Challenge to final appellate criminal judgment barred by inadmissibility of ordinary appeal against definitive decision
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed as inadmissible the defendant's appeal against the Court of Appeal's final decision, resulting in the lower court's judgment remaining in force with the defendant sentenced to 10 years' imprisonment for qualified robbery and illegal deprivation of liberty, plus civil liability for 106,700 RON in damages. The dispute centered on the defendant's attempt to challenge a final appellate ruling that had rejected his initial appeal for reduced penalties and increased the civil compensation award against him. The decisive legal basis was the principle that a final decision of the Court of Appeal, issued after the rejection of a prior appeal, is not subject to further ordinary appeal under Article 408 and Article 551 of the Code of Criminal Procedure, rendering the second appeal procedurally inadmissible under Article 421(1)(a)(i).
Legislator headnote
AI generatedart. 43 alin. (5) din C. pen, art. 396 alin. (10) din C. proc. pen, art. 67 alin. (2) din C. pen, art. 65 alin. (1) din C. pen, art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen, art. 60 din C. pen; Challenge to final appellate criminal judgment barred by inadmissibility of ordinary appeal against definitive decision: În baza art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) şi f) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) - art. 43 alin. (5) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie calificată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 262 din data de 12 martie 2021 a Judecătoriei Constanţa, pronunţată în dosarul nr. x/2021, printre altele, s-au dispus următoarele:
În baza art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) şi f) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) - art. 43 alin. (5) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie calificată.
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 5 ani. În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.
În baza art. 205 alin. (1), alin. (3) lit. a) şi c) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) - art. 43 alin. (5) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele principale stabilite şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, urmând ca inculpatul A. să execute în final pedeapsa de 10 ani închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenţie, potrivit art. 60 din C. pen.
În baza art. 45 alin. (1) din C. pen., pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 5 ani, se execută după executarea pedepsei închisorii aplicată inculpatului.
În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., se execută până la executarea pedepsei principale.
În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului pe o durată de cel mult 60 de zile.
În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 22.12.2020 la zi.
A fost respinsă cererea procurorului privind confiscarea bunurilor depuse la I.P.J. Constanţa, potrivit dovezii nr. x din 11.01.2021.
În baza art. 19 din C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 şi urm. din C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii A. şi B. la plata sumei de 40.000 RON către partea civilă C., cu titlu de daune materiale şi morale.
Împotriva Sentinţei penale nr. 262 din data de 12 martie 2021 a Judecătoriei Constanţa, pronunţată în dosarul nr. x/2021, au declarat apel inculpaţii A. şi B., solicitând reindividualizarea pedepselor principale, în sensul reducerii cuantumurilor faţă de recunoaşterea faptelor şi de circumstanţele personale.
Prin decizia penală nr. 338/P din 06 aprilie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de partea civilă C. împotriva Sentinţei penale nr. 262 din data de 12 martie 2021 pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul penal nr. x/212/202, a fost desfiinţată, în parte, hotărârea atacată şi, în rejudecare, în baza art. 19 - art. 397 din C. proc. pen., art. 1357, art. 1381 din C. civ., a fost majorat cuantumul despăgubirilor civile de la 40.000 RON, obligând, în solidar, pe cei doi inculpaţi, la plata sumei de 106.700 RON, din care 56.700 RON daune materiale şi 50.000 RON daune morale către partea civilă C..
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate, în măsura în care nu contravin deciziei.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 262 din data de 12 martie 2021 pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul penal nr. x/212/202.
Împotriva Deciziei penale nr. 338/P din 6 aprilie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a formulat apel inculpatul A..
La termenul din data de 12 octombrie 2021, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, susţinând că aceasta este formulată împotriva unei hotărâri definitive, pronunţată în apel.
Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:
Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III1, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În cauza de faţă, inculpatul A. a declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 338/P din 6 aprilie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, pronunţată în dosarul nr. x/2021, prin care, printre altele, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de acesta împotriva Sentinţei penale nr. 262 din data de 12 martie 2021 pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul penal nr. x/212/202.
Dispoziţiile art. 408 din C. proc. pen. prevăd care sunt hotărârile supuse apelului. Astfel, conform prevederilor menţionate, "(1) sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. (2) încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel. (3) Apelul declarat împotriva sentinţei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor."
În conformitate cu prevederile art. 551 pct. 4 din C. proc. pen., hotărârile primei instanţe rămân definitive la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestaţia.
Raportat la textele de lege redate anterior, se constată că Decizia penală nr. 338/P din 6 aprilie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, pronunţată în dosarul nr. x/2021, este definitivă, iar legea nu prevede posibilitatea exercitării căii ordinare de atac a apelului împotriva acesteia.
Astfel cum s-a menţionat deja, procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Inadmisibilitatea operează automat şi inevitabil ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.
Relativ la cele ce precedă, având în vedere că hotărârea atacată este definitivă, în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 338/P din 6 aprilie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, pronunţată în dosarul nr. x/2021.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform prevederilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 338/P din 6 aprilie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, pronunţată în dosarul nr. x/2021.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2021.
GGC - MM