Inadmissibility of appeal against material error correction order due to definitive nature of underlying procedural ruling

Asupra apelului de faţă

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin încheierea penală din data de 16 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021, s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de îndreptare a erorii materiale formulată de petentul A..

S-au reţinut următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 22 aprilie 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Ploieşti, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul A. împotriva ordonanţei de clasare nr. 164/P/2020 din data de 28 octombrie 2020, menţinută prin ordonanţa nr. 243/II-2/2020 din data de 22 februarie 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea infracţiunilor din justiţie.

S-a dispus obligarea petentului la plata sumei de 200 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

La data de 11 iunie 2021 petentul A. a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale arătând că în motivarea încheierii din data de 22 aprilie 2021 a fost consemnată de mai multe ori data răspunsului privind existenţa hotărârilor judecătoreşti, răspuns comunicat petentului de către doamna director Prof. B., doamna contabil şef C. şi doamna secretar şef D. ca fiind 03.03.2016 în realitate fiind 03.08.2016.

S-a solicitat corectarea datei răspunsului ca fiind 03.08.2016.

De asemenea, petentul a arătat că în aceeaşi încheiere s-a consemnat existenţa Deciziei civile nr. 2199/17.09.2013 fără a se specifica faptul că domnul judecător E. împreună cu procurorii de la SIIJ au ascuns existenţa acestei decizii. Domnul judecător E. ca funcţionar public a omis sesizarea organelor de urmărire penală asupra infracţiunilor semnalate de petent.

Totodată, a arătat petentul că în încheierea indicată s-a consemnat existenţa procesului-verbal întocmit de Consiliul de Administraţie al F. Slatina, fără a specifica data întocmirii lui (05.11.2015) şi faptul că este investit de semnatari ca act juridic.

S-a solicitat să se consemneze data întocmirii procesului-verbal şi faptul că acesta a fost emis pentru a anula hotărârea judecătorească nr. x/17.09.2013 modificând textul "procesul-verbal" din ultimul paragraf al primei pagini din încheiere cu textul "procesul-verbal întocmit de Consiliul de Administraţie pe data de 05.11.2015".

S-a arătat că în încheierea din data de 22 aprilie 2021 s-a făcut trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016 din care se reţine că fapta domnului judecător E. de la Judecătoria Vălenii de Munte nu s-ar înscrie în art. 327 alin. (1) C. pen.

S-a solicitat să se consemneze că la pag. 34 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016 se specifică faptul că trebuie analizat actul judecătorului prin consecinţele hotărârii emise. Neexaminarea probei prevăzută şi pedepsită în art. 327 alin. (1) C. pen., probă certă în Dosarul nr. x/2020 susţinută cu documentele de la filele x (Decizia nr. 2199/13.09.2013) şi 23 (proces-verbal care ar anula acea hotărâre judecătorească) contrar prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţia Românei reprezintă o eroare materială evidentă.

S-a arătat că procesul-verbal a fost ridicat la rangul de hotărâre judecătorească cu aplicare retroactivă din 2013.

A susţinut că ascunderea Deciziei nr. 2199/17.09.2013 se pedepseşte conform art. 267 alin. (1) C. pen. deoarece domnul judecător E. ca funcţionar public a omis sesizarea organelor de urmărire penală asupra infracţiunilor semnalate de petent.

A mai arătat petentul că la pagina 41 se află excepţia de nulitate relativă din 12.09.2021 iar la pagina 46 minuta la Încheierea nr. 156 emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe data de 17.03.2021 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus trimiterea plângerii formulată de petent împotriva ordonanţei de clasare din data de 28.10.2020 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - SIIJ în Dosarul nr. x/2020 spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Ploieşti.

Ţinând seama de aceste două adrese a solicitat îndreptarea textului de la pagina 5 parag. 6 din încheiere: "ordonanţa atacată cu prezenta plângere" cu consemnarea clară "ordonanţa din data de 28.10.2020 atacată cu prezenta plângere".

A solicitat petentul să se ţină cont de observaţia Consiliului Europei, Curţii Europene a Drepturilor Omului, Secţiunea III din 29 iulie 2008 în speţa Mitrea contra României (cererea nr. x/03, Strasbourg), unde Curtea declară: "Curtea de Apel a comis o eroare, adică o eroare materială omiţând elemente importante sau informaţii din dosar care au avut o influenţă în luarea deciziei".

Verificând actele şi lucrările dosarului, Curtea de apel a constatat că potrivit disp. art. 278 alin. (1) C. proc. civ. penală "erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuşi organul de urmărire penală, de judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de cameră preliminară ori de instanţa care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu".

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv, exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

A reţinut instanţa că, prin cererea de faţă, petentul nu solicită de fapt o îndreptare a vreunei erori materiale cuprinse în motivarea ori în dispozitivul încheierii, ci, solicită completarea considerentelor, aşa cum sunt percepute şi considerate de el.

Astfel, Curtea de apel a constatat aspectul că, în concret, petentul doreşte o completare a considerentelor încheierii din 22.04.2021, deoarece, în cuprinsul cererii sale face trimiteri exprese cu privire la ce cuvinte ar mai fi trebuit să conţină propoziţiile sau frazele evocate în încheiere, ca de ex: la pag. 1 din ultimul paragraf "procesul-verbal întocmit de Consiliul de Administraţie pe data de 05.11.2015", în loc de "procesul-verbal, sau la pag. 5, ultimul paragraf, "ordonanţa din data de 28.10.2020 atacată cu prezenta plângere", în loc de "ordonanţa atacată cu prezenta plângere".

Având în vedere aceste solicitări, Curtea de apel a apreciat că nu se află în situaţia de a îndrepta o eroare materială, pe calea procedurii prev. de art. 278 din C. proc. pen., ci, în situaţia de a completa ori adăuga la considerentele unei hotărâri judecătoreşti, aspect ce nu poate fi admis, mai ales în cazul în care nu sunt invocate erori materiale.

II. Împotriva încheierii penale pronunţată de curtea de apel, petentul A. a exercitat calea de atac intitulată apel.

În motivarea căii de atac, a susţinut că formulează apel împotriva încheierii din 16.06.2021 din dosarul penal nr. x/2021 la cererea sa de îndreptare erori materiale primită la data de 02.07.2021, în baza art. 408 şi 409 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., deoarece împotriva sentinţei din 22.04.2021 este prevăzută în C. proc. pen. această cale de atac.

A susţinut că, în baza art. 278 alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. pen., a depus cerere de îndreptare erori materiale, care a fost respinsă ca inadmisibilă.

A argumentat că, deoarece în C. proc. pen. nu se face referire la faptul că încheierea la cererea de îndreptare erori materiale este supusă vreunei căi de atac, sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 ale C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 442 şi 446 din acelaşi cod, întrucât în C. proc. pen. nu sunt dispoziţii contrare. Aceste dispoziţii din C. proc. civ. au fost acceptate la Tribunalul Bucureşti privind calea de atac în cazul penal împotriva Încheierii nr. 510/CDL din 12 septembrie 2014.

Petentul a mai menţionat că, în calitate de parte vătămată în dosarul penal x/2021 a depus plângere împotriva ordonanţei din dosarul penal nr. x/2020 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de investigare a infracţiunilor din justiţie la data de 28.10.2020.

La emiterea hotărârii din acest dosar au fost consemnate eronat anumite informaţii şi a fost omisă examinarea unor probe care au un rol hotărâtor în luarea deciziei.

Analizând calea de atac cu care a fost investită, Înalta Curte constată că este inadmisibilă.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen. admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În ce priveşte dispoziţiile C. proc. civ. invocate de apelantul petent A., acestea nu au incidenţă în cauză, în condiţiile în care C. proc. pen. prevede expres căile de atac în această materie.

Astfel, potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi text, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Drept urmare, sunt susceptibile de reformare pe calea apelului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive (sentinţe, încheieri), determinate de lege.

În cauză, se constată că apelantul inculpat a exercitat calea de atac intitulată apel împotriva unei încheieri pentru care legea nu prevede o cale de atac, pronunţată în procedura reglementată de art. 278 din C. proc. pen., referitoare la îndreptarea erorilor materiale.

În ce priveşte menţiunea apelantului din cuprinsul motivelor de apel, că a formulat apel împotriva încheierii deoarece împotriva sentinţei din 22.04.2021 este prevăzută în C. proc. pen. această cale de atac, se constată că este o încheiere, care la rândul ei nu este susceptibilă de a fi apelată.

În cauză, se constată că prin încheierea de şedinţă din data de 22 aprilie 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Ploieşti a fost respinsă, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., ca nefondată plângerea petentului A. împotriva ordonanţei de clasare nr. 164/P/2020 din data de 28 octombrie 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea infracţiunilor din justiţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă.

Din interpretarea acestor dispoziţii, rezultă că hotărârea prin care s-a pronunţat soluţia de respingere a plângerii este definitivă şi împotriva acesteia nu poate fi exercitată vreo cale ordinară de atac.

Înalta Curte constată că, în raport cu dispoziţiile legale menţionate, apelul cu soluţionarea căruia a fost investită nu întruneşte cerinţele textului de lege menţionat şi, ca atare, nu este admisibil.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză, calea de atac intitulată apel a fost declarată de petentul A. împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 din C. proc. pen., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva încheierii penale din data de 16 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantul A. la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2021.

GGC - GV