Temporary transfer request by extradited person inadmissible for lack of standing, costs awarded

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a înregistrat, la data de 20.05.2020, Dosarul nr. x/2020, având ca obiect cererea formulată de petentul A. având ca obiect transfer temporar în Republica Madagascar.

În motivarea cererii, petentul a arătat că în Dosarul nr. x/2019, în care are calitatea de intimat, "instanţa a analizat principiul specialităţii guvernat de art. 74 din Legea nr. 302/2004".

Astfel, petentul a susţinut că, în calitate de inculpat în Dosarul nr. x/2017 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, a formulat la data de 03.07.2019, în faţa procurorului de caz, o cerere prin care a solicitat să "îi fie respectat dreptul prevăzut de art. 74 din Legea nr. 302/2004", având în vedere că extrădarea sa din Republica Madagascar nu a fost acordată şi pentru faptele care fac obiectul dosarului penal menţionat.

Urmare a acestei cereri, la data de 10.12.2019, s-a înregistrat pe rolul instanţei supreme, sub nr. x/2019, referatul cu propunere de sesizare a Ministerului Justiţiei formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa prin care s-a solicitat "pronunţarea unei încheieri prin care să fie sesizat Ministerul Justiţiei din România în vederea formulării solicitării către autorităţile din Republica Madagascar, referitoare la obţinerea consimţământului acestora pentru urmărirea suspectului A. în prezenta cauză".

Prin Încheierea nr. 489/13.12.2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 74 din Legea nr. 302/2004 şi a dispus următoarele:

"Admite solicitarea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa.

Sesizează Ministerul Justiţiei din România în vederea formulării solicitării către autorităţile din Republica Madagascar, referitoare la obţinerea consimţământului în vederea efectuării urmăririi penale şi a eventualei judecăţi a suspectului A. în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. (…)"

Totodată, petentul a făcut trimitere şi la dosarele aflate pe rolul Tribunalului Constanţa, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, precum şi la cel aflat pe rolul instanţei supreme, susţinând că Ministerul Justiţiei din România a transmis, în Dosarul nr. x/2015, corespondenţa purtată cu autorităţile din Republica Madagascar vizând extinderea consimţământului "autorităţilor malgaşe la extrădarea numitului A." (Adresa nr. x/2019).

Prin urmare, în opinia apărării, cererea pendinte privind transferul temporar în Republica Madagascar se întemeiază pe răspunsul transmis de autorităţile malgaşe coroborat cu necesitatea respectării principiului specialităţii prev. de art. 74 din Legea nr. 302/2004, întrucât autorităţile malgaşe au prezentat exclusiv procedura ce trebuie urmată pentru a se putea da curs solicitării autorităţilor române.

De altfel, chiar Ministerul Justiţiei din Republica Madagascar, care deţine şi calitatea de "Păstrătorul de Sigilii", a transmis autorităţilor române, la data de 16.01.2020, respectiv 20.01.2020, două cereri prin care a solicitat în mod expres "trimiterea înapoi a lui A. pe teritoriul Republicii Madagascar" pentru efectuarea procedurii de extrădare.

Aşadar, având în vedere că autorităţile malgaşe nu şi-au dat acordul pentru ca petentul să fie urmărit penal şi în Dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, apărarea a apreciat că instanţa de judecată este legal învestită să analizeze şi cererea de transfer temporar a petentului, singura procedură aplicabilă în cauza pendinte fiind procedura internă a Statului Madagascar "de acordare a consimţământului/extrădare şi pentru faptele ce fac obiectului prezentului dosar", prezentată în mod succint de Ministerul Justiţiei din Republica Madagascar prin corespondenţa purtată cu autorităţile române, întrucât statul român şi statul malgaş nu au încheiat nicio convenţie bilaterală în materie de extrădare. (art. 99 şi art. 105-114 din Legea nr. 2017-027 din 29 ianuarie 2019 privind cooperarea internaţională în materie penală a Republicii Madagascar)

Totodată, apărarea a susţinut că în cazul în care nu se va îndeplini procedura instituită de art. 74 din Legea nr. 302/2004 în conformitate cu solicitarea autorităţilor malgaşe, vor fi incidente de drept dispoziţiile prev. de art. 16 alin. (1) lit. e) şi art. 17 alin. (2) din C. proc. pen.

În continuare a făcut trimitere la nota verbală nr. 20/2017 AE/SG/DAJC/SAG/DIV/AJ/26/ROUMANIE, depusă în Dosarul nr. x/2019 la data de 27.03.2020, la care a fost anexat şi extrasul din Legea nr. 2017-027 din 29 ianuarie 2019 privind cooperarea internaţională în materie penală a Republicii Madagascar şi a susţinut că autorităţile din Republica Madagascar au comunicat autorităţilor române şi alte documente pe care acestea "au omis să le depună la dosarul cauzei" (notele verbale nr. x din 28.01.2020, e-mailul din 20.01.2020), documente care explică ce procedură trebuie urmată în cauză, evidenţiind, în esenţă, următoarele:

"(…) De asemenea, pentru a putea da satisfacţie cererii Ministerului Justiţiei din România, suntem gata să reluăm procedura de extrădare de la început. Pentru aceasta, cerem trimiterea înapoi a lui A. pe teritoriul Republicii Madagascar, pe cheltuiala statului român. (…)".

Totodată, în completarea motivelor referitoare la respectarea principiului legalităţii procesului penal prev. de art. 2 din C. proc. pen. cu referire la art. 74 din Legea nr. 302/2004, apărarea a făcut trimitere, cu titlu de "practică", la următoarele dosare: Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători - Penal 2 2019 (încheierea de şedinţă din data de 09 decembrie 2019), încheierea de şedinţă din data de 10 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa într-un alt dosar care îl vizează.

Or, prin aceste încheieri s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat obligativitatea aplicării art. 74 din Legea nr. 302/2004.

Ca atare, în opinia apărării, trebuie respectat principiul securităţii juridice, care impune, în esenţă, ca un stat să aplice într-o manieră previzibilă şi coerentă legile pe care le-a adoptat (cauza Broniowski c. Poloniei, 2005 etc.), soluţia definitivă a unei instanţe judecătoreşti să nu fie repusă în discuţie (cauza Brumărescu c. României etc.), jurisprudenţa trebuie să fie unitară şi constantă etc.

Petentul, prin apărător ales, a mai susţinut că procedura de judecare a "consimţământului/extrădării" prezentată succint de către Ministerul Justiţiei din Madagascar "este identică cu procedura reglementată de art. 54 rap. la art. 52 din Legea nr. 302/2004".

În drept, şi-a întemeiat cererea pe art. 251 şi art. 74 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 46 alin. (10), (11) rap. la art. 44 alin. (8) din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, ratificată prin Legea nr. 365/15.09.2004, precum şi art. 18 alin. (10) şi 11 rap. la art. 16 alin. (7) şi 13 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, ratificată prin Legea nr. 565/16.10.2002.

Analizând cererea formulată de petentul A. privind transferul temporar în Republica Madagascar prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale relevante în materia de referinţă, Înalta Curte o apreciază inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reţine că data de 10 mai 2019, autorităţile statului român au transmis către Ministerul Justiţiei al Republicii Madagascar o cerere de extrădare a numitului A. în vederea punerii în executare a următoarelor mandate: Mandatul de arestare preventivă nr. 1/10 ianuarie 2018, emis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015 şi Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 269/2017/7 februarie 2019, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2008.

La data de 18 mai 2019, autorităţile competente din Republica Madagascar au admis cererea de extrădare a numitului A., acesta fiind predat autorităţilor române la data de 20 mai 2019, procedura de extrădare fiind aşadar finalizată odată cu predarea acestuia.

Ulterior, s-a solicitat consimţământul autorităţilor malgaşe pentru derularea urmăririi penale şi judecarea persoanei extrădate şi pentru alte fapte anterioare predării şi care nu au fost menţionate în cererea de extrădare, în conformitate cu art. 74 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.

Această cerere, contrar susţinerilor petentului, nu are semnificaţia continuării procedurii de extrădare şi nici nu reprezintă o cerere nouă de extrădare, ci este o cerere distinctă prin care autorităţile române au solicitat autorităţilor malgaşe să consimtă la cercetarea penală a persoanei extrădate şi pentru alte fapte decât cele pentru care s-a dispus extrădarea.

Astfel, potrivit art. 74 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 302/2004, "(1) Persoana predată ca efect al extrădării nu va fi nici urmărită, nici judecată, nici deţinută în vederea executării unei pedepse, nici supusă oricărei alte restricţii a libertăţii sale individuale, pentru orice fapt anterior predării, altul decât cel care a motivat extrădarea, în afară de cazurile când: a) statul care a predat-o consimte; în acest scop, autorităţile române competente vor transmite statului solicitat o cerere însoţită de actele prevăzute la art. 36 alin. (2) şi de un proces-verbal în care se consemnează declaraţiile persoanei extrădate;...(4) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) cererea adresată statului străin se formulează de către Ministerul Justiţiei, în baza încheierii instanţei competente să soluţioneze cauza în primă instanţă, la propunerea motivată a Ministerului Public sau în baza încheierii instanţei pe rolul căreia se află cauza, dacă extrădarea a fost acordată după trimiterea în judecată a persoanei extrădate, după caz."

În ce priveşte transferul temporar reglementat în cadrul art. 251 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, potrivit căruia "(1) În cazul în care obiectul cererii de asistenţă judiciară adresate statului solicitat presupune efectuarea unor acte de procedură pentru îndeplinirea cărora este necesară prezenţa unei persoane deţinute în România, autoritatea judiciară română solicitantă poate transfera temporar această persoană pe teritoriul statului unde ancheta trebuie să aibă loc, dacă între autorităţile române şi autorităţile statului solicitat există un acord în acest sens. Modalităţile de transfer temporar al persoanei şi termenul până la care trebuie să fie trimisă pe teritoriul României vor fi stabilite prin acordul respectiv."

Din interpretarea literară a dispoziţiei citate reiese că titularul cererii de transfer temporar al persoanelor deţinute pe teritoriul statului solicitat este o autoritate judiciară, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv:

"instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea, stabilite potrivit legii române, precum şi autorităţile care au această calitate în statul solicitant, conform declaraţiilor acestuia din urmă la instrumentele internaţionale aplicabile".

Ca atare, din interpretarea sistematică a normelor legale pe care petentul A. şi-a întemeiat cererea, reiese că persoana extrădată nu are calitatea procesuală activă de a solicita transferul temporar în statul solicitat în procedura de acordare a consimţământului pentru cercetarea sa în statul solicitant şi pentru alte fapte decât cele care au dat loc la predare.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, având în vedere că nu există nicio dispoziţie legală care să îi confere dreptul petentului să formuleze o astfel de solicitare, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A. privind transferul temporar în Republica Madagascar.

Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A. privind transferul temporar în Republica Madagascar.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2020.

GGC - NN