sentinţa penală nr. 199/2010 - SIEP nr. 516/2015 persoana solicitată a fost condamnată având o pedeapsă rămasă de executat de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de opunere de rezistenţă faţă de un ofiţer public, în participaţie, prev. de art. 81 C. pen., art. 110 C. pen., art. 112 C. pen., art. 337 C. pen. şi art. 646 C. pen., constând în aceea că "condamnatul, în participaţie cu alte trei persoane, a împiedicat activitatea de control a ofiţerilor de poliţie judiciară din Chestura din Udine, nerespectând ordinul de a se opri şi luând-o repede la fugă efectuând manevre periculoase cu maşina pentru a evita să fie oprit. Comisă la Udine la 13 (n.t. ca în original); în participaţie cu alte trei persoane a cumpărat, în scopul de a obţine un folos material, un autoturism F. care provenea dintr-un furt şi alte numeroase bunuri descrise în procesele-verbale de sechestru, toate provenind din furturi, găsite la locuinţa lui A., constatată la Udine la data de 14 august 2009".

Raportându-se la dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, Curtea a reţinut că executarea mandatului european de arestare în cadrul cooperării judiciare în materie penală presupune îndeplinirea condiţiilor de fond şi formă, a domeniului de aplicare şi a cadrului instituţional în care funcţionează această procedură specială, în vederea deplinei respectări a drepturilor şi libertăţilor persoanei, aşa cum sunt prevăzute de Constituţia României şi de normele europene.

Judecătorul fondului a constatat, de asemenea, că faptele pentru care se solicită predarea persoanei solicitate se regăsesc în categoria celor expres enumerate de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 18 şi 27) şi care dau loc la predare necondiţionat de existenţa dublei incriminări, iar ultimele două fapte pentru care s-a dispus condamnarea prin Sentinţa penală nr. 199/2010- SIEP nr. 516/2015, îşi găsesc corespondent în legislaţia penală română în infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 C. pen.

Referitor la motivul opţional de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, invocat de persoana solicitată, respectiv că nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare italiene întrucât a fost judecat în lipsă, Curtea a arătat că, în cuprinsul primelor două mandate se precizează în mod expres că inculpatul a fost judecat în lipsă, dar a fost reprezentat de un apărător.

În ceea ce priveşte cel de al doilea motiv opţional de refuz, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, invocat de persoana solicitată, Curtea a arătat că, anterior, s-a desfăşurat o procedură identică finalizată prin Sentinţa nr. 127 din 06 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 406/A din 12 decembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019 prin care s-a respins cererea transmisă de statul italian cu privire la recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti (în baza cărora au fost emise mandatele solicitate a fi executate în prezenta procedură) vizând persoana condamnată A..

Având în vedere acest aspect, precum şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, Curtea a apreciat că nu este oportună, în cauză, aplicarea dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Ca atare, apreciind îndeplinite condiţiile de formă şi de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 şi reţinând că nu există impedimente legale la predare, nefiind incident vreunul din motivele de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului european de arestare, Curtea a constatat că cererea de punere în executare a acestuia formulată de autorităţile judiciare din Italia este întemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat contestaţie persoana solicitată A., arătând că, în cauză, există un motiv de refuz al executării mandatelor europene de arestare emise pe numele său, întrucât este cetăţean român şi trăieşte în România, are rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României şi refuză executarea pedepsei pe teritoriul Italiei [art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată].

Prin urmare, s-a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune recunoaşterea hotărârilor penale de condamnare, pe cale incidentală, şi executarea pedepselor astfel aplicate, cu deducerea duratei reţinerii şi arestării preventive.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, reglementând situaţiile care pot determina respingerea cererii autorităţilor judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare, art. 99 din Legea nr. 302/2004 prevede expres motivele obligatorii (alin. (1) şi facultative (alin. (2) de refuz, reţinând (în alin. (2) lit. c) că judecătorul român poate refuza executarea respectivului mandat în situaţia prevăzută la art. 97 alin. (2) din lege, când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.

Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată, din analiza conţinutului mandatelor europene de arestare emise de către Parchetul Republicii din Bergamo - Italia la data de 27.02.2020, respectiv la data de 04.02.2021 în Dosarul nr. x/2015 SIEP, că acestea au fost emise pe numele numitului A. în vederea executării unor pedepse, acesta fiind condamnat în statul italian, după cum urmează:

- prin Sentinţa penală nr. 424/2005 - nr. SIEP 516/2015 la o pedeapsă de 4 ani şi 11 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie agravată şi purtare de instrument pentru a vătăma, prevăzută de art. 628 alin. (1II C. pen., art. 56 şi 624 bis C. pen. şi art. 4 Legea 110/1975, constând în aceea că "la Seriate (Bergamo), la data 29 iulie 2011, în concurs cu alte persoane, prin ameninţare folosind un cuţit de bucătărie purtat nelegitim în afara locuinţei sale, a executat o tâlhărie împotriva lui B., încercând să intre în interiorul locuinţei acesteia, folosind cheile sustrase cu ocazia tâlhăriei"

- prin Sentinţa penală nr. 1505/2012 - SIEP 516/2015 la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat din locuinţă, prev. de art. 110, art. 624 bis şi art. 625 alin. (5) din C. pen. italian, constând în aceea că:

"La Udine, la data de 7 octombrie 2009 condamnatul, în participaţie cu alte patru persoane, în scopul de a obţine un folos material, introducând-o în internatul care aparţine Institutului de Stat "Ucellis" din Udine, şi-a însuşit 2 difuzoare C., 2 perechi de pantofi, 1 D., 1 pereche de căşti marca x, 1 pereche de pantofi E., 1 oboi, 1 stativ cu câteva partituri muzicale, 1 rucsac marca x, 1 laptop, 1 telefon mobil, 1 rucsac marca x, câteva cărţi, 300 de euro, 1 pulover roşu şi 1 costum de sală"

- prin Sentinţa penală nr. 199/2010 - SIEP nr. 516/2015 la o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de opunere de rezistenţă faţă de un ofiţer public, în participaţie, prevăzută de art. 81 C. pen., art. 110 C. pen., art. 112 C. pen., art. 337 C. pen. şi art. 646 C. pen., constând în aceea că "condamnatul, în participaţie cu alte trei persoane, a împiedicat activitatea de control a ofiţerilor de poliţie judiciară din Chestura din Udine, nerespectând ordinul de a se opri şi luând-o repede la fugă efectuând manevre periculoase cu maşina pentru a evita să fie oprit. Comisă la Udine la 13 (n.t. ca în original); în participaţie cu alte trei persoane a cumpărat, în scopul de a obţine un folos material, un autoturism F. care provenea dintr-un furt şi alte numeroase bunuri descrise în procesele-verbale de sechestru, toate provenind din furturi, găsite la locuinţa lui A., constatată la Udine la data de 14 august 2009".

Ca atare, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menţionate toate informaţiile enumerate în acest text de lege.

Totodată, Înalta Curte observă, în acord cu judecătorul fondului, că faptele reţinute de autoritatea judiciară emitentă prin Sentinţele penale nr. 424/2005 - nr. SIEP 516/2015 şi nr. 1505/2012 - SIEP 516/2015 se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 18 şi 27) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol, iar cele reţinute prin Sentinţa penală nr. 199/2010 - SIEP nr. 516/2015 îşi găsesc corespondent în legislaţia română în dispoziţiile art. 270 C. pen.

Deopotrivă, se are în vedere că, fiind audiată, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialităţii şi necontestându-şi identitatea.

Referitor la susţinerea persoanei solicitate în sensul că în cauză este incident motivul facultativ de refuz reglementat de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 în considerarea faptului că aceasta are cetăţenia română şi rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României, Înalta Curte arată că, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, prin Sentinţa penală nr. 127 din 06 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 406/A din 12 decembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019 a fost finalizată o procedură identică, în sensul că, a fost respinsă cererea transmisă de autorităţile judiciare italiene cu privire la recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în baza cărora au fost emise mandatele europene de arestare a căror executare face obiectul prezentei cauze.

Ca urmare, în mod corect, judecătorul fondului a apreciat că, în cauză, nu este oportună aplicarea dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În plus, se observă că, în speţă, nu este incident nici vreunul din celelalte motive, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeaşi acuzaţie în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru fapta care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române.

Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatelor europene de arestare emise de către Parchetul Republicii din Bergamo - Italia, la data de 27.02.2020, respectiv la data de 04.02.2021, întrucât acestea au fost emise în vederea executării pedepselor, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 23 din 09 martie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, iar, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că aceasta se află în culpă procesuală, va fi obligată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 23 din 09 martie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2021.

GGC - GV