Inadmissibility of appeal against decision rejecting motion for annulment at preliminary admissibility stage

Deliberând asupra căii de atac formulată de inculpatul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1152 din data de 16 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 431 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1111 din 16 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2016.

Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1111 din 16 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2016, invocând cazurile de contestaţie prevăzute de art. 426 lit. b) şi h) C. proc. pen.

În susţinerea contestaţiei în anulare, contestatorul a arătat că a fost condamnat atât la fond, cât şi în apel, în condiţiile în care nu a fost găsit şi nici identificat corpul delict cu care s-ar fi produs leziunea, ambele instanţe presupunând că obiectul cu care s-ar fi realizat lovitura asupra părţii vătămate ar fi fost un cuţit, fără a exista probe concrete în acest sens. Contestatorul a susţinut că a comis această faptă uzând de un spinner ce a fost ataşat la dosarul cauzei, or, tocmai analiza acestei probe, esenţială privind fapta dedusă judecăţii, face obiectul contestaţiei în anulare formulate în prezenta cauză, având în vedere că instanţele nu ar fi pronunţat soluţia de condamnare pentru tentativa de omor dacă s-ar fi analizat situaţia de fapt şi prin prisma obiectului folosit - spinner.

Totodată, a invocat incidenţa art. 426 alin. (1) lit. b) raportat la art. 396 alin. (6) şi art. 16 alin. (1) lit. e) teza finală, respectiv "lipseşte (...) autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale" şi art. 169 privind regulă specialităţii din Legea nr. 302/2004.

În esenţă, contestatorul a precizat că a fost extrădat din Germania în România pentru executarea unui mandat de arestarea şi nu putea fi judecat în România pentru infracţiunea de tentativă la omor, nerenunţând la regula specialităţii.

Examinând cauza în raport de motivele contestaţiei în anulare formulate, în raport de dispoziţiile legale incidente, Curtea a constatat, în esenţă, că motivele invocate în susţinerea cazului de contestaţie prev. de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. nu se circumscriu acestuia, contestatorul urmărind prelungirea administrării probatoriului într-o cale extraordinară de atac, arătând că obiectul contondent folosit la săvârşirea infracţiunii nu a fost un cuţit, ci un spinner, inapt de a pune în primejdie viaţa victimei, şi pe cale de consecinţă greşita reţinere a infracţiunii de tentativă de omor. Or, administrarea de noi probe într-o cale extraordinară de atac nu este permisă de lege, decât în condiţiile expres prevăzute de lege, în caz contrar s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre penală definitivă.

În ceea ce priveşte argumentul referitor la pronunţarea unei hotărâri de condamnare cu încălcarea regulii specialităţii, circumscris tot dispoziţiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen., Curtea a constatat că judecarea sa în cauza în care s-a pronunţat Decizia nr. 1111 din 16 octombrie 2017 de către Curtea de Apel Bacău, nu s-a realizat cu încălcarea regulii specialităţii deoarece, contestatorul a renunţat în faţa autorităţilor germane la principiul specialităţii.

Astfel, Curtea a concluzionat că nu există cauza de încetare a procesului penal constând în lipsa autorizării sau a sesizării organului competent atunci când legea prevede necesitatea unei autorizări sau sesizări care face ca acţiunea penală să nu poată fi exercitată.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A., prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. x/2021, a declarat cale de atac împotriva "minutei deciziei penale pronunţate în Dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bacău", criticile sale fiind expuse pe larg în memoriul ataşat.

Prin Decizia nr. 423 din 6 mai 2021, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 432 C. proc. pen. cu referire la art. 47, 50 C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bacău şi a declinat competenţa de soluţionare a căii de atac declarată de persoana condamnată A. împotriva Deciziei penale nr. 1152/2020 din 16 decembrie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bacău, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

La termenul din data de 22 iunie 2021, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, având în vedere că a mai fost soluţionată o cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri şi, de asemenea, este atacată o hotărâre definitivă, prin care s-a respins ca inadmisibilă în principiu o contestaţie în anulare.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte reţine următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În prezenta cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită cu soluţionarea căii de atac formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1152 din data de 16 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei de condamnare.

Înalta Curte constată, însă, că decizia atacată este definitivă, curtea de apel pronunţându-se doar asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare. În acest sens se observă că "În concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 din C. proc. pen.:

a) dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare şi, în cadrul acestor dispoziţii cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate;

b) spre deosebire de dispoziţiile legale menţionate, prin art. 432 din C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispoziţiile alin. (4) potrivit cărora "Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de lege.

Prin urmare, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu." (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a statuat în considerentele Hotărârii prealabile nr. 5 din 04.03.2015).

Raportând consideraţiile teoretice anterior expuse la speţa dedusă judecăţii, se reţine că excepţia susţinută de Ministerul Public este întemeiată, inculpatului A. nefiindu-i recunoscută nicio cale de atac; hotărârea atacată - pronunţată în procedura examinării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare - este o hotărâre definitivă cu privire la care legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că inculpatul a mai formulat o cale de atac împotriva aceleiaşi decizii, cale de atac ce a fost soluţionată de Înalta Curte prin Decizia penală nr. 107 din data de 06 aprilie 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1152 din data de 16 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că a fost învestită cu soluţionarea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege şi, de asemenea, a mai fost formulată o cale de atac similară împotriva aceleiaşi hotărâri, va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 1152/2020 din data de 16 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 1152/2020 din data de 16 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2021.

GGC - CT