Inadmissibility of contestation en nullité against decision on admissibility in principle of another extraordinary appeal

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 795 din 02 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 912/A/2020 a aceleiaşi instanţe dată în Dosarul nr. x/2020.

Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că decizia atacată nu se numără printre cele la care face trimitere art. 426 C. proc. pen., respectiv nu este o hotărâre prin care să fi fost dezlegat fondul cauzei, ci una prin care s-a soluţionat o altă contestaţie în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 605 din 23 iunie 2020 a Curţii de Apel Cluj.

Împotriva Deciziei nr. 795 din 02 iunie 2021 a Curţii de Apel Cluj, la data de 04 iunie 2021, condamnatul A. a promovat o cale de atac intitulată "contestaţie", învederând că singura condiţie prevăzută de art. 426 C. proc. pen. este ca hotărârea atacată cu contestaţie în anulare să fie definitivă, cerinţă care, în speţă, este îndeplinită.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 7 pentru termenul de judecată din 28 septembrie 2021.

La acest termen, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, arătând că a fost promovată împotriva unei hotărâri definitive.

Examinând calea de atac formulată de condamnatul A., prin prisma excepţiei invocate de parchet şi în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţia României, revizuită, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Aşadar, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În prezenta cauză, cererea introductivă de instanţă este reprezentată de contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 912/A din 02 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2020, prin care, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă o altă contestaţie în anulare formulată de condamnat împotriva Deciziei penale nr. 605/A din 23 iunie 2020 a aceleiaşi instanţe. Aşadar, dispoziţiile legale incidente în cauză sunt cele prevăzute de art. 426 - art. 432 C. proc. pen., referitoare la calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.

Analizând dispoziţiile cuprinse în Secţiunea 1 a Capitolului V din Titlul III al Părţii speciale din C. proc. pen., se constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile menţionate la art. 426 C. proc. pen., iar dispoziţiile art. 431 C. proc. pen. nu prevăd nicio cale de atac împotriva soluţiei pronunţate în faza examinării în principiu a admisibilităţii acestei căi extraordinare de atac. Mai mult, potrivit art. 432 alin. (1) C. proc. pen., după ce a fost depăşită faza admisibilităţii în principiu, dacă găseşte întemeiată contestaţia în anulare, instanţa desfiinţează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere şi procedează de îndată la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desfiinţare. Totodată, dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. prevăd că sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 5 din 04 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2015, a stabilit că hotărârea pronunţată în procedura examinării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, împotriva unei sentinţe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului. În acest sens, s-a reţinut că aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare ulterioară admiterii în principiu, precum şi că prevederile art. 408 alin. (1) C. proc. pen. (ce reglementează calea de atac a apelului) vizează doar sentinţele nedefinitive, pronunţate în cursul judecăţii, iar nu în procedura specifică unei căi extraordinare de atac.

Aceste argumente sunt valabile şi în ceea ce priveşte decizia pronunţată în etapa admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, cum este cazul în speţă, care, în conformitate cu dispoziţiile art. 552 C. proc. pen., a rămas definitivă la data pronunţării acesteia şi, ca atare, nu este susceptibilă a fi atacată cu apel sau cu contestaţie, nefiind îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 4251 alin. (1) C. proc. pen.

În aceste condiţii, raportat la prevederile legale anterior menţionate şi la aspectele statuate prin Decizia nr. 5 din 04 martie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2015, se constată că numitul A. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive (decizie prin care s-a soluţionat contestaţia în anulare îndreptată împotriva unei alte decizii definitive dată în temeiul art. 431 C. proc. pen.), învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac şi împotriva hotărârilor definitive pronunţate în etapa examinării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile (...) pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 795 din 02 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2021. Totodată, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 795 din 02 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă condamnatul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2021.

GGC - GV