Moral damages increased to 200,000 RON for crosswalk pedestrian injury; insurer's appeal rejected and negligent bodily harm conviction maintained

Asupra apelurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 9/F din 09 februarie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 196 alin. (2) şi (3) C. pen., raportat la art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatei A. pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, pedeapsă a cărei aplicare a fost amânată pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. a) - e) C. pen. şi s-a atras atenţia asupra consecinţelor nerespectării acestora şi a săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19 alin. (1) şi alin. (5) C. proc. pen., coroborat cu art. 1357, art. 1381, art. 1387, art. 1391 C. civ., art. 55 din Legea nr. 136/1995 şi a Deciziei nr. 1/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost admisă în parte acţiunea civilă promovată de partea civilă B. şi a fost obligat asigurătorul S.C."C." S.A. la plata de despăgubiri în cuantum de 151.332,19 RON, din care 1.332,19 RON reprezentând daune materiale, iar diferenţa - daune morale.

A fost obligat asigurătorul S.C. "C." S.A. să-i plătească părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti suma de 12.614,44 RON, reprezentând cheltuieli cu spitalizarea victimei B..

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 3.500 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 3.094 RON reprezentând cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală.

A fost obligată inculpata la plata către partea civilă a sumei de 19.076,21 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa hotărârea menţionată, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei A., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) şi (3) C. pen., raportat la art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.

În esenţă, în actul de sesizare, în sarcina acesteia, s-a reţinut că, la data de 8.11.2016, în jurul orei 18:45, în timp ce inculpata, avocat în cadrul Baroului Argeş, conducea autoturismul cu nr. x, pe str. x din Municipiul Piteşti, din direcţia Bascov către centrul municipiului, în zona magazinului D., prin nerespectarea prevederilor art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 72 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, a produs un accident de circulaţie soldat cu vătămarea corporală a persoanei vătămate B., care a necesitat pentru vindecare un nr. de 70 - 75 de zile de îngrijiri medicale, leziunile traumatice suferite punându-i viaţa în primejdie.

Actul de inculpare s-a bazat pe următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare oficiu; proces-verbal de cercetare la faţa locului, cu schiţa accidentului şi planşa foto; proces-verbal de verificare tehnică auto; rezultat alcooltest părţi; Raport de expertiză medico-legală nr. x/2.08.2018 - SJML Argeş; Opinie expertală medico-legală, expert E. şi F., declaraţie persoană vătămată/parte civilă; declaraţii de martori; Raport de expertiză tehnică; Raport de expertiză criminalistică nr. x/2019.

Sub aspectul situaţiei de fapt, procurorul a reţinut că, la data de 8.11.2016, A. - avocat în cadrul Baroului Argeş, în timp ce conducea autoturismul marca nr. x, pe str. x din Municipiul Piteşti, din direcţia Bascov către centrul municipiului, în zona magazinului D. l-a accidentat pe numitul B., angajat în traversarea străzii pe marcajul pietonal (partea vătămată aflându-se, la momentul accidentării, pe banda a doua, în sensul direcţiei de deplasare a autoturismului).

Din probele administrate, a rezultat faptul că, la data menţionată, inculpata A. s-a deplasat, în jurul orelor 18:45, către Centrul Municipiului Piteşti conducând autoturismul său şi ajungând în zona Spitalului Militar, pe fondul condiţiilor meteo nefavorabile, în timp ce se deplasa pe banda a doua a sensului de circulaţie, l-a accidentat pe numitul B., care era angajat în traversarea străzii, pe trecerea de pietoni. După impact, persoana vătămată a fost transportată la Spitalul Judeţean Argeş, aceasta suferind, potrivit Raportului de expertiză medico-legală nr. x/2.08.2018 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Argeş, leziuni traumatice produse prin mecanism de lovire cu şi de corp/plan dur, care au necesitat pentru vindecare 70 - 75 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, leziunile traumatice toracice suferite punând în primejdie viaţa victimei.

Potrivit declaraţiei lui B., în jurul orelor 18:30, acesta a ieşit de la Spitalul Militar însoţit fiind de soţia sa, G., şi de cumnata sa, H., după care s-a angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni semnalizată şi marcată corespunzător cu marcaj de culoare albă, dar nesemaforizată, iar soţia şi cumnata sa au rămas mai în urmă, la cca. 1 - 2 paşi. După ce a parcurs câţiva metri, depăşind prima bandă a sensului de deplasare către centrul Municipiului Piteşti, bandă pe care a oprit un autoturism pentru a le acorda prioritate de trecere, B. a fost spulberat de pe trecerea de pietoni de un alt autoturism, care a venit pe banda a doua a aceluiaşi sens de mers cu viteză mare, care nu a redus viteza şi nici nu a frânat în vreun fel, după impact pierzându-şi cunoştinţa.

Cu privire la împrejurările producerii accidentului, inculpata a arătat că, la data de 8.11.2016, se deplasa la volanul autoturismului său din direcţia Bascov către centrul Municipiului Piteşti şi, ajungând în zona Spitalului Militar, acolo unde ştia că există o trecere de pietoni nesemaforizată, până în bisericuţa de pe partea dreaptă, colţ cu str. x, deşi circula cu viteză redusă, pe banda a doua a sensului de deplasare, nu a observat pietonul angajat în traversarea străzii, pieton pe care 1-a accidentat, acesta - un bărbat de constituţie fizică masivă -, rămânând într-o primă fază întins pe carosabil, şi mai apoi fiind ridicat de două doamne. Inculpata a precizat că la momentul producerii accidentului erau condiţii meteo nefavorabile, o ploaie ce s-a transformat în ninsoare, iar în zona trecerii de pietoni vizibilitatea i-a fost obturată atât de un autoturism care se deplasa pe banda unu a sensului de circulaţie, cât şi de copacii înalţi şi groşi, care au împiedicat-o să vadă presemnalizarea trecerii de pietoni, iar din cauza luminilor autoturismelor care circulau din sens opus şi a carosabilului umed nu a observat trecerea de pietoni - marcajul pietonal.

Prin Raportul de expertiză tehnică s-au stabilit următoarele: accidentul nu s-a produs în spaţiul de siguranţă al conducătoarei autoturismului, aceasta dispunând de manevra de frânare, ca manevră de siguranţă; starea de pericol care a condus la producerea accidentului a fost generată de conducătoarea autoturismului care, apropiată de o trecere marcată pentru pietoni, nu a acordat cuvenita prioritate de trecere victimei accidentului, angajată în traversarea drumului, pe marcajul pietonal de trecere; în momentul impactului autoturismul, aflat în mişcare frânată, păstra o viteză de cea. 27 - 28 km/h; anterior conturării stării de pericol, autoturismul circula cu o viteză de cel mult 40 - 45 km/h; în privinţa prevederilor legale, care nerespectate, au dus la producerea accidentului, se reţine faptul că, pe de o parte, în momentele anterioare accidentului, conducătoarea autoturismului se afla în afara prevederilor legale, prin încălcarea dispoziţiilor art. 35 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, care precizează "participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private", respectiv art. 72 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, care precizează "pietonii au prioritate de trecere faţă de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajaţi în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate şi semnalizate corespunzător ...", iar, pe de altă parte, pietonul B., în momentele anterioare accidentului se afla în afara prevederilor legale încălcarea dispoziţiilor art. 35 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, care precizează "participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor, să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private", respectiv art. 72 pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, care precizează "traversarea drumului public de către pietoni se face (...) numai prin locuri special amenajate şi semnalizate corespunzător (...) numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei şi pentru ceilalţi participanţi la trafic".

Expertul tehnic recomandat I. a fost de acord cu concluziile finale reţinute de expertul desemnat, şi anume că starea de pericol şi producerea accidentului s-a produs cu concursul ambelor părţi, persoana vătămată B. având, ca pieton, obligaţia de asigurare la traversarea drumului public, în condiţiile în care traversarea nu se realizează prin locuri special amenajate şi semnal corespunzător.

Prin Raportul de expertiză criminalistică nr. x/25.04.2019, s-au stabilit următoarele: viteza din momentul impactului, rezultată în urma simulării, a fost de 34 km/h pentru autoturismul marca cu numărul de înmatriculare x; pentru A., conducătoarea autoturismului cu numărul de înmatriculare x, s-a declanşat starea de pericol la momentul în care victima s-a angajat în traversarea străzii x, pe marcajul pietonal, moment de la care intersecţia traiectoriilor celor doi participanţi la trafic devine aşadar iminentă; numita A., conducătoarea autoturismului cu număr de înmatriculare x, putea evita prin frânare producerea accidentului rutier; în ceea ce priveşte conduita numitului B., acesta nu putea prevedea accidentarea sa în condiţiile date, angajarea în traversarea drumului, pe marcajul pietonal.

Cu adresa nr. x/1.03.2018, Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti s-a constituit parte civilă cu suma de 12.614,44 RON, reprezentând cheltuieli efectuate cu asistenţa medicală acordată persoanei vătămate B..

Având în vedere probele administrate, inclusiv concluziile celor două expertize efectuate în cauză, precum şi interpretarea prevederilor art. 72 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, în sensul existenţei obligativităţii pietonului, de a se asigura, la traversarea drumului public, numai atunci când, în localităţi, traversarea se face pe la colţul străzii, astfel încât această traversare să se facă, fără a reprezenta un pericol pentru pieton şi ceilalţi participanţi la trafic, procurorul a reţinut în sarcina inculpatei săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) şi (3) C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.

Prin încheierea din 08.07.2020 a Curţii de Apel Piteşti s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii.

Judecata în primă instanţă a urmat procedura de drept comun, fiind ascultate părţile, audiate martorele G., H. şi J. Au fost depuse înscrisuri, în dovedirea pretenţiilor civile.

Inculpata a solicitat avizarea raportului de expertiză medico-legală, cerere respinsă de instanţă la data de 22.10.2020, pentru considerentele arătate în încheierea de şedinţă din aceeaşi dată (a se vedea dosar fond).

Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut că, la data de 08.11.2016, în jurul orei 18:45, inculpata A. s-a deplasat dinspre domiciliul său, din comuna Bascov, către centrul oraşului Piteşti, spre a participa la celebrarea zilei onomastice a colegei sale, martora J., circulând cu autoturismul marca pe banda a doua a sensului de mers. În timp ce se deplasa pe str. x, în zona Spitalului Militar, pe fondul condiţiilor meteo nefavorabile, l-a accidentat pe numitul B. (parte civilă în cauză), care se afla angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni.

După impact, persoana vătămată a fost transportată la Spitalul Judeţean Argeş, în vederea acordării de îngrijiri medicale. Conform Raportului de expertiză medico-legală nr. x/02.08.2018 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Argeş, leziunile traumatice pe care le-a suferit victima s-au putut produce prin mecanism de lovire cu şi de corp/plan dur, posibil în condiţiile unui accident de trafic rutier; respectivele leziuni au necesitat pentru vindecare un număr de 70 - 75 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii, punând în primejdie viaţa victimei.

În faza de urmărire penală, părţilor le-a fost încuviinţată cererea de a participa la efectuarea expertizei câte un medic expert recomandat de acestea, fiind depuse la dosar două Opinii expertale întocmite de medicii primari legişti E. şi F.

De asemenea, în faza de urmărire penală a fost efectuată o expertiză tehnică auto, având următoarele obiective: a) să se determine poziţia relativă de deplasare dintre pieton şi autoturism, în momentele premergătoare impactului; b) să se stabilească locul producerii accidentului; c) să se determine viteza cu care circula autoturismul în momentul impactului şi în momentul conturării stării de pericol; d) să se stabilească dinamica producerii accidentului de circulaţie; e) cum şi cine a generat starea de pericol care a dus la producerea accidentului; f) ce posibilităţi de evitare a accidentului au avut persoanele implicate în producerea lui; g) prevederi legale referitoare la circulaţia pe drumurile publice nerespectate de participanţii la trafic implicaţi în accident.

Concluziile expertului tehnic desemnat au fost următoarele:

1. În momentul impactului, pietonul se afla în traversare prin faţa traiectoriei de impact a autoturismului, în sensul de la dreapta spre stânga autoturismului, expunând spre direcţia de avansare a autoturismului partea laterală stânga a corpului, impactată de partea frontală - centru dreapta a autoturismului;

2. Locul accidentului este situat pe marcajul pietonal de trecere, pe banda a doua a sensului de mers dinspre Bascov spre centru, transversal la circa 4,40 m faţă de bordura din dreapta drumului şi longitudinal la circa 6,00…6,20 m faţă de partea faţă a autoturismului oprit, în poziţia finală a autoturismului;

3. Accidentul nu s-a produs în spaţiul de siguranţă al conducătoarei autoturismului, aceasta dispunând de manevra de frânare, ca manevră de siguranţă;

4. Starea de pericol care a dus la producerea accidentului a fost generată de conducătoarea autoturismului care, apropiată de o trecere de pietoni, nu a acordat cuvenita prioritate de trecere victimei accidentului, angajată în traversarea drumului pe marcajul pietonal de trecere;

5. În momentul impactului, autoturismul, aflat în mişcare frânată, păstra o viteză de circa 27…28 km/h; anterior conturării stării de pericol, autoturismul circula cu o viteză de cel mult 40…45 km/h;

6. Dinamica producerii accidentului cuprinde următoarele momente: (…) Inculpata se afla inclusă în traficul de pe str. x pe banda a doua - într-un trafic intens, cu vehicule care se deplasau în ambele sensuri de mers pe toate cele patru benzi ale drumului, după lăsarea întunericului, la lumina farurilor, pe timp ploios, când prezenţa stropilor de apă de pe parbriz, care în lumina farurilor "sticlesc", reduce substanţial lungimea câmpului de vizibilitate către înainte - atenţia îi era îndreptată asupra conducerii autoturismului.

Ajunsă în vecinătatea spre dreapta cu Spitalul Militar Piteşti, conducătoarea auto, care avea spre observare spaţiul din faţă, deşi ştia că se apropia de un marcaj pietonal de trecere, preocupată de urmărirea traficului, neglijează urmărirea marcajului pietonal şi evoluţia pietonilor de pe marcajul de trecere, fiind astfel surprinsă de "apariţia" unui bărbat aflat în traversare dinspre dreapta spre stânga, spre traiectoria autoturismului condus. Evaluând pericolul situaţiei create, conducătoarea auto decide pentru frânare bruscă.

Efectuează manevra, dar efectuarea manevrei cu întârziere o face ineficientă pentru evitarea accidentului (…).

Expertul tehnic desemnat în cauză a apreciat că aveau posibilităţi de evitare a accidentului ambii participanţi la trafic, atât conducătoarea autoturismului, dacă urmărea cu atenţie derularea traficului şi acorda cuvenita prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea drumului pe marcajul pietonal, cât şi pietonul B., dacă înaintea angajării în traversarea drumului şi în timpul traversării urmărea cu atenţie evoluţia traficului rutier, asigurându-se că traversarea poate fi făcută fără să existe nici un pericol pentru el şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.

Expertul tehnic I., recomandat de inculpată, a împărtăşit acest punct de vedere, concluzia fiind aceea că starea de pericol şi impactul s-a produs cu concursul ambelor părţi.

A fost efectuat şi un raport de expertiză criminalistică, experţii din cadrul L.I.E.C. Braşov formulând următoarele concluzii: 1. Locul probabil al impactului dintre autoturismul şi victimă a fost localizat pe marcajul pietonal de lângă intersecţia cu str. x, pe banda nr. 2 a sensului spre centrul municipiului Piteşti al str. x, judeţul Argeş, acesta fiind situat în plan longitudinal al drumului, la o distanţă de circa 4 m. faţă de reperul fix - colţul dinspre centrul municipiului Piteşti a str. x, în direcţia spre centrul localităţii, iar în plan transversal al drumului, impactul s-a situat la circa 2 m faţă de axul drumului; 2. Viteza din momentul impactului, rezultată în urma simulării, a fost de circa 34 km/h pentru autoturismul marca x. Viteza iniţială de deplasare a autoturismului nu a putut fi stabilită, în absenţa consemnării unor urme care să fi fost create de pneurile autovehiculului, datorită depăşirii limitei aderenţei dintre pneu şi calea de rulare (urme de frânare sau derapare) sau a cunoaşterii regimului de deplasare în faza anterioară coliziunii; 3. Pentru numita A., starea de pericol s-a declanşat în momentul în care victima s-a angajat în traversarea str. x pe marcajul pietonale, moment începând de la care intersecţia traiectoriilor celor doi participanţi la trafic devine, aşadar, iminentă; 4. Numita A., conducătoarea autoturismului nr. putea evita prin frânare producerea evenimentului rutier. În ceea ce priveşte conduita numitului B., acesta nu putea preveni accidentarea sa în condiţiile date, angajarea în traversarea drumului pe marcajul pietonal (Raportul de expertiză criminalistică nr. x, dosar de urm. penală).

Astfel, Curtea a apreciat că, în drept, fapta săvârşită de inculpată la data de 08.11.2016, constând în aceea că, în timp ce conducea autoturismul cu nr. x pe str. x din municipiul Piteşti, din direcţia Bascov către centrul municipiului, în zona magazinului D., prin nerespectarea prevederilor art. 35 alin. (1) şi art. 72 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, a produs un accident de circulaţie soldat cu vătămarea corporală a persoanei vătămate B., care a necesitat pentru vindecare un număr de circa 70 - 75 de zile de îngrijiri medicale, leziunile traumatice suferite punându-i victimei viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) şi (3) C. pen., rap. la art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.

La individualizarea sancţiunii, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale enumerate de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, astfel cum au fost mai sus descrise, starea de pericol creată, natura şi gravitatea rezultatului produs, conduita inculpatei înainte de comiterea faptei şi pe parcursul procesului, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În ceea ce priveşte circumstanţele reale, instanţa de fond a reţinut că evenimentul rutier soldat cu vătămarea corporală gravă a părţii civile s-a produs din culpa exclusivă a acuzatei, care nu a acordat prioritate de trecere victimei aflate în traversarea străzii, pe marcajul pietonal. Totodată, s-a ţinut cont de faptul că inculpata circula cu viteză redusă, iar traficul se desfăşura cu greutate, în condiţii de iluminat nocturn, vizibilitatea fiind redusă din pricina condiţiilor meteo nefavorabile, aşa cum sunt descrise în procesul-verbal de cercetare la faţa locului, filele x d.u.p.).

Totodată, s-a ţinut seama de rezultatul produs prin fapta culpabilă a inculpatei: persoana vătămată a suferit vătămări grave care au necesitat intervenţii chirurgicale, fiindu-i necesare circa 70 - 75 zile de îngrijiri medicale.

Aşa cum s-a arătat, leziunile traumatice suferite de victimă cu ocazia evenimentului rutier care a avut loc la data de 08.11.2016 i-au pus acesteia viaţa în primejdie, întrucât fracturile costale ce au generat hemopneumotorax au impus intervenţie chirurgicală pentru evacuarea sângelui acumulat în cavitatea toracică. Deşi s-a contestat de către acuzată această consecinţă (punerea în primejdie a vieţii victimei), ce a atras încadrarea juridică a faptei în art. 196 alin. (2) C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen., instanţa de fond a constatat că prin înscrisurile medicale depuse în copie la dosar a fost făcută dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a faptului că a fost necesară intervenţia chirurgicală urgentă efectuată de medicul specialist.

Pe parcursul judecăţii, inculpata a precizat că regretă nespus fapta, relatând că s-a "trezit efectiv cu victima pe parbriz", având senzaţia că aceasta a "picat din copac", a oprit imediat autoturismul, a mers la spital şi s-a interesat de starea pietonului accidentat, a încercat să ia legătura cu familia victimei, discutând cu soţia domnului B. şi oferindu-i acesteia sprijin material.

Faţă de toate aceste circumstanţe, Curtea a apreciat că stabilirea unei pedepse orientate spre maximul special prevăzut de textul incriminator, a cărei aplicare va fi amânată, în condiţiile art. 83 C. pen., va fi în măsură să realizeze scopul preventiv, fiind evident, din conduita manifestată de inculpată pe parcursul cercetărilor, că aceasta a conştientizat gravitatea faptei sale şi că nu există vreun risc ca pe viitor să nesocotească normele privitoare la circulaţia autovehiculelor pe drumurile publice.

În continuare, analizând fondul acţiunii civile, prima instanţă a reţinut că, persoana vătămată B. a pretins iniţial daune materiale în cuantum de 100.500 RON, constând în: 7.000 RON, câştigul nerealizat, în perioada în care s-a aflat în incapacitate de muncă, reprezentând diferenţa dintre salariul net pe care l-ar fi încasat şi indemnizaţia de boală; 90.000 RON, reprezentând diferenţă între cuantumul pensiei obţinute anticipat şi salariul net pe care l-ar fi realizat; 3.500 RON, contravaloare medicamente, radiografii, recuperare medicală, kinetoterapie, transport şi 25.000 euro, daune morale.

Ulterior, în declaraţia dată la data de 25.02.2020, persoana vătămată a pretins suma de 340.500 RON, reprezentând daune materiale şi 180.000 euro, daune morale.

În dovedirea pretenţiilor formulate, partea civilă a depus la dosar înscrisuri, în copii xerox.

Au fost ascultate martorele oculare G. şi H., soţia şi cumnata victimei, care au descris modul în care au perceput proprii sensibus producerea evenimentului rutier şi au oferit informaţii importante despre starea victimei imediat după accident şi felul în care este afectată aceasta şi în prezent, ca urmare a traumatismelor multiple suferite în impactul cu autoturismul.

Asigurătorul, prin reprezentantul său, a solicitat a nu se lua în considerare depoziţiile acestor martore în rezolvarea acţiunii civile, iar în legătură cu această chestiune este necesar a menţiona că, potrivit art. 19 alin. (5) C. proc. pen., repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile (art. 1349 şi urm. C. civ.). La rândul său, art. 114 din C. proc. pen. dispune că poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoştinţă despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală.

Fiind soluţionată acţiunea civilă în cadrul procesului penal (art. 19 alin. (4) C. proc. pen.), interdicţia ascultării rudelor şi a afinilor până la gradul al treilea inclusiv, cum şi a soţului (art. 315 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ.) nu operează în speţă, însă susţinerile martorelor referitoare la cheltuielile efectuate de victimă cu recuperarea sănătăţii au fost avute în vedere la calcularea prejudiciului doar în măsura în care actele medicale şi celelalte înscrisuri aflate la dosar le-au confirmat.

Cu privire la daunele materiale pretinse, Curtea a constatat că partea civilă a primit pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 11.09.2017, iar, în perioada 31.08.2016 şi până la data de 22.09.2017, a încasat salariul net lunar menţionat în adeverinţa aflată la dosarului, astfel încât diferenţele pretinse de aceasta (câştig nerealizat în perioada incapacităţii de muncă, diferenţa între pensia anticipată şi cea pentru limită de vârstă, compensaţie venituri realizate ca urmare a pierderii grupei de muncă) nu au fost dovedite, în opinia instanţei.

Chitanţele depuse în copie de partea civilă, reprezentând cheltuieli cu recuperarea sănătăţii, însumează 1.332,19 RON (unele dintre acestea fiind depuse în dublu exemplar), iar altele fac dovada cheltuielilor de judecată efectuate în proces, astfel că urmează a fi acordate solicitantului cu acest titlu.

Soţia victimei a apreciat că au fost cheltuiţi, cu recuperarea soţului său, mai mult de o sută cincizeci de milioane RON vechi (15.000 RON), întrucât B. a suferit patru intervenţii chirurgicale în decurs de un an de zile, iar după operaţia la picior a mers cu cadrul, a necesitat o perioadă îndelungată de kinetoterapie, cam un an de zile de recuperare, pentru a merge singur pe picioarele lui. Şi în prezent persoana vătămată merge periodic la medic şi ia tratament antiinflamator.

Deşi suma de bani la care a făcut referire soţia persoanei vătămate nu poate fi acordată integral victimei cu titlu de despăgubiri materiale (fiind un calcul efectuat cu aproximaţie de martoră), ci doar în limita în care au fost produse înscrisuri doveditoare, la stabilirea cuantumului despăgubirilor morale Curtea a avut în vedere relatările martorei despre suferinţa îndelungată provocată părţii civile, numeroasele intervenţii suportate de aceasta, numărul zilelor în care a fost internată în spital şi a celor în care a stat imobilizată la pat, fiind pusă în imposibilitatea de a-şi desfăşura activităţile pe care în mod firesc le îndeplinea înainte de 08.11.2016, toate aceste aspecte rezultând în mod indubitabil din actele medicale depuse în faza de urmărire penală.

Faţă de cele anterior reţinute, prima instanţă a apreciat că suma de 150.000 RON reprezintă o compensaţie îndestulătoare pentru persoana civilă, astfel încât să-i ofere acesteia o alinare a suferinţelor pricinuite, fără a constitui îmbogăţire fără justă cauză.

Împotriva acestei sentinţe, partea civilă B. şi partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A., în termen legal, au declarat apel.

În apelul formulat, partea civilă B. a criticat, potrivit motivelor scrise de apel şi concluziilor orale formulate cu ocazia dezbaterilor, cuantumul daunelor materiale şi morale acordate, criticile avansate vizând temeinicia acestora în raport de suferinţa fizică şi psihică produsă de leziunile şi sechelele traumatice suferite, solicitându-se acordarea integrală a sumelor solicitate cu acest titlu.

Astfel, partea civilă a solicitat să se ţină cont, la stabilirea daunelor materiale, pe de o parte de diferenţa dintre salariul net şi indemnizaţia primită cu titlu de concediu medical, iar, pe de altă parte, de diferenţa dintre salariul net şi pensie, pentru cei trei ani de pensie anticipată, având în vedere că a fost nevoit să se pensioneze anticipat din cauza stării fizice.

Totodată, a solicitat acordarea sumei de 2.000 euro cu titlu de cheltuieli judiciare, constând în suma de bani pe care a achitat-o către S.C. K. S.R.L..

Partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. a solicitat reducerea daunelor morale acordate. Astfel, s-a arătat că acestea trebuie să reflecte criteriile de evaluare stabilite de Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale şi de jurisprudenţă, urmând a se ţine cont de nivelul de trai în România, astfel încât să reprezinte o satisfacţie compensatorie, iar nu o îmbogăţire fără justă cauză.

Relativ la daunele materiale, a solicitat să fie acordate doar cheltuielile dovedite cu înscrisuri.

Analizând sentinţa penală atacată, prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în limitele devoluate, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil evaluării motivelor de apel formulate de partea civilă B. şi partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A., se impune observaţia că soluţia dispusă prin hotărârea apelată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) şi (3) C. pen., raportat la art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen. de către inculpata A. nu a făcut obiectul criticilor exprese ale părţii civile şi părţii responsabile civilmente, căile acestora de atac vizând exclusiv soluţia pronunţată pe latură civilă.

Drept urmare, având în vedere şi faptul că, atât inculpata A., cât şi Ministerul Public nu au exercitat apeluri în cauză, Înalta Curte va analiza soluţia pe care prima instanţă a pronunţat-o exclusiv în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei.

În limitele, anterior stabilite, reevaluând particularităţile cauzei, Înalta Curte constată, în totalitate, temeinice statuările factuale ale primei instanţe referitoare la fondul acţiunii civile.

Cu privire la solicitarea părţii civile B. referitoare la majorarea cuantumului daunelor materiale, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului că, în cauză, sunt îndeplinite, în mod cumulativ toate condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatei pentru fapta proprie, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ. şi art. 1357 C. civ., în sensul că intimata A., prin fapta sa ilicită, constând în încălcarea prevederilor art. 35 alin. (1) şi art. 72 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, a produs un accident de circulaţie soldat cu vătămarea corporală a părţii civile B., existând prejudiciu cert, culpa inculpatei în producerea acestuia, precum şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul suferit de partea civilă.

Astfel, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că vina producerii evenimentului rutier cauzator de prejudicii aparţine exclusiv inculpatei, care nu a acordat prioritate de trecere victimei aflate în traversarea străzii, pe marcajul pietonal, avându-se, totodată, în vedere faptul că inculpata circula cu viteză redusă, iar traficul se desfăşura cu dificultate, în condiţii de iluminat nocturn, vizibilitatea fiind redusă din pricina condiţiilor meteo nefavorabile.

Se mai observă că persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă, iniţial, cu suma de 100.500 RON reprezentând daune materiale, constând în: 7.000 RON, câştigul nerealizat în perioada în care s-a aflat în incapacitate de muncă, reprezentând diferenţa dintre salariul net pe care l-ar fi încasat şi indemnizaţia de boală; 90.000 RON, reprezentând diferenţa între cuantumul pensiei obţinute anticipat şi salariul net pe care l-ar fi realizat; 3.500 RON reprezentând cheltuieli cu tratamente, radiografii, recuperare medicală, kinetoterapie şi transport, precum şi cu suma de 25.000 euro, reprezentând daune morale.

Ulterior, în cuprinsul declaraţiei date în cursul urmăririi penale, la data de 25.02.2020, partea civilă a solicitat acordarea de daune materiale în cuantum de 340.500 RON, respectiv daune morale, în sumă de 180.000 euro.

Astfel, în ceea ce priveşte daunele materiale acordate, Înalta Curte constată că prima instanţă a stabilit în mod just şi temeinic cuantumul acestora, analizând în mod complet şi exhaustiv caracterul cert al prejudiciului atât din punct de vedere al existenţei, cât şi al întinderii sale.

În mod corect prima instanţă a reţinut ca fiind dovedite daunele materiale constând în cheltuielile ocazionate de tratamentele chirurgicale efectuate pentru recuperare de către victimă a căror realitate este atestată de actele medicale, declaraţiile martorilor audiaţi, dar şi în baza unei prezumţii judiciare temeinic motivate, verosimile şi rezonabile, în condiţiile în care, în procesul penal, latura civilă este guvernată de dreptul civil, ca drept material, iar prezumţia este un mijloc de probă consacrat în dreptul civil român.

Cu privire la daunele materiale pretinse, constând în câştigul nerealizat în perioada incapacităţii de muncă reprezentând diferenţa dintre salariul net şi indemnizaţia primită cu titlu de concediu medical, precum şi diferenţa dintre salariul net şi pensia anticipată, în mod corect, prima instanţă, a apreciat că acestea nu au fost dovedite, nefiind, astfel, probată cu certitudine existenţa unei legături de cauzalitate între pensionarea părţii civile şi accidentul de circulaţie.

Aşadar, se constată că partea civilă a dovedit prejudiciul constând în costul cheltuielilor de spitalizare, tratamente medicale şi recuperare medicală efectivă, pretenţiile fiind probate în limita sumei de 1.332,19 RON, din actele depuse la dosar nerezultând cheltuirea unei sume mai mari decât cea acordată de către instanţa de fond pentru restabilirea stării de sănătate a părţii civile.

Referitor la critica privind neacordarea sumei de 2.000 euro cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând plata onorariului către S.C. K. S.R.L., Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi acordată cu titlu de cheltuieli judiciare, întrucât reprezintă cheltuieli angajate în baza unui contract de mandat încheiat între partea civilă şi o societate ce nu are ca obiect de activitate asistenţa juridică în procesele penale, plata acesteia nefiind utilă şi nici probată.

Cu privire la cuantumul daunelor morale, aspect criticat deopotrivă de partea civilă B. (în sensul admiterii acţiunii civile aşa cum a fost iniţial formulată, raportat la numărul mare de zile de îngrijiri medicale stabilite în urma evaluării medico-legale), dar şi de partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. (în sensul reducerii cuantumului raportat la criteriile de evaluare stabilite de Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale şi de jurisprudenţă, urmând a se ţine cont de nivelul de trai în România, astfel încât să reprezinte o satisfacţie compensatorie, iar nu o îmbogăţire fără justă cauză), Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că se impune acordarea de daune morale, însă apreciază cuantumul despăgubirilor ca fiind insuficient, întrucât nu poate compensa intensitatea, complexitatea şi durata suferinţelor fizice şi psihice suportate de partea civilă, astfel cum acestea rezultă din conţinutul tuturor actelor medicale, inclusiv din cuprinsul raportului de constatare medico-legală nr. x, care atestă că, pentru vindecarea leziunilor traumatice cauzate persoanei vătămate, au fost necesare 70 - 75 zile îngrijiri medicale şi că leziunile traumatice toracice suferite (fracturi costale multiple ce au generat hemopneumotorax pentru care s-a intervenit chirurgical, practicându-se pleurostomie pentru evacuarea sângelui acumulat în cavitatea toracică) au pus în primejdie viaţa persoanei vătămate.

Ca atare, reprezintă o certitudine faptul că leziunile cauzate persoanei vătămate şi intervenţiile chirurgicale suferite de aceasta în vederea recuperării sale au produs o suferinţă fizică şi psihică considerabilă şi au împiedicat-o să-şi desfăşoare viaţa cotidiană în aceleaşi condiţii ca şi înainte de accident. Mai mult, în urma accidentului a rămas cu sechele care îi afectează în continuare calitatea vieţii, toate acestea la o vârstă la care recuperarea fizică nu mai este atât de uşoară.

Totodată, contrar susţinerilor părţii responsabile civilmente S.C. C. S.A., Înalta Curte constată că Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale întocmit în anul 2012 a fost elaborat, cu titlu de recomandare, pentru uzul societăţilor de asigurări, iar datele statistice pe care le furnizează nu pot fi asimilate legislaţiei şi jurisprudenţei româneşti. Ghidul nu reprezintă un criteriu legal de evaluare judiciară a prejudiciului moral, ci un instrument de lucru la dispoziţia asigurătorilor în procedura administrativă, neavând putere normativă şi, deci, caracter obligatoriu pentru instanţe. (Decizia civilă nr. 130 din 23.01.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă).

Aşadar, cel mai elocvent barometru de evaluare a prejudiciului moral îl reprezintă jurisprudenţa constantă, unitară şi recentă a instanţelor judecătoreşti, care poate fi valorificată în măsura în care este compatibilă cu economia fiecărei cauze concrete deduse judecăţii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat într-o decizie că, în aprecierea cuantumului daunelor morale, soluţiile adoptate trebuie să ţină cont de circumstanţele concrete ale speţei, de valorile efectiv lezate ale reclamantului şi de importanţa lor pentru persoana respectivă, de gradul de lezare pe care îl resimte reclamantul şi care se apreciază în cadrul fiecărui dosar în parte. Aceste elemente diferenţiază cuantumul daunelor în cadrul fiecărei speţe concrete, esenţială fiind asigurarea unui raport rezonabil de proporţionalitate între despăgubire şi prejudiciu. (Decizia nr. 4011/2018 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă).

Astfel, în practica instanţelor naţionale au fost identificate situaţii în care, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, spre exemplu, au fost acordate daune morale în cuantum de 46.500 RON, după ce, în timpul zborului, o stewardesă a vărsat din greşeală conţinutul unui termos, fapt care i-a provocat reclamantei arsuri de gradul I şi II pe 5% din suprafaţa corpului, fiind necesare pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale (Sentinţa nr. 1647/16.08.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 3271/A din 08.10.2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă).

Într-un alt caz, Tribunalul Bucureşti a acordat victimei în vârstă de 17 ani, care a suferit o infirmitate fizică permanentă, respectiv pierderea, prin amputaţie, a membrului superior drept, suma de 1.000.000 euro (Sentinţa nr. 830 din 12.04.2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, definitivă prin Decizia nr. 1827/11.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă).

Într-o speţă similară, instanţa de judecată a acordat despăgubiri morale pentru existenţa unei vătămări nepatrimoniale în cuantum de de 50.000 euro, victima având nevoie de 75 - 80 de îngrijiri medicale, leziunile traumatice punându-i în pericol viaţa, fără a fi încadrate, însă, din punct de vedere medico-legal, în noţiunea de infirmitate (Sentinţa civilă nr. 7248/18.12.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, definitivă prin Decizia nr. 1223/19.09.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă).

În cauză, faţă de criteriile indicate, în raport şi de împrejurările concrete ale cauzei, aşa cum acestea rezultă din întreg probatoriul administrat, în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, având în vedere vârsta părţii civile la data producerii accidentului (62 ani), numărul de zile de îngrijiri medicale acordat (70 - 75), faptul că a suferit o vătămare gravă care i-a pus viaţa în primejdie, lipsa oricărei culpe în producerea accidentului, Înalta Curte apreciază că majorarea cuantumului daunelor morale acordate părţii civile de la 150.000 RON la 200.000 RON în sarcina societăţii de asigurare este de natură a compensa consecinţele negative suferite în plan psihic şi afectiv, fără a constitui o îmbogăţire fără justă cauză.

Pentru aceste considerente, criticile părţii responsabile civilmente S.C. C. S.A. în privinţa cuantumului daunelor morale acordate sunt nefondate.

Faţă de toate argumentele anterior expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de partea civilă B. împotriva Sentinţei penale nr. 9/F din 09 februarie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată, numai în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei şi, rejudecând, va majora cuantumul daunelor morale acordate părţii civile de la 150.000 RON la 200.000 RON.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de partea civilă vor rămâne în sarcina statului.

Totodată, văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga partea responsabilă civilmente, căreia i-a fost respinsă calea de atac, la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de partea civilă B. împotriva Sentinţei penale nr. 9/F din 09 februarie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată, numai în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei şi, rejudecând:

Majorează cuantumul daunelor morale acordate părţii civile de la 150.000 RON la 200.000 RON.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de partea civilă, rămân în sarcina statului.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Obligă apelanta - parte responsabilă civilmente la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 mai 2021.

GGC - CT