Inadmissibility of extraordinary appeal for judicial bias already ruled upon in prior appeal proceedings

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 72 din 28 iunie 2018 pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, printre altele, în baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei A. la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) şi (2) din C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu, prev. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 309 din C. pen. şi cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., faptă de la începutul anului 2011.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea prin înfiinţarea popririi asupra sumelor de bani din conturile inculpatei A. instituită prin Ordonanţa nr. x/P/2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 11.02.2015 şi măsura asiguratorie a sechestrului constând în indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei A. instituită prin Ordonanţa nr. x/P/2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 11.02.2015.

Împotriva Sentinţei penale nr. 72 din 28 iunie 2018 pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat apel, printre alţii, inculpata A..

Prin Decizia penală nr. 177/A din data de 06 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, printre altele, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti şi de apelanţii inculpaţi B., A., C., D., E. împotriva Sentinţei penale nr. 72 din data de 28 iunie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată şi, în rejudecare, cu privire la inculpata A., s-au dispus următoarele:

A fost redusă pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) şi (2) din C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în forma de participaţie a instigării, prev. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 309 din C. pen. şi cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., faptă de la începutul anului 2011, aplicată inculpatei A. prin hotărârea atacată, la 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) şi (2) din C. pen. pe o durată de 3 ani.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 177/A din data de 06 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018 a formulat contestaţie în anulare, printre alţii, inculpata A.

Prin motivele formulate, în esenţă, contestatoarea inculpată A. a susţinut că această cale extraordinară de atac este admisibilă în principiu, invocând cazurile prevăzute de art. 426 lit. d), g) şi h) din C. proc. pen.

Cazul de incompatibilitate priveşte pe unul dintre judecători care a participat atât ca judecător de cameră preliminară în timpul judecăţii în primă instanţă, la verificarea măsurilor preventive din data de 06.08.2015, în Dosarul nr. x/2015, cât şi ca preşedinte al completului învestit cu judecarea apelului împotriva Sentinţei penale nr. 72/2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în cadrul aceluiaşi Dosar nr. x/2015. Contestatoarea a susţinut că prin încheierea de şedinţă din data de 06.08.2015, judecătorul s-a pronunţat cu privire la măsurile preventive dispuse în cauză, constatând, printre altele, că există suspiciunea rezonabilă că ar fi comis faptele pentru care a fost trimisă în judecată. S-a susţinut că sancţiunea incidentă în cazul nerespectării dispoziţiilor referitoare la legalitatea compunerii instanţei este nulitatea absolută, prevăzută prin art. 281 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., împrejurare ce justifică includerea acestei încălcări (erori de procedură) în rândul cazurilor de contestaţie în anulare prevăzute exhaustiv de dispoziţiile art. 426 din C. proc. pen.

De asemenea, s-a susţinut că în şedinţa de judecată a apelului nu s-a asigurat posibilitatea inculpaţilor de a participa efectiv la dezbateri în faţa instanţei, inculpaţii şi apărătorii fiind invitaţi pe rând în faţa completului de judecată, în timp ce toţi ceilalţi inculpaţi au fost ţinuţi în afara sălii în care au avut loc dezbaterile, fără a avea posibilitatea să participe în mod efectiv la judecată.

În final, s-a susţinut că instanţa de apel nu a procedat la audierea contestatoarei, deşi aceasta nu şi-a manifestat voinţa de a nu da declaraţie în apel, apreciind că se impunea audierea sa cu privire la aspectele referitoare la situaţia de fapt şi în raport de declaraţia inculpatului D..

. . . . . . . . . .

Prin Decizia nr. 157/A din data de 25 mai 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, printre altele, a fost admisă în principiu contestaţia în anulare formulată de contestatoarea condamnată A. împotriva Deciziei penale nr. 177/A din data de 06 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, numai în privinţa cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. h) C. proc. pen.

Referitor la cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. d) teza a doua din C. proc. pen.. - când a existat un caz de incompatibilitate, contestatoarea A. a susţinut că unul dintre judecătorii învestiţi cu judecarea apelului împotriva Sentinţei penale nr. 72/2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a participat ca judecător de cameră preliminară în timpul judecăţii în primă instanţă, la verificarea măsurilor preventive în Dosarul nr. x/2015. În opinia acesteia, imparţialitatea judecătorului a fost afectată, întrucât şi-a exprimat anterior părerea cu privire la existenţa suspiciunii rezonabile că ar fi comis faptele pentru care a fost trimisă în judecată şi condamnată în primă instanţă.

Pornind de la specificul căii extraordinare de atac, care nu are ca obiect reevaluarea soluţiilor dispuse prin hotărârea definitivă, ci înlăturarea erorilor de procedură ce nu au făcut anterior obiectul analizei instanţei de apel, Înalta Curte a reţinut că acest motiv de contestaţie în anulare este admisibil doar în măsura în care problema incompatibilităţii completului (în întregul său sau doar a unuia/unora dintre judecători) nu a fost definitiv tranşată de un alt complet, prin respingerea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare. Jurisprudenţa instanţei supreme cu caracter obligatoriu susţine concluzia anterioară, existenţa examenului anterior al instanţei de apel fiind argumentul principal care a stat la baza Deciziei nr. 10 din 29 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Doctrina este în acelaşi sens, statuând că în ipoteza în care "cererea de recuzare sau de abţinere a judecătorului care face parte din completul de apel a fost respinsă ca nefondată, reţinându-se legala compunere a completului, existenţa situaţiei de incompatibilitate nu poate fi reiterată pe calea contestaţiei în anulare", astfel cum se arată şi în doctrină [M. Udroiu (coord.), " C. proc. pen.. Comentariu pe articole", ed. 2, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2017, pag. 1688, par. 57].

Din analiza actelor dosarului s-a constatat că acelaşi motiv de incompatibilitate a fost invocat de inculpaţii B. şi F., iar prin încheierile de şedinţă din data de 13 decembrie 2018, pronunţate în Dosarul de apel nr. x/2018, s-au respins, ca nefondate, cererile de recuzare întemeiate pe dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi 64 alin. (3) din C. proc. pen., reţinându-se că "simplul fapt, că a pronunţat în calitate de judecător de cameră preliminară încheierea din data de 06 august 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2015, nu poate fi considerat că ar justifica o bănuială de parţialitate în privinţa sa".

Prin urmare, s-a reţinut că legala compunere a completului de judecată în privinţa participării judecătorului care a verificat măsura controlului judiciar în procedura de cameră preliminară a fost statuată cu caracter definitiv, şi, cum cazul de contestaţie nu este examinat intuitu personae în raport de situaţia părţii care invocă acest motiv, împrejurarea că inculpata A. nu a formulat cerere de recuzare nu poate determina admisibilitatea contestaţiei în anulare în condiţiile în care se invocă aceeaşi situaţie de fapt ca şi cea care a făcut obiectul verificărilor prin încheierile din 13 decembrie 2018.

În ceea ce priveşte incidenţa cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. g) din C. proc. pen. - şedinţa de judecată din apel nu a fost publică, s-a constat că argumentele invocate nu se circumscriu noţiunii de publicitate a şedinţei de judecată. Potrivit art. 281 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., nulitatea absolută operează în cazul încălcării dispoziţiilor privind publicitatea şedinţei de judecată. S-a constatat, însă, că numai încălcarea acestui principiu, al publicităţii şedinţelor de judecată aşa cum este prevăzut în art. 352 alin. (1) din C. proc. pen., constituie motiv de nulitate absolută, deoarece aceasta reprezintă una dintre garanţiile echităţii procedurii în sensul respectării drepturilor apărării şi ale acuzării prin administrarea justiţiei în mod public.

În cauză, se observă că menţiunile din încheierile de şedinţă (respectiv, încheierea de dezbateri de la data de 11 iunie 2020 şi cele ulterioare privind amânarea pronunţării) şi din decizia contestată sunt clare, în sensul că şedinţele au fost publice, iar pe de altă parte, luarea unor măsuri administrative de către completul de judecată în contextul epidemiologic de la acea dată nu contravine şi nu este incompatibilă cu publicitatea şedinţei de judecată.

Referitor la cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. h) C. proc. pen. - când instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă - invocat de contestatoarea condamnată A., Înalta Curte a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen.

. . . . . . . . . .

Analizând contestaţia în anulare formulată de contestatoarea inculpată A. împotriva Deciziei penale nr. 177/A din data de 06 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, în ceea priveşte cazul de contestaţie în anulare prev. de art. 426 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., instanţa reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. (4) din C. proc. pen., instanţa de apel procedează la ascultarea inculpatului, când aceasta este posibilă, potrivit regulilor de la judecata în fond. Deopotrivă, instanţa are în vedere şi dreptul inculpatului prevăzut de dispoziţiile art. 83 lit. a) din C. proc. pen., în sensul că, în cursul procesului penal, inculpatul are dreptul de a nu da nicio declaraţie pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenţia că dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraţii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa.

Aşadar, în situaţia în care inculpatul se prezintă în faţa instanţei de apel, se procedează la audierea acestuia, cu excepţia situaţiei în care acesta invocă dreptul la tăcere.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în cursul cercetării judecătoreşti în apel, la termenul din data de 15 noiembrie 2018, apelanta inculpată A. a lipsit, fiind reprezentată de apărător ales şi de apărător desemnat din oficiu. La acest termen, inculpaţii, personal sau prin intermediul apărătorilor aleşi, şi-au exprimat poziţia procesuală, în sensul dacă doresc sau nu să dea declaraţii, însă apărătorul ales al apelantei inculpate A. nu a formulat precizări cu privire la poziţia procesuală a părţii căreia îi asigura asistenţa juridică.

Ulterior, inculpata A. a fost prezentă la termenele din 13 decembrie 2018, 19 martie 2019, 16 aprilie 2019, 23 mai 2019, 06 iunie 2019, 28 iunie 2019, 05 septembrie 2019, 26 septembrie 2019, 24 octombrie 2019, 13 noiembrie 2019, 06 decembrie 2019, 22 ianuarie 2020, 20 februarie 2020, 28 mai 2020, 11 iunie 2020, termene la care asistenţa juridică a acesteia a fost asigurată de apărătorului ales şi/sau de apărătorul desemnat din oficiu.

Deopotrivă, instanţa reţine că, pe parcursul cercetării judecătoreşti în apel, inculpata A., prin intermediul apărătorului, a solicitat încuviinţarea unor probe, a formulat diverse cereri, i s-a acordat cuvântul pentru a-şi exprima poziţia cu privire la cererile formulate de celelalte părţi şi de reprezentantul Ministerului Public şi a avut posibilitatea să adreseze întrebări celorlalţi inculpaţi, precum şi martorilor, la momentul audierii acestora. În acest sens, se observă că, la termenul din data de 23 mai 2019, la momentul susţinerii cererilor de probe, apărătorul ales al apelantei inculpate A. a solicitat audierea martorului denunţător D., precum şi emiterea unei adrese către S.R.I. şi către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar prin încheierea din data de 04 iunie 2019 a fost încuviinţată proba testimonială, constând în audierea inculpatului D. cu privire la elementele menţionate în denunţul formulat împotriva apelantei inculpate A.. La termenul din data de 26 septembrie 2019, apărătorul ales al apelantei inculpate A. a susţinut cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

În continuare, este necesar a fi evidenţiat faptul că opţiunea inculpatei de a fi audiată constituie un drept strict personal şi aceasta a avut posibilitatea să se consulte cu apărătorul ales în ceea ce priveşte modul de exercitare a dreptului de audiere în proces. Deşi a fost prezentă la toate termenele indicate anterior, inclusiv la cele la care s-a procedat la audierea altor inculpaţi, precum şi la cel din 11 iunie 2021 (termen la care instanţa a declarat terminată cercetarea judecătorească şi a acordat cuvântul la dezbateri), inculpata nu şi-a exprimat poziţia procesuală în sensul că doreşte să fie audiată în faţa instanţei de apel.

Instanţei nu îi incumba obligaţia de a o întreba pe inculpată, la fiecare termen, dacă doreşte să fie audiată, ci aceasta trebuia să precizeze că vrea să dea declaraţie în faţa instanţei de apel. Altfel, ar însemna că inculpata are posibilitatea, prin propria voinţă, să declanşeze un nou ciclu procesual prin exercitarea contestaţiei în anulare, deşi au fost respectate drepturile şi garanţiile procesuale în legătură cu audierea sa.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată vădit neîntemeiate criticile formulate de inculpata A., în sensul că instanţa de apel nu a procedat la audierea sa.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 177/A din data de 06 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligată contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 177/A din data de 06 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29 iunie 2021.

GGC - CT