Inadmissibility of appeal against recusal decision under art. 68(7) C. proc. pen.

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 05 aprilie 2021, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, cererea de abţinere formulată de doamna judecător A. în Dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, curtea de apel a reţinut că, prin cererea formulată şi înregistrată la data de 05 aprilie 2021, sub numărul x/2020/a1, doamna judecător A. a declarat că se abţine de la soluţionarea Dosarului penal nr. x/2020 al Curţii de Apel Suceava, faţă de împrejurarea că numitul B. a arătat, prin cererea depusă la instanţa de fond, că solicită, printre altele, casarea încheierilor Judecătoriei Vatra Dornei pronunţate în Dosarul nr. x/2018.

Astfel, învederând că a făcut parte din completul de judecată care a pronunţat Decizia nr. 301 din 10 martie 2020 în Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, având ca obiect "apel penal", judecătorul a invocat dispoziţiile prevăzute de art. 408 alin. (3) din C. proc. pen. şi a susţinut că apelul declarat împotriva sentinţei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor, în cauză fiind incident cazul de incompatibilitate prev. de art. 64 alin. (3) din C. proc. pen.

Analizând declaraţia astfel formulată, curtea de apel a constatat că aceasta este neîntemeiată, nefiind incidente dispoziţiile prevăzute de art. 64 alin. (3) din C. proc. pen., întrucât obiectul cauzei pendinte nu îl constituie o cale de atac exercitată de petentul B. împotriva Deciziei penale nr. 301 din 10 martie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ci calea de atac a apelului împotriva unei sentinţe penale prin care s-a respins cererea de revizuire a deciziei penale pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv vizează Dosarul nr. x/2019.

Împotriva încheierii din data de 05 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat apel B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 28 mai 2021, sub nr. x/2020/a1, fixându-se, totodată, prim termen de judecată la data de 12 octombrie 2021.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac formulate de apelantul B., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reţine că este învestită cu soluţionarea apelului exercitat de apelantul B. împotriva unei încheieri pronunţate în cadrul procedurii de soluţionare a unei declaraţii de abţinere, reglementată de art. 68 C. proc. pen., calea de atac fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.

În concret, instanţa supremă constată că legiuitorul a prevăzut în dispoziţiile art. 68 alin. (7) din C. proc. pen. că "Încheierea prin care se soluţionează abţinerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac".

În consecinţă, indiferent de soluţia dispusă, încheierile pronunţate în cauzele care au ca obiect declaraţii de abţinere sunt definitive, nefiind susceptibile a fi atacate prin căi ordinare sau extraordinare de atac.

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul B. împotriva încheierii din data de 05 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelant la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul B. împotriva încheierii din data de 05 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă pe apelant la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2021.

GGC - CT