UK sentence recognition ruling withstands review challenge; appeal dismissed as unfounded

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 87/P din data de 24 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 28/P din 20 februarie 2020, a Curţii de Apel Constanţa, formulată de revizuentul condamnat A.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, revizuentul condamnat A. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 528/P din 20 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, arătând că, prin sentinţa mai sus menţionată, s-a dispus, recunoaşterea şi executarea în România a unei hotărâri pronunţate de autorităţile din Regatul Unit al Marii Britanii, dată cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Curtea a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 28/P din 20 februarie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, s-a dispus recunoaşterea şi executarea în România a pedepsei rezultante de 7305 zile/17 ani închisoare, aplicate condamnatului A. de către Curtea Coroanei din Warwick - Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, prin Sentinţa penală nr. x din 22 ianuarie 2019 (în Dosarul nr. x/2905), definitivă la data de 22 ianuarie 2019, fiind adaptată pedeapsa rezultantă, condamnatul A. având de executat pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare, în condiţiile art. 60 C. pen.

Totodată, s-a reţinut şi faptul că prin aceeaşi sentinţă a fost dedusă din pedeapsa aplicată condamnatului A. perioada executată în statul emitent, de la data de 10 iulie 2018 până la data transferului efectiv din custodia B. în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor din România.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea a reţinut că din coroborarea dispoziţiilor art. 453 (cazurile de revizuire), art. 455 (persoanele care pot cere revizuirea), art. 459 (admiterea în principiu) C. proc. pen. rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, în acest sens fiind şi Decizia nr. 42 din 14 februarie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, decizie prin care s-a statuat că pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive fiind inadmisibilă.

În acest context, Curtea de Apel Constanţa a constatat că solicitarea de revizuire, din prezenta cauză, este îndreptată împotriva unei sentinţei prin care s-a dispus recunoaşterea şi executarea în România a pedepsei rezultante de 7305 zile/17 ani închisoare, aplicate condamnatului A. de către Curtea Coroanei din Warwick - Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, prin Sentinţa penală nr. x din 22 ianuarie 2019 (în Dosarul nr. x/2905), definitivă la data de 22 ianuarie 2019 şi nu faţă de o hotărâre prin care să se fi dispus condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, motiv pentru care a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A.

Împotriva Sentinţei penale nr. 87/P din data de 24 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021 a formulat apel revizuentul condamnat A.

Cu prilejul dezbaterilor de la acest termen s-au luat concluziile apelantului revizuent prin apărătorul desemnat din oficiu, precum şi ale Parchetului asupra apelului, acestea fiind redate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând apelul formulat prin prisma actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. şi numai în cazurile prevăzute de art. 453 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispoziţiile procesuale menţionate şi de principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 452 C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă ori numai cu privire la o parte dintre fapte şi făptuitori, din conţinutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti care conţin o rezolvare a acţiunii penale, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt şi de drept, pe care le conţin hotărârile judecătoreşti.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condiţiile şi în cazurile limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen., singurele în măsură să conducă la o reexaminare a cauzei penale.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte constată că hotărârea vizată prin cererea de revizuire formulată de A. nu îndeplineşte condiţiile art. 452 C. proc. pen., deoarece nu conţine o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra raportului juridic de drept substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acţiune penală şi nepronunţând vreuna din soluţiile prevăzute în art. 396 alin. (1) C. proc. pen., respectiv de condamnarea, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetare a procesului penal.

În procedura de recunoaştere reglementată de Legea nr. 302/2004, Înalta Curte reaminteşte că statul de executare nu are nicio competenţă de a statua asupra legalităţii ori temeiniciei soluţiei de condamnare, ci doar de a evalua compatibilitatea acestei hotărâri cu normele interne (adaptându-le, atunci când este cazul, la exigenţele legii interne), cu atât mai mult aceluiaşi stat de executare nu îi pot fi recunoscute, în procedura de revizuire, prerogative suplimentare de repunere în discuţie a fondului soluţiei. Aşadar, soluţionarea cererii de revizuire a hotărârii pronunţate de autorităţile judiciare belgiene nu este de competenţa organelor judiciare române.

Aşadar, Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva unei hotărâri, respectiv Sentinţa penală nr. 28/P din 20 februarie 2020, având ca obiect recunoaşterea hotărârii pronunţate de autorităţile engleze şi executarea sancţiunii aplicate, deşi nu pot face obiectul revizuirii hotărârile judecătoreşti care nu au fost pronunţate de către o instanţă din România chiar dacă au fost recunoscute de aceasta, deoarece nu instanţa română a rezolvat fondul cauzei.

Ca atare, revizuentul condamnat A. a formulat cererea de revizuire împotriva unei hotărâri prin care nu s-a dispus asupra fondului şi atât timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 302/2004, Înalta Curte constată că apelul formulat de revizuent este nefondat.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 87/P din data de 24 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul-revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 87/P din data de 24 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2021.

GGC - CT