Late precomplaint for family abandonment extinguishes criminal liability and limits civil party's liability for reduced judicial costs

Deliberând asupra apelurilor declarate în cauză, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 127/F din 25 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. şi la art. 157 C. pen. cu referire la art. 296 C. proc. pen., astfel cum a fost interpretat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 2/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 135/20.02.2020, a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie prev. de art. 378 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a luat act că acţiunile civile formulate de minorul B. şi reprezentanta acestuia C. sunt inadmisibile.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost obligat pe minorul B., prin reprezentant legal C., la plata sumei de 3159,55 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (159,55 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală).

În baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen., a fost obligat minorul B., prin reprezentant legal C., la plata sumei de 5950 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de inculpat (onorariu de avocat).

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul nr. x/2017 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti din data de 19.12.2019 şi remediat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (conform încheierii din camera de consiliu din data de 10 iulie 2020) a fost trimis în judecată inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abandon de familie, prev. de art. 378 alin. (1) lit. c) C. pen.

Prin încheierea din data de 10 iulie 2020, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a dispoziţiilor art. 296 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. în cazul infracţiunii de abandon de familie prev. de art. 378 alin. (1) lit. c) din C. pen., în raport de modul de interpretare dat acestor dispoziţii prin Decizia nr. 2 din 20.01.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În temeiul art. 345 alin. (1) din C. proc. pen., a admis excepţia invocată din oficiu de judecătorul de cameră preliminară în ceea ce priveşte nelegalitatea administrării probei constând declaraţia dată în calitate de martor de inculpatul A. în data de 11.10.2017.

În temeiul art. 102 alin. (2), (3) rap. la art. 282 din C. proc. pen., a declarat nulitatea relativă a declaraţiei date în calitate de martor de inculpatul A. din data de 11.10.2017 şi a dispus excluderea probei obţinute în mod nelegal prin acest mijloc de probă.

În temeiul art. 328 alin. (1) din C. proc. pen., a constatat neregularitatea actului de sesizare, prin inserarea în cuprinsul rechizitoriului de referiri la proba exclusă.

Potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 22/2018, a dispus îndepărtarea declaraţiei date în calitate de martor de inculpatul A. din data de 11.10.2017, precum şi eliminarea redării conţinutului acestei declaraţii şi a oricărei referiri la aceeaşi declaraţie din cuprinsul actului de sesizare a instanţei.

A respins, ca neîntemeiate, celelalte cereri şi excepţii invocate din oficiu de judecătorul de cameră preliminară şi de inculpatul A.

În temeiul art. 345 alin. (2), (3) din C. proc. pen., a dispus comunicarea acestei încheieri părţilor şi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pentru ca, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, procurorul să procedeze la remedierea neregularităţii actului de sesizare, în sensul anterior menţionat şi să comunice judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată a inculpatului sau solicită restituirea cauzei.

Din dovada comunicării aflată la dosar rezultă că încheierea din data de 10 iulie 2020 a fost primită la parchet la data de 16.07.2020.

La data de 17.07.2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a înaintat rechizitoriul nr. x/2017 remediat conform încheierii din data de 10 iulie 2020, comunicând Judecătorului de cameră preliminară faptul că menţine dispoziţia de trimitere în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie prev. de art. 378 alin. (1) lit. c) C. pen.

Rechizitoriul nr. x remediat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, conform încheierii din camera de consiliu din data de 10 iulie 2020, a fost comunicat părţilor, fiind stabilit termen de judecată la data de 20.08.2020.

Prin încheierea din data de 03 septembrie 2020, în temeiul art. 346 alin. (4) şi alin. (41) rap. la art. 342 C. proc. pen., Judecătorul de Cameră Preliminară a constatat competenţa instanţei sesizate şi legalitatea sesizării acesteia cu rechizitoriul remediat, precum şi legalitatea efectuării actelor de urmărire penală şi legalitatea administrării probelor, cu excepţia celei excluse, ca fiind obţinută în mod nelegal (conform încheierii din camera de consiliu din data de 10 iulie 2020).

A dispus începerea judecăţii cu privire la inculpatul A., trimis în judecată pentru infracţiunea de abandon de familie prev. de art. 378 alin. (1) lit. c) C. pen.

Încheierile din 10.07.2020 şi din 03.09.2020 au rămas definitive prin Încheierea nr. 804/02.12.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a respins, ca nefondată, contestaţia inculpatului.

În cursul cercetării judecătoreşti, la dosar s-a ataşat fişa de cazier judiciar actualizată a inculpatului A.

La termenul de judecată din data de 22.01.2021, Curtea a încuviinţat cererea de amânare formulată de către avocatul ales al inculpatului, pentru a da posibilitate părţii civile să îşi retragă plângerea formulată.

La termenul de judecată din data de 19.03.2021, Curtea a făcut o prezentare succintă a actului de sesizare, explicând inculpatului în ce constă învinuirea, potrivit disp. art. 374 alin. (1) C. proc. pen., a adus la cunoştinţă inculpatului dispoziţiile art. 374 alin. (2) C. proc. pen., a adus la cunoştinţă inculpatului că judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor prezentate de părţi, în măsura în care solicită acest lucru, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu, iar dacă instanţa va dispune condamnarea acesteia, va beneficia de o reducere a limitelor de pedeapsă, cu 1/3 în cazul pedepsei închisorii. De asemenea, Curtea i-a adus la cunoştinţă inculpatului obligaţiile de a se prezenta ori de câte ori este chemat la instanţă şi să anunţe instanţa în cazul în care îşi schimbă domiciliul. După ce i s-au adus la cunoştinţă dispoziţiile prevăzute de art. 374 alin. (4) C. proc. pen., inculpatul A., personal şi în prezenţa avocatului său ales, a învederat faptul că nu doreşte să beneficieze de procedura simplificată.

Curtea a încuviinţat proba cu înscrisuri pentru inculpat, prin care să dovedească îndeplinirea obligaţiilor legale, precum şi proba cu înscrisuri pentru părţile civile, constând în emiterea unei adrese la Baroul Bucureşti, pentru a se comunica veniturile inculpatului începând cu luna ianuarie 2017 până în prezent.

La termenul de judecată din data de 16.04.2021, s-au ataşat relaţiile solicitate de la Baroul Bucureşti privind veniturile inculpatului, iar Curtea a procedat la audierea părţii civile C., declaraţia acesteia fiind consemnată, citită, semnată şi ataşată la dosarul cauzei. De asemenea, Curtea a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de inculpat, prin avocat ales, şi a dispus administrarea prin depunerea la dosarul cauzei (ataşat la dosar şi dosar).

La termenul de judecată din data de 14.05.2021, Curtea a procedat la audierea inculpatului, declaraţia acestuia fiind consemnată, citită, semnată şi ataşată la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale, precum şi prin raportare la probatoriul administrat nemijlocit de instanţa de judecată, Curtea de apel a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 12076/09.06.2010 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti s-a stabilit în sarcina inculpatului A. să plătească lunar o pensie de întreţinere în cuantum de 150 de RON începând cu data de 07.04.2010 până la majorat, pentru minorul B., din relaţia de concubinaj a persoanei vătămate C. cu inculpatul A. Această sentinţă civilă era executorie de drept de la data pronunţării, 09.06.2010, conform art. 278 C. proc. civ., în vigoare la data pronunţării cauzei.

S-a constatat că la data de 12.12.2010 inculpatul a plătit numitei C., mama minorului B., suma de 1500 RON, reprezentând pensie alimentară pentru perioada aprilie 2010 - ianuarie 2011.

Curtea de apel nu a înlăturat această chitanţă din probatoriul administrat, având în vedere că şi în măsura în care cartea de identitate menţionată în chitanţă nu mai era valabilă la data întocmirii înscrisului, faptul este explicabil prin întocmirea de către inculpat a chitanţei cu datele pe care acesta le avea anterior (părţile convieţuind şi făcând afaceri împreună o lungă perioadă de timp). De altfel, numita C. nu a contestat semnătura din această chitanţă, iar în dezbateri, prin avocat, a arătat că inculpatul nu a achitat pensia de întreţinere în perioada ianuarie 2018 - aprilie 2018, acceptând implicit că această plată s-a făcut în mod valabil.

Astfel, s-a apreciat că prin neplata pensiei de întreţinere de la data pronunţării Sentinţei civile nr. 12076 de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, 09.06.2010, până la data plăţii, 12.12.1010, inculpatul a săvârşit o infracţiune de abandon de familie (nu s-a analizat dacă cu vinovăţie sau nu), care s-a consumat la 08.09.2010, prin scurgerea unui termen de 3 luni de la data pronunţării sentinţei civile, conform art. 378 alin. (1) lit. c) C. pen. şi s-a epuizat prin plată la 12.12.2010. (Decizia nr. 4/20.03.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, conform căruia infracţiunea de abandon de familie se consumă la expirarea perioadei de trei luni, pe durata căreia autorul a rămas în pasivitate, prin neexecutarea obligaţiei de plată a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească şi se epuizează la momentul reluării plăţii de către debitor sau al condamnării acestuia, prin hotărâre judecătorească, dată la care se încheie ciclul infracţional şi se autonomizează activitatea desfăşurată până în acel moment).

Instanţa de fond a constatat că numita C. a formulat plângere penală în numele minorului B. la data de 21.03.2017.

Aşadar, chiar dacă termenul de 3 luni prevăzut de art. 296 C. proc. pen. pentru introducerea plângerii prealabile curge de la momentul consumării, 08.09.2010 sau cel al epuizării, 12.12.2010, Curtea de apel a apreciat că, în mod evident, pentru această infracţiune plângerea este tardiv formulată.

În continuare, prima instanţă a constatat că următoarea plată pe care a făcut-o inculpatul în contul pensiei de întreţinere a fost la 10.02.2012, conform ordinului de plată din aceeaşi dată, în valoare de 2.250 RON pentru februarie 2011 - aprilie 2012.

Astfel, prin neplata pensiei de întreţinere din februarie 2011 (ultima lună acoperită de chitanţa din 12.12.2010, fiind ianuarie 2011, astfel cum s-a arătat la pct. 1) până la data plăţii, 10.02.1012, inculpatul a săvârşit o altă infracţiune de abandon de familie (nu s-a analizat dacă cu vinovăţie sau nu), care s-a consumat la 01.04.2011, prin scurgerea unui termen de 3 luni, conform art. 378 alin. (1) lit. c) C. pen., calculat de la data epuizării prin plată a infracţiunii prev. la pct. 1 (ianuarie 2012) şi s-a epuizat prin plată la 10.02.2012 (Decizia nr. 4/20.03.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, amintită mai sus).

Instanţa de fond a constatat că numita C. a formulat plângere penală în numele minorului B. la data de 21.03.2017.

Aşadar, chiar dacă termenul de 3 luni prevăzut de art. 296 C. proc. pen. pentru introducerea plângerii prealabile curge de la momentul consumării, 01.04.2011, sau cel al epuizării, 10.02.2012, Curtea de apel a apreciat că, în mod evident, şi pentru această infracţiune plângerea este tardiv formulată.

Următoarea plată pe care a făcut-o inculpatul în contul pensiei de întreţinere a fost la 31.05.2018, conform ordinului de plată din aceeaşi dată, în valoare de 2.000 RON pentru luna mai 2018, contrar susţinerilor apărării părţii civile, care a arătat că pentru luna mai 2018 inculpatul nu a plătit pensia de întreţinere.

Conform extraselor de cont depuse de inculpat la dosar, înscrisuri necontestate de partea civilă, începând cu luna mai 2018 inculpatul a plătit în mod constant o pensie de întreţinere de 2.000 RON pe lună, conform tranzacţiei încheiate între părţi în luna mai 2018.

Astfel, prima instanţă a apreciat că susţinerea din actul de sesizare a instanţei conform căreia inculpatul nu a plătit pensia de întreţinere din data de 07.04.2010, data când a devenit executorie Sentinţa civilă nr. 12076/09.06.2010 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, până în prezent, nu corespunde realităţii, începând cu luna mai 2018 inculpatul plătind în mod constant o pensie de întreţinere de 2.000 RON pe lună.

Dar, prin neplata pensiei de întreţinere din aprilie 2012 (ultima lună acoperită prin plata din 10.02.2012) până în data din 31.05.2018, când s-a plătit pensia de întreţinere pentru luna mai 2018, inculpatul a săvârşit o altă infracţiune de abandon de familie (nu s-a analizat dacă cu vinovăţie sau nu), care s-a consumat la 01.08.2012, prin scurgerea unui termen de 3 luni, conform art. 378 alin. (1) lit. c) C. pen. calculat de la data epuizării prin plată a infracţiunii prev. la pct. 2 (aprilie 2012), şi s-a epuizat prin plată la 31.05.2018 (Decizia nr. 4/20.03.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, amintită mai sus).

Instanţa de fond a constatat că numita C. a formulat plângere penală în numele minorului B. la data de 21.03.2017, în mod evident la mai mult de 3 luni de la data consumării la data de 01.08.2012, dar înaintea epuizării prin plată la data de 31.05.2018.

Conform Deciziei nr. 2/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, termenul de 3 luni prevăzut în conţinutul art. 296 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. poate să curgă din trei momente diferite, după cum urmează: a) din momentul consumării infracţiunii, dacă acest moment este identic cu cel al cunoaşterii faptei; b) din momentul cunoaşterii săvârşirii faptei, care se poate situa între momentul consumării faptei până la momentul epuizării şi c) din momentul epuizării infracţiunii sau ulterior acestuia, odată cu cunoaşterea săvârşirii faptei, caz în care nu trebuie să fi fost împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale".

În cazul de faţă reprezentanta părţii civile a cunoscut faptul că la momentul consumării infracţiunii la data de 01.08.2012, inculpatul nu a plătit pensia de întreţinere de 3 luni, dat fiind că de la momentul pronunţării sentinţei civile inculpatul mai făcuse două plăţi, în 12.12.2010 şi în 10.02.2012, cei doi erau în relaţii bune, inculpatul venea să viziteze copilul, iar conform declaraţiei reprezentantei părţii civile inculpatul a achitat taxa grădiniţei din septembrie 2012 până în ianuarie 2014.

Cu alte cuvinte, în acest caz, termenul de 3 luni prevăzut în conţinutul art. 296 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. curge din momentul consumării infracţiunii şi anume de la data de 01.08.2012, astfel încât plângerea formulată de reprezentanta minorului la data de 21.03.2017 este tardivă.

Curtea de apel a arătat că şi în măsura în care s-ar accepta varianta reprezentantei minorului conform căreia nu a formulat plângere penală dat fiind că spera ca inculpatul să reia plăţile sau că s-a lăsat indusă în eroare de acesta că nu are bani, totuşi, astfel cum rezultă atât din declaraţiile reprezentantei minorului, cât şi din declaraţiile inculpatului, din ianuarie 2014 relaţiile dintre cei doi s-au deteriorat, iar inculpatul nu a mai plătit nici taxa pentru grădiniţă.

Astfel, chiar dacă s-ar accepta că termenul de 3 luni ar putea să curgă de la cunoaşterii săvârşirii faptei, care se poate situa între momentul consumării faptei până la momentul epuizării, acesta nu este mai târziu de ianuarie 2014, când reprezentata minorului a ştiut că inculpatul a întrerupt relaţiile cu ea şi nu a mai achitat nici taxa pentru grădiniţă.

Or, chiar şi din ianuarie 2014, data presupusei cunoaşteri a faptei, până la data de 21.03.2017, data formulării plângerii, au trecut în mod evident mai mult de 3 luni, astfel încât plângerea formulată este tardivă.

În ceea ce priveşte susţinerea reprezentantului legal al minorului referitor la faptul că Decizia nr. 2/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu poate fi aplicată retroactiv persoanei vătămate, Curtea de apel a reamintit că aceste decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu reprezintă lege de procedură penală pentru a se analiza aplicabilitatea lor în timp, ci sunt dezlegări de principiu ale unor chestiuni de drept, dezlegări care au caracter obligatoriu din momentul publicării lor în Monitorul Oficial.

Cu privire la susţinerea reprezentantului legal al minorului referitor la faptul că în cazul persoanelor vătămate minore nu este aplicabil principiul disponibilităţii în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, Curtea de apel a reamintite că, potrivit art. 157 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu, acţiunea penală se poate pune în mişcare şi din oficiu. Or, în cauza pendinte, este evident că acţiunea penală nu s-a pus în mişcare din oficiu, ci la plângerea prealabilă a reprezentantului legal al minorului, care a formulat plângere la data de 21.03.2017.

În cauza pendinte procurorul a pus în mişcare acţiunea penală prin ordonanţa din 12.07.2019, dar acest lucru s-a dispus în aplicarea art. 7 alin. (3) C. proc. pen., conform căruia în cazurile prevăzute de lege, procurorul pune în mişcare acţiunea penală şi o exercită după introducerea plângerii prealabile a persoanei vătămate. De altfel, despre această plângere se face vorbire chiar şi în această ordonanţă.

Astfel, este dincolo de orice îndoială rezonabilă că în cauza pendinte procurorul nu a exercitat din oficiu acţiunea penală, ci ea a fost pusă în mişcare prin plângerea formulată de reprezentanta legală a minorului, care trebuie să îndeplinească condiţia de procedibilitate prev. la art. 296 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. referitoare al termenul în care trebuie formulată plângerea prealabilă.

Cu privire la susţinerea reprezentantului minorului că inculpatul nu a achitat pensia de întreţinere pentru perioada ianuarie 2018 - aprilie 2018, Curtea de apel a constatat, în primul rând, că acest aspect nu are o relevanţă penală, dat fiind că plângerea a fost tardiv formulată, astfel cum s-a arătat mai sus, raportat la momentul consumării infracţiunii, dar şi al cunoaşterii faptei, şi în al doilea rând, că aceste afirmaţii nu corespund adevărului, aspect care rezultă dintr-un calcul matematic.

S-a constatat că inculpatul a achitat la data de 12.07.2019, în cursul urmăririi penale, suma de 10.630 RON, menţionând pe ordinul de plată că reprezintă pensie de întreţinere 2010 - 2017 conform sentinţei civile. Inculpatul a arătat în faţa Curţii de apel că a achitat această sumă de bani ştiind că a plătit pensia de întreţinere în 2010 - 2012, susţinere care corespunde adevărului, dat fiind că, astfel cum am arătat mai sus, inculpatul a plătit la 12.12.2010 suma de 1500 RON reprezentând pensie alimentară pentru perioada aprilie 2010 - ianuarie 2011, iar la 10.02.2012, conform ordinului de plată din aceeaşi dată, suma de 2.250 RON reprezentând pensie alimentară pentru perioada februarie 2011 - aprilie 2012.

De asemenea, s-a constatat că inculpatul a achitat suma de 14.380 RON (1500 RON în 12.12.2010, 2.250 RON în 10.02.2012 şi 10.630 RON în 12.07.2019), reprezentând pensia de întreţinere la care era obligat pentru perioada aprilie 2010 (data pronunţării sentinţei civile) - aprilie 2018 (data intervenirii tranzacţiei între părţi), adică 12 luni x 8 ani x 150 RON, total 14.400 RON.

Prima instanţă a apreciat că aceste aspecte sunt relevante pentru a sublinia că reprezenta minorului a solicitat continuarea prezentelor proceduri judiciare, deşi cunoştea că pensia de întreţinere fusese achitată încă de la urmărire penală. De asemenea, Curtea de apel a constatat că plata taxei grădiniţei a fost luată în considerare de reprezentanta minorului ca fiind pensie de întreţinere, având în vedere că şi în plângerea penală aceasta a făcut vorbire de plata acestei taxe, despre care a spus că a încetat cu totul în ianuarie 2014.

Instanţa de fond a apreciat că prezentele constatări sunt relevante şi pentru a justifica obligarea minorului B., prin reprezentant legal C., la plata sumei de 3159,55 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 159,55 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală), în condiţiile în care, conform art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., în caz de încetare a procesului penal va fi obligată persoana vătămată în cazul în care plângerea prealabilă a fost tardiv introdusă.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului de continuare a procesului penal, instanţa de fond a arătat că, în mod constant, s-a susţinut în doctrină şi jurisprudenţă că tardivitatea plângerii prealabile echivalează cu lipsa plângerii. Conform art. 18 C. proc. pen., nu se poate solicita continuarea procesului penal în cazul lipsei plângerii prealabile, astfel cum doreşte inculpatul, având în vedere că acest lucru este posibil doar pentru retragerea plângerii, în caz de amnistie, prescripţie, existenţa unei cauze de nepedepsire sau neimpunitate. De asemenea, prima instanţă a apreciat că nu se poate analiza cu prioritate nici prescripţia răspunderii penale, caz în care inculpatul ar putea să ceară continuarea procesului penal, având în vedere că acest caz de încetare a procesului penal pentru prescripţia răspunderii penale este subsecvent celui de încetare a procesului penal pentru lipsa plângerii.

Cu toate acestea, Curtea de apel a făcut ample referiri la modalitatea în care inculpatul şi-a îndeplinit obligaţiile civile izvorâte din Sentinţa civilă nr. 12076/09.06.2010 pronunţată de Judecătoria sector 1 Bucureşti, evaluând comportamentul acestuia ca fiind de bună credinţă, motiv pentru care acesta este îndrituit la obligarea minorul B., prin reprezentant legal C., la plata sumei de 5950 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de inculpat (onorariu de avocat).

Referitor la latura civilă a cauzei, Curtea de apel a constatat că reprezentanta minorului B., numita C., s-a constituit parte civilă în procesul penal, în nume personal, încă din faza de urmărire penală, iar minorul B. s-a constitui parte civilă în faţa judecătorului de cameră preliminară .

În ceea ce o priveşte pe reprezentanta minorului B., numita C., aceasta nu este subiect pasiv al infracţiunii de abandon de familie, motiv pentru care acţiunea civilă nu poate fi exercitată de aceasta, urmând a se lua act că acţiunea civilă formulată este inadmisibilă.

În ceea ce îl priveşte pe minorul B., Curtea de apel a reamintit că pensia de întreţinere nu reprezintă un prejudiciul produs în urma săvârşirii infracţiunii de abandon de familie, ci este suma de bani la care minorul este îndrituit printr-o sentinţă civilă definitivă, acesta având deja un titlu executoriu (hotărârea definitivă obţinută pe cale civilă), care poate fi pus în executare, situaţie în care inculpatul nu mai poate fi obligat şi prin sentinţa penală la plata despăgubirilor civile.

Pentru aceste motive, Curtea a luat act că şi acţiunea civilă formulată de minorul B. este inadmisibilă. Or, având în vedere că demersurile celor doi, reprezentanta minorului B. şi minorul B., de a obţine despăgubiri materiale în procesul penal sunt inadmisibile, s-a considerat că lăsarea nesoluţionată a unei acţiunii civile inadmisibile, ar fi un nonsens juridic, motiv pentru care nu a dat curs disp. art. 25 alin. (5) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel partea civilă B. (prin reprezentant legal C.) şi inculpatul A.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 13 iulie 2021, fiind acordat termen aleatoriu la data de 14 septembrie 2021.

La data de 08 septembrie 2021, au fost transmise motive de apel de către inculpatul A., prin avocat ales, prin intermediul poştei electronice, acesta susţinând că după epuizarea camerei preliminare şi soluţionarea definitivă prin dispoziţia de începere a judecăţii, instanţa de judecată nu mai poate examina viabilitatea acţiunii penale din perspectiva cazurilor preexistente camerei preliminare. Cu atât mai mult, instanţa de fond era împiedicată de efectul rămânerii definitive a soluţiei de începere a judecăţii să mai examineze tardivitatea plângerii prealabile câtă vreme aceasta a făcut obiectul excepţiilor ridicate în camera preliminară, respinse prin dispoziţiile încheierii din 10.07.2020, atacate împreună cu soluţia dată procedurii de camera preliminară. În precedent, judecătorul de cameră preliminară a respinse excepţia vizând tardivitatea plângerii prealabile, constatând că nu afectează viabilitatea acţiunii penale care face obiectul prezentei cauze.

În acest context, apelantul a criticat raportarea încetării acţiunii penale la tardivitatea/inexistenţa plângerii prealabile care nu permite continuarea procesului penal. Prin urmare, a opinat că stingerea acţiunii penale prin raportare la tardivitatea/inexistenţa plângerii prealabile este atât nelegală, cât şi vătămătoare, lipsindu-l de beneficiul continuării procesului penal şi al obţinerii unei soluţii de achitare.

În consecinţă, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti (spre judecarea continuării procesului penal, pentru a exista garanţia dublului grad de jurisdicţie).

În motivele scrise, partea civilă B. (prin reprezentant legal C.) a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea, în parte, a Sentinţei penale nr. 127/2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la 25.06.2021 şi pronunţarea unei noi hotărâri în sensul soluţionării acţiunii civile şi diminuării cheltuielilor judiciare.

Partea civilă a susţinut că instanţa de fond, Curtea de Apel Bucureşti, a dispus obligarea sa la plata sumei de 9109.55 RON, o suma enorm de mare comparativ cu pensia de întreţinere de doar 1800 RON pe an la care avea dreptul minorul. În plus, inculpatul nu a plătit pensia de 150 RON/luna sau 1800 RON pe an, timp de peste 6 ani. Doar în urma acestei plângeri penale inculpatul a înţeles sa plătească pensia datorată pe ultimii 6 ani, respectiv 10.630 RON în data de 15.07.2019.

Astfel, Curtea de Apel Bucureşti a obligat minorul B. să plătească cota de 86% din pensia obţinută doar datorită acestui proces, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru însuşi procesul care a făcut posibilă obţinerea plăţii acestei pensii de la inculpat, tatăl minorului.

Prin motive de apel, partea civilă a criticat modul de soluţionare a acţiunii civile formulate, prin reprezentatul legal C., în sensul respingerii acesteia ca inadmisibilă şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare într-un cuantum disproporţionat.

S-a arătat că în prezenta cauză s-a dispus încetarea procesului penal, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. şi nicidecum achitarea faţă de inculpatul A. Dispoziţiile art. 276 C. proc. pen. care reglementează situaţiile cheltuielilor judiciare efectuate de către părţi, nu reglementează în mod expres situaţia cheltuielilor făcute de către inculpat, în situaţia dispunerii încetării procesului penal.

Partea civilă a susţinut că, în baza dispoziţiilor C. proc. civ., în cauză este necesară aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. De altfel, s-a arătat că şi în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este întâlnită situaţia în care un complet de judecată învestit cu judecarea unei cauze penale, dispune reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţial (Decizia nr. l/A/2020, pronunţată la 07.01.2020 de către secţia penală).

În ceea ce priveşte respingerea acţiunilor civile formulate, atât de minorul B., prin reprezentatul său legal, cât şi de C. în nume propriu, s-a arătat că, în primul rând, inculpatul A. a efectuat o serie de plăţi cu titlu de pensie de întreţinere, însă la intervale lungi de timp şi nu pentru toate lunile, anume nu a plătit pentru lunile ianuarie - mai 2018. Din înscrisurile administrate în cursul cercetării judecătoreşti acesta a efectuat plăţi la 12.12.2010, la 10.02.2012, 31.05.2018, respectiv 12.07.2019. Or, nevoile pentru întreţinerea unui minor sunt constante şi acestea nu pot fi îndestulate prin efectuarea unor plăţi la intervale de ani de zile. Mai mult, s-a arătat că reprezentantul legal al minorului, numita C. a avut o lungă perioadă de timp bunurile indisponibilizate, atât bunurile sale imobile, cât şi o parte din veniturile salariale. Pe cale de consecinţă, minorul ar fi avut nevoie de plata constantă a pensiei de întreţinere.

S-a mai arătat că inculpatul nici până în prezent nu a plătit lunile ianuarie - mai 2018, respectiv suma de 2600 RON, iar pensia pentru luna mai 2018 a fost plătită de inculpat prin poştă, C. neavând cunoştinţă despre aceasta, dat fiind faptul că locuieşte în Voluntari, iar adresa de domiciliu este în str. x, Bucureşti. S-a arătat că C. îi trimisese un e-mail inculpatului să plătească într-un cont bancar, dar acesta nu a făcut-o, astfel încât pentru luna mai 2018 nu a plătit pensia de întreţinere. În plus, doar la ultimul termen de judecată, inculpatul a arătat dovada plăţii din 2011, de aceea acesta a şi fost trimis în judecată.

Partea civilă a considerat că inculpatul ar trebui să plătească suma de 3159 RON, întrucât acesta, în mod deliberat, în scop de şicană, a ţinut ascunsă dovada plăţii până la ultimul termen de judecată. Partea civilă a declarat instanţei faptul că inculpatul avea foi în alb semnate de către ea şi că în conţinutul chitanţei, aceasta apare ca fiind legitimată cu o carte de identitate care nu corespunde cu realitatea. Nu în ultimul rând, partea civilă consideră ca fiind total disproporţionat cuantumul cheltuielilor în raport de cuantumul pensiei de întreţinere obţinute cu 6 ani întârziere şi doar datorită acestui proces, respectiv 86%.

Cu ocazia dezbaterilor, apelantul inculpat A., beneficiind de asistenţa juridică a unui apărător ales, reiterând motivele scrise, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Apelantul parte civilă, prin avocat ales, a criticat latura civilă şi cheltuielile judiciare acordate de instanţa de fond ca fiind disproporţionate. În motivele orale de apel s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea, în parte, a Sentinţei penale nr. 127/2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti Ia 25.06.2021 şi pronunţarea unei noi hotărâri în vederea reducerii cheltuielilor judiciare şi cheltuielilor de judecată, apreciate ca fiind disproporţionate în raport de complexitatea cauzei care s-a referit la neplata unei pensii de întreţinere stabilită în favoarea minorului în cuantum de 150 RON lunar.

Dezbaterile părţilor au fost consemnate, pe larg, în practicaua prezentei hotărâri.

Analizând hotărârea apelată din perspectiva criticilor ce au fost susţinute în şedinţă publică şi au făcut obiectul dezbaterii contradictorii, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Examinând apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 127/F din 25 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, se constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul A. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. (1) lit. c) C. pen. prin rechizitoriul nr. x/2017 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti din data de 19.12.2019 şi remediat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (conform încheierii din camera de consiliu din data de 10 iulie 2020).

În fapt, s-a reţinut prin actul de sesizare că inculpatul A., avocat în Baroul Bucureşti, nu a plătit cu rea-credinţă pensia de întreţinere, în cuantum de 150 de RON, stabilită prin Sentinţa civilă nr. 12076/09.06.2010 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, datorată minorului B., din data de 07.04.2010, data când a devenit executorie hotărârea judecătorească, până la emiterea rechizitoriului.

Prin sentinţa penală atacată, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. şi la art. 157 C. pen. cu referire la art. 296 C. proc. pen., astfel cum a fost interpretat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 2/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 135/20.02.2020, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie prev. de art. 378 alin. (1) lit. c) C. pen.

În apel, inculpatul critică hotărârea instanţei de fond prin raportarea încetării acţiunii penale la tardivitatea/inexistenţa plângerii prealabile care nu permite continuarea procesului penal. Apărarea a solicitat continuarea procesului penal tinzând spre obţinerea unei soluţii de achitare.

Nu este admisibilă o cerere de continuare a procesului penal, atunci când o condiţie de procedură determină inexistenţa acţiunii penale. Potrivit art. 296 C. proc. pen. "(1) Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei. (2) Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data când reprezentantul său legal a aflat despre săvârşirea faptei.". Totodată, conform art. 157 alin. (4) C. pen., "În cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitatea de exerciţiu restrânsă sau o persoană juridică ce este reprezentată de făptuitor, acţiunea penală se poate pune în mişcare şi din oficiu".

Conform celor statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în Decizia nr. 2/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 20 februarie 2020 "în cazul infracţiunii de abandon de familie prevăzute în art. 378 alin. (1) lit. c) din C. pen., termenul de introducere a plângerii prealabile prevăzut în conţinutul art. 296 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. - de 3 luni din ziua în care persoana vătămată sau reprezentantul său legal a aflat despre săvârşirea faptei - curge de la data la care persoana vătămată ori reprezentantul său legal a cunoscut săvârşirea faptei. Termenul de 3 luni prevăzut în conţinutul art. 296 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. poate să curgă din trei momente diferite, după cum urmează: a) din momentul consumării infracţiunii, dacă acest moment este identic cu cel al cunoaşterii faptei; b) din momentul cunoaşterii săvârşirii faptei, care se poate situa între momentul consumării faptei până la momentul epuizării şi c) din momentul epuizării infracţiunii sau ulterior acestuia, odată cu cunoaşterea săvârşirii faptei, caz în care nu trebuie să fi fost împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.".

În cauză, se constată că reprezentantul legal al minorului C., a formulat plângere penală împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. (1) C. pen., după trecerea celor trei luni de la momentul cunoaşterii săvârşirii faptei, fiind tardivă, ceea ce este identic cu lipsa acesteia.

Se constată că şi Curtea Constituţională a statuat că procedura plângerii prealabile este stabilită de lege. Ea se instituie pentru acele infracţiuni la care persoana vătămată nu doreşte, de cele mai multe ori, aducerea în faţa justiţiei a conflictului de drept creat prin săvârşirea infracţiunii, motiv pentru care legea a prevăzut că acţiunea penală, pentru aceste infracţiuni, să nu fie pusă în mişcare şi exercitată decât în urma manifestării explicite de voinţă, în acest sens, din partea persoanei vătămate. Termenul pentru introducerea plângerii prealabile are o natură juridică mixtă, având atât caracterul unui termen substanţial, lipsa plângerii sau introducerea ei tardivă constituind o cauză de înlăturare a răspunderii penale, cât şi caracterul unui termen procedural, calcularea lui făcându-se potrivit dispoziţiilor procesual penale (paragraful 24 din Decizia nr. 324 din 9 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 296 alin. (1) din C. proc. pen.).

Contrar argumentelor inculpatului, în sensul că instanţa de fond era împiedicată de efectul rămânerii definitive a soluţiei de începere a judecăţii să mai examineze tardivitatea plângerii prealabile câtă vreme aceasta a făcut obiectul excepţiilor ridicate în camera preliminară, se constată că respectivele critici referitoare la termenul în care persoana vătămată putea formula plângere prealabilă, au fost examinate, statuându-se că exced examenului ce poate fi efectuat în cameră preliminară (Încheierea nr. 804/02.12.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019).

Astfel, Înalta Curte este pe deplin de acord cu argumentele instanţei de fond, motivate în mod judicios, în sensul că, potrivit dispoziţiilor art. 18 C. proc. pen., în cazul lipsei plângerii prealabile, nu există posibilitatea a se solicita continuarea procesului penal, motiv pentru care criticile inculpatului sunt nefondate.

Referitor la apelul declarat de partea civilă B. (prin reprezentant legal C.), Înalta Curte constată că acesta este întemeiat cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligată prin sentinţa penală apelată, atât cheltuieli judiciare avansate de stat, cât şi cheltuieli judiciare făcute de inculpat (onorariu de avocat).

Soluţia instanţei de fond cu privire la acţiunea civilă este corectă în raport de obiectul judecăţii, respectiv infracţiunea de abandon de familie.

Astfel, se constată că prin Sentinţa penală nr. 127/F din 25 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost obligat minorul B., prin reprezentant legal C., la plata sumei de 3.159,55 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (159,55 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală).

În baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen., instanţa de fond a obligat minorul B., prin reprezentant legal C., la plata sumei de 5.950 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de inculpat (onorariu de avocat).

Potrivit art. 451 alin. (2) C. proc. civ., instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.

Referitor la dispoziţiile legale mai sus evocate, prin Decizia nr. 3/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 181 din 05 martie 2020, s-a statuat că este vorba, aşadar, de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice (paragraf 36).

În cauza de faţă, se constată că dovedirea plăţii onorariului de avocat, în sumă de 5.950 RON, s-a făcut prin factura seria x nr. x/30.09.2020 emisă în contul contractului de asistenţă juridică Seria x/2019, cheltuieli care urmează a fi reduse la jumătate, în aplicarea art. art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte apreciază că suma de bani solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată este excesivă în raport de complexitatea cauzei, care a avut ca obiect neplata unei pensii de întreţinere în cuantum de 150 de RON, stabilite prin Sentinţa civilă nr. 12076/09.06.2010 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti în sarcina inculpatului A. Cauza dedusă judecăţii nu a reclamat o complexitate ridicată, având în vedere soluţia de încetare a procesului penal dispusă faţă de inculpat prin prisma Deciziei nr. 2 din 20.01.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Înalta Curte are în vedere că domnul avocat a asigurat asistenţa juridică inculpatului doar în timpul judecăţii (camera preliminară şi judecata în fond), conform împuternicirii avocaţiale seria x nr. x/21.02.2020 prin care a fost împuternicit în baza contractului de asistenţă juridică nr. x să acorde asistenţă juridică şi/sau reprezentare în faţa Curţii de Apel Bucureşti. Totodată, se constată că însăşi apărarea a evaluat complexitatea cauzei în momentul când a formulat concluzii în cadrul etapei camerei preliminare cu privire la incidenţa art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. în sensul că lipseşte plângerea prealabilă, fiind formulată peste termenul legal.

Prin raportare atât la criteriile prevăzute de art. 451 alin. (2) C. proc. civ., cât şi la circumstanţele concrete expuse mai sus ale cauzei, se impune ca instanţa de control judiciar să stabilească un onorariu corespunzător complexităţii cauzei. Aşadar, în raport de circumstanţele concrete ale cauzei expuse mai sus, Înalta Curte consideră că o sumă de 2.975 RON cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de inculpat (onorariu avocat), pe care să le suporte partea civilă, este suficientă.

Referitor la cheltuielile judiciare avansate de stat, cu titlu de exemplu, se reţine că la stabilirea acestora se au în vedere cheltuielile făcute de organul judiciar cu chemarea prin serviciile poştale, telefon, telex sau fax a părţilor din proces, a martorilor, experţilor, interpreţilor şi a altor persoane, cu hârtia, imprimatele şi alte materiale ce compun dosarele penale, ş.a. Potrivit dispoziţiilor art. 272 alin. (1) din C. proc. pen. reglementează ca făcând parte din categoria cheltuielilor judiciare sumele de bani necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, onorariile avocaţilor, precum şi orice alte cheltuieli ocazionate de desfăşurarea procesului penal.

Se constată că şi Curtea Constituţională a reţinut că expresia "cheltuieli judiciare avansate de stat" din cuprinsul textului criticat semnifică toate sumele de bani cheltuite pe parcursul desfăşurării procesului penal, din bugetul de stat, respectiv din sumele de bani alocate în acest scop, conform art. 272 alin. (2) din C. proc. pen., din bugetul Ministerului Justiţiei, al Ministerului Public sau al altor ministere de resort, în scopul suportării unor cheltuieli prilejuite de procedurile desfăşurate. Aceste cheltuieli sunt prevăzute în cuprinsul art. 272 şi 273 din C. proc. pen. (Decizia CCR nr. 117/2020 publicată în Monitorul Of. nr. 365/07.05.2020, paragraf 15).

Instanţa de judecată are libertatea ca, în aplicarea dispoziţiilor art. 272 - 276 din C. proc. pen. şi, desigur, pe baza documentelor care atestă efectuarea respectivelor cheltuieli, să aprecieze cu privire la întinderea lor şi la modul în care ele se impun a fi suportate de către părţile procesului penal.

În cauza pendinte, se constată că faza de judecată, care include şi etapa camerei preliminare, este similară din punct de vedere al complexităţii cu faza de urmărire penală, astfel că suma de 3.159,55 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (care include şi suma de 159,55 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală), la care a fost obligată partea civilă este nejustificat de mare raportat la îndeplinirea procedurilor de citare cu părţile ori cu audierea acestora ori cu orice alte cheltuieli ocazionate de desfăşurarea procesului penal.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., va obliga minorul B. (prin reprezentant legal C.) la plata sumei de 659,55 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de partea civilă B. (prin reprezentant legal C.) împotriva Sentinţei penale nr. 127/F din 25 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:

În baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., va obliga minorul B. (prin reprezentant legal C.) la plata sumei de 659,55 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 451 alin. (2) şi art. 2 C. proc. civ., va obliga minorul B. (prin reprezentant legal C.) la plata sumei de 2975 RON cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de inculpat (onorariu avocat).

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 127/F din 25 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelului declarat de partea civilă B. (prin reprezentant legal C.) vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite apelul declarat de partea civilă B. (prin reprezentant legal C.) împotriva Sentinţei penale nr. 127/F din 25 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:

În baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., obligă minorul B. (prin reprezentant legal C.) la plata sumei de 659,55 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 451 alin. (2) şi art. 2 C. proc. civ., obligă minorul B. (prin reprezentant legal C.) la plata sumei de 2975 RON cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de inculpat (onorariu avocat).

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

II. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 127/F din 25 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelului declarat de partea civilă B. (prin reprezentant legal C.) rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2021.

GGC - CT