Decizia nr. 22/RC/2021 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 72 din 04 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2005, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., în infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 52 alin. (3) C. pen. şi art. 5 C. pen., formulată de inculpatul A., prin apărător.

A fost condamnat inculpatul A.:

- la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

- la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.;

- la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru instigare la influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 272 C. pen.;

- la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru instigare la sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 275 alin. (1) C. pen.;

- la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţare a declaraţiilor, prevăzută de art. 272 C. pen.;

- la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 5 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare la care a fost adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 2 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 5 ani şi 2 luni închisoare.

Conform art. 45 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., alături de pedeapsa principală de 5 ani şi 2 luni închisoare, s-a aplicat inculpatului A. şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.

Totodată, a fost condamnată inculpata B.:

- la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

- la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 C. pen.;

- la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 275 alin. (1) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 5 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei B., urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care a fost adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 6 luni închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Conform art. 45 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., alături de pedeapsa principală de 2 ani şi 6 luni închisoare, s-a aplicat inculpatei B. şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.

De asemenea, a fost condamnat inculpatul C. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 C. pen. şi art. 132 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) raportat la art. 92 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei de 2 ani şi 8 luni închisoare sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 92 alin. (3) raportat la art. 93 alin. (1) lit. a) - e) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoare măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Suceava.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Suceava.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 zile, în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Suceava sau Primăriei Municipiului Suceava.

Conform art. 94 alin. (2) C. pen., s-a menţionat că supravegherea executării obligaţiei prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. c) C. pen. se face de organele abilitate care vor sesiza Serviciul de Probaţiune Suceava cu privire la orice încălcare a acesteia.

În temeiul art. 407 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 96 alin. (1), (4) şi (6) C. pen., art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului C. asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere sau neexecutării obligaţiei impuse prin sentinţă sau săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, constând în sancţiunea revocării suspendării sub supraveghere urmată de executarea pedepsei.

S-a precizat că, pe durata termenului de supraveghere, pedepsele accesorii aplicate acestui inculpatul nu se execută, acestea devenind executabile doar în caz de revocare a suspendării sub supraveghere urmată de executarea pedepsei.

S-a menţionat că, potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., executarea pedepselor complementare aplicate inculpatului în cauză începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

De asemenea, s-a dispus anularea următoarelor acte falsificate: declaraţia de eligibilitate - anexa nr. 1 la cerere, semnată de inculpatul A.; procesul-verbal de constatare nr. x/11.07.2010, semnat de inculpatul A.; proces-verbal de constatare nr. x/12.07.2010 semnat de inculpatul A.; procesul-verbal nr. x/02.07.2010, semnat de inculpatul A.; proces-verbal de constatare nr. x/20.07.2010, semnat de inculpatul A.; proces-verbal de constatare nr. x/21.07.2010, semnat de inculpatul A.; procesul-verbal nr. x/14.06.2010, semnat de inculpatul A. (la rubrica "Beneficiar lucrări") privind recepţionarea finală a lucrărilor de igienizare a suprafeţei de 840 hectare păşune; proces-verbal nr. x/26.07.2010, falsificat prin contrafacerea semnăturii la rubrica titularului D.; proces-verbal nr. x/26.07.2010, falsificat prin contrafacerea semnăturii la rubrica titularului E.; proces-verbal nr. x/26.07.2010, falsificat prin contrafacerea semnăturii la rubrica titularului; proces-verbal nr. x/26.07.2010, nesemnat, în care martorul F. figurează la rubrica "executant" proces-verbal nr. x/26.08.2010, nesemnat, în care martorul G. figurează la rubrica "executant" procesul-verbal nr. x/26.07.2010 de negociere a preţului; convenţia de prestări servicii nr. x/27.07.2010; statul de plată - pentru prestări servicii, executat lucrări de igienizare pe păşunea comunală - aprobat, prin semnătură, de inculpatul A.

înregistrat la Primăria x, cu nr. x/31.01.2011; procesul-verbal nr. x/19.08.2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie semnat de martora H.; procesul-verbal nr. x/20.08.2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, nesemnat, în care martorul I. figurează la rubrica "Beneficiar lucrări" procesul-verbal nr. x/20.08.2010 de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, semnat de inculpata B. la rubrica "Beneficiar lucrări" procesul-verbal nr. x/23.08.2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, nesemnat, în care martorul J. figurează la rubrica "Beneficiar lucrări" procesul-verbal nr. x/23.08.2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, semnat, în care martorul K. figurează la rubrica "Beneficiar lucrări" procesul-verbal nr. x/24.08.2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, semnat de martorul L. la rubrica "Beneficiar lucrări" procesul-verbal nr. x/27.08.2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, nesemnat, în care martorul M. figurează la rubrica "Beneficiarul lucrării" proces-verbal nr. x/30.08.2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, cu conţinut nereal, nesemnat, în care martorul N. figurează la rubrica "Beneficiar lucrări" proces-verbal nr. x/31.08.2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, nesemnat, în care martorul O. figurează la rubrica "Beneficiar lucrări" procesul-verbal nr. x/31.08.2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, nesemnat, în care martorul P. figurează la rubrica "Beneficiar lucrări" procesul-verbal nr. x/02.09.2010, de recepţie privind lucrări de igienizare, tăieri spini, împrăştiere muşuroaie, nesemnat, în care numitul Q. figurează la rubrica "Beneficiar lucrări" procesul-verbal nr. x/19.08.2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare încheiat cu H.; procesul-verbal nr. x/20.08.2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare încheiat cu I.; procesul-verbal nr. x/20.08.2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare încheiat cu B.; procesul-verbal nr. x/23.08.2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare, încheiat cu J.; procesul-verbal nr. x/23.08.2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare încheiat cu K.; procesul-verbal nr. x/24.08.2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare încheiat cu L.; procesul-verbal nr. x/30.08.2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare încheiat cu N.; procesul-verbal nr. x/31.08.2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare încheiat cu O.; procesul-verbal nr. x/31.08.2010 de negociere a preţului pentru lucrările de igienizare încheiat cu P.; convenţia de prestări servicii nr. x/19.08.2010 încheiată de Primăria x, reprezentată de inculpatul A. care semnează la rubrica "primar" cu martora H., pentru suma de 600 RON; convenţia de prestări servicii nr. x/20.08.2010 încheiată între Primăria x, reprezentată de inculpatul A. care semnează la rubrica "primar" şi prestatorul I., pentru suma de 600 RON; convenţia de prestări servicii nr. x/20.08.2010 încheiată între Primăria x, reprezentată de inculpatul A. care semnează la rubrica "primar" şi prestatorul B., pentru suma de 600 RON; convenţia de prestări servicii nr. x/24.08.2010 încheiată între Primăria x, reprezentată de inculpatul A. care semnează la rubrica "primar" şi prestatorul J., pentru suma de 600 RON; convenţia de prestări servicii nr. x/23.08.2010 încheiată între Primăria x, reprezentată de inculpatul A. care semnează la rubrica "primar" şi prestatorul K.; convenţia de prestări servicii nr. x/25.08.2010 încheiată între Primăria x, reprezentată de inculpatul A. care semnează la rubrica "primar" şi prestatorul L.; convenţia de prestări servicii nr. x/30.08.2010 încheiată între Primăria x, reprezentată de inculpatul A. care semnează la rubrica "primar" şi prestatorul N.; convenţia de prestări servicii nr. x/01.09.2010 încheiată între Primăria x, reprezentată de inculpatul A. care semnează la rubrica "primar" şi prestatorul O.; convenţia de prestări servicii nr. x/31.08.2010 încheiată între Primăria x, reprezentată de inculpatul A. care semnează la rubrica "primar" şi prestatorul P.; statul de plată - pentru prestări servicii, executat lucrări de igienizare pe păşunea comunală - aprobat prin semnătură de A.

în calitate de primar şi ordonator de credite, înregistrat la Primăria x, cu nr. x/31.01.2011; Declaraţia de eligibilitate - anexa nr. 1 la cererea de subvenţie, semnată de R.; procesul-verbal de recepţie nr. x/08.07.2011 semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării" procesul-verbal de recepţie nr. x/22.06.2011, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării" procesul-verbal de recepţie nr. x/30.08.2011, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării" procesul-verbal de recepţie nr. x/29.07.2011, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării" procesul-verbal de recepţie nr. x/18.07.2011, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării" procesul-verbal de recepţie nr. x/16.08.2011, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării" declaraţia de eligibilitate - anexa nr. 1 la cerere, semnată de martora R.; procesul-verbal de recepţie nr. x/14.08.2012, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării" procesul-verbal de recepţie nr. x/19.06.2012, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării" procesul-verbal de recepţie nr. x/09.08.2012, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării" procesul-verbal de recepţie nr. x/21.08.2012, semnat de inculpatul A. la rubrica "Beneficiarul lucrării" declaraţia de eligibilitate din 14.05.2013 - anexa nr. 2 la cererea de subvenţii semnată de inculpata B.; declaraţia - Anexa nr. 13, în care se atestă împrejurarea necorespunzătoare adevărului, potrivit căreia cei 18 fermieri sunt de acord ca B. să depună la A.P.I.A.

CJ Suceava, cererea unică de plată pe suprafaţă în numele membrilor asociaţiei A.C.A.U.P. S.; declaraţia de eligibilitate - Anexa nr. 2 pentru suprafeţele de pajişti permanente solicitate în care se consemnează un efectiv de animale de 105 bovine adulte, 10 bovine între 6 luni şi 2 ani, o bovină sub 6 luni, 2182 ovine şi 361 caprine, rezultând 492,85 UVM şi o încărcătură de 0,62 UVM/ha; declaraţia - Anexa nr. 4 prin care cei 17 fermieri declară că sunt de acord ca B. să depună la A.P.I.A. cererea unică de plată pe suprafaţă în numele membrilor asociaţiei;

A fost menţinută măsura sechestrului asigurător dispus prin Ordonanţa nr. x/P/2014 din 23 decembrie 2014, asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor, după cum urmează:

- A.: 1 casă de locuit de 85 mp, situată în loc. x, jud. Suceava; anexă bucătărie şi anexe gospodăreşti (grajd, şură anexă), toate situate în loc. x, jud. Suceava; suprafaţa de teren intravilan de 800 mp curţi-construcţii, suprafaţa de teren intravilan de 200 mp teren arabil; suprafaţa de teren extravilan de 46.900 mp arabil; suprafaţa de teren extravilan de 5.200 mp fâneaţă; suprafaţa de teren extravilan de 21.200 mp teren forestier, toate situate în loc. x, jud. Suceava; casă de locuit P+E, în suprafaţă de 220 mp, suprafaţă de 395 mp curţi-construcţii şi suprafaţă de 304 mp teren arabil, toate situate în loc. Ipoteşti, jud. Suceava.

- B.: 1 casă de locuit de 80 mp situată în loc. x, jud. Suceava; 1 bucătărie şi anexe gospodăreşti (magazie şi şură), toate situate în loc. x, jud. Suceava; suprafaţa de teren intravilan de 300 mp curţi-construcţii, suprafaţa de teren intravilan de 1.400 mp livadă; suprafaţa de teren intravilan de 900 mp teren arabil; suprafaţa de teren extravilan de 7.800 mp teren arabil; suprafaţa de teren extravilan de 2.500 mp teren forestier, toate situate în loc. x, jud. Suceava; 1 autoturism marca, cu nr. de identificare; 1 autoturism marca cu nr. de identificare seria x x.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi a fost obligat inculpatul A. să plătească acesteia suma de 292.092,57 RON cu titlu de despăgubiri civile reprezentând plata aferentă campaniei 2011, la care se adaugă accesoriile fiscale de la data efectuării plăţii şi până la data achitării debitului şi suma de 12.003,53 RON accesorii fiscale aferente creanţei principale de 315.314,37 RON, cu referire la campania 2012, achitată la data de 11 aprilie 2017.

A fost obligat inculpatul A. să plătească în solidar cu inculpata B. către partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură suma de 418.782,62 RON cu titlu de despăgubiri civile reprezentând plata aferentă campaniei 2013 la care se adaugă accesoriile fiscale de la data efectuării plăţii şi până la data achitării debitului.

A fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de Comuna x şi a fost obligat inculpatul A. să plătească acesteia suma de 8.500 RON cu titlu de despăgubiri civile.

A fost obligat inculpatul A. să plătească, în solidar cu inculpatul C., către partea civilă Comuna x suma de 23.940 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. durata reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu de la 04 decembrie 2014 la 15 mai 2015, iar din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei B. durata reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu de la 04 decembrie 2014 la 13 martie 2015.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum urmează: inculpatul A. - suma de 9200 RON, din care suma de 6200 RON de la urmărirea penală; inculpata B. - suma de 5000 RON, din care suma de 3000 RON de la urmărirea penală; inculpatul C. - suma de 3000 RON, din care suma de 1500 RON de la urmărirea penală.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus ca, onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii C. şi A. în sumă de câte 217 RON, să rămână în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, analizând probatoriul administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, inclusiv prin raportare la apărările formulate, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că faptele inculpatului A.:

- de a folosi şi prezenta, cu rea-credinţă, la A.P.I.A. C.J. Suceava în anul 2010, în numele Consiliului Local x, judeţul Suceava, în calitate de reprezentant al acestuia în relaţia cu A.P.I.A. (împuternicit conform H.C.L. nr. 47/13.05.2010), documente false prin contrafacerea subscrierii şi documente, respectiv declaraţii falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, conţinând date inexacte şi menţiuni nereale (declaraţia de eligibilitate, anexa nr. 1, semnată de inculpat, procese-verbale de constatare, de recepţie lucrări, de negociere preţ, convenţii prestări servicii, state de plată) sau înscrisuri care nu au legătură cu activitatea agricolă (facturi fiscale, ordine de plată), în baza cărora inculpatul a încercat să obţină ilegal fonduri din bugetele administrate de Uniunea Europeană - FEGA, în cuantum de 235.726,56 RON reprezentând fonduri nerambursabile în cadrul schemelor unice de plată pe suprafaţă, pentru 845,74 ha păşune comunală;

- de a folosi şi prezenta, cu rea-credinţă, la A.P.I.A. C.J. Suceava în campania 2011, în numele Consiliului Local x, judeţul Suceava, în calitate de reprezentant al acestuia în relaţia cu A.P.I.A. (împuternicit de C.L. x să se ocupe de solicitarea şi obţinerea subvenţiei, conform H.C.L. x nr. 21/29.04.2011) documente falsificate prin contrafacerea subscrierii, precum şi documente (procese-verbale de recepţie lucrări), respectiv declaraţii (declaraţia de eligibilitate anexa nr. x) falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, conţinând date inexacte şi menţiuni nereale, în baza cărora inculpatul a obţinut ilegal, în numele C.L. x, subvenţii din bugetul administrat de Uniunea Europeană - FEGA, fără a îndeplini condiţiile de eligibilitate, în cuantum de 292.092,59 RON reprezentând fonduri nerambursabile în cadrul schemelor unice de plată pe suprafaţă, pentru 751,09 ha păşune comunală;

- de a folosi şi prezenta, cu rea-credinţă, la A.P.I.A. C.J. Suceava în campania 2012, în calitate de reprezentant al C.L. x în relaţia cu A.P.I.A. (împuternicit de C.L. x să se ocupe de solicitarea şi obţinerea subvenţiei, conform H.C.L. x nr. 32/24.04.2012), documente (procese-verbale de recepţie lucrări), respectiv declaraţii (declaraţia de eligibilitate anexa nr. x) falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, conţinând date inexacte şi menţiuni nereale, în baza cărora inculpatul a obţinut ilegal, în numele C.L. x, subvenţii din bugetul administrat de Uniunea Europeană - FEGA, fără a îndeplini condiţiile de eligibilitate, în cuantum de 315.314,37 RON pentru suprafaţa de 710,20 ha păşune comunală reprezentând fonduri nerambursabile în cadrul schemelor unice de plată pe suprafaţă, constituie infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen.

S-a mai reţinut că faptele aceluiaşi inculpat care:

- a participat la falsificarea unor documente oficiale emise de Primăria x cu prilejul întocmirii lor, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, prin aceea că le-a semnat, în calitate de primar al comunei x, cunoscând şi confirmând caracterul nereal al menţiunilor, ori a instigat sau a sprijinit în vederea falsificării lor de către funcţionari ai Primăriei x care au acţionat fără vinovăţie, fiind constrânşi moral de inculpat, rezultând un număr de 39 înscrisuri oficiale emise de Primăria x, astfel falsificate (declaraţia de eligibilitate - anexa nr. 1 la cererea de acordare a subvenţiei SV nr. x/17.05.2010, 17 procese-verbale de recepţie lucrări igienizare păşune comunală, 5 procese-verbale de constatare, 10 procese-verbale de negociere preţ, 2 state de plată, 10 convenţii prestări servicii) - campania 2010;

- a participat la falsificarea unor documente oficiale emise de Primăria x cu prilejul întocmirii lor, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, prin aceea că le-a semnat, în calitate de primar al comunei x, cunoscând şi confirmând caracterul nereal al menţiunilor, ori a instigat sau a sprijinit în vederea falsificării lor de către funcţionari ai Primăriei x care au acţionat fără vinovăţie, fiind constrânşi moral de inculpat, rezultând un număr de 6 înscrisuri oficiale emise de Primăria x, astfel falsificate - campania 2011;

- a participat la falsificarea unor documente oficiale emise de Primăria x cu prilejul întocmirii lor, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, prin aceea că le-a semnat, în calitate de primar al comunei x, cunoscând şi confirmând caracterul nereal al menţiunilor, ori a instigat sau a sprijinit în vederea falsificării lor de către funcţionari ai Primăriei x care au acţionat fără vinovăţie, fiind constrânşi moral de inculpat, rezultând un număr de 4 procese-verbale de constatare şi recepţie lucrări de igienizare imaş comunal, falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, depuse la dosarul de subvenţie pentru anul agricol 2012, emise de Primăria x, constituie infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., actele de instigare şi complicitate fiind absorbite în cele de autorat.

În ceea ce priveşte cererea apărătorului inculpatului A., de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., instanţa a reţinut că, potrivit art. 52 alin. (3) C. pen., determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune.

S-a reţinut că, deşi înscrisurile falsificate au fost întocmite de funcţionari din cadrul Primăriei x, inculpatul le-a semnat, având obligaţia de a verifica conţinutul lor. Mai mult, probele administrate în cauză au făcut dovada faptului că inculpatul a solicitat funcţionarilor respectivi să întocmească actele false, fiind astfel autorul infracţiunii de fals, cererea de schimbare a încadrării juridice fiind considerată neîntemeiată.

S-a mai arătat că fapta inculpatului A. care, în campania agricolă din anul 2013, a instigat-o pe inculpata B. să obţină necuvenit subvenţii în sumă de 418.782,62 RON, în numele T. şi Utilizatorilor de Pajişti A.C.A.U.P. S., prin folosirea de documente falsificate prin contrafacerea semnăturii fermierilor (anexa 13) şi a declaraţiei de eligibilitate - anexa nr. 2 conţinând aspecte nereale (asociaţia a fost înfiinţată la data de 18 aprilie 2013, la cererea inculpatului, de către 4 membri fondatori - salariaţi ai Primăriei x, cooptaţi de acesta, membri care nu deţineau animale pentru păşunat), constituie instigare la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 47 raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

De asemenea, s-a apreciat că fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada 05 noiembrie - 10 noiembrie 2014, a instigat-o pe inculpata B. să obţină schimbarea declaraţiilor fermierilor, inclusiv declaraţia numitei U., fermieri care au fost interogaţi de inspectorii A.P.I.A. Bucureşti, la solicitarea procurorilor D.N.A. - S.T. Suceava, în sensul recunoaşterii mincinoase că ar fi semnat Anexa 13 la cererea de subvenţie în cadrul campaniei 2013 şi că ar fi aderat la asociaţia reprezentată de inculpată, cunoscând metodele adoptate de aceasta, constituie instigarea la infracţiunea de influenţare a declaraţiilor, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 272 C. pen.

Deopotrivă, s-a reţinut că fapta inculpatului A. care, în aceeaşi perioadă (05 noiembrie - 10 noiembrie 2014), a instigat-o pe inculpata B. să înlocuiască, în cadrul dosarului fermierului A.C.A.U.P. S., Anexa nr. 4 din 03.04.2014 la cererea de subvenţii depusă la A.P.I.A. Suceava (care conţinea semnături falsificate şi în care lipseau semnăturile unor fermieri) cu o altă Anexa nr. 4 din 11 noiembrie 2014 cu semnături complete, sens în care a trimis-o pe inculpată pe teren, la domiciliile fermierilor pentru a obţine semnăturile acestora pe noul formular în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară, constituie instigare la infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 275 alin. (1) C. pen.

S-a mai arătat că fapta inculpatului A., care a reuşit să o determine pe inculpata B. să nu spună adevărul în faţa organelor de urmărire penală, după ridicarea de documente de la sediul Primăriei x, în luna iunie 2014, iar, dacă va fi interogată de inspectorii A.P.I.A. Bucureşti trimişi de procurorii D.N.A. - S.T. Suceava în perioada octombrie- noiembrie 2014 să efectueze verificări pe linie de subvenţii solicitate de A.C.A.U.P. S. în campania 2013, de a nu declara că asociaţia a fost constituită la iniţiativa inculpatului şi de a susţine că acesta nu are niciun amestec în asociaţia agricolă şi în obţinerea de subvenţii, folosind ameninţarea că dacă va spune adevărul, el nu va mai putea să o apere de răspundere penală, în scopul de a se pune la adăpost el însuşi de o eventuală tragere la răspundere penală, constituie infracţiunea de influenţare a declaraţiilor, prevăzută de art. 272 C. pen.

De asemenea, instanţa de fond a menţionat că fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada iulie 2011 - aprilie 2014, în calitate de primar al comunei x şi ordonator de credite, a încheiat 10 contracte de asistenţă juridică în valoare totală de 32.440 RON cu Cabinetul de Avocatură C., reprezentat de inculpatul C., fără a respecta prevederile O.U.G. nr. 34/2006 - principiile obligatorii pentru orice procedură de achiziţie servicii: nediscriminarea, tratamentul egal, recunoaşterea reciprocă, transparenţa şi eficienţa folosirii fondurilor publice (pentru un număr de 4 contracte) şi, în plus, prevederile O.U.G. nr. 26/2012 - obligativitatea aprobării încheierii contractelor de către consiliul local (pentru celelalte 6 contracte), contracte în baza cărora a avizat la plată facturi fiscale emise de Cabinetul de Avocatură C. şi a aprobat şi semnat dispoziţii şi ordine de plată, potrivit unor referate de necesitate întocmite formal şi aprobate tot de inculpat, cu consecinţa obţinerii unui folos necuvenit pentru inculpatul C., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Totodată, s-a arătat că faptele inculpatei B.:

- de a folosi şi prezenta, cu rea-credinţă, la A.P.I.A. C.J. Suceava în campania 2013, în calitate de reprezentant legal al asociaţiei A.C.A.U.P. S., judeţul Suceava, la instigarea inculpatului A. din iniţiativa căruia s-a înfiinţat asociaţia şi cu sprijinul căruia s-a concesionat în mod direct suprafaţa totală de 757 ha imaş comunal, documente falsificate prin contrafacerea subscrierii (Anexa 13 prin care inculpata atestă în fals că este împuternicită să depună cererea de subvenţie în numele fermierilor, documentul conţinând semnăturile falsificate ale unui număr de 12 fermieri), precum şi documente incomplete, inexacte (lipsa listei cu suprafeţe ce revin fiecărui membru pentru utilizare), respectiv declaraţii falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului (declaraţia de eligibilitate - Anexa 2), documente în baza cărora inculpaţii au obţinut ilegal, în numele A.C.A.U.P. S., subvenţii din bugetul administrat de Uniunea Europeană - FEGA, fără a îndeplini condiţiile de eligibilitate în campania 2013, în sumă de 418.782,62 RON reprezentând fonduri nerambursabile în cadrul schemelor unice de plată pe suprafaţă (subvenţii de la bugetul administrat de U.E. FEGA);

- de a folosi şi prezenta, cu rea-credinţă, la A.P.I.A. C.J. Suceava în campania 2014, în calitate de reprezentant legal al A.C.A.U.P. S., documente fictive constând în Anexa nr. 2 şi Anexa nr. 4, în baza cărora a încercat să obţină ilegal, în numele asociaţiei, subvenţii de la bugetul administrat de U.E. - FEGA în suma de 495.112,31 RON, fără să fie îndeplinite condiţiile de eligibilitate, constituie infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen.

În ceea ce priveşte fapta aceleiaşi inculpate care, în calitate de preşedinte al A.C.A.U.P. S., a întocmit şi semnat declaraţia de eligibilitate din 14 mai 2013 - Anexa nr. 2 la cererea de subvenţii, în care sunt trecute împrejurări necorespunzătoare adevărului constând în efectivele de animale, suprafeţele de teren şi procentul de încărcătură de păşunat UVM/ha, aparţinând unui număr de 18 fermieri care ar fi aderat la A.C.A.U.P. S. şi şi-ar fi păşunat animalele pe imaşul comunal, fiind incluşi în fals atât fermierul V. (10 capete animale), care nu a semnat adeziunea la asociaţie (semnătura lui fiind falsificată, conform Raportului de constatare grafică de la fila x ds.), cât şi fermieri care, deşi semnaseră adeziunea la asociaţia A.C.A.U.P. S., nu au păşunat, în fapt, animalele pe imaşul comunal, ci pe terenul proprietate privată, respectiv W. (80 capete animale) şi X. (cu 75 de bovine), rezultând astfel un număr total de 165 capete animale declarate în plus de inculpată, în fals, precum şi declaraţia - Anexa nr. 13 din data de 14 mai 2013, în care se atestă împrejurarea necorespunzătoare adevărului, potrivit căreia cei 18 fermieri sunt de acord ca inculpata să depună la A.P.I.A. C.J. Suceava cererea unică de plată pe suprafaţă în numele membrilor asociaţiei A.C.A.U.P. S., documente oficiale tip care au fost depuse de inculpată la A.P.I.A. C.J. Suceava, în numele A.C.A.U.P. S., în vederea obţinerii de subvenţii pentru suprafaţa de 757 ha imaş comunal în Campania agricolă 2013, s-a apreciat că aceasta se absoarbe în conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., întrucât inculpata B., la momentul falsificării documentelor nu avea calitatea de funcţionar public, cerută pentru a fi întrunite condiţiile infracţiunii prevăzută de art. 321 C. pen., acţionând în calitate de reprezentant al unei asociaţii de animale A.C.A.U.P. S..

În schimb, s-a menţionat că modul de săvârşire a faptei demonstrează reaua - credinţă a inculpatei în privinţa prezentării şi folosirii acestor înscrisuri la A.P.I.A. C.J. Suceava.

S-a mai arătat că fapta inculpatei B. care, în perioada 05 noiembrie 2014 - 10 noiembrie 2014, a încercat, prin ameninţări de genul că nu va mai fi lăsată să păşuneze animalele pe imaşul comunal, să influenţeze declaraţia martorei U. din com. x, dată în cadrul unei anchete penale, cu prilejul interogării de către inspectorii A.P.I.A. Y., referitor la semnarea unor documente depuse la A.P.I.A. Suceava, în vederea obţinerii de subvenţii (declaraţie fermier din data 05 noiembrie 2014), cu scopul de a o determina pe martoră să revină asupra celor declarate inspectorilor, în sensul recunoaşterii mincinoase că ar fi semnat Anexa 13, în cadrul campaniei 2013, şi că ar fi aderat la asociaţia reprezentată de inculpată, întruneşte elementele de conţinut ale infracţiunii de influenţare a declaraţiilor, prevăzută de art. 272 C. pen.

Fapta aceleiaşi inculpate care, în perioada 05 noiembrie 2014 - 10 noiembrie 2014, cunoscând că D.N.A. - S.T. Suceava efectuează verificări cu privire la modul de obţinere a subvenţiei pentru anul 2013 în numele A.C.A.U.P. S., a alterat înscrisuri ce puteau constitui mijloace de probă în dosarul penal, dar şi dovezi în dosarul de subvenţie, constând în Anexa nr. 4/03.04.2014, depusă în dosarul de subvenţii al A.C.A.U.P. S. pentru anul agricol 2014 (care conţinea semnături falsificate şi în care lipseau semnăturile unor fermieri), prin depunerea la data de 11 noiembrie 2014 a unei alte declaraţii - Anexa nr. 4 (cu 3 semnături falsificate), în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară, a fost încadrată în drept în dispoziţiile art. 275 alin. (1) C. pen., privind infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri.

S-a mai reţinut că fapta inculpatului C. care, în calitate de avocat, reprezentant al Cabinetului de Avocatură C., l-a sprijinit pe inculpatul A., primar al comunei x, să încheie cu propriul cabinet de avocatură, 4 contracte de asistenţă juridică în valoare totală de 23.940 RON fără a respecta prevederile O.U.G. nr. 34/2006 - privind principiile obligatorii pentru orice procedură de achiziţie servicii: nediscriminarea, tratamentul egal, recunoaşterea reciprocă, transparenţa şi eficienţa folosirii fondurilor publice (pentru un număr de 4 contracte), contracte în baza cărora A. a avizat la plată facturi fiscale emise de inculpatul C., în numele cabinetului de avocatură, sprijinul constând în faptul că i-a pus la dispoziţie inculpatului A. mai multe oferte trucate din partea unor avocaţi cu scopul de a da aparenţă de legalitate procedurii de achiziţie servicii şi selecţie oferte, cu consecinţa obţinerii unui folos necuvenit pentru inculpat, contribuind la cauzarea unui prejudiciu bugetului local al comunei x, în valoare de 23.940 RON, constituie complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Instanţa de fond a făcut aplicarea art. 5 C. pen., apreciind că legea penală mai favorabilă incidentă în cauză pentru inculpaţi este cea în vigoare la data pronunţării sentinţei, care prevede limite de pedeapsă mai reduse decât cele din vechea reglementare.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Suceava, şi inculpaţii A., B. şi C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Astfel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Suceava, a criticat omisiunea primei instanţe de a aplica inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., obligatorie potrivit legii, precum şi pedeapsa accesorie având acelaşi conţinut.

Totodată, inculpatul A. a formulat critici cu privire la:

- nulitatea absolută a sentinţei, întemeiată pe cazul prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., compunerea completului de judecată fiind stabilită cu încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012, art. 10 alin. (1) lit. c1) şi art. 95 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 387/2005, şi a art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, referitoare la înfiinţarea de complete specializate în această materie;

- greşita condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., în condiţiile în care fapta nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni (atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv), sumele plătite de A.P.I.A. reprezentând plăţi directe acordate agricultorilor. În acest sens, invocând prevederile Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003, inculpatul a susţinut că scopul pentru care se acordă ajutoarele directe - conservarea păşunilor - a fost îndeplinit, lucrările de întreţinere şi igienizare a acestora fiind realizate atât în anul 2010, cât şi în perioada 2011-2012. De asemenea, a învederat că fapta pentru care a fost condamnat nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, lipsind reaua-credinţă în folosirea/prezentarea de documente false ce ar fi avut ca rezultat obţinerea pe nedrept de plăţi directe din bugetul administrat de Uniunea Europeană, precum şi că nu a exercitat vreun act de constrângere morală asupra funcţionarilor din cadrul primăriei care aveau atribuţii de serviciu cu privire la întocmirea documentaţiei depuse în vederea obţinerii ajutoarelor directe;

- greşita condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., în condiţiile în care înfiinţarea A.C.A.U.P. S. a avut loc în mod legal, nu a existat nicio activitate de instigare, iar cerinţele prevăzute de lege cu privire la încărcătura de păşunat au fost îndeplinite;

- greşita condamnare pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., înscrisurile întocmite de funcţionarii Primăriei x neproducând consecinţe juridice, în condiţiile în care scopul depunerii la A.P.I.A. a fost unul licit - obţinerea de plăţi directe pentru întreţinerea păşunii comunale, iar contribuţia sa nu a fost una specifică autorului infracţiunii (respectiv nu a întocmit documentele în discuţie, ci doar le-a semnat);

- greşita condamnare pentru infracţiunea de instigare la influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 272 C. pen., arătându-se că nu a existat vreo acţiune de determinare a inculpatei B. la influenţarea declaraţiilor fermierilor, iar fapta imputată inculpatului A. nu este prevăzută de legea penală de vreme ce respectivele declaraţii au fost date într-o procedură administrativă şi nu în una judiciară, aşa cum cere norma de incriminare;

- greşita condamnare pentru infracţiunea de instigare la sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 275 alin. (1) C. pen., întrucât nu a efectuat vreun act de determinare a inculpatei B. la sustragerea sau distrugerea Anexei nr. 4/03.04.2014 la cererea de acordare de plăţi directe depuse la A.P.I.A.;

- greşita condamnare pentru infracţiunea de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 C. pen., respectivele depoziţii nefiind date într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară, întrucât urmărirea penală a început abia la 24 noiembrie 2014;

- greşita condamnare pentru infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen., întrucât, în cauză, nu a existat nicio încălcare a atribuţiilor de serviciu reglementate de legislaţia primară, iar serviciile juridice de consultanţă, de asistenţă şi de reprezentare au fost achiziţionate cu respectarea condiţiilor legale şi cu aprobarea Consiliului Local x;

- nulitatea absolută prevăzută de art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., din perspectiva lipsei de imparţialitate a judecătorului instanţei de fond, acesta exprimându-şi părerea asupra fondului cauzei cu prilejul schimbării încadrării juridice prin încheierea din data de 13 iunie 2019;

- încălcarea dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., ca efect al luării în considerare a procesului-verbal din data de 12 iunie 2019 întocmit de D.N.A. - S.T. Suceava, care a avut ca urmare completarea dispozitivului rechizitoriului cu prevederile art. 35 C. pen., iar nu o simplă îndreptare a unei erori materiale;

- încălcarea dispoziţiilor art. 386 alin. (1) C. proc. pen. ca efect al respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice odată cu fondul cauzei, cu nesocotirea considerentelor şi dispozitivului Deciziei nr. 250 din 16 aprilie 2019 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 500 din 20 iunie 2019.

Inculpata B. a criticat hotărârea atacată sub aspectul aplicării unui tratament juridic diferit în raport cu martora R. care, deşi a avut o participaţie asemănătoare la fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina apelantei, nu a fost cercetată în cauză; greşitei condamnări pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, întrucât lipseşte intenţia ca formă de vinovăţie cerută de lege, şi, în subsidiar, al greşitei individualizări a pedepsei aplicate pentru această infracţiune, solicitându-se reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi suspendarea sub supraveghere a executării, conform art. 91 C. pen.; greşitei condamnări pentru infracţiunea prevăzută de art. 275 alin. (1) C. pen., întrucât lipseşte intenţia ca formă de vinovăţie cerută de lege; greşitei condamnări pentru infracţiunea prevăzută de art. 272 C. pen., ca urmare a interpretării eronate a probatoriului.

De asemenea, inculpatul C. a criticat hotărârea atacată sub aspectul nelegalităţii, ca fiind pronunţată de un complet nelegal constituit (respectiv cu nesocotirea dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000) şi care nu respectă cerinţa de imparţialitate; al nemotivării soluţiilor de respingere a excepţiilor privind nelegala participare a procurorului D.N.A. - S.T. Suceava la judecarea cauzei; al greşitei sale condamnări pe baza unei probe lovită de nulitate absolută (raportul de constatare din 14 aprilie 2015, întocmit de specialistul Z. şi specialistul antifraudă AA., în faza de urmărire penală, cu nesocotirea normei imperative prevăzute de art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002); al nesocotirii condiţiilor de formă cerute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute (datele privind identitatea părţilor fiind inexacte, iar fapta de complicitate la abuz în serviciu nefiind descrisă în concret); al greşitei condamnări pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu, ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat în cauză.

Prin Decizia penală nr. 90/A din 23 martie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Suceava, şi de inculpaţii A., B. şi C. împotriva Sentinţei penale nr. 72 din 04 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, care a fost desfiinţată în parte şi, în rejudecare, în fond:

I. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., aplicată inculpatului A., în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor şi sporul de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de: instigare la influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 272 C. pen., instigare la sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 275 alin. (1) C. pen., influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 C. pen., şi abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.

A fost înlăturată aplicarea art. 5 C. pen. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, pe lângă pedeapsa principală de 2 ani închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni.

S-a înlăturat din conţinutul pedepsei complementare şi al pedepsei accesorii aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita funcţia de primar).

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., coroborat cu art. 10 din Legea nr. 187/2012, au fost contopite pedepsele de: 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, şi 1 an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., şi s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu o treime din celelalte pedepse, respectiv 1 an închisoare, în final acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

II. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., aplicată inculpatei B., în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitată inculpata B. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 C. pen., şi sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art. 275 alin. (1) C. pen.

A fost înlăturat sporul de 6 luni închisoare.

A fost înlăturată aplicarea art. 5 C. pen. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită pentru săvârşirea acestei infracţiuni.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatei B., pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile, în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Suceava - Complexul de recuperare neuro-psiho-motorie "O nouă viaţă" Suceava sau al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Suceava - Centrul de Plasament "Speranţa" Suceava.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse prin hotărâre sau al săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

S-a precizat că, în baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, începe de la data rămânerii definitive a hotărârii.

S-a menţionat că pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. se va executa numai în caz de executare a pedepsei rezultante principale, pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

III. În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.

IV. În baza art. 397 raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă exercitată în cauză de către partea civilă Comuna x faţă de inculpaţii A. şi C., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

A fost menţinută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa nr. x/P/2014 din 23 decembrie 2014 asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor A. şi B. până la concurenţa sumelor la plata cărora inculpaţii au fost obligaţi cu titlu de despăgubiri civile prin hotărâre.

V. A fost înlăturată dispoziţia de obligare a inculpatului C. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în primă instanţă.

A fost redus cuantumul sumelor reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în primă instanţă, la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., după cum urmează: de la 9200 RON la 8000 RON pentru inculpatul A. şi de la 5000 RON la 4000 RON pentru inculpata B., restul cheltuielilor judiciare avansate în primă instanţă rămânând în sarcina statului.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Pentru a pronunţa această decizie, examinând, cu prioritate, aspectele de ordin procedural criticate în apelurile inculpaţilor A. şi C., Curtea a apreciat ca fiind nefondată critica referitoare la nulitatea absolută a hotărârii apelate ca efect al încălcării dispoziţiilor referitoare la caracterul specializat al completului de judecată, context în care a reţinut că înscrisurile administrate atât în primul grad de jurisdicţie, cât şi în apel, au demonstrat că, la nivelul Curţii de Apel Suceava, toate completurile de cameră preliminară şi de judecată înfiinţate în cadrul secţiei penale a instanţei, încă din anul 2014, au fost specializate în judecarea cauzelor de corupţie, astfel cum rezultă din adresa înaintată Colegiului de conducere, la data de 11 decembrie 2014, de preşedintele acestei secţii şi din Procesul-verbal nr. x/2014 al colegiului.

Totodată, raportându-se la aspectele reţinute în considerentele Deciziei nr. 685/2018 a Curţii Constituţionale (paragraful 139), Curtea a considerat că, din dispoziţiile art. 280 alin. (1) şi art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., rezultă că sancţiunea nulităţii absolute ar putea interveni numai în ipoteza compunerii unui complet de judecată cu încălcarea dispoziţiilor cuprinse în legi, ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă relevante în acest domeniu, nicidecum a normelor regulamentare adoptate în organizarea aplicării legii.

Deopotrivă, s-a arătat că, în materia infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000, dispoziţiile art. 29 din această lege consacră obligativitatea caracterului specializat al completurilor care judecă în primă instanţă infracţiuni de corupţie sau asimilate şi ele se completează, din punct de vedere al modalităţii legale de înfiinţare a completurilor, cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 care, în forma în vigoare la data sesizării în speţă a Curţii de Apel Suceava, statuau în sensul înfiinţării completurilor specializate ale secţiilor curţilor de apel de către preşedintele instanţei, la propunerea colegiului de conducere. S-a subliniat, însă, că înfiinţarea completurilor de judecată - act iniţial, care stă la originea organizării completurilor specializate şi are, în principiu, caracter singular, nu trebuie confundată cu stabilirea compunerii acestor completuri - act subsecvent, prin care sunt desemnaţi judecătorii care compun aceste formaţiuni şi care se adoptă în mod repetat, anual.

S-a apreciat, în acest context, că susţinerea apelanţilor inculpaţi, referitoare la absenţa unei dovezi a înfiinţării, în anul 2015, a unor completuri specializate la nivelul Curţii de Apel Suceava, se grefează determinant pe confuzia între sensul noţiunilor de "înfiinţare", respectiv, "stabilirea compunerii" completurilor; or, numai cea din urmă operaţiune are, potrivit art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, caracter anual şi efecte limitate temporal, înfiinţarea completurilor producându-şi, în schimb, consecinţele legale nelimitat în timp, până la adoptarea unei hotărâri contrare a preşedintelui instanţei ori, după caz, a unei modificări legislative relevante în domeniu.

Înalta Curte a conchis că legea nu prevede adoptarea anuală a unui act de "înfiinţare" a completurilor specializate, ci doar de stabilire a compunerii lor - act adoptat la nivelul Curţii de Apel Suceava şi depus la dosar, iar eventualele neregularităţi documentare ivite în activitatea preşedintelui instanţei, detaliate de apelanţi în motivele de apel, antamează exclusiv chestiuni care ţin de activitatea managerială sau administrativă a acestuia care excedează limitelor de analiză a nulităţii absolute în procesul penal.

Instanţa de control judiciar a reţinut, de asemenea, că susţinerile inculpaţilor A. şi C. privind pretinsa incompatibilitate a judecătorului care a soluţionat cauza în primă instanţă ar fi trebuit, respectiv, au fost cenzurate în cadrul prevăzut de art. 68 C. proc. pen. şi nu pot fi reevaluate în apel.

În acest sens, s-a arătat că, în principiu, problematica incompatibilităţii unui judecător ridică o chestiune distinctă de cea a compunerii completului de judecată, în sensul art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. Suspiciunile de lipsă de imparţialitate exprimate la adresa unui magistrat impun evaluarea lor de către un alt judecător din cadrul aceleiaşi instanţe, în procedura expres prevăzută de art. 68 C. proc. pen., dar nu afectează, prin ele însele, legalitatea compunerii completului de judecată, o atare consecinţă putând interveni numai subsecvent eventualei constatări a incompatibilităţii, în condiţiile legii.

Deşi, în cauză, inculpatul A. a fost prezent personal şi asistat de apărător ales la termenul din data de 13 iunie 2019, când judecătorul primei instanţe a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei aferente campaniei agricole 2013, prilej cu care a luat cunoştinţă, în mod nemijlocit, de motivarea soluţiei dispuse - care ar antrena, în opinia sa, incidenţa cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 64 lit. f) C. proc. pen., acesta nu a înţeles să formuleze cerere de recuzare de îndată ce a luat cunoştinţă de pretinsa stare de incompatibilitate a judecătorului sau, eventual, în motivarea iniţială a cererii de apel, devoalând-o Înaltei Curţi abia în cuprinsul completării motivelor de apel depuse la data de 30 ianuarie 2020.

Or, potrivit art. 67 alin. (1) C. proc. pen., cererea de recuzare a unui judecător se formulează de îndată ce partea a luat cunoştinţă despre existenţa cazului de incompatibilitate, numai astfel fiind obiectiv posibilă şi respectarea exigenţelor art. 68 alin. (1) C. proc. pen., care atribuie competenţa de soluţionare a unei cereri de recuzare exclusiv unui judecător din cadrul aceleiaşi instanţe. Cerinţa legală a formulării de îndată a cererii de recuzare pune în lumină, în mod implicit, şi caracterul relativ al nulităţii incidente în materia incompatibilităţilor, de vreme ce ea implică, în mod necesar, şi posibilitatea contrară a neinvocării imediate a cazului de incompatibilitate sau a renunţării la invocarea sa, cu consecinţa acoperirii eventualei nulităţi, potrivit art. 282 alin. (5) C. proc. pen.. Aceasta înseamnă că, atunci când au cunoştinţă de existenţa unui caz de incompatibilitate, părţile au obligaţia, iar nu facultatea, de a-l supune de îndată cenzurii unui judecător de la instanţa respectivă, în caz contrar ele neputându-se prevala, ulterior, de propria pasivitate pentru a invoca, abia în următorul grad de jurisdicţie, incompatibilitatea judecătorului care a pronunţat hotărârea atacată.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul C., s-a constatat că acesta a formulat cerere de recuzare a judecătorului învestit cu judecarea cauzei în fond, invocând suspiciunile de parţialitate ce ar plana asupra celui din urmă ca efect al situaţiei litigioase în care ar fi implicat în contradictoriu cu inculpatul, cerere de recuzare respinsă prin încheierea din data de 28 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Suceava, care a fost pronunţată de un alt complet de judecată, în procedura prevăzută de art. 68 C. proc. pen., astfel că, în conformitate cu alin. (7) al acestui ultim text de lege, nu este supusă niciunei căi de atac.

Instanţa de control judiciar a mai reţinut că ambele critici ale inculpatului C. referitoare la nelegala participare a procurorului D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava la judecarea cauzei se grefează pe o confuzie asupra sensului şi limitelor de aplicare a cazului de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., excluzând o eventuală cenzurare a fondului susţinerilor apelantului. Astfel, s-a arătat că, în speţă, participarea activă a unui procuror din cadrul D.N.A. la judecarea în fond a cauzei este suficientă eo ipso pentru a se reţine respectarea exigenţelor art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 şi art. 363 alin. (1) - (3) C. proc. pen., neexistând vreo dispoziţie legală incidentă în desfăşurarea procesului penal care să îndreptăţească instanţa de apel să verifice "dovada desemnării" procurorului de şedinţă ori legalitatea rămânerii acestuia în funcţie şi implicit, să cenzureze hotărârea instanţei penale inferioare din această perspectivă.

Cu referire la critica inculpatului C. privind nulitatea absolută a raportului de constatare întocmit în faza de urmărire penală de specialiştii Z. şi AA., cu încălcarea art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, s-a subliniat că aceasta antamează aspecte de legalitate a probatoriului, a căror cenzurare constituie atribuţia exclusivă a judecătorului de cameră preliminară, conform art. 54 lit. b) C. proc. pen. şi asupra cărora acesta a statuat, de altfel, în mod expres, prin încheierea nr. 79 din data de 09 decembrie 2015, definitivă prin încheierea nr. 200 din data de 16 februarie 2016 a instanţei supreme. În aceste condiţii, invocându-se principiul separării funcţiilor judiciare consacrat de art. 3 C. proc. pen. şi caracterul definitiv al încheierii judecătorului de cameră preliminară, s-a apreciat că aspectele de legalitate a probatoriului, tranşate explicit în această fază, nu mai pot fi cenzurate retroactiv de către instanţa de apel.

S-a apreciat, de asemenea, ca fiind nefondată susţinerea inculpatului A. referitoare la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., prin luarea în considerare a procesului-verbal din data de 12 iunie 2019 întocmit de D.N.A. - S.T. Suceava, arătându-se că neindicarea, în dispozitivul rechizitoriului, a dispoziţiilor art. 35 C. pen. în corelaţie cu infracţiunea de abuz în serviciu imputată acestui inculpat, este expresia unei erori materiale, atâta timp cât punerea în mişcare a acţiunii penale a vizat forma continuată a infracţiunii, astfel cum rezultă în mod neechivoc din ordonanţa nr. x/P/2014 din data de 14 aprilie 2015.

Contrar susţinerilor inculpatului A., instanţa de control judiciar a considerat că respingerea prin sentinţă a cererii sale de schimbare a încadrării juridice sub aspectul formei de participaţie la infracţiunea prevăzută de art. 321 C. pen. nu contravine dispoziţiilor art. 386 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum au fost reconfigurate ca efect al Deciziei nr. 250 din 16 aprilie 2019 a Curţii Constituţionale, de vreme ce raţiunea sancţionării pentru neconstituţionalitate a textului - şi anume imperativul asigurării caracterului echitabil al procesului şi a exercitării unei apărări efective în raport de încadrarea juridică definitiv stabilită - presupune ca numai ipoteza admiterii cererii, prin chiar hotărârea care soluţionează fondul cauzei, să ridice problema unei eventuale încălcări a dreptului la apărare al inculpatului (paragraful 42 al deciziei). Or, atâta timp cât cererea formulată de inculpat - imediat premergător începerii dezbaterilor - a fost respinsă de către instanţa de fond, nu s-a decelat o atingere adusă drepturilor sale procesuale, întrucât acuzatul a avut posibilitatea reală de a formula apărări efective pe tot parcursul procesului, în raport de o încadrare juridică cunoscută şi rămasă nemodificată.

În plus, s-a arătat că, în condiţiile în care presupusa nouă încadrare vizează exclusiv forma de participaţie la comiterea aceleiaşi infracţiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respingerea acestei cereri prin sentinţă antamează un aspect pur formal, care nu impune desfiinţarea hotărârii potrivit art. 282 alin. (1) C. proc. pen., de vreme ce constatând, la rândul său, temeinicia soluţiei de respingere a cererii, instanţa de apel nu ar modifica situaţia juridică a apelantului sub acest aspect.

Totodată, au fost apreciate neîntemeiate şi criticile aduse modalităţii de redactare a hotărârii apelate de către inculpatul C., instanţa de control judiciar reţinând că aceasta cuprinde o expunere suficient de detaliată a motivelor care au stat la baza soluţiei pronunţate, precum şi o analiză coroborată a tuturor probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale ori a celor care au fost înlăturate, conform dispoziţiilor art. 403 alin. (1) C. proc. pen.. S-a arătat că erorile punctuale strecurate în considerente cu privire la vârsta inculpatului, opţiunea instanţei de a valorifica anumite mijloace de probă în detrimentul altora şi, în general, de a nu da eficienţă apărărilor inculpaţilor, nu determină, în mod automat, nelegalitatea hotărârii, ci implică reevaluarea măsurii în care instanţa a analizat, în mod efectiv, toate chestiunile esenţiale circumscrise obiectului judecăţii, pronunţând o soluţie temeinică şi legală.

Cu privire la acuzaţiile de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false la A.P.I.A. şi fals intelectual aduse inculpaţilor A. şi B., Înalta Curte a considerat că ansamblul circumstanţelor faptice în care au fost comise aceste infracţiuni a fost corect reţinut de către instanţa de fond, în urma unei analize judicioase şi exhaustive a probatoriului administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti. Susţinerile părţilor şi apărările punctuale ale inculpaţilor A. şi B. au fost cenzurate de către Curtea de Apel în mod detaliat, pe baze probatorii, prin evaluarea tuturor mijloacelor de probă pertinente şi prin valorificarea elementelor factuale a căror existenţă şi configuraţie au fost neechivoc dovedite.

Efectuând propria analiză a particularităţilor cauzei, Înalta Curte a constatat temeinice statuările primei instanţe, referitoare la circumstanţele în care inculpatul A. s-a implicat în mod repetat - fie direct, fie mediat - în activitatea de folosire sau prezentare la A.P.I.A. Suceava a unor documente sau declaraţii falsificate ori inexacte, aferente cererilor de acordare a subvenţiilor pentru campaniile agricole din anii 2010, 2011, 2012, 2013 şi a contribuit la falsificarea înscrisurilor prezentate agenţiei, iar inculpata B. a folosit sau prezentat, la rândul său, astfel de documente falsificate sau inexacte la aceeaşi agenţie, în vederea obţinerii de subvenţii pentru campaniile agricole 2013 şi 2014.

Astfel, s-a apreciat că ansamblul înscrisurilor administrate în cauză, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică efectuate în faza de urmărire penală, probatoriul testimonial şi declaraţiile inculpaţilor demonstrează, cu certitudinea impusă de art. 103 alin. (2) teza finală C. proc. pen., activitatea infracţională a inculpatului A., concretizată, sub un prim aspect, în folosirea şi prezentarea repetată la A.P.I.A. Suceava, în perioada 2010 - 2012, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a unor declaraţii de eligibilitate şi înscrisuri falsificate, în vederea obţinerii pe nedrept de subvenţii în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă, după cum urmează:

- în campania agricolă 2010, cererea de acordare a subvenţiei SV nr. x/17.05.2010 formulată de Consiliul Local x a fost urmată de depunerea a 39 de documente falsificate, respectiv, declaraţia de eligibilitate - anexa 1, procese-verbale de constatare, procese-verbale de recepţie lucrări de igienizare, procese-verbale de negociere preţ, convenţii de prestări servicii, state de plată, semnate de inculpat sau întocmite la cererea acestuia, precum şi de documente care conţineau date inexacte, menite a demonstra îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate de către autorul cererii de subvenţie. În realitate, suprafaţa de 845,74 ha păşune pentru care se solicitau subvenţii nu era utilizată de Consiliul Local x în scopuri agricole - păşunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului, ci exclusiv de către locuitorii comunei, proprietari de animale, care asigurau şi igienizarea unei părţi a suprafeţelor păşunate. Fapta nu a produs rezultatul urmărit, întrucât cererea de plată a subvenţiei în sumă de 235.726,56 RON a fost respinsă prin Decizia nr. x/31.05.2011 a directorului executiv al A.P.I.A. Suceava;

- în campania agricolă 2011, cererea de acordare a subvenţiei nr. x/13.05.2011 formulată de Consiliul Local x a fost urmată de depunerea unei declaraţii de eligibilitate în care s-a menţionat în mod nereal că suprafaţa de 751,29 ha imaş comunal va fi utilizată de Consiliul Local x în scopuri agricole - păşunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului şi nu este utilizată de alţi fermieri, precum şi a 6 documente falsificate - procese-verbale de recepţie lucrări - toate semnate de inculpatul A., menite a demonstra îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate de către autorul cererii de subvenţie. În realitate, suprafaţa de păşune pentru care s-au solicitat subvenţii nu era utilizată de Consiliul Local x în scopuri agricole - păşunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului, ci exclusiv de către locuitorii comunei, proprietari de animale, care asigurau şi igienizarea unei părţi a suprafeţelor păşunate. Subvenţia pentru campania agricolă 2011, în valoare de 292.092,59 RON, a fost virată în contul Primăriei x şi utilizată pentru achiziţia de servicii şi produse (remorcă tractor, întocmire documentaţie tehnico-economică pentru construire pod peste BB., combustibil auto), nefiind recuperată;

- în campania agricolă 2012, cererea de acordare a subvenţiei nr. x/07.05.2012 formulată de Consiliul Local x a fost urmată de depunerea unei declaraţii de eligibilitate în care s-a menţionat nereal că suprafaţa de 743,12 ha imaş comunal va fi utilizată de Consiliul Local x în scopuri agricole - păşunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului şi nu este utilizată de alţi fermieri, precum şi a 4 documente falsificate - procese-verbale de recepţie lucrări - toate semnate de inculpatul A., menite a demonstra îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate de către autorul cererii de subvenţie. În realitate, suprafaţa de păşune pentru care s-au solicitat subvenţii nu era utilizată de Consiliul Local x în scopuri agricole - păşunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului, ci exclusiv de către locuitorii comunei, proprietari de animale, care asigurau şi igienizarea unei părţi a suprafeţelor păşunate. Subvenţia pentru campania 2012, în valoare de 315.314,37 RON, a fost virată în contul Primăriei x şi utilizată pentru achiziţia de active corporale (miniexcavator, încărcător frontal, cositoare, motocositoare), fiind, însă, recuperată cu ocazia soluţionării cauzei în fond.

S-a reţinut că inculpatul A. şi-a adus contribuţia la falsificarea, cu prilejul întocmirii lor, a înscrisurilor oficiale anterior menţionate, prezentate A.P.I.A. Suceava în vederea obţinerii de subvenţii în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă în campaniile 2010, 2011 şi 2012, atestând, prin propria semnătură, împrejurările necorespunzătoare adevărului inserate în cuprinsul acestor înscrisuri întocmite prin acte repetate, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 14 mai 2010 - 21 august 2012.

Totodată, s-a subliniat că probatoriul administrat confirmă că în campania agricolă din anul 2013, la instigarea inculpatului A., coinculpata B. a depus la A.P.I.A. Suceava cererea de acordare a subvenţiei nr. x/14.05.2013 în numele T. şi Utilizatorilor de Pajişti (A.C.A.U.P.) S., însoţită de declaraţia de eligibilitate - anexa 2 (falsificată parţial prin contrafacerea semnăturii unui fermier şi conţinând aspecte nereale referitoare la calitatea de deţinători de animale a celor 4 membri fondatori), declaraţia anexă 13 (falsificată prin contrafacerea semnăturilor a 11 fermieri şi prin care inculpata atesta în fals că este împuternicită să depună cererea de subvenţie în numele acestora), precum şi de documente inexacte sau incomplete, menite a demonstra îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate de către asociaţia - titular al cererii de subvenţie. Subvenţia pentru campania 2013, în sumă de 418.782,62 RON, a fost virată în contul A.C.A.U.P. S. la datele de 29 octombrie 2013 (ordin de plată nr. x) şi 05 februarie 2014 (ordin de plată nr. x), un procent de 98 % din această sumă fiind virată în contul primăriei cu titlu de redevenţă şi taxă pe suprafaţă şi folosită, ulterior, pentru secţiunea de funcţionare şi dezvoltare a primăriei.

În fine, în campania agricolă din anul 2014, inculpata B. a depus la A.P.I.A. Suceava cererea de acordare a subvenţiei nr. x/03.04.2014 în numele A.C.A.U.P. S., însoţită de declaraţia de eligibilitate - anexa 2 (conţinând date nereale privind fermierii înscrişi în asociaţie şi efectivul de animale), declaraţia Anexa 4 (falsificată prin contrafacerea semnăturilor a 3 fermieri şi fără a fi semnată de alţi 6 fermieri), menite a demonstra îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate de către asociaţia - titular al cererii de subvenţie. Fapta nu a produs rezultatul urmărit, întrucât cererea de plată a subvenţiei în sumă de 495.112,31 RON a fost respinsă prin Decizia nr. x/17.07.2015 a A.P.I.A. Suceava.

Însuşindu-şi considerentele sentinţei penale care, în privinţa infracţiunilor supuse analizei, reflectă o interpretare corectă a probatoriului, instanţa de control judiciar a apreciat superfluă o reiterare detaliată a tuturor împrejurărilor factuale în care s-au derulat activităţile ilicite deduse judecăţii. Prin urmare, a expus propria sa analiză numai prin raportare la acele chestiuni de fapt sau de drept care interesează din perspectiva cenzurării explicite a apărărilor formulate în apel.

Astfel, contrar susţinerilor apelantului inculpat A., instanţa de control judiciar a reţinut că, în procedurile de accesare a schemei de plată unică pe suprafaţă, Consiliul Local x nu a avut, în mod real, calitatea de agricultor, în înţelesul atribuit acestei noţiuni prin Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, astfel că sumele solicitate A.P.I.A. în campania agricolă 2010 - ca de altfel, şi în campaniile agricole ulterioare, din anii 2011, 2012 - nu reprezentau plăţi directe destinate agricultorilor.

În acest sens, a făcut trimitere la dispoziţiile art. 2 lit. a) din Regulament care definesc noţiunea de "agricultor" şi la cele ale art. 2 lit. b) şi c) din acelaşi Regulament, referitoare la termenii de "exploataţie" şi "activitate agricolă", precum şi la prevederile din legislaţia internă pertinentă, respectiv O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 (în forma în vigoare începând cu data de 03 septembrie 2009), care, în art. 6 alin. (1), stabileşte categoriile de persoane ce pot fi beneficiarii plăţilor directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă (respectiv persoanele fizice şi/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari sau altele asemenea), iar, în art. 7 alin. (1) lit. a), f), menţionează condiţiile ce trebuie îndeplinite de către solicitanţi pentru a beneficia de respectivele plăţi.

Totodată, făcând trimitere la dispoziţiile art. 5 alin. (7) din Ordinul nr. 246/2008 al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale (în forma în vigoare începând cu data de 06.03.2009), care reglementează posibilitatea consiliilor locale de a depune cereri de plată pentru păşunile permanente comunale pe care le administrează şi pentru care nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere sau pentru care nu se încasează taxe de păşunat, instanţa de control judiciar a reţinut că deţinerea calităţii de agricultor de către Consiliul Local x implica, printre altele, exploatarea efectivă, de către însuşi titularul cererii, a suprafeţei de imaş comunal menţionată în cererea de subvenţii aferentă campaniei agricole 2010 şi, totodată, desfăşurarea unei activităţi agricole proprii pe acea suprafaţă, respectiv producţia, creşterea sau cultivarea de plante furajere ori, după caz, păşunatul animalelor proprii, condiţii care nu au fost îndeplinite în speţă.

Astfel, s-a arătat că probatoriul administrat în speţă, analizat detaliat în considerentele sentinţei, a demonstrat cu certitudine că, în campania agricolă 2010, Consiliul Local x nu a exploatat şi nu a desfăşurat activitate agricolă proprie pe suprafaţa de păşune menţionată în cererea de subvenţie din data de 17 mai 2010, arogându-şi în mod nereal calitatea de agricultor îndreptăţit să acceseze mecanismul de susţinere al schemei de plată unică pe suprafaţă. Consiliul Local x nu a utilizat păşunea comunală pentru producerea de furaje, înscrisurile care atestau, contrar adevărului, fie că suprafaţa respectivă ar fi fost afectată de fenomene meteorologice, fie că ar fi fost supusă unor operaţiuni de cosire (cum este cazul procesului-verbal nr. x/02.07.2010) fiind falsificate prin atestarea unor împrejurări contrare realităţii.

În realitate, exploatarea suprafeţei de păşune pentru care s-a solicitat plata subvenţiei s-a realizat prin utilizarea sa neorganizată de către fermierii din comuna x, care au păşunat pe imaşul comunal animalele proprii. O atare realitate obiectivă, necontestată, de altfel, de către apelantul inculpat, demonstrează eo ipso că titularul cererii de subvenţie nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate asumate prin declaraţiile depuse la A.P.I.A., referitoare la efectuarea activităţilor agricole pentru care solicitase subvenţia, de vreme ce fermierii - persoane fizice, iar nu Consiliul Local x, exploatau prin păşunare suprafaţa menţionată în cererea de subvenţie.

S-a mai reţinut că aceiaşi fermieri persoane fizice au efectuat şi o parte a activităţilor de igienizare a suprafeţelor de imaş astfel păşunate, împrejurare susţinută probator de declaraţiile coroborate ale martorilor CC., P., DD., EE., FF., GG., HH., II., U., înscrisurile existente la dosar şi rapoartele de constatare criminalistică ce atestă falsificarea, prin contrafacerea semnăturii, a unora dintre procesele-verbale de recepţie privind lucrări de igienizare şi a patru convenţii de prestări servicii având ca obiect lucrări de igienizare, tăiere spini şi mărăciniş, împrăştiere muşuroaie pe păşunea comunală, toate depuse la A.P.I.A. în susţinerea cererii de subvenţie.

În mod asemănător, probatoriul administrat a infirmat şi susţinerea apelantului inculpat referitoare la pretinsa efectuare a lucrărilor de igienizare a păşunii de către angajaţii Primăriei x, de vreme ce cele două state de plată care atestau pretinsa remitere a unor sume de bani cu acest titlu numiţilor CC., E., D., F., H., I., O. ş.a. au fost falsificate prin contrafacerea semnăturilor unora dintre pretinşii beneficiari ai plăţilor. Persoanele care şi-au recunoscut semnăturile executate pe aceste state de plată - cum este cazul, exemplificativ, al numitelor H. şi L. - au negat explicit, însă, în faza de urmărire penală, că ar fi primit sumele de bani înscrise în statul de plată, arătând că au semnat înscrisurile la cererea expresă a inculpatului A. şi în considerarea relaţiei de subordonare existente faţă de acesta, declaraţiile inadvertente date în cursul judecăţii sub acest aspect fiind subiective, influenţate de discuţiile ulterioare purtate cu alte persoane subsecvent începerii cercetărilor.

S-a apreciat că probele testimoniale readministrate în primă instanţă - cum este cazul declaraţiilor martorilor CC., P., V., EE., FF., HH., U., DD., JJ., GG., care au confirmat efectuarea de către asistaţii sociali a unor lucrări de igienizare pe anumite porţiuni ale imaşului comunal (prin tăierea spinilor sau împrăştierea muşuroaielor) - nu au semnificaţie probatorie sub aspectul infracţiunii analizate, astfel cum neîntemeiat a susţinut inculpatul A..

S-a subliniat că, pentru reţinerea infracţiunii de folosire/prezentare la A.P.I.A. a unor documente sau declaraţii falsificate, nu este esenţială desfăşurarea sporadică, de către asistaţii social, a unor lucrări de igienizare, ci modalitatea în care aceste activităţi s-au reflectat ulterior în scriptele folosite pentru obţinerea de subvenţii. Or, probatoriul testimonial a demonstrat cu certitudine că lucrările efectuate de persoanele asistate social nu au avut durata sau amploarea menţionate în cuprinsul proceselor-verbale, fiind efectuate sporadic şi pe porţiuni reduse de păşune, înscrisurile oficiale prezentate A.P.I.A. fiind falsificate sub aspectul analizat.

Prin urmare, s-a apreciat că implicarea asistaţilor social în anumite lucrări de igienizare nu înlătură realitatea obiectivă, confirmată probator, a folosirii la A.P.I.A., în susţinerea cererii de subvenţie din 17 mai 2010, a unor înscrisuri falsificate, referitoare la exploatarea păşunii de către însuşi Consiliul Local x prin cosirea fânului sau efectuarea unor lucrări de igienizare de angajaţii primăriei, în temeiul unor aşa-zise convenţii de prestări servicii ori procese-verbale de recepţie contrafăcute. Elocvente în acest ultim sens au fost apreciate, printre altele, probele din care rezultă, pe de o parte, că păşunatul suprafeţei pentru care s-a solicitat subvenţia se realiza de către fermieri, iar, pe de altă parte, că suprafaţa respectivă nu a fost cosită sau întreţinută de consiliul local în condiţiile menţionate în documentele ataşate cererii de subvenţie, inclusiv martorii membri ai comisiei de recepţie - R., I., KK., LL. - confirmând cu ocazia judecăţii în fond caracterul nereal al menţiunilor inserate în cuprinsul proceselor-verbale.

În acest context probator, instanţa de apel a constatat că simpla depunere a unor înscrisuri falsificate în susţinerea cererii de subvenţie, pentru crearea falsei aparenţe a îndeplinirii, de către Consiliul Local x, a tuturor cerinţelor legale de eligibilitate şi în vederea obţinerii necuvenite de fonduri comunitare, este suficientă în sine pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii analizate.

Din această perspectivă, a fost considerată nepertinentă şi susţinerea apelantului inculpat referitoare la pretinsa respectare a scopului principal pentru care au fost acordate ajutoarele directe, respectiv acela de păstrare şi conservare a terenurilor cu destinaţia de păşune.

Sub acest aspect, s-a subliniat că accesarea măsurilor de sprijin pentru agricultori, instituite prin Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului, menite să încurajeze menţinerea păşunilor permanente existente, concordă cu cerinţele instituite prin regulament numai atunci când sunt respectate toate condiţiile normative pertinente aplicabile mecanismului de accesare a schemelor de sprijin, nicidecum în situaţia în care, aşa cum s-a constatat în speţă, conservarea păşunii comunale din comuna x s-a realizat exclusiv prin efortul individual - uman şi material - al locuitorilor comunei, proprietari de animale, fără vreo contribuţie semnificativă a Consiliului Local x - titular al cererii de subvenţie.

S-a apreciat că lipsa calităţii de agricultor a Consiliului Local x şi neîndeplinirea condiţiilor de eligibilitate prevăzute de art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006 imprimă actelor de solicitare şi, după caz, de obţinere de către consiliu a plăţilor directe aferente campaniilor analizate în speţă, un caracter necuvenit, fiind îndeplinită cerinţa de tipicitate obiectivă a obţinerii pe nedrept a fondurilor europene, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Această concluzie a fost reţinută ca fiind valabilă şi în ceea ce priveşte criticile referitoare la cererile de subvenţie formulate cu ocazia campaniilor agricole din anii 2011 şi 2012, interval în care cadrul normativ aplicabil cererilor de plată aferente acestor ultime două campanii nu a suferit modificări semnificative sub aspectul cerinţelor de eligibilitate pentru accesarea schemelor de plăţi directe, excepţie făcând modificările succesive aduse Ordinului nr. 246/2008 al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, prin care s-au extins şi precizat condiţiile în care consiliile locale puteau depune cereri de plată pentru pajiştile permanente aflate în proprietatea sau administrarea unităţilor administrativ-teritoriale.

Astfel, potrivit art. 5 alin. (7) şi (8) din Ordinul nr. 246/2008 (în forma în vigoare începând cu data de 05 aprilie 2011, aplicabilă cererilor de subvenţie din datele de 13 mai 2011 şi 07 mai 2012), "Consiliile locale, prin reprezentantul legal, pot depune cereri de plată pentru pajiştile permanente aflate în proprietatea/administrarea unităţilor administrativ-teritoriale pentru care nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere sau pe care nu păşunează animalele altor fermieri (n.r.), iar pe aceste terenuri trebuie să desfăşoare propria activitate agricolă, cu respectarea condiţiilor de eligibilitate prevăzute la art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006" (alin. (7); "Suprafeţele pentru care consiliile locale depun cerere de plată şi care nu sunt utilizate în scopuri productive trebuie să fie cuprinse într-un plan tehnic de întreţinere şi îmbunătăţire în scopul respectării bunelor condiţii agricole şi de mediu" (alin. (8).

Or, declaraţiile de eligibilitate - anexa 1 la cele două cereri de plată aferente campaniilor 2011 şi 2012 consemnau în mod inexact că pajiştea urma a fi utilizată de Consiliul Local x în scopuri agricole - păşunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului şi că suprafeţele pentru care se solicita plata nu erau utilizate de alţi fermieri. Caracterul nereal al acestor menţiuni a fost confirmat de probatoriul administrat, relevant şi sub aspectul campaniei agricole 2010, care a evidenţiat că în anii subsecvenţi nu au intervenit modificări în modalitatea de exploatare prin păşunat a pajiştii comunale, care a continuat să fie utilizată şi întreţinută, exclusiv sau preponderent, de către locuitorii comunei deţinători de animale.

S-a apreciat, astfel, că elementele factuale care atestă caracterul fals al celor şase procese-verbale depuse la A.P.I.A. în susţinerea cererii din 13 mai 2011, respectiv al celor patru procese-verbale depuse la aceeaşi agenţie în susţinerea cererii din 07 mai 2012, au fost temeinic evaluate de către instanţa de fond şi necontestate, în esenţă, de către apelantul inculpat.

Menţiunile inserate în cuprinsul acestor înscrisuri, referitoare la seceta prelungită ce ar fi afectat păşunile în anii de referinţă şi lucrările de întreţinere sau cosire a acestora, au fost considerate ca fiind necorespunzătoare adevărului, împrejurare confirmată inclusiv de declaraţiile semnatarilor acestor înscrisuri oficiale, funcţionari ai Primăriei x, respectiv martorii KK., I., LL., MM. şi R., care au precizat că au semnat respectivele înscrisuri la solicitarea inculpatului A. şi sub imperiul unei stări de temere cauzate de stilul autoritar de conducere exercitat de către acesta.

S-a mai menţionat că aserţiunile inculpatului A., referitoare la forţa probantă redusă a mărturiilor angajaţilor Primăriei x, care ar fi dat declaraţii defavorabile inculpatului în scopul înlăturării caracterului imputabil al propriilor fapte comise, sunt neîntemeiate. Astfel, raportându-se la dispoziţiile art. 103 alin. (1), (2) C. proc. pen., Înalta Curte a reţinut că, indiferent de faza procesuală în care au fost date, declaraţiile succesive ale martorilor angajaţi ai Primăriei x cuprind relatări consecvente şi substanţial asemănătoare cu privire la circumstanţele în care au fost întocmite şi folosite acte false în susţinerea cererilor de subvenţie, care sunt confirmate şi de alte mijloace de probă (declaraţiile fermierilor din comună sau rapoartele de control întocmite de funcţionarii A.P.I.A.), din care reiese că suprafeţele de teren pentru care Consiliul Local x solicitase subvenţii erau, în realitate, exploatate prin păşunat de către locuitorii comunei proprietari de animale, rezultând, pe cale de consecinţă, veridicitatea probelor testimoniale analizate şi justificându-se valorificarea lor în procesul de stabilire a adevărului.

Sub aspectul susţinerii apelantului inculpat A. referitoare la folosirea pajiştii comunale în scop agricol, pentru păşunatul animalelor locuitorilor comunei, au fost menţinute ca pertinente observaţiile expuse anterior, subliniindu-se că, pentru accesarea legală a schemei de plată unică pe suprafaţă, era necesar ca titularul cererii - Consiliul Local x, iar nu fermierii individuali, să utilizeze pajiştea comunală în scopuri agricole, condiţie a cărei neîndeplinire în speţă este evidentă şi recunoscută explicit, inclusiv de către apelant.

Totodată, s-a arătat că probatoriul administrat în cauză, mai sus menţionat, contrazice apărările inculpatului A. referitoare la necunoaşterea caracterului fals al înscrisurilor folosite la A.P.I.A. în susţinerea cererilor de subvenţie aferente campaniilor agricole 2010 - 2012. Astfel, cunoaşterea exactă de către inculpat a realităţilor din teren - referitoare la păşunarea imaşului de către locuitorii comunei cu animalele proprii, efectuarea majorităţii operaţiunilor de întreţinere de către aceştia din urmă şi doar ocazional de către persoanele beneficiare de ajutor social - şi a fenomenelor meteorologice real intervenite la nivelul comunei ori a consecinţelor acestora asupra păşunii comunale rezultă din faptul obiectiv al deţinerii locuinţei de domiciliu pe raza comunei şi, totodată, al exercitării, pe o perioadă suficient de îndelungată de timp, a funcţiei de primar al localităţii. În considerarea acestor ultime elemente, s-a apreciat ca fiind neîndoielnic că apelantul inculpat cunoştea modul în care era păşunată şi real întreţinută pajiştea comunală, întinderea redusă şi specificul lucrărilor real efectuate de persoanele asistate social, precum şi caracterul mincinos al menţiunilor referitoare la lucrările de igienizare efectuate de angajaţii primăriei, operaţiunile de cosire sau, dimpotrivă, fenomenele meteorologice ce ar fi afectat creşterea fânului pe păşunea comunală.

S-a concluzionat că inculpatul A. a cunoscut caracterul nereal al menţiunilor inserate în declaraţiile de eligibilitate depuse la A.P.I.A. şi în cuprinsul celorlalte înscrisuri oficiale folosite în susţinerea cererilor de subvenţie, astfel că, prin completarea parţială (în cazul declaraţiei de eligibilitate din 13 mai 2011) şi semnarea acestor înscrisuri, a prevăzut starea de pericol creată pentru încrederea publică în veridicitatea înscrisurilor oficiale, consecinţă pe care a urmărit-o.

În mod asemănător, inculpatul a prevăzut rezultatul acţiunilor repetate de folosire la A.P.I.A. a unor înscrisuri falsificate, menite a demonstra aparenta îndeplinire, de către Consiliul Local x, a cerinţelor de eligibilitate, rezultat constând în obţinerea pe nedrept de fonduri comunitare şi a cărui producere a urmărit-o.

S-a subliniat că poziţia subiectivă a inculpatului A. s-a caracterizat prin intenţie directă, atât sub aspectul activităţii de falsificare a înscrisurilor oficiale, cât şi a celei de folosire a acestora la agenţia desemnată să gestioneze fondurile comunitare destinate agriculturii, fiind realizate toate cerinţele laturii subiective proprii infracţiunilor prevăzute de art. 321 C. pen., respectiv art. 181 din Legea nr. 78/2000.

S-a apreciat că invocarea inaptitudinii înscrisurilor oficiale falsificate de a produce consecinţe juridice în condiţiile în care scopul urmărit prin folosirea lor era unul pretins licit este lipsită de orice fundament. Înscrisurile oficiale falsificate cu prilejul întocmirii lor sunt întotdeauna susceptibile să producă consecinţe juridice, întrucât din punct de vedere al formei şi competenţei emitentului - un funcţionar public - ele sunt înscrisuri aparent valabile.

Pentru existenţa falsului intelectual este irelevantă măsura în care s-au şi produs, în concret, consecinţele juridice urmărite de autorul falsului, de vreme ce infracţiunea analizată este una de pericol, a cărei urmare imediată - şi anume atingerea adusă încrederii publice în înscrisurile oficiale - se produce îndată ce înscrisul a fost perfectat. În egală măsură, s-a subliniat că scopul urmărit de autorul infracţiunii (în speţă, de altfel, unul ilicit) nu interesează sub aspectul realizării conţinutului constitutiv al falsului intelectual, de vreme ce legiuitorul a incriminat falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii sale indiferent de finalitatea urmărită de autor.

Măsura în care solicitările adresate de inculpat funcţionarilor din subordine, de a întocmi şi depune la A.P.I.A. Suceava înscrisuri falsificate, se circumscriu sau nu unor acte de constrângere morală a fost apreciată ca fiind irelevantă sub aspectul acuzaţiilor concret aduse inculpatului A. şi al caracterului lor penal. Astfel, semnarea înscrisurilor oficiale în care se atestau fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, de către inculpatul aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu specifice funcţiei de primar şi cunoscând caracterul necorespunzător adevărului al acestor menţiuni, are semnificaţia unui act de coautorat la săvârşirea falsului, suficient în sine pentru realizarea conţinutului legal al infracţiunii de fals intelectual.

În mod asemănător, s-a arătat că solicitarea adresată în mod repetat funcţionarilor din subordine de a prezenta sau depune la A.P.I.A. înscrisuri falsificate sau conţinând informaţii inexacte, cunoscând aceste vicii, urmărindu-se, astfel, obţinerea pe nedrept de fonduri comunitare, reprezintă acte de participaţie la infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Deşi, în speţă, majoritatea acţiunilor desfăşurate de inculpatul A. îmbracă forma unor acte de instigare la această ultimă infracţiune, această formă de participaţie secundară este absorbită de actul de coautorat săvârşit în legătură cu declaraţia de eligibilitate aferentă campaniei din 2011, pe care inculpatul a completat-o prin menţiuni efectuate personal, la sediul A.P.I.A., astfel cum rezultă din declaraţiile martorelor R. şi NN..

În contextul formelor de participaţie reţinute în sarcina apelantului inculpat, a fost apreciată ca fiind irelevantă măsura în care conduita acestuia din urmă, orientată spre determinarea funcţionarilor din subordine să întocmească şi să folosească la A.P.I.A. înscrisuri falsificate, ar putea fi caracterizată ca o constrângere morală, de vreme ce, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (2) C. pen., această cauză de neimputabilitate produce efecte numai asupra persoanelor a căror libertate psihică a fost înlăturată prin supunerea lor la actele de constrângere (fiind, de altfel, valorificată ca atare în speţă, prin dispunerea unei soluţii de clasare), nicidecum în cazul participantului care a acţionat conştient şi benevol.

Contrar susţinerilor apelantului A., s-a apreciat că actul material iniţial, privind subvenţia aferentă campaniei agricole 2010, constituie tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, parte componentă a conţinutului infracţiunii continuate deduse judecăţii, întrucât folosirea şi prezentarea la A.P.I.A. a unor înscrisuri falsificate în susţinerea cererii de subvenţie a marcat executarea în întregime a elementului material al infracţiunii supuse analizei, activitate care nu şi-a produs, însă, rezultatul prejudiciabil urmare a diligenţelor funcţionarilor A.P.I.A. care au respins cererea de subvenţie, constatând că solicitantul nu a desfăşurat activităţile agricole menţionate în declaraţia de eligibilitate - Anexa 1.

În fine, similar instanţei de fond, Înalta Curte a apreciat că hotărârile judecătoreşti prin care, aferent campaniei agricole 2011, A.P.I.A. Suceava a fost obligată să plătească subvenţiile solicitate de Consiliul Local x nu au autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale, în condiţiile art. 52 alin. (3) C. proc. pen., atâta timp cât verificările instanţei de contencios administrativ şi fiscal (realizate prin Sentinţa civilă nr. 1501/21.02.2013 a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 6911/18.09.2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă) au fost limitate doar la aspectele de legalitate ale actului administrativ în raport cu conţinutul prezumat real al proceselor-verbale depuse de Consiliul Local x în susţinerea acţiunii, fără a se antama elemente factuale precum cele referitoare la contrafacerea înscrisurilor folosite la A.P.I.A. în susţinerea cererii de subvenţie.

Or, caracterul falsificat al înscrisurilor oficiale prezentate A.P.I.A. constituie o cerinţă de conţinut tipic obiectiv al infracţiunilor prevăzute de art. 321 C. pen. şi art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi, implicit, o împrejurare care priveşte însăşi existenţa infracţiunilor deduse judecăţii, nefiind nicidecum circumscrisă unei chestiuni prealabile soluţionării cauzei penale.

Prin urmare, s-a apreciat că cercetarea caracterului fals al înscrisurilor folosite de apelantul inculpat se circumscrie obiectului judecăţii şi este de competenţa exclusivă a instanţei penale sesizate în cauză, hotărârile judecătoreşti civile invocate nestatuând asupra acestei chestiuni şi neavând, astfel, forţa juridică la care se referă art. 52 alin. (3) C. proc. pen.

În mod asemănător, s-a arătat că semnificaţia conferită soluţiei dispuse prin hotărârile civile de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Suceava, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, nu se opune cu autoritate de lucru judecat instanţei învestite cu judecarea fondului cauzei, astfel cum neîntemeiat a susţinut apelantul inculpat, de vreme ce evaluarea realizată cu acel prilej este limitată la indicii ori suspiciuni de comitere a unei infracţiuni şi, totodată, are ca finalitate analiza necesităţii de a se dispune măsuri procesuale restrictive de libertate, cu caracter preventiv, respectivul judecător nefiind îndrituit să statueze asupra fondului elementelor ce susţin existenţa faptei şi caracterul său penal ori vinovăţia autorului

Din această perspectivă, s-a apreciat că interpretarea dată de judecătorul de drepturi şi libertăţi unor elemente probatorii sau unor împrejurări cu valoare probatorie nu se opune cu autoritate de lucru judecat instanţei de judecată, caracterul definitiv al încheierii sale fiind limitat la aspectele ce ţin de măsura preventivă în sine.

Şi criticile formulate de apelantul inculpat A. sub aspectul acuzaţiei de instigare la folosirea sau prezentarea de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, au fost considerate ca fiind neîntemeiate.

Astfel, s-a arătat că, în campania agricolă 2013, cererea de sprijin financiar din data de 14.05.2013 a fost formulată de inculpata B. în numele A.C.A.U.P. S., în susţinerea acesteia fiind prezentate şi documente falsificate, respectiv declaraţia de eligibilitate - anexa 2 (falsificată parţial prin contrafacerea semnăturii unui fermier şi conţinând aspecte nereale referitoare la calitatea de deţinători de animale a celor 4 membri fondatori) şi declaraţia anexă 13 (falsificată prin contrafacerea semnăturilor a 11 fermieri şi prin care inculpata atesta în fals că este împuternicită să depună cererea de subvenţie în numele fermierilor), demersurile inculpatei intervenind la iniţiativa şi solicitările exprese ale inculpatului A., aşa cum rezultă atât din declaraţiile acesteia şi ale martorilor I., OO., PP., cât şi din însăşi succesiunea evenimentelor anterioare şi ulterioare înfiinţării asociaţiei.

Inculpatul A. a fost iniţiatorul tuturor proiectelor de hotărâri ale Consiliului Local x prin care, în perioada 27 februarie 2013 - 30 mai 2013, s-a aprobat iniţierea procedurii de concesionare a păşunii comunale de 700 ha, concesionarea prin încredinţare directă a păşunii către asociaţie, modificarea preambulului hotărârii iniţiale de concesionare a imaşului comunal şi, în fine, încheierea unui act adiţional la contractul de concesiune nr. x/26.04.2013, acesta fiind şi cel care a decis înfiinţarea Asociaţiei (în scopul de a securiza obţinerea mai facilă a subvenţiilor), a stabilit identitatea membrilor fondatori (prin alegerea unor persoane angajate în cadrul primăriei, asupra cărora să îşi poată exercita ascendentul inerent relaţiilor de subordonare ierarhică) şi s-a implicat, direct sau prin interpuşi, în procesul de racolare în asociaţie a fermierilor de pe raza comunei x.

În fine, cea mai mare parte a sumei virate, cu titlu de sprijin financiar pe suprafaţă, în contul A.C.A.U.P. S. a fost redirecţionată în contul Primăriei x şi utilizată cu altă destinaţie decât cea a întreţinerii imaşului comunal, împrejurare care demonstrează că beneficiarul real al fondurilor gestionate de A.P.I.A. a fost Primăria x, iar nu asociaţia crescătorilor de animale, inculpatul fiind cel care a avut interesul, cunoştinţele şi forţa de decizie necesare pentru iniţierea şi finalizarea procesului de obţinere a plăţilor directe prin intermediul A.C.A.U.P. x.

Aspectele referitoare la legalitatea înfiinţării T. sau a contractului de concesiune din data de 10.05.2013, invocate în motivele de apel, au fost apreciate ca fiind irelevante sub aspectul acuzaţiilor deduse judecăţii.

Sub acest aspect, s-a arătat că, pentru reţinerea infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000 este suficientă constatarea că A.C.A.U.P. S., chiar legal înfiinţată, a folosit/prezentat la A.P.I.A. Suceava, prin reprezentantul său legal, documente sau declaraţii falsificate, această împrejurare esenţială fiind cert probată în speţă, de vreme ce declaraţia de eligibilitate - anexa 2 şi declaraţia anexă 13 au fost falsificate prin contrafacerea semnăturii unora dintre fermierii indicaţi în cuprinsul înscrisurilor, atestându-se, în fals, că aceştia ar fi aderat la asociaţie, respectiv că ar fi fost de acord ca inculpata B. să depună cererea de subvenţie în numele membrilor asociaţiei, cu atât mai mult cu cât acordul individual al fiecărui membru al asociaţiei pentru solicitarea plăţilor reprezenta, inter alia, o condiţie de eligibilitate expres prevăzută de art. 5 alin. (4) din Ordinul nr. 246/2008 (în forma în vigoare începând cu data de 26 februarie 2013).

Prin urmare, s-a reţinut că falsificarea declaraţiilor prezentate A.P.I.A. sub acest aspect, corelată cu circumstanţele reale ale utilizării păşunii comunale de către locuitorii comunei, astfel cum s-au decelat şi în campaniile precedente, demonstrează că inculpatul A. a cunoscut caracterul formal sau nereal al cooptării în asociaţie a mai multor fermieri menţionaţi în documentele falsificate, context în care solicitările sale adresate inculpatei B., de a reprezenta asociaţia în raporturile cu A.P.I.A. şi a depune cererea de sprijin financiar în condiţiile descrise, realizează condiţiile unei instigări la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Nefondate au fost apreciate şi criticile apelantei inculpate B. referitoare la acuzaţia de folosire sau prezentare fără drept de documente sau declaraţii falsificate la A.P.I.A., reţinându-se că demersul organului de urmărire penală de a limita cadrul procesual prin trimiterea în judecată numai a unora dintre persoanele implicate în demersurile A.C.A.U.P. x, cu excluderea altora (a martorei R.), considerate de inculpată în egală măsură răspunzătoare de rezultatul produs, nu poate fi cenzurat pe cale judiciară în această fază, în care instanţa de judecată este obligată să examineze cauza în limitele obiectului judecăţii, conform art. 371 C. proc. pen., numai cu privire la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare.

Or, factual, apelanta inculpată B. nu a negat temeinicia acuzaţiilor aduse, apărările sale fiind centrate pe ideea lipsei elementului subiectiv al infracţiunii deduse judecăţii. În contextul probării neechivoce a contribuţiei inculpatei la folosirea documentelor sau declaraţiilor falsificate la A.P.I.A. pentru obţinerea necuvenită a plăţilor directe, eventuala implicare şi a altor persoane în aceste demersuri a fost apreciată ca fiind irelevantă în privinţa propriei activităţi desfăşurate de apelanta inculpată şi a caracterului său penal.

De asemenea, s-a reţinut că, sub aspect subiectiv, atitudinea psihică a inculpatei B. s-a caracterizat prin prevederea rezultatului socialmente periculos al folosirii, în susţinerea cererilor de subvenţie aferente campaniilor agricole 2013 şi 2014, a unor înscrisuri falsificate şi în urmărirea producerii acestui rezultat. S-a apreciat că opţiunea inculpatei de a-şi asuma poziţia de reprezentant legal al T. din comuna x, cunoscând rolul pur formal ce urma a fi atribuit acestei structuri în mecanismul de accesare a schemelor de sprijin şi multiplele neregularităţi ce afectau documentaţia aferentă cererilor depuse la A.P.I.A., dar şi implicarea sa activă în actele de racolare a fermierilor de pe raza comunei şi, ulterior, de completare a documentaţiei necesare obţinerii fondurilor comunitare demonstrează că poziţia subiectivă a inculpatei s-a caracterizat prin intenţie directă.

Totodată, instanţa de control judiciar a arătat că, în privinţa inculpatei B., nu este incidentă cauza de neimputabilitate prevăzută de art. 25 C. pen. (constrângerea morală), întrucât, deşi atitudinea autoritară manifestată de inculpatul QQ. în exerciţiul funcţiei publice şi ascendentul evident pe care i-l conferea aceasta în raporturile cu inculpata erau susceptibile a da naştere unei temeri a celei din urmă că, în ipoteza în care nu va da curs solicitărilor de a reprezenta asociaţia la A.P.I.A., şi-ar putea pierde locul de muncă, cu toate consecinţele patrimoniale negative inerente în comunităţi restrânse, în care reorientarea profesională sau reangajarea în muncă sunt extrem de dificile, o atare temere pare a fi fost consecinţa indirectă a atitudinii manifestate în general de fostul primar al comunei x în relaţiile de serviciu, iar nu urmarea unei eventuale ameninţări directe adresate subordonatei sale, de vreme ce relatările acesteia cu privire la presupusele ameninţări (regăsite în declaraţia dată în apel) vizează exclusiv pretinsele încercări ulterioare ale inculpatului de influenţare a declaraţiilor.

În plus, s-a apreciat că este neîndoielnic că folosirea repetată de înscrisuri falsificate la A.P.I.A., în scopul obţinerii pe nedrept de fonduri comunitare, nu constituia unicul mod prin care inculpata B. îşi putea securiza locul de muncă, vârsta, pregătirea profesională şi experienţa sa în activitate făcând obiectiv posibilă recurgerea la alternative licite, precum întocmirea corectă şi completă a declaraţiilor anexă la cererile de subvenţie prezentate A.P.I.A. (cu evitarea contrafacerilor de semnături) ori recurgerea la concursul organelor competente să cerceteze eventualele abuzuri comise de inculpatul A..

Instanţa de control judiciar a constatat, deopotrivă, că încadrarea în drept a infracţiunilor supuse analizei nu a făcut obiect de critică în apel şi că nu se identifică, din oficiu, elemente de nelegalitate sub acest aspect.

Procedând la identificarea datei epuizării faptelor penale deduse judecăţii, instanţa de apel a reţinut că infracţiunea continuată prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., imputată inculpatului A. (care înglobează actele materiale aferente campaniilor 2010 - 2012), s-a epuizat odată cu plata sumelor aferente ultimei campanii menţionate, în vara anului 2013, moment plasat anterior modificărilor aduse Legii nr. 78/2000 începând cu data de 01 februarie 2014 şi în raport de care se impune identificarea legii penale mai favorabile.

Aceeaşi este şi situaţia infracţiunii continuate de fals intelectual prevăzută de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a cărei epuizare a intervenit la 21 august 2012, data la care erau incidente dispoziţiile art. 124 C. pen. (1969) astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 63/2012 (în vigoare din data de 22 aprilie 2012) şi care instituiau un termen de prescripţie specială a răspunderii penale de 10 ani, asemănător celui prevăzut de art. 155 alin. (4) C. pen.

În schimb, Înalta Curte a constatat că atât infracţiunea prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (reţinută în sarcina inculpatului A.), cât şi cea continuată prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (reţinută în sarcina inculpatei B.), s-au epuizat la date ulterioare intrării în vigoare a noului C. pen., respectiv la datele de 05 februarie 2014 (data încasării finale a întregii subvenţii aferente campaniei agricole 2013) şi 11 noiembrie 2014 (data executării integrale a acţiunii de folosire de înscrisuri falsificate aferente campaniei agricole din 2014).

Prin urmare, s-a apreciat că unica lege penală aplicabilă acestor ultime două infracţiuni este legea nouă, în vigoare la data săvârşirii lor, impunându-se înlăturarea incidenţei art. 5 C. pen. sub acest aspect, cu toate consecinţele inerente asupra tratamentului sancţionator.

Cu privire la acuzaţiile de influenţarea declaraţiilor şi sustragere sau distrugere de înscrisuri aduse inculpaţilor A. şi B., în dezacord cu prima instanţă, Înalta Curte a constatat că acţiunile întreprinse de cei doi inculpaţi trimişi în judecată pentru infracţiunile prevăzute de art. 272 şi art. 275 alin. (1) C. pen. nu îndeplinesc toate cerinţele de tipicitate obiectivă proprii infracţiunilor analizate.

Astfel, raportându-se la descrierea acestor fapte în cuprinsul actului de sesizare, instanţa de control judiciar a reţinut că acuzaţia de influenţarea declaraţiilor fermierilor din comuna x este limitată, în realitate, la încercarea de influenţare a declaraţiei unei singure persoane, martora U., de către inculpata B., la cererea coinculpatului A., nominalizarea altor 7 fermieri (W., HH., DD., II., EE., RR., CC.) în partea expozitivă a rechizitoriului şi, ulterior, în considerentele sentinţei penale, intervenind în contextul exclusiv al descrierii acuzaţiei de sustragere sau distrugere de înscrisuri, în legătură cu pretinsa înlocuire a Anexei nr. 4 din 03 aprilie 2014, astfel că s-a apreciat că eventualele discuţii purtate de inculpata B. cu aceste persoane excedează conţinutului faptic al infracţiunii de influenţarea declaraţiilor.

În aceste coordonate factuale, Înalta Curte a constatat că probatoriul testimonial, coroborat cu declaraţiile succesive ale inculpatei B., infirmă concluzia primei instanţe, referitoare la încercarea de determinare a martorei, prin ameninţări, să îşi schimbe declaraţiile. În acest sens, s-a reţinut că, în contextul efectuării cercetărilor penale în cauza nr. x/P/2013 (din care, la data de 04 decembrie 2014, a fost disjunsă cauza nr. x/P/2014) ulterior ascultării mai multor fermieri din comuna x de către inspectorii A.P.I.A. - Direcţia Antifraudă Control Intern şi Supracontrol în legătură cu cererile de subvenţie aferente campaniilor 2010 - 2013, la cererea inculpatului A., apelanta B. s-a deplasat la domiciliul martorei U., a discutat cu aceasta din urmă cu privire la conţinutul declaraţiei date anterior inspectorilor A.P.I.A. şi i-a cerut să semneze Declaraţia - Anexă 4 destinată a o înlocui pe cea asemănătoare din data de 03 aprilie 2014. Martora U. a refuzat să dea curs acestor solicitări, context în care i s-a solicitat să îşi schimbe declaraţia dată inspectorilor A.P.I.A., comunicându-i-se că, în caz contrar, nu va putea să păşuneze oile pe imaşul comunal.

Evaluând declaraţiile martorei U. date în faţa organelor de cercetare penală şi în cursul judecăţii în fond, instanţa de control judiciar a constatat că afirmaţiile incriminate în speţă au aparţinut atât inculpatei, cât şi martorei R. ("cele două doamne" indicate de martoră în declaraţia iniţială) şi s-au concretizat în condiţionarea continuării păşunatului de semnarea Anexei 4 şi, subsidiar, în solicitarea de schimbare a declaraţiei date inspectorilor A.P.I.A., caracterul ameninţător al acestui demers fiind explicit infirmat de martoră, cu ocazia interpelării sale în cursul judecăţii, sub acest aspect.

S-a arătat că declaraţiile martorilor oculari KK. şi R. - ambii prezenţi, alături de B., la domiciliul martorei - nu aduc informaţii suplimentare pertinente în privinţa infracţiunii deduse judecăţii, în faza de urmărire penală cel dintâi martor nefăcând referire la discuţia purtată la data critică cu U., iar R. arătând că inculpata B. ar fi avut o discuţie cu SS., la care nu a asistat.

Acelaşi caracter îl au şi declaraţiile date de cei doi martori în cursul judecăţii, KK. infirmând că i s-ar fi solicitat martorei să îşi schimbe declaraţiile, iar R. negând în mod expres că inculpata B. ar fi ameninţat-o pe U..

Reţinând că declaraţiile acestor ultimi doi martori, ambii funcţionari în cadrul Primăriei x, implicaţi tangenţial în activitatea dedusă judecăţii, pot fi afectate de subiectivism, urmare a tendinţei, chiar involuntare, de minimalizare a ponderii propriei contribuţii în finalizarea demersurilor de interes în speţă, instanţa de control judiciar a constatat că afirmaţiile inconsecvente ale martorei U. referitoare la cuvintele real adresate de inculpata B. nu pot fi clarificate nici printr-o eventuală coroborare cu declaraţiile martorilor SS. şi TT., avute în vedere de prima instanţă.

Astfel, s-a apreciat că declaraţia dată în faza de urmărire penală de martorul SS., menţinută cu ocazia ascultării sale nemijlocite în fond, are o forţă probantă limitată, specifică probelor indirecte, de vreme ce martorul nu a fost prezent personal la discuţiile purtate între soţia sa şi B., derularea obiectivă a evenimentelor fiindu-i cunoscută exclusiv din povestirile partenerei sale de viaţă.

În plus, deşi martorul a calificat ca ameninţări solicitările inculpatei şi martorei R. de semnare a Anexei 4, nu a atribuit, în declaraţiile date în faza de urmărire penală şi menţinute cu ocazia judecăţii în fond, un atare caracter afirmaţiilor făcute de aceleaşi persoane cu privire la schimbarea declaraţiilor, această distincţie fiind sugestivă pentru efectul mai constrângător psihic pe care martorul pare a-l fi atribuit solicitării de semnare a unei declaraţii necesare pentru accesarea viitoare a subvenţiilor, în comparaţie cu cea de modificare a unor declaraţii anterioare. În acest context, s-a apreciat că termenul "ameninţări" regăsit în declaraţia sa nu poate fi valorificat probator în mod obiectiv, de vreme ce utilizarea acestuia este expresia unei opinii pregnant subiective a martorului, formată în legătură cu evenimente a căror derulare nu a perceput-o personal, dar care au fost de natură a-i stârni nemulţumirea.

S-a arătat că aceeaşi valoare limitată o au şi declaraţiile martorului TT., care a aflat aspectele relatate în declaraţiile succesive exclusiv din povestirile cumnatului său SS., preluând şi evidenţiind astfel, în mod inerent, propria interpretare a celui din urmă cu privire la afirmaţiile ori solicitările adresate martorei U. de către B., în circumstanţele anterior descrise.

Având în vedere proba testimonială evocată, instanţa de control judiciar a apreciat că afirmaţiile adresate martorei U. nu se circumscriu unei "ameninţări" proferate pentru a o determina să îşi modifice declaraţiile într-un sens necorespunzător adevărului, nefiind îndeplinită o cerinţă esenţială a laturii obiective a infracţiunii de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen.

În speţă, s-a subliniat că premisa acuzaţiei o constituie încercarea inculpatei B., instigată de A., de a o determina pe martora U., prin ameninţarea că nu îşi va mai păşuna animalele pe imaşul comunal, să revină asupra celor declarate inspectorilor A.P.I.A., în sensul recunoaşterii mincinoase că ar fi semnat Anexa 13 aferentă campaniei agricole 2013 şi că ar fi aderat la asociaţia reprezentată de inculpată. Astfel configurate, afirmaţiile inculpatei nu se circumscriu, însă, unei forme de constrângere psihică, de vreme ce ele aduc în discuţie consecinţa imediată şi legitimă a încheierii contractului de concesiune nr. x/10.05.2013, şi anume utilizarea păşunii exclusiv de către concesionarul A.C.A.U.P. x, prin membrii fermieri, deţinători de animale. Imposibilitatea martorei U. de a continua păşunarea animalelor constituia, aşadar, nu consecinţa voinţei discreţionare a inculpatei B., ci a unui fapt licit şi preexistent, şi anume concesionarea păşunii comunale către o formă asociativă a crescătorilor de animale.

Din această perspectivă, s-a apreciat că afirmaţiile inculpatei B. referitoare la nepăşunarea animalelor nu erau susceptibile, prin ele însele, să genereze un sentiment de teamă martorei U., de vreme ce, în mod obiectiv, ele reflectau o stare de fapt preexistentă, aptă a conduce prin ea însăşi, în viitor, la consecinţa clamată de inculpată şi considerată de acuzare potenţial păgubitoare pentru martoră. Ca urmare, s-a arătat că, în absenţa utilizării oricăror altor mijloace care să imprime afirmaţiilor inculpatei B. un caracter ameninţător (cum ar fi, de exemplu, tonul agresiv), ele sunt lipsite de aptitudinea de a limita libertatea psihică a martorei şi nu reprezintă concretizarea unei forme de constrângere morală.

Totodată, s-a menţionat că afirmaţiile incriminate nu se circumscriu nici unei fapte cu efect vădit intimidant, ca modalitate alternativă de comitere a infracţiunii, întrucât simpla comunicare verbală a consecinţei negative - nepăşunatul - nu reprezintă eo ipso un demers factual apt să conducă la o atare consecinţă, nerezultând, de asemenea, nici săvârşirea de către inculpată a altor eventuale acţiuni, anterioare sau ulterioare discuţiei verbale, orientate spre interzicerea păşunatului şi de natură a avea asupra martorei efectul intimidant prevăzut de lege.

Prin urmare, constatând neîntrunirea tuturor cerinţelor de conţinut tipic obiectiv proprii infracţiunii prevăzute de art. 272 C. pen., instanţa de control judiciar a reţinut lipsa de temei a acţiunii penale şi incidenţa impedimentului prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. atât în privinţa autoarei B., cât şi în privinţa instigatorului A., a cărui răspundere penală ar fi putut interveni doar dacă instigatul ar fi comis fapta la care a fost determinat.

Aceste considerente au fost apreciate ca fiind pertinente şi sub aspectul acuzaţiei de influenţarea declaraţiilor adusă inculpatului A., constând în determinarea, prin intimidare, a inculpatei B. să nu spună adevărul în faţa organelor de urmărire penală, precum şi a inspectorilor A.P.I.A. care efectuau, în perioada octombrie- noiembrie 2014, verificări pe linie de subvenţii solicitate de A.C.A.U.P. S. în campania 2013, în sensul de a nu declara că asociaţia a fost constituită la iniţiativa inculpatului şi a susţine că acesta din urmă nu are vreun amestec în asociaţia agricolă şi în obţinerea de subvenţii, folosind ameninţarea că, dacă va spune adevărul, "el nu va mai putea să o apere de răspundere penală".

S-a arătat că declaraţiile coroborate ale inculpatei B. în faza de urmărire penală şi în primă instanţă, precum şi ale martorilor KK. şi R., prezenţi la convorbirile analizate, demonstrează că afirmaţiile incriminate au intervenit în contextul îngrijorării manifestate de inculpată faţă de posibilele consecinţe penale ale activităţii desfăşurate în cadrul asociaţiei şi s-au concretizat, în realitate, în asigurări date de inculpatul A. că aceasta nu va păţi nimic.

Analizând din această perspectivă afirmaţiile inculpatei B. regăsite în declaraţia din data de 17 iulie 2015 "Mie personal A. mi-a spus că, dacă voi fi întrebată de organele de anchetă referitor la A.C.A.U.P. S., să spun că eu am înfiinţat din proprie iniţiativă această asociaţie, să nu care cumva să-l implic pe el cu ceva, ameninţându-mă voalat că dacă «tu mă vei acuza pe mine, eu nu te voi mai putea ajuta»", instanţa de control judiciar a arătat că acestea pun în evidenţă exclusiv percepţia sa subiectivă asupra caracterului şi finalităţii afirmaţiilor făcute de A. în contextul descris.

S-a mai reţinut că, din aceeaşi declaraţie, rezultă că starea de temere pretins resimţită a avut drept cauză determinantă nu conduita incriminată, adoptată de inculpat în discuţiile informale purtate în zonele împădurite învecinate comunei, ci stilul managerial şi abordarea acestuia de ansamblu în relaţiile profesionale, elemente care erau preexistente şi independente de afirmaţiile pretins intimidante făcute de inculpat în perioada infracţională şi, care, deşi conturează modalitatea subiectivă în care B. l-a perceput pe superiorul său, sunt irelevante în privinţa aptitudinii obiective a afirmaţiilor incriminate de a limita, prin ele însele, libertatea psihică a acesteia, în contextul şi în scopul pretinse de acuzare.

În mod asemănător, s-a arătat că afirmaţiile regăsite în declaraţia dată în apel, la data de 31 ianuarie 2020, în care B. a descris ameninţările adresate de coinculpat, pun în lumină o aparentă confuzie între atitudinea inculpatului în perioada premergătoare înfiinţării A.C.A.U.P. x (marcată de uzul autorităţii specifice funcţiei deţinute de A., pentru a o determina pe inculpată să accepte calitatea de reprezentant al asociaţiei) şi conduita acestuia în contextul ulterior al discuţiilor purtate în anul 2014 cu privire la strategia de apărare în cauza penală (de a cărei evoluţie ambii inculpaţi erau în mod evident interesaţi şi în egală măsură preocupaţi să asigure o armonizare a declaraţiilor viitoare, în interesul lor procesual comun). Cum obiectul factual al acuzaţiei de influenţarea declaraţiilor este limitat la această din urmă conduită, s-au apreciat ca fiind irelevante eventualele excese manifestate de inculpat în urmă cu 1 an şi jumătate.

Înalta Curte a apreciat că inadvertenţele constatate între relatările succesive ale inculpatei legitimează caracterizarea ca subiectivă a declaraţiei date în apel într-o măsură suficientă pentru a justifica nevalorificarea sa probatorie sub acest aspect.

Prin urmare, contrar primei instanţe, a constatat că afirmaţiile pretins ameninţătoare adresate de inculpatul A., astfel cum au fost descrise în rechizitoriu şi confirmate testimonial, nu devoalează, în conţinutul lor obiectiv, nici răul cu producerea căruia B. ar fi fost ameninţată (nerezultând ce tip de ajutor i-ar fi refuzat astfel inculpatul), nici vătămarea suferită de inculpată prin absenţa ajutorului pretins şi, cu atât mai puţin, aptitudinea acestor afirmaţii de a-i produce o stare de temere serioasă, aptă a-i limita libertatea psihică.

S-a considerat că rezerva sau temerea preexistente, pretins resimţite de B. în raporturile cu inculpatul, au fost unii din factorii care au stat la baza demersurilor sale anterioare lunii iulie 2014 (orientate spre acceptarea implicării în înfiinţarea asociaţiei şi obţinerea de subvenţii), dar nu au avut un rol semnificativ în coordonarea ulterioară a apărărilor şi declaraţiilor ambilor inculpaţi, menite a le asigura acestora poziţii procesuale favorabile în cauza penală de faţă. Această stare de temere, pe care Înalta Curte a examinat-o şi în analiza acuzaţiilor de folosire de documente/declaraţii falsificate la A.P.I.A., a avut, în mod evident, cauze anterioare şi autonome discuţiilor purtate în privat, în pădure, ulterior lunii iulie 2014, cauze concretizate în stilul de lucru autoritar manifestat de inculpat, dar şi în ascendentul său profesional, grefat pe ierarhia funcţiilor deţinute.

Aceste din urmă elemente au fost avute în vedere la evaluarea periculozităţii concrete a persoanei inculpatei şi a tratamentului sancţionator adecvat, fiind, însă, irelevante, sub aspectul caracterului pretins ameninţător al afirmaţiilor atribuite inculpatului A., orientate spre determinarea fostei sale subordonate de a face declaraţii nereale în faţa organelor judiciare.

Pe cale de consecinţă, neexistând o concordanţă între afirmaţiile incriminate şi cerinţa constrângerii psihice sau comiterii unei fapte cu efect vădit intimidant, ca modalităţi alternative de realizare a elementului material, Înalta Curte a concluzionat că nu sunt întrunite toate cerinţele de conţinut tipic obiectiv proprii infracţiunii prevăzute de art. 272 C. pen., fiind incident, în plan procesual, impedimentul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

S-a mai reţinut că, sub aspectul acuzaţiei de sustragere sau distrugere de înscrisuri, inculpaţilor B. şi A. li s-a imputat, în calitate de autor, respectiv, instigator, activitatea de alterare a înscrisurilor ce puteau constitui mijloace de probă în dosarul penal, dar şi dovezi în dosarul de subvenţie, constând în înlocuirea Anexei nr. 4 din 03 aprilie 2014, depusă în dosarul de subvenţii al A.C.A.U.P. S., cu Anexa nr. 4 din data de 11 noiembrie 2014, în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară.

Această activitate nu a fost contestată, rezultând că, urmare a discuţiilor purtate cu numita UU., funcţionar în cadrul A.P.I.A. (care i-a adus la cunoştinţă caracterul inexact/incomplet al înscrisului), inculpata B. a completat un al doilea formular al Anexei 4 şi l-a depus la A.P.I.A. la data de 11 noiembrie 2014, în scopul de a înlocui documentul asemănător incomplet şi parţial falsificat, depus la data de 03 aprilie 2014. Ambele înscrisuri au rămas, însă, la dosarul de subvenţie şi au fost identificate în original de către organele de urmărire penală.

Raportat la acest conţinut factual al activităţii ilicite, Înalta Curte a constatat că încercarea inculpatei B. de a înlocui documentul anterior menţionat depus la dosarul de subvenţie nu se circumscrie unei activităţi de "alterare" de înscrisuri, în sensul şi în scopul prevăzut de art. 275 alin. (1) C. pen., de vreme ce, în absenţa unei definiţii legale, termenul "a înlocui" are înţelesul regăsit în vorbirea curentă, adică a pune ceva sau pe cineva în locul altuia.

S-a arătat, astfel, că înlocuirea unui înscris nu reprezintă o modalitate de alterare a sa, de vreme ce această din urmă varianta presupune, prin ipoteză, existenţa unui singur suport documentar asupra căruia se exercită acţiunea incriminată, pe când înlocuirea implică existenţa a cel puţin două astfel de documente, din care doar unul are potenţial probator şi este scos din sfera de dispoziţie a organelor judiciare, tocmai pentru a împiedica valorificarea sa ca mijloc de probă.

Înalta Curte a mai constatat că activitatea de înlocuire imputată inculpatei B. nu s-a consumat, de vreme ce ambele înscrisuri denumite Anexa 4 se regăsesc în dosarul de subvenţie şi au fost avute în vedere de organele judiciare la soluţionarea prezentei cauze.

Prin urmare, demersurile incriminate nu au produs, în cauza de faţă, consecinţe asupra integrităţii fizice a înscrisurilor ce pot fi utilizate ca mijloace de probă în procesul penal, existenţa nealterată a Anexei 4 din data de 03 aprilie 2014, alături de cea din 11 noiembrie 2014, demonstrând că activitatea ilicită nu a fost executată integral, iar starea de pericol pentru activitatea de înfăptuire a justiţiei nu s-a produs. Astfel configurată, activitatea inculpatei B. se concretizează, în realitate, într-o încercare de înlocuire a unui înscris, specifică tentativei ca formă atipică de infracţiune, care însă nu este sancţionată în cazul infracţiunii prevăzute de art. 275 alin. (1) C. pen.

În aceste condiţii, s-a apreciat ca fiind incident impedimentul la exercitarea acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., atât în privinţa autoarei B., cât şi în privinţa instigatorului A..

Raportat la aceste considerente, instanţa de control judiciar a considerat superfluă examinarea celorlalte critici formulate de apelanţii inculpaţi A. şi B., prin motivele de apel.

Cu toate acestea, a subliniat caracterul nefondat al criticii formulate de apelantul inculpat, referitoare la neîndeplinirea cerinţei de conţinut obiectiv comună celor două infracţiuni analizate, respectiv existenţa unei proceduri judiciare în cursul căreia martora U. să fi dat declaraţii, respectiv să fi fost valorificat probator înscrisul denumit Anexa 4, reţinându-se că sub aspectul întrunirii elementelor de tipicitate ale respectivelor infracţiuni este irelevantă împrejurarea că la data săvârşirii faptelor deduse judecăţii nu se începuse urmărirea penală în Dosarul nr. x/2014, în condiţiile în care probele a căror distorsionare s-ar fi urmărit erau sau urmau a fi administrate în cauza penală iniţială, cu nr. x/P/2013, în care urmărirea penală era începută şi din care, la data de 04 decembrie 2014, s-au disjuns cercetările referitoare la infracţiunile deduse judecăţii. În mod asemănător, faptul că, premergător discuţiei avute cu B., martora U. fusese ascultată de către inspectorii A.P.I.A., iar nu de către organul judiciar, s-a apreciat că nu are consecinţe asupra existenţei cerinţei de tipicitate analizate, esenţială sub acest ultim aspect fiind nu declaraţia deja dată de către martoră, ci depoziţia ce se prefigura a fi luată în procesul penal şi al cărei conţinut se dorea a fi diferit.

Cu privire la acuzaţiile de abuz în serviciu, respectiv, complicitate la această infracţiune, aduse inculpaţilor A. şi C., în dezacord cu prima instanţă, Înalta Curte a constatat că acţiunile întreprinse de cei doi inculpaţi trimişi în judecată sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, nu îndeplinesc toate cerinţele de tipicitate obiectivă proprii infracţiunii analizate.

Astfel, s-a reţinut că, sub aspectul situaţiei de fapt, inculpatului A. i s-a imputat că, în perioada iulie 2011 - aprilie 2014, în calitate de primar al comunei x şi ordonator de credite, a încheiat 10 contracte de asistenţă juridică în valoare totală de 32.440 RON cu Cabinetul de Avocatură C., reprezentat de coinculpatul C., fără a respecta prevederile O.U.G. nr. 34/2006 - respectiv, principiile obligatorii pentru orice procedură de achiziţie servicii: nediscriminarea, tratamentul egal, recunoaşterea reciprocă, transparenţa şi eficienţa folosirii fondurilor publice (pentru un număr de 4 contracte) - şi, în plus, prevederile O.U.G. nr. 26/2012 - obligativitatea aprobării încheierii contractelor de către consiliul local (pentru celelalte 6 contracte), contracte în baza cărora inculpatul a avizat la plată facturi fiscale emise de Cabinetul de Avocatură C. şi a aprobat şi semnat dispoziţii sau ordine de plată, potrivit unor referate de necesitate întocmite formal şi aprobate tot de inculpat, cu consecinţa obţinerii unui folos necuvenit pentru inculpatul C..

În concret, cele şase contracte încheiate între inculpaţii A., în calitate de primar, şi C., în calitate de avocat, fără aprobarea Consiliului Local x, au fost înregistrate sub nr. x/28.06.2012, nr. y/28.09.2012, nr. z/07.05.2013, nr. x/2013, nr. x/28.06.2013 şi nr. x/28.08.2013 şi în baza lor s-au efectuat plăţi în valoare de totală de 8.500 RON.

În plus, cele patru contracte încheiate între aceiaşi doi inculpaţi prin proceduri de achiziţie trucate - fără respectarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, Ordinului A.N.R.M.A.P. nr. 313/2011 şi H.G. nr. 925/2006, respectiv, a principiilor referitoare la nediscriminare, tratamentul egal, recunoaştere reciprocă, transparenţa şi eficienţa folosirii fondurilor publice, au fost înregistrate sub nr. x/20.07.2011, nr. y/10.08.2012, nr. z/01.04.2013 şi nr. 2824/02.04.2014 şi în baza lor s-au efectuat plăţi în valoare de totală de 23.940,00 RON.

În sarcina inculpatului C. s-a reţinut contribuţia secundară, specifică complicelui, numai la încheierea acestor ultime patru contracte, în sensul în care, în calitate de avocat, reprezentant al Cabinetului de Avocatură C., acesta l-ar fi sprijinit pe A., primarul comunei x, să încheie cele patru contracte de asistenţă juridică în valoare totală de 23.940 RON fără a respecta prevederile O.U.G. nr. 34/2006 referitoare la principiile obligatorii pentru orice procedură de achiziţie servicii - nediscriminarea, tratamentul egal, recunoaşterea reciprocă, transparenţa şi eficienţa folosirii fondurilor publice -, contracte în baza cărora A. a avizat la plată facturi fiscale emise de inculpatul C. în numele cabinetului de avocatură. Sprijinul celui din urmă a constat în punerea la dispoziţie a mai multor oferte trucate din partea unor avocaţi, în scopul de a da aparenţă de legalitate procedurii de achiziţie servicii şi selecţie oferte, cu consecinţa obţinerii unui folos necuvenit şi prejudicierii bugetului local al comunei x cu suma de 23.940 RON.

Presupusa contribuţie a apelantului inculpat C. la încheierea celorlalte şase contracte anterior menţionate, deşi reţinută în sarcina acestuia prin rechizitoriu, nu a mai făcut obiectul analizei instanţei de fond, care s-a limitat la a lua act de precizările procurorului de şedinţă privind restrângerea acuzaţiilor aduse acestui inculpat la cele 4 contracte tip abonament.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, factual, circumstanţele încheierii şi derulării celor zece contracte de interes în speţă nu au fost contestate în apel, iar reevaluarea din oficiu a probatoriului administrat a confirmat reţinerea temeinică a acestor împrejurări prin sentinţa apelată.

Cu toate acestea, s-a apreciat că hotărârea reflectă o interpretare eronată a exigenţelor normative real aplicabile în procedura de încheiere a celor zece contracte de consultanţă, respectiv, asistenţă juridică, precum şi a cerinţelor de conţinut tipic obiectiv propriu infracţiunii de abuz în serviciu, mai ales sub aspectul pagubei pretins suferite de autoritatea contractantă şi al legăturii de cauzalitate între încheierea propriu-zisă a contractelor şi prejudiciul pretins cauzat unităţii administrativ- teritoriale.

Astfel, contrar statuărilor judecătorului fondului, instanţa de control judiciar a constatat că încheierea celor patru contracte având ca obiect prestarea de servicii juridice (respectiv, consultanţă pentru autorităţile administraţiei publice locale - obiect al contractelor încheiate în anii 2011, 2012 şi 2013 şi asistenţă şi consultanţă juridică - obiect al contractului din anul 2014) nu era supusă exigenţelor O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. În acest sens, s-a arătat că, din interpretarea gramaticală şi logică a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, rezultă că principiile prevăzute la art. 2 alin. (2) din ordonanţă erau aplicabile exclusiv procedurii de atribuire a contractelor de servicii cu o valoare egală sau superioară celei prevăzute de art. 57 alin. (2) (respectiv, echivalentul în RON a 125.000 de euro, pentru anii 2011 - 2012, şi 130.000 de euro, pentru anii 2013 - 2014).

Or, este necontestat că cele patru contracte de consultanţă juridică încheiate în speţă au natura unor contracte de servicii, în înţelesul prevăzut de art. 6 din O.U.G. nr. 34/2006 şi fac parte din categoria celor incluse în Anexa 2B, pct. 21 - Servicii juridice. Valoarea acestor contracte a fost cuprinsă între minimul de 4000 RON (în anul 2012) şi maximul de 7200 RON (în anul 2013), fiind, prin urmare, vădit inferioară plafonului de 125.000 de euro prevăzut de art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

S-a concluzionat, astfel, că cele patru contracte de consultanţă juridică fac parte din categoria contractelor de servicii exceptate, conform art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, de la aplicarea prevederilor aplicabile în materia atribuirii contractelor de achiziţie publică, reţinându-se că achiziţionarea de servicii juridice de către comuna x era supusă exclusiv cerinţelor impuse de art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv achiziţie directă pe bază de document justificativ, fără a fi necesară parcurgerea uneia din procedurile de atribuire prevăzute de art. 3 lit. ş) din ordonanţă, cu toate cerinţele imperative aplicabile acestor proceduri, inclusiv cele reglementate de art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ.

S-a subliniat că prevederile art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, la care s-a făcut trimitere explicit în considerentele sentinţei, nu susţin concluzia primei instanţe referitoare la incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006 şi în cazul achiziţiei directe de servicii juridice, cu atât mai mult cu cât reprezintă un act de legislaţie secundară adoptat în aplicarea prevederilor legislaţiei primare, astfel că, prin ipoteză, el nu ar putea institui reguli contrare celor reglementate de respectiva ordonanţă de urgenţă, ci doar reguli care să completeze şi să dezvolte cadrul de aplicare a acesteia.

În plus, s-a arătat că, din perspectiva conţinutului normativ al incriminării abuzului în serviciu, astfel cum a fost reconfigurat în urma Deciziei nr. 405 din 15.06.2016 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial nr. 517/08.07.2016), efectuarea unui act de serviciu cu încălcarea exclusivă a unei norme din legislaţia secundară nu satisface cerinţele de conţinut obiectiv al infracţiunii prevăzute de art. 297 C. pen., o atare activitate plasându-se în afara sferei ilicitului penal.

Sub aspectul încheierii celor şase contracte de asistenţă juridică şi reprezentare reţinute în sarcina inculpatului A. (respectiv, două contracte încheiate în cursul anului 2012 şi patru contracte încheiate pe parcursul anului 2013), Înalta Curte a constatat, contrar primei instanţe, că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative, în sensul în care, în realitate, a existat aprobarea Consiliului Local x pentru încheierea contractelor de asistenţă juridică în anii de referinţă.

Astfel, s-a subliniat că legea permitea achiziţionarea de servicii juridice de asistenţă juridică şi reprezentare numai în măsura în care erau îndeplinite două condiţii, respectiv: imposibilitatea asigurării activităţilor juridice necesare autorităţilor publice de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entităţi şi, cumulativ, supunerea respectivei achiziţii aprobării prealabile a consiliului local.

Aceste condiţii erau îndeplinite în speţă, de vreme ce martorii PP. şi LL. (secretarii succesivi ai comunei x în anii 2012 - 2013) nu au exercitat funcţii sau atribuţii specifice consilierului juridic, ci rolul acestora a fost, în esenţă, conform prevederilor art. 116 şi art. 117 din Legea nr. 215/2001, acela de a aviza pentru legalitate actele adoptate şi de a gestiona buna desfăşurare a şedinţelor consiliului, din punct de vedere administrativ, la nivelul autorităţii locale, spre deosebire de consilierul juridic, căruia i s-au atribuit normativ (prin art. 4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic) prerogative de asigurare a consultanţei şi reprezentării juridice a autorităţii publice în serviciul căreia se află, precum şi de apărare a drepturilor şi intereselor sale legitime în raporturile cu terţii, respectiv cu autorităţile publice, instituţiile de orice natură, precum şi orice persoană fizică sau juridică.

S-a apreciat că împrejurarea că, prin fişa postului, în sarcina secretarului comunei s-ar fi stabilit şi atribuţii de acordare a asistenţei juridice ori că, în contextul unui deficit de personal de specialitate, acesta ar fi desfăşurat de facto astfel de activităţi nu justifică o eventuală confuzie între rolul şi funcţiile exercitate de cele două categorii de funcţionari publici. Prin urmare, faptul că cei doi secretari succesivi ai comunei x au asigurat, în cazuri punctuale, reprezentarea subiectului de drept în faţa instanţelor judecătoreşti nu înseamnă că ei exercitau, astfel, atribuţii conferite de lege şi nici că puteau asigura, în concret, necesarul de activităţi juridice pentru autoritatea administraţiei locale.

Totodată, instanţa de control judiciar a reţinut, contrar primei instanţe, că a existat aprobarea Consiliului Local x pentru încheierea contractelor nr. x, toate având ca obiect asistenţa juridică şi reprezentarea Consiliului Local x de către avocatul C. în cauze aflate pe rolul Tribunalului Suceava.

S-a concluzionat că acuzarea nu a dovedit faptul că cele şase contracte de asistenţă juridică ar fi fost încheiate cu nerespectarea limitelor hotărârilor consiliului local, premisa unică a actului de sesizare şi, ulterior, a soluţiei dispuse prin hotărârea apelată fiind în mod eronat aceea a inexistenţei aprobării Consiliul Local x, premisă care a fost infirmată, însă, de probatoriul administrat.

Pe de altă parte, evaluând cerinţa normativă referitoare la producerea unei pagube, instanţa de control judiciar a reţinut că activitatea imputată inculpaţilor A. şi C. în legătură cu încheierea contractelor de asistenţă juridică a avut ca efect principal poziţionarea favorabilă a cabinetului de avocatură în raporturile cu alţi potenţiali ofertanţi şi, prin urmare, a fost susceptibilă a genera consecinţe păgubitoare nu pentru autoritatea contractantă, ci pentru eventualii competitori ai avocatului astfel favorizat, privaţi de garanţia unui tratament egal şi nediscriminatoriu.

Din perspectiva autorităţii contractante, producerea unei pagube presupunea, în schimb, o pierdere patrimonială suferită de aceasta, adică o diminuare a fondurilor publice echivalentă fie unei cheltuieli căreia nu îi corespundeau servicii real executate, fie unei cheltuieli supradimensionate ori interzise explicit de lege. S-a arătat că simpla justificare documentară incorectă sau incompletă a operaţiunilor prealabile încheierii contractelor de servicii este, în sine, insuficientă pentru producerea unei pagube şi, implicit, pentru reţinerea infracţiunii, esenţial fiind, în schimb, a se verifica dacă respectivele servicii juridice au fost, totuşi, prestate în realitate, în conţinutul contractat, şi care a fost baza lor legală.

Or, în cauză, toate contractele de asistenţă juridică au avut o bază legală, fiind necontestat, totodată, că serviciile juridice achiziţionate de comuna x au fost efectiv prestate de inculpatul C.. Sub acest ultim aspect, s-a subliniat că probaţiunea a confirmat acordarea de consultanţă juridică în baza celor patru contracte tip abonament, precum şi asigurarea efectivă a reprezentării şi asistenţei juridice în faţa instanţelor de judecată, în baza celorlalte şase contracte, fiind irelevante neregularităţile documentare intervenite exclusiv în procesul de efectuare propriu-zisă a plăţilor, de vreme ce între aceste neregularităţi şi prejudiciul pretins nu există, şi nici nu s-a pretins a exista, un raport cauzal.

Raportat la ansamblul acestor considerente, Înalta Curte a concluzionat că nu sunt întrunite toate cerinţele laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, fiind incident, în cazul ambilor inculpaţi, impedimentul la exercitarea acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. Pe cale de consecinţă, a apreciat superfluă examinarea celorlalte critici formulate de apelanţii inculpaţi A. şi C., prin motivele de apel.

Referitor la tratamentul sancţionator aplicat inculpaţilor faţă de care s-au dispus soluţii de condamnare, instanţa de control judiciar a reţinut, în privinţa inculpatului A., că infracţiunile de folosire sau prezentare de declaraţii ori documente falsificate şi fals intelectual, ambele în formă continuată, au fost comise (şi epuizate) sub imperiul legii vechi, anterioară intrării în vigoare a noului C. pen., astfel că, tratamentul sancţionator trebuie aplicat în conformitate cu legea penală identificată ca fiind mai favorabilă. Cu toate acestea, s-a arătat că, întrucât infracţiunea de instigare la folosirea sau prezentarea de declaraţii ori documente falsificate, aferentă campaniei agricole 2013, s-a consumat ulterior datei de 01 februarie 2014, acesteia îi este aplicabilă legea penală în vigoare, în baza căreia trebuie realizată şi sancţionarea întregii pluralităţi de infracţiuni a concursului, în concordanţă cu prevederile art. 10 din Legea nr. 187/2012.

Reevaluând pedepsele aplicate pentru infracţiunile săvârşite sub imperiul legii vechi, instanţa de apel a reţinut că legea nouă este, în ansamblu, mai favorabilă, având în vedere, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, limitele speciale de pedeapsă evident mai reduse, iar în cazul falsului intelectual, împrejurarea că diferenţele între limitele minime speciale nu sunt atât de semnificative încât, în contextul repetabilităţii faptei şi al orientării spre minimul special, să impună aplicarea unei pedepse mai mici decât cea stabilită prin sentinţă.

În acest context, Înalta Curte a apreciat că pedepsele aplicate pentru toate cele trei infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului A. au fost just individualizate, ele reflectând echilibrat forma continuată a faptelor săvârşite, mijloacele calificate de comitere, intervalul de timp îndelungat în care s-au realizat actele materiale, valoarea mare a prejudiciului infracţional rezultat din săvârşirea celor două infracţiuni îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, prejudiciu parţial recuperat. Ansamblul acestor circumstanţe reale, corelate cu modalitatea în care inculpatul a înţeles să ignore în mod repetat atributele funcţiei de autoritate publică exercitate, deturnând specificul rolului său legal şi acţionând discreţionar, în vederea obţinerii ilicite a unor fonduri consistente, evidenţiază o gravitate însemnată a infracţiunilor comise.

Având în vedere şi circumstanţele care caracterizează favorabil persoana inculpatului, instanţa de control judiciar a considerat că pedepsele stabilite de către prima instanţă, executate efectiv în regim de detenţie, sunt de natură a asigura realizarea funcţiilor de prevenţie generală şi specială ale pedepsei, asigurând o constrângere proporţională cu gravitatea faptelor şi persoana inculpatului, dar şi iniţierea reeducării acestuia din urmă.

Totodată, critica Ministerului Public, referitoare la omisiunea aplicării pedepsei complementare şi accesorii pentru infracţiunea prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a fost apreciată ca fiind fondată. Astfel, s-a constatat că norma de incriminare prevede obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, sancţiune pe care instanţa de fond a omis a o stabili pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru instigare la folosirea sau prezentarea de declaraţii/documente falsificate.

Prin urmare, reevaluând natura infracţiunii săvârşite, specificul funcţiei publice în exercitarea căreia inculpatul a acţionat şi circumstanţele sale personale, Înalta Curte a apreciat că atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei principale reclamă completarea represiunii specifice acesteia cu restricţiile proprii pedepsei complementare prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani, începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.

S-a reţinut că nu este necesară interzicerea cu acelaşi titlu a dreptului de a exercita funcţia de primar, conform art. 66 lit. g) C. pen., de vreme ce primarul este alesul local care exercită o funcţie de autoritate publică ce implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv, competenţa de a da dispoziţii obligatorii şi de a lua măsurile necesare pentru respectarea lor.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte a înlăturat din conţinutul pedepsei complementare şi al pedepsei accesorii aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita funcţia de primar).

În ceea ce o priveşte pe inculpata B., reevaluând ansamblul particularităţilor cauzei, instanţa de control judiciar a considerat că pedeapsa aplicată a fost temeinic individualizată, conform criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen., fiind nefondată critica apelantei referitoare la reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., în condiţiile în care nu s-au decelat împrejurări legate de fapta comisă care să pună în lumină o gravitate mai redusă a infracţiunii sau o periculozitate mai scăzută a autoarei sale.

În schimb, s-a apreciat că aspectele referitoare la subordonarea ierarhică sau temerea de a-l confrunta şi a i se opune coinculpatului A., deşi nu impun reducerea pedepsei sub minimul special legal, în coroborare cu circumstanţele personale favorabile inculpatei - cu precădere evoluţia pozitivă a modului în care ea s-a raportat la exigenţele procesului penal şi, totodată, intervalul de timp relativ îndelungat scurs de la data săvârşirii faptei şi până în prezent - conduc la concluzia că inculpata B. are posibilităţi concrete de reintegrare socială în cazul lăsării sale în libertate, şi chiar fără executarea pedepsei, ea nu va mai săvârşi alte infracţiuni.

Prin urmare, reţinând ca fiind fondată critica apelantei sub acest aspect, instanţa de control judiciar a reconsiderat modalitatea de executare a pedepsei, dispunând, în baza art. 91 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare, pe un termen de supraveghere de 3 ani, impunând inculpatei, pe durata acestuia, respectarea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor prevăzute de art. 93 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (3) C. pen.

S-a subliniat că, pe latură civilă, consecinţa directă a dispunerii soluţiei de achitare a inculpaţilor A. şi C., pentru infracţiunea de abuz în serviciu, este lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile exercitate în cauză de către partea civilă Comuna x, în baza art. 397 raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen.

Sub aspectul modalităţii de soluţionare a acţiunii civile exercitate de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva inculpaţilor A. şi B., s-a reţinut că nu au fost formulate critici în apel, iar Înalta Curte nu a constatat, din oficiu, elemente de nelegalitate sau netemeinicie care să impună cenzurarea soluţiei dispuse.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., prin avocat VV. (care a ataşat împuternicirea avocaţială seria x nr. x din 27 august 2020, dosar), invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat că a fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală.

Astfel, s-a arătat că fapta imputată, de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, având ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, lipsind o condiţie esenţială, respectiv obţinerea fără drept a fondurilor, de vreme ce scopul pentru care au fost accesate ajutoarele directe - conservarea păşunilor - a fost îndeplinit, iar U.A.T. x avea dreptul de a primi sumele ce reprezentau plăţi directe acordate agricultorilor, banii obţinuţi de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură fiind folosiţi exclusiv în vederea satisfacerii nevoilor locuitorilor comunei. De asemenea, păşunea a fost exploatată exclusiv de locuitorii comunei, fără interdicţii şi discriminări, astfel că atribuţiile Consiliului Local x (reglementate de art. 36 din Legea nr. 215/2001, în vigoare la data faptelor) au fost respectate în integralitate.

În acest sens, s-a făcut trimitere la prevederile Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 în care se menţionează domeniul de aplicare, scopul în care se fac plăţile directe şi condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru obţinerea fondurilor din bugetul Uniunii Europene şi sunt definite noţiunile folosite în regulament, concluzionându-se că principalul scop pentru care sunt acordate ajutoarele directe este acela de păstrare şi conservare a terenurilor ce au destinaţia de păşune, scop care a fost realizat în speţă. Sub acest aspect, s-a arătat că, din probatoriul administrat în cauză, a reieşit, fără putinţă de tăgadă, faptul că, pe de o parte, pajiştile comunale erau păşunate de animalele locuitorilor din comuna x, iar, pe de altă parte, că s-au desfăşurat activităţi de întreţinere şi igienizare a imaşului comunal, respectiv împrăştiere muşuroaie, tăiere spini şi mărăciniş, distrugere vegetaţie dăunătoare, cosire fân, împrejurare reţinută ca atare şi de către instanţele de fond şi de apel.

Raportându-se la dispoziţiile art. 2, art. 3, art. 10, art. 23 alin. (2) şi art. 36 din Legea nr. 215/2001 (în vigoare la data săvârşirii faptelor), recurentul a subliniat că, în condiţiile în care Consiliul local este ales dintre locuitorii comunei, ale căror interese le reprezintă, şi poate lua, în numele şi în beneficiul acestora, decizii privind administrarea domeniului public sau privat al localităţii, unitatea administrativ teritorială, care a obţinut ajutoare directe prin reprezentarea intereselor comunei, are calitatea de agricultor din moment ce locuitorii care au păşunat pe pajiştea comunală au desfăşurat activităţi agricole, chiar instanţa reţinând că aceasta "a continuat să fie utilizată şi întreţinută, exclusiv sau preponderent, de către locuitorii comunei deţinători de animale". În plus, a arătat că ajutoarele directe au fost folosite în interesul comunităţii, pentru achiziţia unor servicii şi produse necesare locuitorilor comunei, precum achiziţie remorcă tractor, miniexcavator, încărcător frontal cositoare şi motocositoare, întocmire documentaţie tehnico-economică pentru "Construire pod peste BB." sau combustibil auto.

De asemenea, sub aspectul instigării la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a apreciat că nu prezintă nicio relevanţă falsificarea semnăturilor unor fermieri înscrişi în anexele care au însoţit declaraţia de eligibilitate, de vreme ce condiţia încărcăturii de păşunat mai mare de 0,30 UVM/ha era îndeplinită şi dacă se înlăturau animalele fermierilor V., W. şi X. (conform raportului de control al Y.). Astfel, s-a arătat că, practic, menţiunile false nu au produs niciun fel de consecinţe cu privire la îndreptăţirea obţinerii de către Asociaţia crescătorilor de animale şi utilizatorilor de pajişti S. a ajutoarelor directe pentru exploatarea păşunii aparţinând U.A.T. x, condiţii în care obţinerea de fonduri din bugetul Uniunii Europene nu s-a făcut "fără drept".

Aceste din urmă argumente au fost invocate şi în ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual, arătându-se că scopul pentru care au fost depuse înscrisurile întocmite de funcţionarii primăriei a fost unul licit, respectiv obţinerea de plăţi directe pentru întreţinerea păşunii comunale. De asemenea, s-a menţionat că, pentru reţinerea acestei infracţiuni, nu este suficient să se întocmească înscrisuri falsificate, ci este necesar ca acestea să aducă atingere valorii sociale protejate, urmare care nu se produce automat. Cu referire la acest aspect, s-a subliniat că, în speţă, înscrisurile falsificate au produs aceleaşi consecinţe juridice ca şi în ipoteza în care ar fi prezentat o situaţie adevărată, neaducând, astfel, atingere încrederii publice în acestea, context în care nu sunt realizate elementele de tipicitate ale infracţiunii. S-a precizat că toate neregularităţile existente vizează doar condiţiile de formă ale documentelor întocmite şi au fost cauzate de faptul că personalul care avea atribuţii în acest sens nu a cunoscut cu exactitate modalitatea de completare a lor.

Prin încheierea din 17 decembrie 2020, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 90/A din 23 martie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, dispunând trimiterea cauzei Completului nr. 4, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca nefiind fondat, pentru motivele arătate în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cu privire la sfera de incidenţă a acestui motiv de recurs, Înalta Curte, având în vedere definiţia legală a infracţiunii, aşa cum este redată în cuprinsul art. 15 alin. (1) C. pen., precum şi modul de reglementare, în textul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a cazurilor care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea în continuare a acţiunii penale, reţine că, prin prisma acestuia, instanţa de casaţie verifică dacă faptele, astfel cum au fost reţinute în decizia atacată, corespund, din punct de vedere obiectiv, tiparului de incriminare ori întrunesc, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina persoanei condamnate.

Astfel, se observă că trăsătura esenţială a prevederii faptei de legea penală este enumerată în art. 15 alin. (1) C. pen. distinct de aceea ca fapta să fie comisă cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o, împrejurare din care reiese că, prin sintagma "faptă prevăzută de legea penală", se înţelege orice act de conduită (acţiune sau inacţiune) sau manifestare de voinţă exteriorizată care determină o modificare în realitatea obiectivă, neconvenabilă ordinii sociale şi, ca atare, incriminată în norma penală.

Pe de altă parte, dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale extraordinară de atac exclusiv de drept, dar şi faptul că existenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, precum şi lipsa vinovăţiei prevăzute de lege constituie alte situaţii în care punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale sunt împiedicate, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a şi lit. d) C. proc. pen., diferite de aceea a neprevederii faptei în legea penală, reglementată de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., rezultă fără putinţă de tăgadă că, în concepţia legiuitorului, înţelesul sintagmei folosite de acest din urmă text de lege nu poate fi decât acela la care se referă cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., caz care exclude, astfel, orice analiză în legătură cu întrunirea condiţiilor de tipicitate subiectivă a infracţiunii.

Ca atare, expresia "faptă care nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege".

În sensul consideraţiilor teoretice de mai sus este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, (Deciziile nr. 235/RC din 07 octombrie 2014, nr. 78/RC din 03 martie 2015, nr. 350/RC din 20 octombrie 2015, nr. 323/RC din 18 noiembrie 2014, nr. 23/RC din 28 ianuarie 2016, nr. 408/RC din 19 octombrie 2017, nr. 380/RC din 05 octombrie 2017, nr. 83/RC din 15 martie 2018, nr. 166/RC din 10 mai 2018, nr. 188/RC din 23 mai 2018, nr. 394/RC din 08 noiembrie 2018, nr. 206/RC din 30 mai 2019, nr. 207/RC din 30 mai 2019, nr. 422/RC din 07 noiembrie 2019, nr. 488/RC din 17 decembrie 2019, nr. 353/RC din 08 octombrie 2020 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

În cauză, se constată că inculpatul A. a invocat acest motiv de casare, susţinând, în esenţă, că, în cazul infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, reţinută în forma autoratului, nu este întrunită condiţia obţinerii fără drept de fonduri europene, atâta timp cât, în raport cu atribuţiile Consiliului local x, acesta era îndreptăţit să solicite acordarea subvenţiei, având în vedere că Primăria x era proprietarul suprafeţei de păşune pentru care s-au cerut fondurile, iar activitatea de păşunat s-a realizat de către proprietarii de animale din localitate, ale căror interese erau reprezentate chiar de către autoritatea administrativă, şi cu atât mai mult cu cât scopul pentru care au fost accesate ajutoarele directe - conservarea păşunilor - a fost îndeplinit.

S-a arătat că aceeaşi cerinţă lipseşte şi în cazul acţiunii de instigare la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, recurentul considerând că nu prezintă nicio relevanţă falsificarea semnăturilor unor fermieri înscrişi în anexele care au însoţit declaraţia de eligibilitate, de vreme ce condiţia încărcăturii de păşunat mai mare de 0,30 UVM/ha ar fi fost îndeplinită şi dacă se înlăturau animalele acestora, iar scopul acordării ajutoarelor directe, constând în întreţinerea şi conservarea păşunilor, a fost realizat.

Verificând, din această perspectivă, actele dosarului, se constată că, în prezenta cauză, s-a dispus trimiterea în judecată şi condamnarea inculpatului A., în esenţă, pentru aceea că:

- a folosit şi prezentat, cu rea-credinţă, la A.P.I.A. C.J. Suceava în anul 2010, în numele Consiliului Local x, judeţul Suceava, în calitate de reprezentant al acestuia în relaţia cu A.P.I.A. (împuternicit conform H.C.L. nr. 47/13.05.2010), documente false prin contrafacerea subscrierii şi documente, respectiv declaraţii falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, conţinând date inexacte şi menţiuni nereale (declaraţia de eligibilitate, anexa nr. 1, semnată de inculpat, procese-verbale de constatare, de recepţie lucrări, de negociere preţ, convenţii prestări servicii, state de plată) sau înscrisuri care nu au legătură cu activitatea agricolă (facturi fiscale, ordine de plată), în baza cărora a încercat să obţină ilegal fonduri din bugetele administrate de Uniunea Europeană - FEGA, în cuantum de 235.726,56 RON, reprezentând fonduri nerambursabile în cadrul schemelor unice de plată pe suprafaţă, pentru 845,74 ha păşune comunală;

- a folosit şi prezentat, cu rea-credinţă, la A.P.I.A. C.J. Suceava în campania 2011, în numele Consiliului Local x, judeţul Suceava, în calitate de reprezentant al acestuia în relaţia cu A.P.I.A. (împuternicit conform H.C.L. x nr. 21/29.04.2011) documente falsificate prin contrafacerea subscrierii, precum şi documente (procese-verbale de recepţie lucrări), respectiv declaraţii (declaraţia de eligibilitate anexa nr. x) falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, conţinând date inexacte şi menţiuni nereale, în baza cărora a obţinut ilegal, în numele C.L. x, subvenţii din bugetul administrat de Uniunea Europeană - FEGA, fără a îndeplini condiţiile de eligibilitate, în cuantum de 292.092,59 RON, reprezentând fonduri nerambursabile în cadrul schemelor unice de plată pe suprafaţă, pentru 751,09 ha păşune comunală;

- a folosit şi prezentat, cu rea-credinţă, la A.P.I.A. C.J. Suceava în campania 2012, în calitate de reprezentant al Consiliului Local x în relaţia cu A.P.I.A. (împuternicit conform H.C.L. x nr. 32/24.04.2012), documente (procese-verbale de recepţie lucrări), respectiv declaraţii (declaraţia de eligibilitate anexa nr. x) falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, conţinând date inexacte şi menţiuni nereale, în baza cărora a obţinut ilegal, în numele C.L. x, subvenţii din bugetul administrat de Uniunea Europeană - FEGA, fără a îndeplini condiţiile de eligibilitate, în cuantum de 315.314,37 RON, pentru suprafaţa de 710,20 ha păşune comunală, reprezentând fonduri nerambursabile în cadrul schemelor unice de plată pe suprafaţă.

Instanţele inferioare au apreciat că faptele expuse mai sus există şi se circumscriu conţinutului constitutiv al infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen.

Deopotrivă, se reţine că inculpatul A. a mai fost trimis în judecată şi condamnat pentru aceea că, în campania agricolă din anul 2013, a instigat-o pe inculpata B. să obţină necuvenit subvenţii în sumă de 418.782,62 RON, în numele T. şi Utilizatorilor de Pajişti A.C.A.U.P. S., prin folosirea de documente falsificate prin contrafacerea semnăturii fermierilor (anexa 13) şi a declaraţiei de eligibilitate - anexa nr. 2 conţinând aspecte nereale (asociaţia a fost înfiinţată la data de 18 aprilie 2013, la cererea inculpatului, de către 4 membri fondatori - salariaţi ai Primăriei x, cooptaţi de acesta, membri care nu deţineau animale pentru păşunat). În drept, s-a apreciat că fapta întruneşte condiţiile de tipicitate ale instigării la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 47 raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Procedând, conform art. 447 C. proc. pen., la verificarea corespondenţei dintre împrejurările faptice reţinute şi configurarea legală a infracţiunii reglementată de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentului, că acţiunile reţinute în sarcina acestuia, de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, având ca rezultat obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei (în forma autoratului şi, după caz, a instigării), pentru care a fost condamnat, astfel cum au fost stabilite cu titlu definitiv de către instanţele inferioare în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întrunesc toate elementele de conţinut prevăzute de norma de incriminare.

Astfel, potrivit art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. constă în folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Aşa cum s-a arătat în considerentele Deciziei nr. 3 din 20 ianuarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 21 februarie 2020), "indiferent de forma concretă de comitere, elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 constă în variantele comisive alternative de folosire sau prezentare de documente sau declaraţii necorespunzătoare adevărului.

Folosirea presupune utilizarea documentului fals, inexact sau incomplet, producerea acestuia ca dovadă a conţinutului său, iar prezentarea înseamnă înmânarea, oferirea respectivului înscris.

Din analiza normei de incriminare rezultă că cerinţele de tipicitate ale laturii obiective sunt îndeplinite indiferent dacă documentele sau declaraţiile folosite sau prezentate sunt falsificate (respectiv înscrisurile au fost supuse unor acţiuni prealabile de contrafacere a scrierii sau subscrierii ori de alterare în orice mod, iar declaraţiile sunt necorespunzătoare adevărului), inexacte (adică, fără a fi falsificate, ele nu au fost întocmite corect) sau incomplete (atunci când nu cuprind toate datele şi informaţiile necesare pentru corecta evaluare a stării de fapt).

Prin urmare, pentru existenţa infracţiunii este irelevant dacă documentele sau declaraţiile folosite sau prezentate sunt false ori doar inexacte sau incomplete, fapta urmând a constitui infracţiunea analizată ori de câte ori acţiunea specifică verbum regens, implicând astfel de documente, a avut rezultatul prevăzut de norma de incriminare, respectiv obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei, bineînţeles, dacă subiectul activ a acţionat cu rea-credinţă."

Aşadar, elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 presupune o acţiune de folosire ori prezentare de documente sau declaraţii false, inexacte ori incomplete, iar pentru consumarea acesteia este necesar ca, prin acţiunile specifice verbum regens realizate de făptuitor cu rea-credinţă, să se obţină pe nedrept fonduri din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, aspect care trebuie dovedit pe baza probatoriului administrat în cauză.

Referitor la sintagma "pe nedrept" din conţinutul art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, Curtea Constituţională a constatat, în cuprinsul Deciziei nr. 110 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 05 iunie 2019, cu prilejul verificării conformităţii cu legea fundamentală a dispoziţiilor anterior menţionate, că aceasta "nu beneficiază de o definiţie legală, în sensul legii penale şi nici nu este definită, în mod expres, prin norme juridice specifice altor ramuri de drept, motiv pentru care Curtea reţine că intenţia legiuitorului a fost de aceea de a-i atribui acesteia înţelesul ce rezultă din sensul comun al cuvintelor ce o compun.

Astfel, conform Dicţionarului explicativ al limbii române, prin «drept» se înţelege «totalitatea regulilor de conduită, a normelor instituite sau sancţionate de puterea de stat, [...], reguli a căror respectare şi aplicare este asigurată prin forţa de constrângere a statului, [...].» De altfel, acesta este şi sensul dat cuvântului «drept» de doctrina juridică, acesta fiind definit ca reprezentând «un sistem de reguli, care sunt create şi puse în aplicare prin intermediul unor instituţii sociale sau guvernamentale pentru a reglementa comportamentul».

Aşa fiind, expresia «pe nedrept» semnifică situaţia existenţei unei dispoziţii legale care să prevadă, direct sau indirect, faptul că o anumită situaţie de fapt este în dezacord cu prevederile legale. Prin urmare, în contextul reglementat de dispoziţiile art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, sintagma «pe nedrept» are în vedere principala caracteristică, în viziunea legiuitorului, a rezultatului faptei de obţinere de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prin folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete.

Cu alte cuvinte, «pe nedrept», în sensul textului criticat, arată caracterul ilicit al rezultatului comiterii faptei prevăzute în ipoteza normei de incriminare criticate. Aşa fiind, interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 nu este aceea că folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete ar putea avea ca rezultat şi obţinerea, în mod legal, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, aşa cum greşit susţine autorul excepţiei.

Dimpotrivă, interpretând per a contrario dispoziţiile legale ce fac obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea reţine că săvârşirea aceloraşi fapte, fără atingerea rezultatului anterior menţionat, nu va fi sancţionată potrivit art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ci conform dispoziţiilor art. 184 din aceeaşi lege, referitoare la sancţionarea tentativei la infracţiunea reglementată la art. 181 din Legea nr. 78/2000" (paragraful 17).

Prin urmare, contrar susţinerilor recurentului, în condiţiile în care, potrivit art. 184 din Legea nr. 78/2000, tentativa la infracţiunea reglementată de art. 181 alin. (1) din acelaşi act normativ este sancţionată, neatingerea rezultatului cerut de norma de incriminare constând în obţinerea pe nedrept de fonduri europene nu atrage lipsa prevederii în legea penală, situaţie ce se subsumează cazului de casare invocat, ci doar reţinerea unei alte încadrări juridice a faptelor, aspect ce excedează, însă, motivului de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Astfel, prin prisma acestui motiv de casare instanţa stabileşte doar dacă fapta pentru care s-a dispus condamnarea este/nu este prevăzută de legea penală, indiferent de calificarea ei corectă în drept, cazul de recurs menţionat neputând fi folosit pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel (Deciziile nr. 482/RC din 12 decembrie 2019, nr. 488/RC din 17 decembrie 2019, nr. 434/RC din 19 noiembrie 2020 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

În speţă, raportat la criticile recurentului, se constată că, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la paginile 88 şi 89 din decizia atacată s-a reţinut, pe baza materialului probator administrat în cauză, că activitatea infracţională a inculpatului A., în calitate de autor, s-a concretizat în folosirea şi prezentarea repetată la A.P.I.A. Suceava, în perioada 2010 - 2012, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a unor declaraţii de eligibilitate şi înscrisuri falsificate, în vederea obţinerii pe nedrept de subvenţii în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă, după cum urmează:

"- în campania agricolă 2010, cererea de acordare a subvenţiei SV nr. x/17.05.2010 formulată de Consiliul Local x a fost urmată de depunerea a 39 de documente falsificate, respectiv declaraţia de eligibilitate - anexa 1, procese-verbale de constatare, procese-verbale de recepţie lucrări de igienizare, procese-verbale de negociere preţ, convenţii de prestări servicii, state de plată, semnate de inculpat sau întocmite la cererea acestuia, precum şi de documente care conţineau date inexacte, menite a demonstra îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate de către autorul cererii de subvenţie. În realitate, suprafaţa de 845,74 ha păşune pentru care se solicitau subvenţii nu era utilizată de Consiliul Local x în scopuri agricole - păşunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului, ci exclusiv de către locuitorii comunei, proprietari de animale, care asigurau şi igienizarea unei părţi a suprafeţelor păşunate. Fapta nu a produs rezultatul urmărit, întrucât cererea de plată a subvenţiei în sumă de 235.726,56 RON a fost respinsă prin Decizia nr. x/31.05.2011 a directorului executiv al A.P.I.A. Suceava;

- în campania agricolă 2011, cererea de acordare a subvenţiei nr. x/13.05.2011 formulată de Consiliul Local x a fost urmată de depunerea unei declaraţii de eligibilitate în care s-a menţionat în mod nereal că suprafaţa de 751,29 ha imaş comunal va fi utilizată de Consiliul Local x în scopuri agricole - păşunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului şi nu este utilizată de alţi fermieri, precum şi a 6 documente falsificate - procese-verbale de recepţie lucrări - toate semnate de inculpatul A., menite a demonstra îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate de către autorul cererii de subvenţie. În realitate, suprafaţa de păşune pentru care s-au solicitat subvenţii nu era utilizată de Consiliul Local x în scopuri agricole - păşunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului, ci exclusiv de către locuitorii comunei, proprietari de animale, care asigurau şi igienizarea unei părţi a suprafeţelor păşunate. Subvenţia pentru campania agricolă 2011, în valoare de 292.092,59 RON, a fost virată în contul Primăriei x şi utilizată pentru achiziţia de servicii şi produse (remorcă tractor, întocmire documentaţie tehnico-economică pentru construire pod peste BB., combustibil auto), nefiind recuperată;

- în campania agricolă 2012, cererea de acordare a subvenţiei nr. x/07.05.2012 formulată de Consiliul Local x a fost urmată de depunerea unei declaraţii de eligibilitate în care s-a menţionat nereal că suprafaţa de 743,12 ha imaş comunal va fi utilizată de Consiliul Local x în scopuri agricole - păşunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului şi nu este utilizată de alţi fermieri, precum şi a 4 documente falsificate - procese-verbale de recepţie lucrări - toate semnate de inculpatul A., menite a demonstra îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate de către autorul cererii de subvenţie. În realitate, suprafaţa de păşune pentru care s-au solicitat subvenţii nu era utilizată de Consiliul Local x în scopuri agricole - păşunat cu animale proprii sau cosit în vederea valorificării fânului, ci exclusiv de către locuitorii comunei, proprietari de animale, care asigurau şi igienizarea unei părţi a suprafeţelor păşunate. Subvenţia pentru campania 2012, în valoare de 315.314,37 RON, a fost virată în contul Primăriei x şi utilizată pentru achiziţia de active corporale (miniexcavator, încărcător frontal, cositoare, motocositoare), fiind, însă, recuperată cu ocazia soluţionării cauzei în fond."

Acest segment al acuzaţiei a fost analizat, pe larg, în hotărârea recurată, instanţa de apel reţinând, cu titlu definitiv, în urma coroborării probatoriului administrat în cauză şi a examinării normelor europene şi a dispoziţiilor legale interne incidente în materie, că "în procedurile de accesare a schemei de plată unică pe suprafaţă, Consiliul Local x nu a avut, în mod real, calitatea de agricultor, în înţelesul atribuit acestei noţiuni prin Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19.01.2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, astfel că sumele solicitate A.P.I.A. în campania agricolă 2010 - ca de altfel, şi în campaniile agricole ulterioare, din anii 2011, 2012 - nu reprezentau plăţi directe destinate agricultorilor" (pagina 90 din decizia recurată).

Sub acest aspect, se impune a se sublinia că, aşa cum a reţinut şi instanţa de control judiciar, potrivit art. 2 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009, "agricultor" înseamnă o persoană fizică sau juridică sau un grup de persoane fizice sau juridice, indiferent de statutul juridic pe care grupul şi membrii săi îl deţin în temeiul dreptului naţional, a cărei exploataţie se află pe teritoriul Comunităţii, aşa cum se menţionează la articolul 299 din tratat, şi care desfăşoară o activitate agricolă [lit. a)]; "exploataţie" înseamnă ansamblul unităţilor de producţie gestionate de agricultor şi situate pe teritoriul aceluiaşi stat membru [lit. b)]; "activitate agricolă" înseamnă producţia, creşterea sau cultivarea de produse agricole, inclusiv recoltarea, mulsul, creşterea şi deţinerea de animale în scopuri agricole sau menţinerea terenurilor în bune condiţii agricole şi de mediu, astfel cum sunt stabilite la art. 6 [lit. c)].

De asemenea, art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură (forma în vigoare la data faptelor) prevedea că "beneficiarii plăţilor directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă pot fi persoanele fizice şi/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari sau altele asemenea."

În plus, art. 7 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilea că pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor, administrat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească mai mule condiţii generale, printre care: să exploateze un teren agricol cu o suprafaţă de cel puţin 1 ha, iar suprafaţa parcelei agricole să fie de cel puţin 0,3 ha, iar în cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole, arbuştilor fructiferi, suprafaţa minimă a parcelei trebuie să fie de cel puţin 0,1 ha [lit. a)], şi să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea [lit. f)].

Rezultă, aşadar, că, potrivit normelor în materie, deţinerea calităţii de agricultor implica exploatarea efectivă de către însuşi titularul cererii a suprafeţei de imaş comunal menţionată în cererea de subvenţii şi, totodată, desfăşurarea unei activităţi agricole proprii pe respectiva suprafaţă, precum producţia, creşterea sau cultivarea de plante furajere ori, după caz, păşunatul animalelor proprii, cerinţe care trebuiau îndeplinite şi în ipoteza în care cererea era formulată de Consiliul Local.

Astfel, potrivit art. 5 alin. (7) din Ordinul nr. 246 din 23 aprilie 2008 al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, privind stabilirea modului de implementare a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone defavorizate (forma în vigoare începând cu data de 06 martie 2009, aplicabilă cererii de subvenţie aferentă anului 2010), "consiliile locale pot depune cereri de plată pentru păşunile permanente comunale pe care le administrează şi pentru care nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere sau pentru care nu se încasează taxe de păşunat, iar pe aceste terenuri trebuie să desfăşoare propria activitate agricolă, cu respectarea condiţiilor de eligibilitate prevăzute la art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006".

Ulterior datei de 05 aprilie 2011, aceste dispoziţii au suferit modificări sub aspectul condiţiilor în care consiliile locale puteau depune cereri de plată pentru pajiştile permanente aflate în proprietatea sau administrarea unităţilor administrativ teritoriale, stabilindu-se că "consiliile locale, prin reprezentantul legal, pot depune cereri de plată pentru pajiştile permanente aflate în proprietatea/administrarea unităţilor administrativ-teritoriale pentru care nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere sau pe care nu păşunează animalele altor fermieri, iar pe aceste terenuri trebuie să desfăşoare propria activitate agricolă, cu respectarea condiţiilor de eligibilitate prevăzute la art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006" [art. 5 alin. (7) din Ordinul nr. 248/2008] şi că "suprafeţele pentru care consiliile locale depun cerere de plată şi care nu sunt utilizate în scopuri productive trebuie să fie cuprinse într-un plan tehnic de întreţinere şi îmbunătăţire în scopul respectării bunelor condiţii agricole şi de mediu" [art. 5 alin. (8) din acelaşi ordin], aceste prevederi fiind aplicabile cererilor de subvenţie din 13 mai 2011 şi 07 mai 2012.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, instanţele inferioare au constatat, pe baza materialului probator administrat, pe de o parte, că "exploatarea suprafeţei de păşune pentru care s-a solicitat plata subvenţiei s-a realizat prin utilizarea sa neorganizată de către fermierii din comuna x, care au păşunat pe imaşul comunal animalele proprii", iar, pe de altă parte, că lucrările de igienizare efectuate de persoanele asistate social "nu au avut durata sau amploarea menţionate în cuprinsul proceselor-verbale (de recepţie privind lucrări de igienizare, n.n.), fiind efectuate sporadic şi pe porţiuni reduse de pădure, înscrisurile oficiale prezentate A.P.I.A. fiind falsificate sub aspectul analizat", concluzionând că "suprafaţa respectivă nu a fost cosită sau întreţinută de consiliul local în condiţiile menţionate în documentele ataşate cererii de subvenţie" (pag. x din decizia recurată).

În acest context factual, care nu poate fi cenzurat în calea extraordinară de atac de faţă, raportat şi la normele legale incidente în materie, se apreciază că, în speţă, Consiliul Local x nu a avut calitatea de agricultor, aşa cum este definită de art. 2 lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009, şi nu a îndeplinit condiţiile de eligibilitate prevăzute de art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006, aspect care, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, imprimă actelor de solicitare şi, după caz, de obţinere de către consiliu a plăţilor directe aferente campaniilor analizate un caracter necuvenit, realizându-se, astfel, urmarea imediată prevăzută de lege, constând în dobândirea pe nedrept de fonduri din bugetele administrate de Uniunea Europeană.

Rezultatul cerut de norma de incriminare (respectiv obţinerea ilicită de fonduri europene) a fost atins şi în cazul faptei circumscrisă infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, reţinută a fi comisă de inculpatul A. în forma de participaţie a instigării, instanţa de apel menţionând că "demersurile inculpatei B. au intervenit la iniţiativa şi solicitările exprese" ale acestuia, "împrejurare ce rezultă atât din declaraţiile inculpatei şi ale martorilor I., OO., PP., cât şi din însăşi succesiunea evenimentelor anterioare şi ulterioare înfiinţării asociaţiei.

Inculpatul A. a fost iniţiatorul tuturor proiectelor de hotărâri ale Consiliului Local x prin care, în perioada 27 februarie 2013 - 30 mai 2013, s-a aprobat iniţierea procedurii de concesionare a păşunii comunale de 700 ha, concesionarea prin încredinţare directă a păşunii către asociaţie, modificarea preambulului hotărârii iniţiale de concesionare a imaşului comunal şi, în fine, încheierea unui act adiţional la contractul de concesiune nr. x/26.04.2013; acelaşi inculpat a fost cel care a decis înfiinţarea Asociaţiei (în scopul de a securiza obţinerea mai facilă a subvenţiilor), a stabilit identitatea membrilor fondatori (prin alegerea unor persoane angajate în cadrul primăriei, asupra cărora să îşi poată exercita ascendentul inerent relaţiilor de subordonare ierarhică) şi s-a implicat, direct sau prin interpuşi, în procesul de racolare în asociaţie a fermierilor de pe raza comunei x.

În fine, cea mai mare parte a sumei virate, cu titlu de sprijin financiar pe suprafaţă, în contul A.C.A.U.P. S. a fost redirecţionată în contul Primăriei x şi utilizată cu altă destinaţie decât cea a întreţinerii imaşului comunal. Ansamblul acestor împrejurări coroborate demonstrează că beneficiarul real al fondurilor gestionate de A.P.I.A. a fost Primăria x, iar nu asociaţia crescătorilor de animale, inculpatul fiind cel care a avut interesul, cunoştinţele şi forţa de decizie necesare pentru iniţierea şi finalizarea procesului de obţinere a plăţilor directe prin intermediul A.C.A.U.P. x." (pagina 99 din decizia recurată).

Deopotrivă, Înalta Curte subliniază, contrar susţinerilor recurentului inculpat, că folosirea/prezentarea la A.P.I.A. Suceava, de către A.C.A.U.P. x, prin reprezentant legal, de documente falsificate prin contrafacerea semnăturii unora dintre fermierii indicaţi în cuprinsul anexelor la declaraţia de eligibilitate se circumscrie laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, atâta timp cât acordul individual al fiecărui membru pentru solicitarea plăţilor reprezintă o condiţie de eligibilitate expres prevăzută de art. 5 alin. (4) din Ordinul nr. 246/2008 (forma în vigoare la 26 februarie 2013). Astfel, potrivit acestor dispoziţii "în cazul utilizării păşunilor comunale de către o formă asociativă legal constituită, aceasta poate depune cererea de plată prin reprezentantul legal şi face dovada evidenţei fiecărui proprietar de exploataţie cu o copie după cardul exploataţiei şi a suprafeţei agricole care revine fiecărui membru pentru utilizare, printr-o listă nominală anexată la cerere, care trebuie să cuprindă şi acceptul fiecărui membru pentru a solicita aceste plăţi, în conformitate cu actul constitutiv şi/sau statutul asociaţiei, asumându-şi responsabilitatea asupra cerinţelor care condiţionează plăţile". Ca atare, nu poate fi valorificată în sensul solicitat teza apărării referitoare la lipsa de relevanţă a falsificării semnăturilor unor fermieri înscrişi în anexele care au însoţit declaraţia de eligibilitate.

Prin urmare, raportat la împrejurările de fapt reţinute cu titlu definitiv de către instanţa de apel, care nu mai pot fi reevaluate prin intermediul recursului în casaţie, Înalta Curte constată că acţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul A., astfel cum au fost expuse în mod detaliat în hotărârea atacată, întrunesc toate elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în forma autoratului, respectiv a instigării), neputând fi valorificate criticile formulate sub acest aspect de către recurent în calea extraordinară de atac.

În ceea ce priveşte celelalte argumente invocate prin cererea de recurs în casaţie pentru a demonstra lipsa de tipicitate a faptelor imputate în legătură cu fraudarea fondurilor europene, Înalta Curte observă că prin respectivele susţineri se contestă, în realitate, situaţia factuală ce a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţele inferioare, care, însă, nu mai poate fi repusă în discuţie în acest cadru procesual.

Astfel, dată fiind natura juridică a recursului în casaţie de cale extraordinară de atac exclusiv de drept, prin care se realizează doar un control al legalităţii hotărârilor judecătoreşti definitive, motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu poate fi invocat pentru a se obţine modificarea sau completarea bazei factuale cu aspecte ce nu au fost stabilite de instanţele de fond şi/sau apel ori reconfigurarea elementelor reţinute, prin decizia criticată, în circumstanţierea activităţii calificată ca infracţiune.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casaţie nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăţi, în vederea remedierii greşitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, verificare ce se raportează exclusiv la situaţia de fapt stabilită, cu titlu definitiv, de judecătorii fondului.

Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul inculpat A. a mai invocat lipsa urmării imediate în cazul infracţiunii de fals intelectual pentru care a fost condamnat, sens în care a arătat, pe de o parte, că scopul pentru care au fost depuse la A.P.I.A. înscrisurile întocmite de funcţionarii primăriei a fost unul licit, respectiv obţinerea de plăţi directe pentru întreţinerea păşunii comunale, iar, pe de altă parte, că, şi în ipoteza în care situaţia prezentată ar fi fost adevărată, înscrisurile în discuţie ar fi produs aceleaşi consecinţe juridice, apreciindu-se, astfel, că nu s-a adus atingere încrederii publice în acestea.

Potrivit dispoziţiilor art. 321 C. pen., constituie infracţiunea de fals intelectual falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări.

Se observă, astfel, contrar celor susţinute de recurent, că, incriminând falsul intelectual, legiuitorul nu a prevăzut în textul art. 321 C. pen. cerinţa ca falsificarea înscrisului oficial, în unul din modurile arătate, să fie de natură a produce consecinţe juridice. Includerea acestei cerinţe în conţinutul infracţiunii ar fi fost de prisos, din moment ce înscrisul, din punctul de vedere al condiţiilor de formă şi al competenţei celui care l-a emis este un înscris valabil, susceptibil întotdeauna să producă consecinţe juridice, şi doar conţinutul său nu corespunde realităţii.

De altfel, în literatura de specialitate (WW., XX. - Explicaţiile Noului C. pen., vol. IV, articolele 257-366, Universul Juridic, Bucureşti, 2016, pagina 515), s-a arătat că falsificarea unui înscris oficial prin oricare dintre modalităţile descrise în norma de incriminare are ca urmare imediată atingerea încrederii publice acordate înscrisurilor oficiale şi, în mod implicit, a relaţiilor sociale a căror formare şi dezvoltare, în conformitate cu interesele societăţii, se bazează pe această încredere. Această urmare este realizată în momentul în care înscrisul oficial este perfectat, adică semnat şi întărit cu sigiliul sau ştampila cuvenită.

Fiind o infracţiune de pericol, a cărei urmare imediată se realizează îndată ce înscrisul a fost perfectat, pentru existenţa falsului intelectual nu prezintă relevanţă consecinţele juridice urmărite de autorul falsului, neputând fi primite susţinerile recurentului sub acest aspect.

De altfel, astfel cum au fost reţinute cu titlu definitiv în decizia recurată, faptele inculpatului A. care:

- a participat la falsificarea unor documente oficiale emise de Primăria x cu prilejul întocmirii lor, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, prin aceea că le-a semnat, în calitate de primar al comunei x, cunoscând şi confirmând caracterul nereal al menţiunilor, ori a instigat sau a sprijinit în vederea falsificării lor de către funcţionari ai Primăriei x care au acţionat fără vinovăţie, fiind constrânşi moral de inculpat, rezultând un număr de 39 înscrisuri oficiale emise de Primăria x, astfel falsificate (declaraţia de eligibilitate - anexa nr. 1 la cererea de acordare a subvenţiei SV nr. x/17.05.2010, 17 procese-verbale de recepţie lucrări igienizare păşune comunală, 5 procese-verbale de constatare, 10 procese-verbale de negociere preţ, 2 state de plată, 10 convenţii prestări servicii) - campania 2010;

- a participat la falsificarea unor documente oficiale emise de Primăria x cu prilejul întocmirii lor, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, prin aceea că le-a semnat, în calitate de primar al comunei x, cunoscând şi confirmând caracterul nereal al menţiunilor, ori a instigat sau a sprijinit în vederea falsificării lor de către funcţionari ai Primăriei x care au acţionat fără vinovăţie, fiind constrânşi moral, de inculpat, rezultând un număr de 6 înscrisuri oficiale emise de Primăria x, astfel falsificate - campania 2011;

- a participat la falsificarea unor documente oficiale emise de Primăria x cu prilejul întocmirii lor, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, prin aceea că le-a semnat, în calitate de primar al comunei x, cunoscând şi confirmând caracterul nereal al menţiunilor, ori a instigat sau a sprijinit în vederea falsificării lor de către funcţionari ai Primăriei x care au acţionat fără vinovăţie, fiind constrânşi moral de inculpat, rezultând un număr de 4 procese-verbale de constatare şi recepţie lucrări de igienizare imaş comunal, falsificate prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, depuse la dosarul de subvenţie pentru anul agricol 2012, emise de Primăria x, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Astfel, semnarea înscrisurilor oficiale în care se atestau fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, de către inculpatul aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu specifice funcţiei de primar şi cunoscând caracterul necorespunzător adevărului al acestor menţiuni, are semnificaţia unui act de coautorat la săvârşirea falsului, suficient în sine pentru realizarea conţinutului legal al infracţiunii de fals intelectual, care absoarbe în conţinutul său constitutiv şi actele de instigare şi de sprijinire a altor funcţionari din cadrul Primăriei x în vederea falsificării unor asemenea înscrisuri.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul A. întrunesc toate elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de normele de incriminare, motiv pentru care, nefiind incident cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 90/A din 23 martie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015.

Totodată, faţă de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 90/A din 23 martie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2021.

GGC - GV