Appeal withdrawal accepted; lower court's rejection of annulment motion becomes final; appellant ordered to pay costs.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:

Prin Decizia penală nr. 5/CA din 16 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 338/A/12.09.2000 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în Dosar nr. x/2000.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Timişoara, a arătat că la data de 19.01.2021 pe rolul instanţei a fost înregistrată cererea condamnatului A., prin care a formulat contestaţie în anulare, în temeiul prevederilor art. 426 alin. (1) lit. b), c), i) C. proc. pen. şi art. 420 C. proc. pen. împotriva Deciziei penale nr. 338/A/12.09.2000 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţate în Dosar nr. x/2000.

S-a reţinut că, în motivarea contestaţiei, petentul a solicitat să fie avute în vedere prevederile art. 10 C. proc. pen., art. 24 din Constituţie privind respectarea dreptului la apărare şi ale art. 16 şi 21 din Constituţia României privind accesul la justiţie.

Examinând contestaţia în anulare declarată, Curtea a constatat inadmisibilitatea acesteia, arătând că potrivit art. 431 C. proc. pen., pentru admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, instanţa de judecată trebuie să verifice dacă aceasta este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, condiţii necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ.

Curtea a menţionat că A. a invocat prevederile art. 426 lit. b) şi i) C. proc. pen., fiind nemulţumit că în procesul penal soluţionat prin decizia penală pronunţată, în urmă cu 20 ani, i s-a încălcat dreptul la apărare.

Astfel, pentru incidenţa dispoziţiilor art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Curtea a susţinut este necesar ca probele să existe la dosarul cauzei şi să fie evidentă omisiunea instanţei de a dispune încetarea procesului penal, iar nu să se reaprecieze asupra situaţiei de fapt şi asupra interpretării unor texte de lege, atribut exclusiv al instanţei de apel. Or, în cauza dedusă judecăţii, contestatorul a invocat nerespectarea dreptului la apărare, motiv ce nu se încadrează în cazul prevăzut de lege.

Aşadar, Curtea a reţinut că acest caz, prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., nu este incident în speţă, deoarece contestaţia în anulare nu este un nou apel, iar motivele invocate au fost analizate prin decizia de condamnare.

Deopotrivă s-a notat că, în acelaşi sens, a dispus Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 10/2017, care a reţinut că acest caz de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., este incident numai în situaţia în care instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cauzei de încetare a procesului penal, pentru care existau la dosar probele necesare care conduceau la soluţia de încetare a procesului penal.

Prin urmare, Curtea a constatat că această cale extraordinară de atac promovată de contestator apare ca fiind inadmisibilă, în condiţiile în care, acesta nu a învederat o situaţie juridică nouă, ce ar fi fost necunoscută de instanţa de apel, probele existente la dosar, inclusiv sub aspectul celor susţinute în cadrul acestei căi de atac, fiind prezentate în faţa instanţei de apel şi analizate de către aceasta, aşa cum rezultă din motivarea deciziei contestate.

În ceea ce priveşte cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. i) C. proc. pen., Curtea a reţinut că acesta nu este incident în cauză, deoarece nu există două hotărâri definitive pronunţate cu privire la aceeaşi faptă. Astfel, s-a arătat că prin Decizia penală nr. 338/A/12.09.2000, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. modificat prin Legea nr. 45/1993, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A. şi B., împotriva Sentinţei penale nr. 142/20.04.2000, pronunţată de Tribunalul Arad, în Dosarul nr. x/2000, iar prin Sentinţa penală nr. 142 din 20.04.2000, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2000, în baza art. 174 alin. (1) cu aplic art. art. 176 lit. d), art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la 25 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. conform art. 66 C. pen.. Deopotrivă, în baza art. 221 alin. (2) lit. a) cu art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a mai fost condamnat la 15 ani închisoare, iar în baza art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului, la care s-a adăugat un spor de 5 ani închisoare şi s-a dispus ca acesta să execute 30 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat apel contestatorul A., la data de 24 mai 2021.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală, la data de 22 iunie 2021, sub numărul x/2021, fiind fixat termen de judecată la data de 22.09.2021, pentru când s-a dispus citarea apelantului A. şi asigurarea apărării obligatorii.

La data de 07.07.2021, apelantul A., aflat în stare de deţinere în Penitenciarul Galaţi, a formulat o cerere de retragere a căii de atac şi de judecare a cauzei în lipsă.

Examinând cererea de retragere a apelului formulat de apelantul A., Înalta Curte urmează a lua act de manifestarea unilaterală de voinţă a acestuia, pentru următoarele considerente:

Retragerea unei căi de atac, în cauză a apelului formulat împotriva Deciziei penale nr. 5/CA din data de 16 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, este un act de dispoziţie, care odată exercitat, conduce la pierderea unui drept.

Analizând dispoziţiile art. 415 din C. proc. pen., se observă că, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, părţile îşi pot retrage apelul declarat.

Potrivit aceluiaşi text de lege retragerea trebuie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa învestită cu soluţionarea apelului.

În cauză, apelantul A. şi-a manifestat voinţa de a-şi retrage calea de atac la data de 07.07.2021, printr-o cerere olografă dată în faţa agentului procedural din cadrul Penitenciarului Galaţi, cerere ce a fost atestată de către Directorul locului de deţinere, aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar.

Înalta Curte văzând, pe de o parte, declaraţia apelantului A. în sensul retragerii căii de atac, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, astfel încât cel care a exercitat o cale de atac poate să şi-o retragă până la închiderea dezbaterilor, în baza art. 415 din C. proc. pen., va lua act de retragerea apelului formulat împotriva Deciziei penale nr. 5/CA din data de 16 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.

Având în vedere dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana care şi-a retras apelul, va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea apelului formulat de apelantul A. împotriva Deciziei penale nr. 5/CA din data de 16 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantul la plata sumei de 20 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 687 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2021.

GGC - GV