Inadmissibility of appeal against final sentence denying transfer of venue under Art. 74(6) CPC

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 160/PI din data de 28 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 74 raportat la art. 71 din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea de strămutare a judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Judecătoriei Timişoara, formulată de petentul A..

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat petentul A. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2021, la data de 28.06.2021, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Timişoara, în care are calitatea de inculpat la o altă instanţă de judecată.

În informarea comunicată Curţii, Tribunalul Timiş a arătat că, dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Timişoara, are ca obiect conducerea unui vehicul fără permis de conducere (art. 335 C. pen.), privind pe inculpatul A..

Prin referatul întocmit de Tribunalul Timiş s-a arătat că argumentele invocate în susţinerea cererii nu conduc la concluzia că inculpatul nu s-ar bucura de prezumţia de nevinovăţie, de a beneficia de dreptul la apărare şi de un proces echitabil.

Totodată, s-a arătat faţă de temeiurile invocate de către A. în sprijinul cererii de strămutare, că nu au putut fi identificate elemente care să confirme susţinerile petentului, neexistând niciun indiciu care să conducă la concluzia că este posibil ca imparţialitatea tuturor judecătorilor din cadrul Judecătoriei Timişoara să fie afectată datorită împrejurărilor cauzei sau calităţii părţilor ori că ar putea exista vreun pericol de tulburare a ordinii publice.

Tribunalul a susţinut că motivele invocate de către petent cuprind percepţii personale care nu sunt de natură a naşte o suspiciune că judecătorul cauzei ar fi lipsit de imparţialitate, sau aceasta ar fi afectată în vreun fel.

Competenţa instanţelor de judecată este stabilită prin lege şi nu poate fi subordonată dorinţelor şi intereselor private ale părţilor sau subiecţilor procesuali principali; orice intervenţie în judecata unei cauze de către o instanţă prin luarea acesteia de pe rolul instanţei la care s-a înregistrat şi trimiterea spre judecată altei instanţe neputându-se face decât strict cu respectarea legii şi numai pentru motive temeinice.

Curtea a constatat că cererea de strămutare formulată de petent este neîntemeiată deoarece în cauză nu se identifică aspecte minime din care să rezulte că imparţialitatea judecătorilor din cadrul Judecătoriei Timişoara ar fi în vreun fel afectată de calitatea părţii din dosarul x/2020 sau de natura acestei pricini.

S-a apreciat că se impune semnalarea organelor de urmărire penală în cazul afirmaţiilor privind existenţa unei mafii imobiliare susţinută de poliţişti şi procurori, însă aceste afirmaţii dacă nu sunt însoţite de elemente convingătoare din care să rezulte că toţi judecătorii secţiei penale a Judecătoriei Timişoara ar fi lipsiţi de imparţialitate în judecarea cauzei petentului, nu sunt suficiente pentru strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 de pe rolul Judecătoriei Timişoara.

Faţă de cele amintite anterior, curtea de apel nu a identificat date sau informaţii de natură a convinge un observator obiectiv şi imparţial că este posibil ca judecătorii din cadrul Judecătoriei Timişoara să dea dovadă de lipsă de imparţialitate la judecarea cauzei petentului, datorită calităţii părţilor din proces şi nici nu s-au identificat motive de pericol de tulburare a ordinii publice, generate de judecarea cauzei care să afecteze imparţialitatea colectivă a magistraţilor în cauză; ca urmare în cauză nu se identifică o suspiciune rezonabilă de afectare a imparţialităţii judecătorilor de la instanţa anterior menţionată; şi ca o consecinţă nu există un temei faptic pentru strămutarea cauzei.

Împotriva Sentinţei penale nr. 160/PI din data de 28 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a formulat apel petentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 9 august 2021, sub nr. x/2021.

La termenul din data de 6 octombrie 2021, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, având în vedere că este atacată o hotărâre nesusceptibilă de control judiciar.

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocate de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III1, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 74 alin. (1) din C. proc. pen., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel soluţionează cererea de strămutare prin sentinţă", iar potrivit dispoziţiilor art. 74 alin. (6) din C. proc. pen., "sentinţa prevăzută la alin. (1) nu este supusă niciunei căi de atac".

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Raportând consideraţiile teoretice anterior expuse la speţa dedusă judecăţii, se reţine că petentului A. nu îi era recunoscută nicio cale de atac.

Sentinţa penală nr. 160/PI din data de 28 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală prin care s-a respins, ca nefondată, cererea de strămutare a judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Judecătoriei Timişoara, formulată de petentul A. este o hotărâre definitivă, în raport cu dispoziţiile art. 74 alin. (6) raportat la art. 74 alin. (1) din C. proc. pen., cu privire la care legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi de atac.

Pentru aceste considerente, constatând că a fost învestită cu soluţionarea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege şi, în consecinţă, nu este admisibilă potrivit dreptului comun, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 74 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva Sentinţei penale nr. 160/PI din data de 28 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva Sentinţei penale nr. 160/PI din data de 28 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2021.

GGC - MM