Scope of cassation review regarding penalty limits and penalty reduction after confession of guilt

Asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 31 din data de 05.05.2020 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/2019, cu privire la inculpatul A. s-au hotărât următoarele:

În baza art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus condamnarea inculpatului A., domiciliat în jud. Sibiu - adresă unde execută măsura arestului la domiciliu, jud. Sibiu, căsătorit, studii superioare, practician în insolvenţă, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 ani şi 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În temeiul art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 4 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv:

• dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

• dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

• dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă;

• dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv:

• dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

• dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

• dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă;

• dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată (2 acte materiale).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 4 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv:

• dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

• dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

• dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă;

• dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv:

• dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

• dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

• dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă;

• dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 1 lună închisoare la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 1 an şi 2 luni, pedeapsa finală stabilită pentru inculpatul A. fiind de 5 ani şi 3 luni închisoare.

În temeiul art. 45 C. pen., art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 4 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv:

• dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

• dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

• dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă;

• dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 45 C. pen., art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv:

• dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

• dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

• dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă;

• dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În temeiul art. 72 C. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii pe timp de 24 de ore începând de la 02.10.2019, durata arestului preventiv din 03.10.2019 la 12.02.2020 precum şi durata arestului la domiciliu de la 12.02.2020 la zi.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestului la domiciliu asupra inculpatului A..

S-a respins cererea inculpatului A. privind modificarea adresei la care inculpatul urmează să execute în continuare măsura preventivă a arestului la domiciliu din jud. Sibiu.

Pentru a pronunţa această hotărâre, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., instanţa de fond, în esenţă, a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 22.11.2019 emis de DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia în Dosarul nr. x/2019, inculpatul A., în stare de arest preventiv, a fost trimis în judecată, pentru comiterea în condiţiile art. 38 alin. (1) C. pen., a infracţiunilor de:

- luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000

- spălare de bani prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale);

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, că:

1. Fapta inculpatului A. care, în calitate de administrator judiciar al SC B. SRL, societate aflată în reorganizare, în perioada 2017 - 2019, în legătură directă cu neîndeplinirea obligaţiilor sale legale (art. 5 alin. (1) pct. 66, art. 58 din Legea nr. 85/2014) a pretins de la denunţător o sumă de bani reprezentând echivalentul a 5% (aproximativ 40.000 euro) din totalul datoriilor în valoare de aproximativ 4.000.000 RON pentru care planul de reorganizare a fost aprobat, bani pe care i-a primit succesiv, în mod direct, în numerar (în martie- aprilie 2017 - 20.000 RON, 30.08.2019 - 5.000 RON, 1.10.2019 - 20.000 euro) şi indirect, prin intermediul SC C. SRL - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 6 Legea nr. 78/2000.

2. Fapta inculpatului A. care, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a disimulat provenienţa sumelor de 39.746,86 RON, respectiv 32.986,80 RON primite cu titlu de mită prin întocmirea de documente care să creeze aparenţa unor relaţii comerciale reale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale).

Cele două infracţiuni au fost comise de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele.

Prin încheierea pronunţată în cameră preliminară, nr. 98/CP din 30.12.2019, definitivă prin Încheierea nr. 8/27.01.2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, au fost respinse cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii din prezenta cauză, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu Rechizitoriul nr. x/2019 din 22.11.2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii A., D., SC C. SRL pentru infracţiunile cu referire la care s-a dispus trimiterea în judecată.

La termenul de judecată din data de 10.02.2020, după ce au fost aduse la cunoştinţa inculpaţilor prevederile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., inculpatul A. a solicitat aplicarea procedurii pentru recunoaşterea învinuirii, dar instanţa de fond, a respins cererea formulată, deschizând cercetarea judecătorească.

A. Astfel cu privire la acuzaţiile constând în săvârşirea infracţiunilor de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, instanţa de fond a reţinut că În anul 2015, E., asociat unic şi administrator al SC B. SRL având ca principal obiect de activitate construcţii de infrastructură, a început să aibă dificultăţi financiare, societatea înregistrând datorii către furnizori şi către bugetul de stat. .

În acest context, la data de 13.10.2015, martorul-denunţător E. a introdus la Tribunalul Sibiu cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenţei, solicitând deschiderea procedurii generale a insolvenţei, urmată de procedura de reorganizare judiciară conform planului şi numirea practicianului în insolvenţă A. în calitate de administrator judiciar .

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub numărul x/2015, iar prin Încheierea nr. 692/CC/19.10.2015 judecătorul sindic a admis cererea debitorului SC B. SRL şi a desemnat CII A. ca administrator judiciar provizoriu.

În această calitate, inculpatul A. avea obligaţiile aferente dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. 66 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă (modificată prin O.U.G. nr. 88/27.09.2018 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 840/2.10.2018), respectiv art. 58 din Legea nr. 85/2014.

Conform dispoziţiilor instanţei, pentru termenul din data de 17.11.2016 inculpatul A. a întocmit tabelul definitiv al creanţelor, publicat în cadrul Buletinului procedurilor de insolvenţă cu nr. 21332/22.11.2016, documente potrivit cărora SC B. SRL figura cu datorii totale de 4.440.246,57 RON, fiind admise creanţe totale în valoare de 2.540.987,16 RON.

În baza acestor date a fost întocmit şi Planul de reorganizare, principalul obiectiv urmărit fiind acela de a menţine activitatea firmei şi a locurilor de muncă, achitarea creanţelor garantate, salariale şi bugetare .

Planul de reorganizare, având creanţe admise în valoare de 2.540.987,16 RON, dar valoric inferioare celor indicate în tabel (respectiv de 4.138.694,99 RON - creanţe garantate cu garanţii reale de 1.075.111,02 RON, creanţe bugetare de 1.286.564,38 RON, creanţe salariale de 4.724 RON, creanţe chirografare indispensabile de 4.798,27 RON şi creanţe chirografare de 1.767.497,32 RON - vol. 11 d.u.p., filele x) a fost confirmat de Tribunalul Sibiu prin Sentinţa nr. 67/01.02.2017. Conform hotărârii instanţei, planul de reorganizare urma să fie aplicat sub supravegherea administratorului judiciar-practician în insolvenţă CII A..

În contextul întocmirii şi supunerii spre aprobare a Planului de reorganizare, inculpatul A. i-a pretins martorului-denunţător E., separat de onorariul stabilit de instanţă (onorariu fix în cuantum de 1.000 RON lunar şi onorariu de succes de 3%), plata unei sume de bani echivalentul a 5% din totalul datoriilor societăţii, în cuantum de aproximativ 40.000 euro

În contul sumei pretinse, inculpatul A. a primit pe parcursul anilor 2017 - 2019 direct/indirect sume de bani în numerar şi a beneficiat de lucrări de construcţii, după cum urmează:

- În perioada martie- aprilie 2017 suma de 20.000 de RON .

- În perioada 16.01.2018-10.10.2018, suma de 39.746,86 RON .

Această sumă de 39.746,86 RON reprezentând parte din mită a fost adăugată celor 6.000 euro datoraţi de SC F. SRL inculpatului A. cu titlul de onorariu consultanţă, fiind emisă o singură factură la data de 20.12.2017 în valoare totală de 72.690,34 RON (echivalentul a 13.200 euro calculat la cursul de schimb 4,6276 RON/euro) şi care a fost plătită în 5 tranşe (40.000 RON la data de 16.01.2018, 10.000 RON la data de 27.04.2018, 10.000 RON la data de 10.05.2018, 5.000 RON la data de 24.05.2018 şi 7.690 RON la data de 10.10.2018). Realizarea unor lucrări în folosul SC F. SRL pentru ca plata pentru lucrările efectuate să fie deturnată către SC C. SRL a fost ideea inculpatului A.

Tot inculpatul A. a fost cel care l-a contactat pe martorul G., administrator al SC F. SRL, căruia i-a indicat modalitatea în care urma să intre în posesia sumei de 39.746,86 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor prestate de SC B. SRL (aproximativ 7.200 euro fără TVA) .

Inculpatul A. a adăugat suma de 39.746,86 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de asfaltare celor 6.000 euro onorariu de consultanţă, semnând factura seria x nr. x din data de 20.12.2017 în valoare totală de 72.690,34 RON emisă în numele inculpatei SC C. SRL .

Cu ocazia audierii, martorul G. a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală înscrisuri care confirmă întocmai modul de derulare al faptelor descris de cei doi martori: două contracte de consultanţă ambele purtând nr. x/01.06.20174 - cel iniţial întocmit pentru suma de 6.000 euro, cel întocmit în decembrie 2017 pentru suma de 13.200 euro; fişa partener pentru furnizorul SC C. SRL; extrase de cont care atestă plăţile efectuate; devizul de lucrări şi listele detaliate cu privire la lucrările efectuate, devizul fiind identic cu cel întocmit de martorul E., fotografiat înainte de a fi predat inculpatului A. şi pus la dispoziţia organelor de urmărire penală la data de 30.08.2018 .

- În luna august 2019, în mod indirect, prin intermediul inculpatei SC C. SRL, a beneficiat lucrări de pavare a curţii imobilelor din Şelimbăr, str. x (adresă la care se află atât sediul social al persoanei juridice inculpate, cât şi domiciliu faptic al soţilor inculpaţi H.) în valoare de 32.986,8 RON

La începutul lunii august 2019 inculpatul A. i-a solicitat martorului-denunţător E. să îi paveze curţile a după imobile casă proprietatea sa situate în Sibiu, I. şi Cisnădie, la ieşirea de pe centura ocolitoare. Martorul-denunţător E. a efectuat lucrările în cursul lunii august 2019, materialele fiind achiziţionate de martorul-denunţător pe societatea fiului acestuia SC J. SRL iar manopera fiind realizată cu muncitori angajaţi (cel puţin majoritatea) ai SC B. SRL şi utilaje ale aceleiaşi firme. Inculpatul A. i-a cerut martorului-denunţător E. ca, pentru lucrările efectuate să emită două facturi, pentru fiecare imobil în parte către firma lui. Aferent fiecărei facturi i-a cerut să emită şi câte o chitanţă de 5.000 de RON care atesta în fals că i-ar fi achitat numerar acei bani. În plus, urma ca după ce emitea facturile, inculpatul A. să plătească sumele de bani aferente, iar martorul-denunţător să retragă bani şi să îi returneze. Ca urmare a înţelegerii între martorul-denunţător E. şi fiul său SC J. SRL a emis facturile cu numerele 64/30.07.2019 în valoare de 16.993,20 RON, respectiv 65/31.07.2019 în valoare de 15.993,60 RON şi chitanţele de câte 5.000 de RON nr. 21/30.07.2019 şi nr. 22/31.07.2019 (deşi sumele din chitanţe nu au fost niciodată achitate de SC C. SRL). Valoarea facturată a fost apreciată de martorul-denunţător drept mult mai mică decât costurile reale ale materialelor şi a manoperei, care s-ar ridica în jurul sumei de 60.000 de RON, în total. Pentru factura de 16.993,20 RON, în data de 26.08.2019 inculpatul A. a virat în contul firmei deschis la K. restul de plată de 12.600 RON şi i-a trimis pe L. martorului-denunţător ordinul de plată. Ulterior în aceeaşi zi l-a sunat de trei ori să îi spună că au intrat banii şi să-i scoată şi să-i restituie. La data de 30.08.2019, în jurul orei 21:00, aşa cum i-a indicat inculpatul A. în convorbirea telefonică purtată în aceeaşi zi, martorul denunţător E. s-a deplasat la domiciliul inculpatului din Şelimbăr, str. x unde i-a restituit acestuia suma de 5.000 de RON (bani proveniţi din resursele proprii). .

Martorul-denunţător E. nu l-a mai contactat pe inculpatul A. pentru a-i remite restul de bani, context în care acesta din urmă, în calitate de administrator judiciar, a solicitat întocmirea de situaţii specifice şi o întâlnire cu denunţătorul.

La data de 30.08.2019, E., asociat unic şi administrator al SC B. SRL, societate în reorganizare judiciară, a denunţat faptul că administratorul judiciar A. i-ar fi pretins, cu ocazia întocmirii planului de reorganizare, o sumă de bani echivalentul a 5% din totalul datoriilor pentru care planul de reorganizare a fost întocmit şi care se ridica la aproximativ 4.000.000 RON. Din totalul sumei pretinse denunţătorul E. a afirmat că: a remis administratorului judiciar suma de 20.000 de RON în numerar, în martie- aprilie 2017; spre sfârşitul anului 2017 a prestat lucrări de asfaltare în cuantum de 39.746,86 RON în beneficiul SC F. SRL aparţinând unui fin al administratorului A., martorul G. contravaloarea lucrărilor fiind achitată ulterior de beneficiar administratorului judiciar; prin SC J. SRL - societate administrată de fiul denunţătorului M., a efectuat la începutul lunii august 2019 lucrări de pavare a două curţi aferente imobilelor deţinute de A. în Şelimbăr, str. x, lucrări în valoare totală de 32.986,8 RON.

În data de 24.09.2019, conform programării făcute prin poşta electronică, martorul-denunţător E. s-a deplasat la biroul inculpatului A. din Municipiul Sibiu str. x, întâlnirea fiind înregistrată ambiental. În cadrul discuţiei purtate A. i-a adus la cunoştinţă denunţătorului că: situaţiile întocmite sunt necorespunzătoare şi incomplete; că inculpatul a minţit judecătorul sindic spunându-i că procedura se desfăşoară conform planului de reorganizare, omiţând să încunoştinţeze despre datoria de 1.000.000 RON acumulată către ANAF în perioada organizării; că activitatea desfăşurată de SC B. SRL este neprofitabilă şi că inculpatul a avizat contracte deşi nu ar fi trebuit să o facă; că inculpatul a girat tacit activitatea desfăşurată, cu toate că, în discuţia purtată în data de 24.09.2019 afirmă că are cunoştinţă despre faptul că încasările debitoarei sunt redirecţionate fraudulos către firma SC J. SRL (societate administrată de fiul denunţătorului) în dauna creditorilor, şi că nu ştie cât mai este dispus să treacă cu vederea aceste aspecte, solicitând refacerea şi completarea situaţiilor până în data de 27.09.2019 .

În data de 27.09.2019, în cadrul unei discuţii telefonice, martorul denunţător E. şi inculpatul A. s-au înţeles să se întâlnească pentru a rezolva problema remiterii restului de bani din mita convenită. Între timp, inculpatul a încercat să determine funcţionari ANAF să amâne un control sub falsul pretextul că martorul denunţător ar fi plecat

În baza înţelegerii preexistente şi a discuţiilor anterioare, la data de 01.10.2019 orele 13:43:10 şi 15:12:15, martorul denunţător E. a stabilit să se întâlnească cu inculpatul A. la biroul acestuia din Sibiu, str. x

La data de 01.10.2019, înaintea întâlnirii cu inculpatul A., martorului denunţător i-a fost înmânată suma de 20.000 de euro din fondurile speciale ale D.N.A., constând în 10 bancnote a câte 500 de euro şi 150 bancnote a câte 100 euro, seriile fiind consemnate într-un proces-verbal. şi fixate prin fotografiere într-o planşă foto .

În aceeaşi zi, în biroul inculpatului, martorul denunţător E. a intrat în biroul inculpatului A., şi-a pus telefonul pe birou, moment în care inculpatul acesta, astfel cum obişnuia la fiecare întâlnire cu martorul denunţător, i-a luat telefonul şi l-a dus într-o încăpere alăturată. Martorul denunţător i-a spus inculpatului că i-a adus suma de 20.000 euro cerută. Inculpatul i-a spus să pună banii pe masă iar în discuţia care a urmat i-a identificat ce sume ar mai avea de plătit din mita convenită. Apoi inculpatul a luat cei 20.000 euro şi după scurt timp a ieşit din birou, revenind după 3-4 minute. .

Din coroborarea înregistrărilor audio-video făcute în mediu ambiental cu procesul-verbal de redare a discuţiei purtate între inculpatul A. şi martorul denunţător E., imaginile înregistrate de camerele de supraveghere ale SC N. SRL şi cu procesul-verbal de redare a comunicării purtate în regim SMS de cei doi inculpaţi-soţi a rezultat că, în data de 01.10.2019:

- la ora 16:37:35 martorul denunţător intră în biroul inculpatului A. având asupra sa 20.000 euro

- în intervalul 16:39:42 - 16:39:57 E. scoate suma de bani, o pune pe birou de unde este luată de inculpatul A.

- la ora 16:40:42 inculpatul A. părăseşte biroul

- la ora 16:41:48 inculpata D. se deplasează de la autoturism înspre intrarea laterală de acces în imobil, poziţionată în proximitatea biroului inculpatului A., unde rămâne până la ora 16:42:52

- la ora 16:43:00 inculpatul A. revine în birou

- în intervalul 16:42:52 - 16:43:45 inculpata D. revine la autoturism, în care se urcă pe bancheta din spate (ora 16:43:49)

- la ora 16:48:08 inculpata D. îi trimite un SMS inculpatului A. cu următorul conţinut "OK"

- la ora 16:48:18 inculpatul A. se uită la telefon

- la ora 16:49:11 inculpata D. iese din autoturism şi se duce la portbagajul autoturismului, pe care îl deschide (ora 16:49:18)

- la ora 16:50:17 denunţătorul E. părăseşte biroul inculpatului A.

- la ora 16:52:23 inculpata D. revine la autoturism şi deschide din nou portbagajul .

Cei 20.000 euro au ajuns în posesia soţiei inculpatului A., inculpata D., care i-a preluat şi i-a dus în autoturismul cu nr. de înmatriculare x marca x de culoare albastră parcat în curtea interioară a imobilului în care află şi biroul profesional al inculpatului A..

La percheziţia autovehiculului efectuată în baza Ordonanţei nr. x/P/2019 din 1.10.2019 în trusa medicală a autoturismului a fost identificată suma de 20.000 euro în bancnote cu cupiura de 500, respectiv 100 euro, inculpata D. precizând că are cunoştinţă despre cuantumul sumei, că reprezintă banii familiei, refuzând să facă alte precizări cu privire la persoana care i-a remis şi motivul remiterii sumei de bani.

Cu ocazia verificării seriilor bancnotelor predate de inculpata D. s-a constat că acestea corespund cu cele menţionate în cuprinsul procesului-verbal întocmit în cursul aceleiaşi zile, anterior întâlnirii dintre inculpatul A. şi martorul denunţător, sume de bani care au fost puse la dispoziţia martorului denunţător de către organele de urmărire penală. .

În schimbul banilor/foloaselor pretinse ca mită, inculpatul A. nu şi-a îndeplinit atribuţiile legale prevăzute de art. 5 alin. (1) pct. 66, art. 58 din Legea nr. 85/2014, după cum urmează:

- a manifestat o atitudine permisivă fără a analiza permanent activitatea societăţii debitoare. Inculpatul a permis încheierea unor contracte prin interpunerea unei alte societăţi în relaţiile comerciale, SC J. SRL - controlată tot de martorul denunţător, realizându-se în această manieră un circuit care asigura direcţionarea contravalorii reale a lucrărilor către societatea terţă, debitoarea SC B. SRL încasând de la societatea interpusă doar sume reprezentând contravaloarea chiriei utilajelor, deşi SC J. SRL nu deţinea utilajele adecvate şi nici angajaţi, aspect relevat în depoziţia martorului M.: (. Din documentele puse la dispoziţia organelor de urmărire penală în baza Ordonanţei nr. x/P/2019 din data de 16.10.2019 rezultă că SC J. SRL a avut relaţii comerciale declarate cu SC O. SRL de 473.930,63 RON, în timp relaţiile comerciale dintre SC B. SRL de la SC J. SRL au fost în valoare de 155.905,47 RON

- atâta timp cât a fost în interesul său, inculpatul a acceptat ca societatea aflată în reorganizare să îşi folosească resursele materiale şi umane fără a fi remunerată pentru lucrările prestate, manieră prin care în mod evident se prejudiciau drepturile creditorilor în sensul celor stabilite art. 58 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2014, aspect care rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii purtate în mediu ambiental în data de 24.09.2019 între inculpat şi denunţător:;

- deliberat a permis şi girat acest gen de relaţii comerciale, avizând retroactiv contractele încheiate în perioada de reorganizare de societatea debitoare, încălcând obligaţia de avizare prealabilă prevăzută de art. 5 alin. (1) pct. 66 lit. b) din Legea nr. 85/2014, aşa cum rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii purtate în mediu ambiental în data de 24.09.2019. Deşi a identificat probleme în activitatea desfăşurată de societatea aflată în reorganizare, după remiterea sumei de 20.000 de euro inculpatul i-a înmânat martorului denunţător contractele avizate

- în mod constant a ţinut să-i reamintească martorului-denunţător faptul că de la aprobarea planului de reorganizare a beneficiat de protecţie din partea lui, că fără ajutorul lui soarta societăţii este una sigură şi anume intrarea în faliment,

- nu a avizat prealabil măsurile luate de administratorul special în legătură cu activitatea societăţii (încheierea de contracte, plăţi efectuate), încălcând obligaţia de avizare prealabilă prevăzută de art. 5 alin. (1) pct. 66 lit. b) din Legea nr. 85/2014,

- deşi a constatat nereguli în activitatea desfăşurată de administratorul special, inculpatul A. nu a luat nicio măsură.

Dacă în data de 24.09.2019, cum s-a arătat anterior, inculpatul A. i-a enumerat martorului denunţător E. neregulile identificate în activitatea debitoarei SC B. SRL, solicitându-i date suplimentare despre încasările SC J. SRL, în data de 1.10.2019 inculpatul i-a remis acestuia contractele avizate, deşi martorul denunţător a arătat încă de la începutul discuţiei că nu a adus actele solicitate, ci doar suma de bani pretinsă .

- a impus ca resursele umane şi materiale ale societăţii SC B. SRL să fie folosite în interesul său personal fără încasarea contravalorii prestaţiilor, măsuri de asemenea păgubitoare pentru creditori, prin efectuarea unor lucrări de asfaltare în beneficiul SC F. SRL şi de pavare la imobile din proprietatea sa

- a permis acumularea de datorii şi a întocmit rapoartele de activitate menţionând în cuprinsul acestora date nereale şi omiţând să comunice judecătorului sindic situaţia reală a societăţii debitoare, încălcând obligaţia prevăzută de art. 59 din Legea nr. 85/2014 .

În cuprinsul Raportului de activitate nr. 17, înregistrat sub nr. x/01.06.2019 şi depus la dosarul de reorganizare la termenul din data de 5.06.2019, inculpatul A. afirmă că "S-au efectuat integral plata primelor 8 rate din planul de reorganizare judiciară în conformitate cu programului de plăţi.", faptul că "Rata nr. 8 scadentă la data de 31.03.2019 în valoare de 54.172,50 s-a achitat integral după data de 31.03.2019" dar şi că "Rata nr. scadentă la data de 30.06.2019 în valoare totală de 54.172,50 s-a achitat parţial (aprox. 50%) până la data întocmirii prezentului raport." . Probatoriul scriptic administrat a dovedit însă că: referitor la rata nr. 8, în dosarul ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare din biroul inculpatului A., a fost identificată adresa nr. x/04.06.2019 emisă de K. în care se arată că la data de 29.05.2019 a fost încasată doar parţial rata cu nr. VIII, respectiv suma de 51.513 RON; cu privire la rata 9 inculpatul A. a autorizat K. să încaseze această rată abia la data de 31.05.2019, prin adresa nr. x/31.05.2019

În perioada 29.05.2017 - 01.06.2019, în cuprinsul Rapoartelor de activitate nr. 10-17 inculpatul A. a reţinut că societatea a plătit "parţial datorii curente către bugetul de stat şi furnizori" deşi avea cunoştinţă că activitatea desfăşurată de debitoarea SC B. SRL prejudicia grav Bugetul de Stat prin neplata contribuţiilor, permiţând acumularea unei datorii de aproximativ 1.000.000 de RON .

De asemenea, din înscrisurile transmise de A.N.A.F. - A.J.F.P.S. Sibiu prin adresa nr. x/23.10.2019 rezultă că de la momentul aprobării planului de reorganizare, 1.02.2017 şi până la data de 30.09.2019 SC B. SRL a acumulat obligaţii restante în sumă de 833,587 RON.

- A eludat dispoziţiile legale (art. 143 din Legea nr. 85/2014) incidente în situaţia nerespectării planului de reorganizare sau a acumulării de noi datorii către creditorii din cadrul procedurii de insolvenţă

În încercarea de a-l determina pe E. să-i plătească sumele de bani pretinse, inculpatul A. a folosit în interes personal informaţiile cunoscute cu privire la situaţia financiară a debitoarei SC B. SRL, aducând mereu în discuţie iminenţa intrării în faliment .

B. Cu privire la acuzaţiile constând în săvârşirea infracţiunilor de spălare de bani prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), instanţa de fond a constatat că pentru a disimula provenienţa ilicită a banilor şi foloaselor materiale care au făcu obiectul mitei analizate la punctul anterior, inculpatul A., cu complicitatea soţiei-inculpate D., a interpus în mecanismul financiar SC C. SRL administrată de inculpată. De către şi către această persoană s-au emis facturi fiscale care să creeze aparenţa unor relaţii comerciale valide, respectiv în interesul acestei persoane au fost folosiţi banii.

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice coroborate cu probatoriul scriptic şi testimonial (declaraţiile martorilor G., P.) a rezultat că inculpatul A. este implicat în administrarea inculpatei C. SRL, societate în care asociaţi sunt membrii familiei sale: inculpata D. (40%), fiica Q. (30%) şi fiul R. (30%).

Persoana juridică inculpată C. SRL are sediul social declarat în Şelimbăr, str. x, jud. Sibiu, în acelaşi timp domiciliul familiei inculpaţilor H..

Începând cu data de 31.07.2007 administratorul societăţii este inculpata D., obiectul principal de activitate, producător de venituri constituindu-l închirierea şi subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate.

În ceea ce priveşte lucrările de asfaltare efectuate de SC B. SRL la punctul de lucru al SC F. SRL în valoare de 39.746,86 RON în vederea încasării sumei de bani reprezentând obiectul material al infracţiunii de luare de mită, inculpatul A. l-a determinat pe administratorul SC F. SRL, martorul G., să întocmească documente care să ateste în fals derularea unor relaţii comerciale licite între societatea acestuia şi SC C. SRL controlată de inculpat.

Profitând de o înţelegere anterioară privind un ajutor al inculpatului pentru implementarea unui proiect finanţat din fonduri europene pentru care martorul G. i-ar fi datorat suma de 6.000 de euro, după întocmirea situaţiei de lucrări de către SC B. SRL, inculpatul A. a întocmit CONTRACTUL DE PRESTĂRI SERVICII nr. 2/01.06.2014 în care, pe lângă suma negociată anterior pentru implementarea proiectului, a adăugat suma de bani conform decontului întocmit de SC B. SRL. Astfel, la suma de 6.000 euro menţionată iniţial în draftul contractului de prestări servicii inculpatul A. a adiţionat suma de 39.746,86 RON din devizul de lucrare întocmit de executantul SC B. SRL, rezultând suma de 13.200 de euro.

Atât contractul, cât şi factura seria x nr. x din 20.12.2017 au fost semnate de inculpatul A., iar cei 13.200 euro au fost plătiţi de SC F. SRL în contul SC C. SRL în tranşe, în perioada 22.12.2017-10.10.2018.

În ceea ce priveşte parte din suma de bani solicitată cu titlul de mită şi de care a beneficiat în mod direct SC C. SRL constând în lucrări de pavare a curţii imobilelor care reprezintă sediul social al societăţii, inculpatul A. a simulat derularea unor relaţii comerciale licite, prin determinarea martorului denunţător E. ca o societate terţă aparţinând fiului acestuia, martorul denunţător M. să emită două facturi, pentru ca, ulterior să fie simulată o plată efectivă a acestora.

După emiterea de către SC J. SRL a facturilor cu numerele 64/30.07.2019 în valoare de 16.993,20 RON, respectiv 65/31.07.2019 în valoare de 15.993,60 RON, inculpatul A. a solicitat emiterea a două chitanţe care aparent să ateste plata parţială, în numerar, a sumei de 5.000 de RON pentru fiecare factură.

Deşi SC J. SRL a emis chitanţele nr. 21/30.07.2019 în valoare de 5.000 de RON şi nr. 22/31.07.2019 în valoare de 5.000 de RON, sumele cuprinse în documentele contabile nu au fost niciodată achitate de SC C. SRL.

Întrucât sumele de bani înscrise în fiecare din cele două facturi nu permiteau plata totală în numerar, inculpatul A. a impus ca, pe măsură ce SC C. SRL efectua plata prin virament bancar, martorul denunţător E. să îi restituie în numerar banii viraţi.

La data de 19.08.2019 SC C. SRL a efectuat prin virament bancar plata sumei de 11.993 RON reprezentând rest de plată aferent facturii nr. x/30.07.2019, din care martorul denunţător i-a restituit la data de 30.08.2019 suma de 5.000 de RON.

În cadrul discuţiei purtate în data de 01.10.2019 şi monitorizată în mediu ambiental, după remiterea sumei de 20.000 de euro inculpatul A. i-a atras atenţia martorului denunţător cu privire la faptul că încă mai trebuie rezolvată problema celor două facturi, respectiv restituirea diferenţei de sumă achitată prin transfer bancar la data de 19.08.2019, achitarea integrală a facturii nr. x/31.07.2019 şi restituirea acestei sume de bani.

Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă a rezultat din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, respectiv declaraţiile martorilor S., G., M. T., E., U., P., V., W. administrate în faţa instanţei confirmă acuzaţiile şi concordă cu aceleaşi mijloace de probă administrate la urmărirea penală.

Împotriva sentinţei mai sus menţionate, a declarat apel, printre alţii şi inculpatul A., ce a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul legalităţii, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei urmând să se dispună cu privire la acesta, o soluţie de condamnare la o pedeapsa rezultantă redusă cu o treime prin aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., fiind întrunite toate condiţiile legale pentru a opera cauza legală de reducere a pedepsei.

În susţinerea cererii de apel formulate, inculpatul a susţinut că sentinţa penală pronunţată de către Tribunalul Sibiu a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 374 alin. (4), art. 375, şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., în ceea ce îl priveşte.

La termenul din data de 10.02,2020, instanţa de fond a procedat în conformitate cu dispoziţiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., aducând la cunoştinţa inculpatului dispoziţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., adică posibilitatea de a opta pentru judecarea cauzei în procedura abreviată.

Astfel acesta a arătat că şi-a manifestat în mod expres această opţiune, sens în care la acelaşi termen a dat o declaraţie care îndeplinea toate exigentele formale şi substanţiale prevăzute de art. 374 alin. (4) raportat la art. 375 din C. proc. pen., în sensul că a recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, a fost de acord ca judecata sa aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de parţi, a fost de acord cu încadrarea juridica a faptelor reţinute în actul de sesizare al instanţei şi nu au propus alte probe.

Cu prilejul ascultării, instanţa de fond şi procurorul nu au avut obiecţiuni cu privire la conţinutul declaraţiei, nu au pus întrebări suplimentare şi nu au solicitat detalii apte să conducă la o altă concluzie în ceea ce priveşte opţiunea inculpatului.

Mai mult decât atât, procurorul de şedinţă a pus concluzii de admitere a cererii de judecare a cauzei în procedura simplificată, fapt consemnat în încheierea de şedinţă, însă prima instanţa a respins cererea de judecare a cauzei în aceasta procedură, pe baza unor considerente ce sunt rezultatul unei interpretări eronate a dispoziţiilor incidente în cauză.

Pe baza unor aserţiuni de natura doctrinara, care reprezintă o opinie singulară, Tribunalul Sibiu a apreciat nelegal că cererea nu este admisibilă de vreme ce, A. nu a recunoscut şi activitatea pretins infracţională a soţiei sale.

Cu privire la acest aspect, inculpatul a precizat că practica judiciară este constantă în sensul admiterii cererilor de judecare în procedura abreviată chiar în cazul infracţiunilor săvârşite în coparticipare penală. Textele legale incidente în cauză nu condiţionează admisibilitatea cererii de recunoaştere a faptelor reţinute în sarcina celorlalţi coparticipanţi, chiar în situaţia în care există coautorat în cauză, în mod constant, opţiunea diferită a coinculpaţilor într-o cauză unică, privind modalitatea de desfăşurare a procedurii cercetării judecătoreşti, nu atrage imposibilitatea judecării cauzei în mod diferit, atât cu privire la inculpaţii care apelează la procedura simplificată, iar în caz de admitere cererii se dispune disjungerea cauzei şi pronunţarea unei soluţii, simultan cu judecarea cauzei după procedura în prima instanţă.

Totodată, inculpatul a arătat că motivele de critică formulate se bazează inclusiv pe interpretarea literală a dispoziţiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen., în care se menţionează "..recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa..." şi nu a celorlalţi coinculpaţi, fiind incident principiul răspunderii personale a inculpaţilor pentru faptele săvârşite. În acest sens, indiferent de faptul că în cauză a fost trimisă în judecată şi soţia subsemnatului, gradul de rudenie nu prezintă aptitudinea de a înfrânge principiu) răspunderii personale.

În plus, în cauză susţine inculpatul că s-au încălcat dispoziţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., în sensul că instanţa avea obligaţia să dispună reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime în cazul pedepsei închisorii dacă a reţinut aceeaşi stare de fapt ca cea recunoscută de inculpat, chiar când cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată a fost respinsă.

Baza factuală reţinută de instanţa de fond pentru a dispune soluţia de condamnare a acestuia este identică cu cea menţionată în actul de sesizare al instanţei, pe care a recunoscut-o necondiţionat. Toate argumentele evocate de acuzare au fost preluate fără nicio rezervă de prima instanţă, considerentele având corespondent în aceleaşi probe invocate de Ministerul Public.

Mai mult decât atât, după respingerea cererii de judecare în procedura abreviată nu s-au mai administrat probe noi cu privire la vinovăţia subsemnatului, probe din care să rezulte o stare de fapt diferită de cea avută în vedere cu ocazia redactării rechizitoriului. De asemenea, A. a menţionat că, deşi, avea posibilitatea procedurală de a solicita probe noi în apărare, după respingerea cererii de judecare a cauzei în procedura simplificată, în fapt, nu a beneficiat de această opţiune, singurele probe solicitate şi admise de instanţă, fiind cele în circumstanţiere.

Prin Decizia penală nr. 732 din 03 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., printre altele, a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 31/05.05.2020 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr. x/2019

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a reţinut următoarele:

- Referitor la apelul declarat de inculpatul A., instanţa de control judiciar a arătat, cu privire la atitudinea procesuală manifestată de inculpat în cursul procedurilor judiciare, că privilegiul neincriminării (în considerarea dispoziţiilor art. 109 alin. (3) C. proc. pen.) nu poate constitui o imputare adusă comportamentului procesual al acestuia, obligaţia de a dovedi faptele şi elementele de tipicitate cu privire la fiecare dintre acuzaţiile aduse revenind acuzării potrivit dispoziţiilor 100 C. proc. pen. şi prezumţiei de nevinovăţie reglementat de art. 4 C. proc. pen.

A precizat instanţa de apel faptul că argumentele primei instanţe referitoare la atitudinea procesuală a inculpatului A. pe parcursul procedurii urmăririi penale şi camerei preliminare, pentru a justifica respingerea solicitării acestuia de aplicare a procedurii simplificate, excede principiilor şi drepturilor recunoscute legal persoanelor acuzate în verificarea temeiniciei acuzaţiilor formulate cu privire la aceştia.

Atitudinea procesuală recunoscută de legiuitor de a nu declara în faţa autorităţilor judiciare de care poate beneficia acuzatul, izvorăşte din libertatea de exprimare garantată de Constituţie precum şi din art. 17 pct. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice ratificat prin Decretul 212/1974, fiind vorba şi de un privilegiu împotriva auto-incriminării. Sarcina administrării probelor în procesul penal revine în esenţă, organului de urmărire penală şi instanţei de judecată iar exprimarea unei atari opţiuni nu poate fi interpretată în defavoarea persoanelor acuzate.

Totodată, instanţa de fond a mai reţinut şi împrejurarea că inculpatul A. a declarat iniţial în faţa instanţei că recunoaşte în integralitate acuzaţiile care i se aduc însă doar cu privire la contribuţia sa personală, negând orice implicare a coinculpatei D..

Ulterior, în dezbaterile asupra fondului cauzei şi prin concluziile scrise, a formulat apărări în susţinerea unei soluţii de achitare cu privire la infracţiunea de spălare de bani.

Inculpata D. şi inculpata SC C. SRL au negat în mod constant acuzaţiile.

Astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că acest ansamblu situaţional a determinat instanţa de fond, în esenţă, să respingă cererea de aplicare a dispoziţiilor procedurii simplificate.

Cu privire la reţinerea împrejurării că în dezbaterile asupra fondului cauzei şi prin concluziile scrise, inculpatul A. a formulat apărări în susţinerea unei soluţii de achitare cu privire la infracţiunea de spălare de bani, Curtea de Apel a precizat că dreptul la apărare, mai ales în contextul respingerii solicitării inculpatului de aplicare a procedurii simplificate încă de la primul termen de judecată, nu poate constitui şi nu poate fi interpretat în defavoarea acestuia.

Apărarea în cursul procesului penal este un drept şi nu o obligaţie a inculpatului, iar statul este obligat să-i asigure dreptul la apărare. Prin apărare, inculpatul sau apărătorul desfăşoară toate acţiunile pe care le consideră necesare pentru respingerea acuzării, încât acestea să determine fie achitarea sa, fie o sancţiune mai uşoară. Toate aceste demersuri ale inculpatului A. au fost justificate pe fondul efectuării cercetării judecătoreşti de către jurisdicţia inferioară.

Cu referire la critica inculpatului apelant A. referitoare la respingerea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. pentru motivul redat anterior, instanţa de apel a arătat că în Decizia Curţii Constituţionale nr. 759 din 28 noiembrie 2019, publicată în M.Of. nr. 172 din 2 martie 2020 se reţine: "Pct. 16. Curtea a statuat că reducerea limitelor speciale de pedeapsă ca urmare a recunoaşterii învinuirii nu poate fi convertită într-un drept fundamental, ci reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor, potrivit politicii sale penale, în anumite condiţii, printre care se numără şi recunoaşterea în totalitate a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, tocmai caracterul integral al recunoaşterii învinuirii fiind cel care face inutilă efectuarea cercetării judecătoreşti, aşa cum este reglementată aceasta de dispoziţiile art. 374 alin. (5) - (10) din actualul C. proc. pen.. Având în vedere efectele procedurii de judecată simplificate, instanţa poate respinge, în baza unor criterii obiective şi rezonabile, cererea formulată de inculpat, întrucât, indiferent că recunoaşterea învinuirii este totală sau parţială, ceea ce prevalează este existenţa unui proces echitabil, despre care nu se poate vorbi în măsura în care se neagă principiul aflării adevărului. Prin urmare, nu simpla recunoaştere a învinuirii, chiar şi integrală, este determinantă pentru a se da eficienţă unui proces echitabil desfăşurat în limitele legalităţii şi imparţialităţii, aceasta constituind doar o condiţie procedurală, ci stabilirea vinovăţiei inculpatului cu privire la faptele reţinute în sarcina sa."

În acelaşi sens, Curtea de Apel Alba Iulia a făcut referire şi la punctul de vedere exprimat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii în Decizia nr. 4 din 11 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 3 iulie 2019, în care s-a pronunţat ca urmare a constatării unei practici neunitare cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. vizând posibilitatea pronunţării unei soluţii de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) şi c) din acelaşi cod:

"(...) având în vedere că, potrivit prescripţiilor normative ce reglementează procedura în cazul recunoaşterii învinuirii, pentru aplicarea acesteia este imperios necesar ca inculpatul să accepte integral şi necondiţionat faptele reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu sau, după caz, prin încheierea pronunţată potrivit art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din C. proc. pen., sub aspectul tuturor elementelor de ordin obiectiv şi subiectiv [condiţie reglementată de art. 349 alin. (2) teza a II-a şi art. 374 alin. (4) teza finală din C. proc. pen..], dar şi ca instanţa să aprecieze că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei [cerinţă prevăzută de art. 349 alin. (2) teza a III-a din C. proc. pen..], în situaţia admiterii cererii şi judecării cauzei într-o asemenea procedură, instanţa, la finalul cercetării judecătoreşti realizate potrivit art. 377 alin. (1) - (4) din C. proc. pen., nu va putea pronunţa o hotărâre de achitare întemeiată pe prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a şi lit. c) din acelaşi cod."

O interpretare literară şi teleologică (stabilirea sensului actului interpretat după scopul urmărit de emitent) a dispoziţiilor penale în materia procedurii simplificate au impus reiterarea procedurii şi a conţinutului dispoziţiilor legale:

Potrivit dispoziţiilor art. 374 alin. (2) C. proc. pen.: "Preşedintele explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce, îl înştiinţează pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, precum şi cu privire la dreptul de a pune întrebări coinculpaţilor, persoanei vătămate, celorlalte părţi, martorilor, experţilor şi de a da explicaţii în tot cursul cercetării judecătoreşti, când socoteşte că este necesar."

Dispoziţiile legale prevăd în conţinutul art. 374 alin. (4) C. proc. pen.: "În cazurile în care acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, preşedintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi şi de persoana vătămată, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10)."

Conform art. 375 C. proc. pen. (procedura în cazul recunoaşterii învinuirii): "(1) Dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute la art. 374 alin. (4), instanţa procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului şi ale celorlalte părţi, se pronunţă asupra cererii."

Potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen..: "Când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1), (11) şi (2), (...) iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.(...)"

Raportat la formularea legiuitorului din conţinutul art. 374 alin. (4) C. proc. pen., instanţa de apel a reţinut că aplicarea acesteia este condiţionată de recunoaşterea în totalitate a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, extinderea recunoaşterii şi a aspectelor referitoare la o altă persoană acuzată, ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce nu este permis. Din perspectiva scopului adoptării de către legiuitor a acestei proceduri, comportamentul inculpatului s-a grefat dispoziţiilor penale şi condiţiilor de formă ce trebuie îndeplinite pentru a fi incidentă procedura simplificată.

Sub alt aspect, în completarea argumentelor, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a menţionat că în ipoteza trimiterii în judecată în cadrul aceluiaşi dosar penal a mai multor persoane, din care doar una dintre acestea a uzat de procedura simplificată, judecătorul poate dispune disjungerea cauzei în raport de acesta şi judecarea sa separată. Ulterior, această persoană poate fi ascultată în procesul celorlalţi inculpaţi, însă nu va mai avea calitatea de inculpat iar depoziţia sa va fi asimilată unui martor al acuzării. În aceste condiţii îi sunt incidente de facto, regulile statornicite de art. 117 lit. a) şi b) C. proc. pen. mai ales în circumstanţele în care el nu mai are calitate procesuală în procesul penal dedus judecăţii, în consecinţă având dreptul să refuze să dea declaraţii în situaţia în care:

a) soţul, ascendenţii şi descendenţii în linie directă, precum şi fraţii şi surorile suspectului sau inculpatului;

b) persoanele care au avut calitatea de soţ al suspectului sau al inculpatului.

Prin Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 837 din 23 octombrie 2017, Curtea Constituţională a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în prezentul alineat, lit. a) şi lit. b), care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi, este neconstituţională.

În alin. (4) al aceluiaşi articol se prevede:"Persoana care îndeplineşte una dintre calităţile prevăzute la alin. (1) în raport cu unul dintre suspecţi sau inculpaţi este scutită de obligaţia de a depune mărturie şi împotriva celorlalţi suspecţi sau inculpaţi, în cazul în care declaraţia sa nu poate fi limitată doar la aceştia din urmă".

Dacă s-ar adopta interpretarea dată de instanţa de fond atunci ar dobândi caracter arbitrar aplicarea egală şi echidistantă a normei juridice similar unor situaţii deduse judecăţii, ceea ce ar contraveni principiilor aplicării unitare a normei juridice.

Nu în ultimul rând, instanţa de control judiciar a menţionat că la termenul la care inculpatul A. a solicitat aplicarea procedurii simplificate (10.02.2020) reprezentantul Ministerului Public, a menţionat faptul că:

"în condiţiile în care inculpatul a precizat că faptele sunt descrise în detaliu în rechizitoriu, detaliu care se referă la toate aspectele de drept şi de fapt, cu o analiză minuţioasă şi coroborată a probelor care au fost administrate în cauză, faţă de atitudinea sa procesuală, pune concluzii de admitere a procedurii simplificate şi solicită condamnarea inculpatului A. pentru cele două infracţiuni care au fost reţinute în sarcina acestuia în actul de acuzare, respectiv infracţiunea de luare de mită şi infracţiunea de spălare de bani, cu încadrările juridice reţinute în rechizitoriu. Solicită să se aplice o pedeapsă rezultantă, cu executare în regim de detenţie".

În analiza efectuată, Curtea de Apel a constatat că în mod nelegal a fost respinsă cererea inculpatului A. de aplicare a procedurii simplificate raportat la condiţiile formale impuse de dispoziţiile legale citate anterior şi comportamentul procesual manifestat de inculpat la instanţa de fond.

Astfel Curtea de Apel a reţinut că declaraţia inculpatului coroborată cu restul probelor administrate în faza de urmărire penală duc la concluzia că starea de fapt reţinută în actul de sesizare al instanţei este conformă celei reţinute de către acuzare în actul de trimitere în judecată şi că faptele reţinute în sarcina inculpatului, aşa cum au fost descrise în rechizitoriu, întrunesc condiţiile de tipicitate, antijuridicitate şi imputabilitate, aşa cum sunt acestea prevăzute în art. 15 C. pen.

Concluzionând, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a apreciat critica de nelegalitate formulată ca fiind întemeiată şi, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de A., a desfiinţat sentinţa penală atacată sub aspectul modului de soluţionare a laturii penale şi rejudecând cauza în aceste limite, a decis, cu privire la acesta, următoarele:

- în temeiul art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A., domiciliat în jud. Sibiu - adresă unde execută măsura arestului la domiciliu, jud. Sibiu, căsătorit, studii superioare, practician în insolvenţă, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În temeiul art. 67 alin. (1), (2) C. pen., i-a interzis inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 3 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen.., respectiv:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

- dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă;

- dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i-a interzis inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

- dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă;

- dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În temeiul art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată (2 acte materiale).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., i-a interzis inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 3 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

- dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă;

- dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i-a interzis inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

- dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă;

- dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 9 luni închisoare la care se adaugă un spor obligatoriu de 10 luni închisoare (1/3 din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare), urmând ca în final inculpatul A. să execute în regim de detenţie pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 7 (şapte) luni închisoare.

În temeiul art. 45 C. pen. şi art. 67 alin. (1), (2) C. pen., i-a interzis inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 3 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

- dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă;

- dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 45 C. pen. şi art. 65 alin. (1) C. pen. i-a interzis inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

- dreptul de a exercita profesia de practician în insolvenţă;

- dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 72 C. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. i-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii pe timp de 24 de ore începând de la 02.10.2019, durata arestului preventiv din 03.10.2019 la 12.02.2020 precum şi durata arestului la domiciliu de la 12.02.2020 până la 04.11.2020.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar dispusă prin încheierea penală din 04.11.2020 în dosar penal nr. x/2019 faţă de inculpatul A..

În baza art. 52 coroborat cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, a dispus comunicarea hotărârii Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor raportat la soluţia de condamnare a inculpatului A..

Împotriva Deciziei penale nr. 732 din 03 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie la data de 03.03.2021.

În motivarea scrisă a cererii de recurs în casaţie, inculpatul A. a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. admiterea căii de atac formulate, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei de către instanţa de apel

În acest sens, inculpatul A. a susţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege raportat la faptul că deşi instanţa de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., întrucât acesta a recunoscut în integralitate acuzaţiile care i-au fost aduse cu privire la contribuţia sa personală, reducând limitele de pedeapsă, a omis să se pronunţe cu privire la capătul de cerere subsidiar ce viza pronunţarea unei hotărâri de achitare, pentru infracţiunea de spălare de bani, întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu motivarea ca fapta nu exista în condiţiile prevăzute de textul de inculpare, respectiv art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea 129/2019.

În raport de aceasta situaţie, inculpatul apreciază că sunt aplicabile dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. câtă vreme limitele pedepsei dispuse în apel erau date de infracţiunea de spălare de bani şi infracţiunea de evaziune fiscală reţinute în sarcina sa şi săvârşite în concurs, iar în eventualitatea admiterii apelului sub aspectul achitării ar fi condus implicit la schimbarea limitelor prin excluderea unei infracţiuni şi s-ar fi raportat doar la cele prevăzute pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

Concluzionând, inculpatul a solicitat admiterea recursului în casaţie formulat, casarea hotărârii recurate doar sub acest aspect şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, pentru ca aceasta sa se pronunţe asupra solicitării de achitare pentru infracţiunea de spălare de bani.

Prin încheierea din 05 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 732 din 03 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

S-a dispus trimiterea cauzei Completului 8, în compunere de 3 judecători, fiind acordat termen la data de 02 iunie 2020, ora 09:00, Sala secţiei penale, cu citarea inculpatului.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, a constatat că Decizia penală nr. 732 din 03 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi că cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel, fiind aşadar respectate dispoziţiile art. 434-436 din C. proc. pen.

S-a apreciat că, din examinarea cererii de recurs în casaţie rezultă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., fiind menţionate: numele şi prenumele părţii care a exercitat recursul în casaţie, semnătura inculpatului, hotărârea care se atacă, cazul de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestuia.

Înalta Curte, constatând că motivele expuse de către inculpatul A. prin cererea de recurs în casaţie se circumscriu în conţinut cazului de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., iar cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., a dispus admiterea acesteia în principiu, în baza art. 440 C. proc. pen.

*

Examinând cauza, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A., ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor ori a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În aceste coordonate de principiu, evaluând prezenta cale de atac, Înalta Curte constată că inculpatul A. a invocat, ca unic motiv de recurs în casaţie, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în cadrul căruia a criticat omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra cererii de achitare în ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv fapta nu există.

Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, acest caz de recurs în casaţie devine incident ori de câte ori se constată că pedeapsa aplicată de instanţă nu se încadrează în limitele stabilite în norma de incriminare pentru infracţiunea consumată, pentru tentativă sau prin reţinerea unor cauze de agravare, de atenuare a pedepsei ori reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare.

În cauză, inculpatul a fost condamnat de către instanţa de apel pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi de spălare de bani, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 2 ani şi 9 luni închisoare cu aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., fiindu-i aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 9 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 10 luni închisoare, urmând, în final, acesta să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 7 luni închisoare.

Aşadar, în contextul celor relevate, Înalta Curte reţine că, în cauză, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de luare de mită săvârşită de inculpatul A. este închisoarea de la 2 la 7 ani închisoare, iar prin reţinerea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, astfel că limita minimă a pedepsei cu închisoarea ce se are în vedere este de 1 an şi 4 luni şi 4 ani şi 8 luni închisoare iar pentru infracţiunea de spălare de bani este închisoarea de la 3 la 10 ani închisoare, iar prin reţinerea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, astfel că limita minimă a pedepsei cu închisoarea ce se are în vedere este de 2 ani şi 6 ani şi 8 luni închisoare.

Ulterior, prin aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani şi 9 luni închisoare, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 9 luni, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă (adică 10 luni), pedeapsa rezultantă fiind de 3 ani şi 7 luni închisoare, aşa încât pedeapsa aplicată de instanţa de apel, este cuprinsă între limitele legale, iar regulile de la concursul de infracţiuni au fost corect aplicate.

Ca atare, pedeapsa stabilită de instanţa de apel este legală, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege şi cauza de reducere a pedepsei reglementată de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte critica privind omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa cu privire la solicitarea de achitare privind infracţiunea de spălare de bani, Înalta Curte constată că aceasta se circumscrie doar formal cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în realitate inculpatul urmărind o reanalizare a situaţiei de fapt, ceea ce excede obiectului recursului în casaţie.

În acelaşi context, Înalta Curte arată că atât în cuprinsul considerentelor cât şi în dispozitivul hotărârii atacate, instanţa de apel, ca urmare a analizării a întregului material probator cât şi a apărărilor formulate, a decis condamnarea inculpatului A. şi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, reţinând, în acest sens, întrunirea elementelor constitutive ale acestei infracţiuni, contrar criticilor formulate în sensul unei eventuale omisiuni cu privire la acest aspect.

Concluzionând, Înalta Curte constată că pedeapsa stabilită inculpatului A. prin decizia penală atacată, pentru fiecare dintre infracţiuni, dar şi pedeapsa rezultantă aplicată, este legală, atât sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute în lege cât şi în raport cu reducerea prevăzută de lege ca urmare a procedurii de recunoaştere a învinuirii, respectiv art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 732 din data de 03 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 732 din data de 03 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 iunie 2021.

GGC - GV