Cassation inadmissible: Recharacterization of multiple forged license offenses as a single continued crime and scope of factual review in extraordinary appeal

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 2576/27.06.2019, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în Dosarul nr. x/2018, a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare,

- conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 şi 6 luni închisoare,

- tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare,

- uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare,

- uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare,

- conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 şi 6 luni închisoare şi interzicerea dreptului de a conduce autovehicule, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani şi 6 luni,

- uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare, la care s-au adăugat 26 luni închisoare, reprezentând sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 3 ani şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani şi 6 luni.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea permisului de conducere model britanic, cu seria x, eliberat în data de 22.11.2014.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a avut în vedere, în esenţă, următoarele considerente:

În data de 23.01.2013, inculpatului A. i-a fost eliberat de către autorităţile din Ungaria permisul de conducere maghiar având seria/nr. x, cu valabilitate până la 21.01.2023, pentru categoria B. Permisul de conducere a fost emis ca urmare a preschimbării de către inculpat a unui permis de conducere italian fals.

Potrivit adresei nr. x/25.06.2014 a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră - Punctul Comun de Contact Artand, permisul de conducere a fost eliberat ca urmare a preschimbării permisului de conducere având seria/nr. x, emis de către autorităţile italiene pe numele inculpatului. Conform acestei adrese, titularul documentului nu figura cu restricţii, iar permisul de conducere nu era dat în urmărire.

Ulterior, prin adresa nr. x/23.06.2015 a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră - Punctul Comun de Contact Artand, autorităţile din Ungaria au comunicat că permisul de conducere eliberat inculpatului, având seria/nr. x, care ar fi trebuit să fie valabil până la 21.01.2023, pentru categoria B, nu este valabil. În cuprinsul răspunsului primit se consemnează că tipul restricţiei este retragerea permisului de conducere, măsură iniţiată în data de 18.02.2015, interdicţia este definitivă, motivul fiind alt permis de conducere fals.

Din cuprinsul adresei nr. x/10.07.2014, întocmită de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră - Punctul de Contact Oradea, autorităţile italiene au comunicat faptul că numitul A. şi permisul de conducere seria/nr. x nu figurează în bazele de date italiene.

Prin adresa nr. x din 19.06.2017, autorităţile italiene au comunicat că inculpatul A. nu deţine în Italia vreun permis de conducere; în Italia nu există un permis de conducere cu seria x; conform legislaţiei italiene, este necesar ca un cetăţean străin să aibă reşedinţa stabilă pe teritoriul Italiei pentru a obţine orice document de identitate.

Ulterior, prin adresa nr. x din 01.09.2017, autorităţile italiene au comunicat că inculpatul A. are antecedente penale în Italia pentru mai multe infracţiuni comise în perioada 2003 - 2013, este cunoscut şi cu alte identităţi false cu care s-a legitimat la poliţie, iar din data de 01.05.2012 a declarat domiciliul fictiv în Milano, nefiind reperabil la această adresă.

În data de 23.06.2014, în jurul orei 09:15, organele de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Baia Mare-Biroul Rutier au fost sesizate prin intermediul SUAU 112 cu privire la faptul că pe strada x din Baia Mare s-a produs un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a unei persoane, iar autorul a părăsit locul comiterii faptei.

La acea dată, în jurul orei 09:00, persoana vătămată B. împreună cu fosta sa soţie, martora C. (aflată într-o relaţie de prietenie cu inculpatul), aveau programată o întâlnire cu reprezentanţii Centrului de Autism din Baia Mare, la sediul asociaţiei, respectiv pe strada x nr. x, întrucât fiul acestora, D., suferea de această boală.

În timp ce persoana vătămată se afla în faţa imobilului de la adresa indicată, aşteptându-şi fosta soţie, inculpatul s-a deplasat în acelaşi loc, transportând-o pe martora C. În acest sens, inculpatul a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x pe strada x din Baia Mare, deplasându-se dinspre intersecţia cu B-dul x în direcţia intersecţiei cu strada x.

Când a ajuns în dreptul imobilului cu numărul x, după ce martora a coborât din autoturism, în timp ce efectua manevra de parcare cu faţa, inculpatul l-a lovit în mod intenţionat cu maşina pe persoana vătămată B.

În momentele imediat următoare, inculpatul a coborât din autoturism şi i-a adresat persoanei vătămate ameninţări cu moartea şi cu acte de violenţă extremă, în public, fapt ce a determinat persoana vătămată să solicite ajutorul organelor competente, prin intermediul SUAU 112, comportamentul inculpatului producând tulburarea ordinii şi liniştii publice.

La faţa locului au fost prezenţi martorii C., E., F., precum şi numitul G., iar în scurt timp au ajuns organele de poliţie, precum şi un echipaj al Serviciului Judeţean de Ambulanţă.

Până la sosirea echipajului de poliţie, inculpatul a părăsit locul săvârşirii faptelor, deplasându-se ulterior, în jurul orelor 10:00, la sediul Poliţiei Municipiului Baia Mare, unde a prezentat cartea de identitate şi permisul de conducere maghiar, având seria/nr. x, emis de către autorităţile din Ungaria la data de 23.01.2013, ca urmare a preschimbării permisului de conducere italian fals, având seria/nr. x.

Potrivit adresei nr. x/13.08.2014, întocmită de către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Maramureş - Serviciul Rutier, numitul A. nu figurează în evidenţa informatizată a instituţiei ca posesor de permis de conducere.

În urma accidentării, persoana vătămată B. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 2 - 3 zile de îngrijiri medicale, după cum rezultă din cuprinsul certificatului medico-legal nr. x/23.06.2014 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Maramureş, însă în 13.06.2017 acesta şi-a retras plângerea formulată împotriva inculpatului.

În data de 21.11.2014, inculpatului i-a fost eliberat de către autoritatea competentă din Marea Britanie - H., permisul de conducere britanic având seria x, valabil pentru categoriile AM, A, B1, B, f, k, p şi q. Permisul de conducere britanic a fost emis ca urmare a preschimbării de către inculpat a unui permis de conducere maghiar, obţinut la rândul său ca urmare a preschimbării unui permis de conducere italian fals.

Potrivit adresei nr. x, eliberată de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Punctul Naţional Focal din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, inculpatul deţine un permis de conducere permanent, emis de către H. în data de 21.11.2014, prin preschimbarea unui permis de conducere emis în Ungaria. Potrivit aceleiaşi adrese, permisele de conducere permanente sunt valabile şi în afara Marii Britanii.

În urma cercetărilor efectuate a rezultat că inculpatul a preschimbat permisul de conducere maghiar cu seria x (obţinut în urma preschimbării în Ungaria a permisului italian fals cu seria x.) cu permisul de conducere model britanic cu seria x.

În data de 08.06.2015, în jurul orei 19:30, în timp ce se aflau în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe strada x din Baia Mare, agenţii de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Baia Mare au oprit în trafic autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, care se deplasa dinspre intersecţia cu strada x în direcţia intersecţiei cu strada x, la volan aflându-se inculpatul A. În autoturismul condus de acesta se mai afla, în calitate de pasager, şi martorul B.

Cu ocazia controlului efectuat, inculpatul a prezentat organelor de poliţie permisul de conducere model britanic având seria x, valabil pentru categoriile AM, A, B1, B, f, k, p şi q, eliberat în 22.11.2014, însă acesta a fost obţinut ca urmare a preschimbării permisului de conducere maghiar cu seria x, obţinut la rândul său în urma preschimbării în Ungaria a permisului italian fals cu seria x., aspecte din care rezultă că, în 08.06.2015, inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehicule.

Instanţa a apreciat ca subiective şi părtinitoare declaraţiile date în cursul cercetării judecătoreşti de martorele C. şi F., soţia şi, respectiv, soacra inculpatului, care, deşi şi-au menţinut depoziţiile de la urmărire penală, şi-au modificat fără vreo justificare plauzibilă susţinerile anterioare, prima arătând că inculpatul nu l-a lovit cu maşina şi nu l-a ameninţat pe fostul ei soţ, iar cea de-a doua, contrar celor menţionate la poliţie, că nu a văzut momentul acroşării lui B., fiind în grădiniţă.

Starea de fapt astfel cum a fost descrisă se probează cu proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă fotografică aferentă, rezultat alcooltest, copie permis de conducere maghiar, proces-verbal de constatare, declaraţii inculpat, calendar prezenţă şi declaraţie pe proprie răspundere, declaraţie persoană vătămată B., certificat medico-legal nr. x/23.06.2014 întocmit de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Maramureş, declaraţiile martorilor I., C., E., F., J., B., înscrisuri medicale, proces-verbal investigaţii, fişă autoturism, adresă nr. x/13.08.2013 a Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Maramureş, adresă nr. x din data de 01.09.2017 a Ambasadei Italiei în România, adresă nr. x din data de 19.06.2017 a Ambasadei Italiei în România, adresă nr. x/10.07.2014, întocmită de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră - Punctul de Contact Oradea, adresă nr. x/25.06.2014 a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră - Punctul Comun de Contact Artand, certificat de înmatriculare, adresă nr. x/PNF/CTC, eliberată de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Punctul Naţional Focal, adresă nr. x/DI/01.07.2015 a Ambasadei României la Londra - Biroul Ataşatului de Afaceri Interne, copie permis de conducere britanic, adresă nr. x/23.06.2015 a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră - Punctul Comun de Contact Artand, proces-verbal redare apel 112, acte de căutare, suport optic tip DVD.

În drept, s-a reţinut că:

Fapta inculpatului A., care, în data de 23.01.2013, în timp ce se afla în Ungaria, a folosit permisul de conducere model italian cu seria/nr. x, cu privire la care avea cunoştinţă că este fals, act pe care l-a preschimbat într-un permis model maghiar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, care, în data de 23.06.2014, în jurul orei 09:15, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe strada x din Baia Mare, deplasându-se dinspre intersecţia cu B-dul x, înspre intersecţia cu strada x, fără a poseda permis de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, care, în data de 23.06.2014, în jurul orei 09:15, în timp ce se afla în dreptul imobilului cu numărul x de pe strada x din Baia Mare, a lovit cu autoturismul persoana vătămată B., a coborât din autoturism şi i-a adresat ameninţări în public, în urma accidentării, persoana vătămată suferind vătămări care au necesitat pentru vindecare 2- 3 zile de îngrijiri medicale, tulburând astfel ordinea şi liniştea publică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 371 C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, care, în data de 23.06.2014, în jurul orei 10:00, a prezentat organelor de poliţie permisul de conducere maghiar, având seria/nr. x, cu privire la care avea cunoştinţă că l-a obţinut în urma preschimbării permisului italian fals, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, care, în data de 21.11.2014, deşi avea cunoştinţă că permisul de conducere maghiar cu seria/nr. x, a fost obţinut în urma preschimbării permisului italian fals, s-a prezentat în faţa autorităţilor britanice şi a preschimbat permisul de conducere model maghiar, într-un permis de conducere model britanic, cu seria x, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, care, în data de 08.06.2015, în jurul orei 19:30, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe strada x din Baia Mare, fără a poseda permis de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, care, în data de 08.06.2015, în jurul orei 19:30, a prezentat organelor de poliţie permisul de conducere model britanic,cu seria x, eliberat la data de 22.11.2014, cu privire la care avea cunoştinţă că fusese obţinut în urma preschimbării permisului de conducere maghiar cu seria x, obţinut la rândul său prin preschimbarea permisului italian fals cu seria x., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen.

Sub aspectul laturii obiective a infracţiunilor de uz de fals, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a folosit efectiv un înscris oficial falsificat în prealabil, prezentarea acestuia având ca scop producerea de consecinţe juridice.

În ceea ce priveşte latura subiectivă a acestor infracţiuni, faptele au fost comise cu intenţie directă, instanţa având în vedere că inculpatul a cunoscut faptul că înscrisul respectiv nu este autentic, acesta nepromovând examenul de obţinere a permisului de conducere.

Fiind îndeplinite condiţiile art. 396 alin. (2) C. proc. pen., pentru fiecare dintre infracţiunile concurente, instanţa l-a condamnat la câte o pedeapsă cu închisoarea, la individualizarea sancţiunilor ţinând seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege şi de criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen., reţinând, alături de celelalte criterii, împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, precum şi conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunilor şi în cursul procesului penal.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., instanţa i-a aplicat pedeapsa de cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare, la care a adăugat 26 luni închisoare, reprezentând sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 3 ani şi 8 luni închisoare, apreciindu-se că, în speţă, chiar şi în situaţia întrunirii condiţiilor prevăzute de art. 91 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., executarea în regim de detenţie este singura modalitate proporţională cu natura şi gravitatea pluralităţii faptelor, persoana şi conduita inculpatului, care, potrivit fişei de cazier judiciar, a suferit mai multe condamnări pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare, fiind, de altfel, condamnat şi în Italia pentru mai multe infracţiuni comise în perioada 2003 - 2013, aceste hotărâri nefiind însă recunoscute de autorităţile române.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., instanţa i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani şi 6 luni, considerând că este necesară în raport de împrejurările concrete ale cauzei, comportamentul inculpatului, care a condus în repetate rânduri fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, denotând lipsa totală de responsabilitate a acestuia faţă de obligativitatea respectării legislaţiei în materia circulaţiei rutiere, dar şi faţă de integritatea fizică a celorlalţi participanţi la trafic, scopul pedepsei complementare fiind evitarea săvârşirii de astfel de fapte pe viitor.

Corelativ, în temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., instanţa a aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., instanţa a dispus desfiinţarea permisului de conducere model britanic, cu seria x, eliberat în data de 22.11.2014.

Totodată, instanţa a dispus păstrarea la dosarul cauzei a DVD- ului înregistrat la poziţia 31/2018 din registrul mijloacelor de probă al Judecătoriei Baia Mare.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A., solicitând să se dispună, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, dând eficienţă directă garanţiilor dreptului la apărare prevăzut de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi de art. 2 din Protocolul 7 la Convenţie; în subsidiar, a solicitat sa fie achitat pentru infracţiunile prevăzute de art. 323 şi art. 335 alin. (1) C. pen., în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.; infracţiunea prevăzută de art. 371 C. pen., în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. şi in tertio reindividualizarea pedepsei şi suspendarea executării acesteia sub supraveghere, conform art. 91 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 843/A din 28 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Cluj, secţia penală a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 2576/27.06.2019, pronunţate de Judecătoria Baia Mare în Dosarul nr. x/2018.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată, în ce priveşte latura penală a cauzei, cu referire la soluţia de condamnare a inculpatului pentru infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 C. pen. şi procedând la o nouă judecată în aceste limite:

A descontopit pedeapsa rezultantă principală de 3 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente de:

- 1 an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen.

- 1 şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen.,

- 1 an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 371 C. pen.,

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen.,

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen.,

- 1 şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen.,

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen. şi înlătură sporul de 26 luni de închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa de cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare, la care a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse - 22 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pe care o va executa în final inculpatul.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate prin prisma motivelor invocate, precum şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că apelul declarat de inculpatul A. este fondat în parte, pentru următoarele considerente:

S-a arătat că nu poate fi primită susţinerea apelantului, potrivit căreia sentinţa instanţei de fond nu este motivată. Curtea de Apel a identificat suficiente argumente pe care instanţa de fond le-a expus, în justificarea soluţiei pronunţate şi ca răspuns la solicitările părţilor. S-a apreciat că din această perspectivă, nu există vreo vătămare a părţilor în dreptul la un proces echitabil, iar instanţa de apel este în măsură să evalueze pe deplin sentinţa apelată, raportând criticile apelantului la raţionamentul instanţei de fond.

Cu privire la infracţiunile de conducere a unui vehicul fără permis de conducere şi uz de fals, s-a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat vinovăţia inculpatului.

S-a constatat faptul că primul permis de conducere eliberat pe numele inculpatului de către pretinsele autorităţi italiene nu era autentic.

Este relevantă în acest sens adresa nr. x din 19.06.2017 prin care autorităţile italiene au comunicat că inculpatul A. nu deţine în Italia vreun permis de conducere; în Italia nu există un permis de conducere cu seria x; conform legislaţiei italiene, este necesar ca un cetăţean străin să aibă reşedinţa stabilă pe teritoriul Italiei pentru a obţine orice document de identitate.

Ulterior, prin adresa nr. x din 01.09.2017, autorităţile italiene au comunicat că inculpatul A. are antecedente penale în Italia pentru mai multe infracţiuni comise în perioada 2003 - 2013, este cunoscut şi cu alte identităţi false cu care s-a legitimat la poliţie, iar din data de 01.05.2012 a declarat domiciliul fictiv în Milano, nefiind reperabil la această adresă.

Această constatare a intervenit doar la solicitarea autorităţilor române către autorităţile maghiare, emitente ale permisului de conducere preschimbat. Pentru început, acestea au comunicat valabilitatea permisului maghiar, însă după ce au interogat autorităţile pretins emitente ale permisului iniţial din Italia, s-a constatat că acela era contrafăcut. Manoperele inculpatului, de a-şi preschimba permisele de conducere de la o ţară la alta, au permis ca identificarea falsului permisului iniţial să se realizeze cu oarecare greutate.

Ca atare, toate permisele de conducere obţinute de inculpat prin preschimbarea permisului iniţial falsificat, nu au fost obţinute legal, ci prin fraudă.

Însăşi poziţia inculpatului denotă faptul că acesta nu s-a aflat în nicio eroare, aşa cum a încercat să inducă ideea, ci în deplină cunoştinţă de cauză, de vreme ce nu a urmat un examen de atestare a cunoştinţelor de conducere şi nici nu s-a prezentat în faţa autorităţilor italiene. Declaraţia acestuia, că ar fi primit permisul de la o altă persoană, care l-ar fi asigurat că este legal, nu poate fi primită, fiind total necredibilă, în condiţiile în care procedura obţinerii permisului de conducere este una notorie, iar inculpatul nu a parcurs-o.

Nu poate fi primită solicitarea inculpatului, de schimbare a încadrării juridice într-o singură infracţiune continuată de conducere fără permis şi una singură continuată de uz de fals. Infracţiunile nu sunt tipice comiterii în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale. În mod evident, cunoscând faptul că nu a obţinut permis de conducere în mod legal în Italia, inculpatul a luat o rezoluţie infracţională unică şi nouă de fiecare dată când a condus autoturismul cu un permis obţinut ulterior prin preschimbarea celui iniţial fals şi şi-a asumat comiterea unei noi infracţiuni de uz de fals, de fiecare dată când a folosit permisele de conducere obţinute în mod nelegal. În sensul acestui raţionament, se reţine şi intervalul mare de timp dintre actele infracţionale reţinute în sarcina inculpatului.

Cu privire la infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice, Curtea de Apel a apreciat că, în cauză, probele administrate nu au dovedit întrunirea elementelor de tipicitate ale acesteia, sub aspectul laturii obiective şi subiective.

Martorii audiaţi încă din faza de urmărire penală (I., C., E., F.) au descris incidentul în care au fost implicaţi inculpatul şi persoana vătămată B., acesta din urmă acuzând faptul că a fost acroşat intenţionat cu maşina de către inculpat, fapt pentru care a căzut şi s-a lovit la picior, apelând apoi serviciul 112.

În faza de judecată a apelului, au fost audiaţi în calitate de martori numitul G. şi numita I. Martorul G. a arătat că incidentul dintre inculpat şi numitul B. a durat puţin, cât numitul B. a căzut la pământ, apoi a luat copilul şi a intrat în cabinet. Martorul a învederat că angajaţii instituţiei nu au ieşit în stradă.

Martora I., angajată a Centrului de Autism Baia Mare, a arătat că în vara anului 2014, la prezentarea minorului D. la sediu, a existat o stare de agitaţie, de tensiune datorată unui incident care se întâmplase în stradă, dar martora nu a ieşit în stradă şi nici nu avea cum să audă eventuală gălăgie din stradă.

Martorii prezenţi la incidentul din faţa Centrului de Autism au confirmat astfel existenţa incidentului şi au descris discuţiile aprinse purtate între părţi. Nu s-a făcut însă dovada faptului că incidentul a atras atenţia şi altor persoane prezente în stradă sau că ar fi cauzat vreo tulburare a ordinii şi liniştii publice, mai ales în condiţiile în care părţile au intrat apoi cu minorul în incinta Centrului medical. Nici sub aspectul laturii subiective, nu se poate reţine că inculpatul A. ar fi acţionat cu intenţia specifică comiterii acestei infracţiuni.

Ca atare, în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 371 C. pen.

În consecinţă, pentru aceste motive, instanţa de apel a decis cele anterior menţionate.

Împotriva Deciziei penale nr. 843/A din 28 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 14.09.2020.

În susţinerea cererii de recurs în casaţie, recurentul inculpat A. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., incident atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevăzută de legea penală, şi a solicitat admiterea recursului în casaţie şi achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals reţinuta la pct. 1 din Rechizitoriul din data de 22.03.2018, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare în Dosarul nr. x/2014, constând în aceea ca în data de 23.01.2013, în timp ce se afla în Ungaria, a folosit permisul de conducere model italian cu seria nr. x., cu privire la care avea cunoştinţă că este fals.

În acest sens, a susţinut că faptele de uz de fals nu sunt prevăzute de legea penală, fiind comise sub imperiului vechiul C. pen., care nu incrimina ca infracţiune falsul material în înscrisuri oficiale şi, implicit, uzul de fals, în cazul în care faptele erau săvârşite în legătură cu acte emise de autoritatea competentă a unui stat străin, aceste fapte fiind incriminate prin intrarea în vigoare a Noului C. pen., prin dispoziţiile art. 328.

A solicitat, de asemenea, să se dispună înlăturarea greşitei aplicări a legii în ceea ce priveşte încadrarea juridica a faptelor reţinute în sarcina sa, prin schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute, din două infracţiuni de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. (1) din C. pen., într-o singură infracţiune de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în formă continuată, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., şi din 3 infracţiuni de uz de fals (cele săvârşite la datele de 23.06.2014. 21.11.2014 şi 08.06.2015) într-o singura infracţiune de uz de fals în forma continuată, prevăzută de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

A susţinut că în jurisprudenţa Înaltei Curţi, instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judeca exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacata este corespunzătoare. Acest aspect rezultă în mod expres şi din dispoziţiile art. 448 din C. proc. pen., care reglementează soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa la judecarea recursului în casaţie, alin. (2) lit. a), teza finală prevăzând în mod clar posibilitatea de a înlătura greşita aplicare a legii. În speţă, solicitarea formulată la pct. II vizează înlăturarea greşitei aplicări a legii în ceea ce priveşte încadrarea juridica a faptelor reţinute în sarcina inculpatului.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. implică a analiza dacă faptele pentru care a fost condamnat inculpatul sunt sau nu prevăzute de legea penală, aspect care implică analiza întrunirii tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii implicit în ceea ce priveşte corecta încadrare juridica a faptelor reţinute.

Conform art. 35 alin. (1) din C. pen., infracţiunea este continuată când o persoana săvârşeşte, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni. Unitatea infracţiunii continuate este creaţia legiuitorului care, din raţiuni de tehnică legislativă şi de politică penală, pe baza legăturilor reale dintre acţiunile infracţionale ale unei singure persoane, le-a reunit pe toate în cadrul unei singure infracţiuni. Astfel, din noţiunea legală a infracţiunii continuate rezultă caracteristicile acesteia de a fi formată dintr-o pluralitate de acte de executare unite între ele sub trei aspecte: unitate de subiect, unitate de hotărâre sau rezoluţie infracţională şi unitate de conţinut al infracţiunii (în sensul că fiecare acţiune realizează conţinutul aceleiaşi infracţiuni).

A arătat că în speţa, sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru reţinerea infracţiunilor în formă continuata în sarcina sa, având în vedere că unitatea de subiect activ este evidentă, autorul fiind acelaşi inculpat A. A doua condiţie, care priveşte pluralitatea de acte de executare (acţiuni sau inacţiuni) săvârşite la intervale de timp, a apreciat, de asemenea că este îndeplinită, faţă de doctrina juridică şi practica judiciară care au reţinut în mod constant că actele de executare trebuie săvârşite la intervale de timp, nici prea scurte. În speţa, faptele de conducere fără permis sunt săvârşite în decursul unui an, iar faptele de uz de fals, în decursul a doi ani, la intervale de timp regulate, dar aprecierea îndeplinirii acestei condiţii, în speţa, trebuie analizată prin raportare la cea de-a treia condiţie a infracţiunii continuate şi anume unitatea de rezoluţie infracţională. În acest sens, din chiar modul în care a fost construită acuzaţia penală, rezultă că rezoluţia infracţională a inculpatului era determinată încă de la momentul prezentării permisului italian fals, în vederea preschimbării acestuia într-un permis emis de autorităţile maghiare, la data de 23.01.2013, respectiv a conducerii fără permis din 23.06.2014, Ministerul Public susţinând că inculpatul cunoştea încă din data de 23.01.2013 că permisul de conducere emis de autorităţile italiene ar fi fals şi, în acest context, a înţeles să comită fapte cu valenţa penală folosindu-se de acel permis.

A menţionat că rezoluţia este realizată atunci când autorul a prevăzut chiar şi în linii mari activitatea ori inactivitatea ce se va înfăptui şi rezultatele ei, cunoscând mai mult sau mai puţin generic condiţiile în care se vor săvârşi acţiunile sau inacţiunile. Astfel, există o unitate de rezoluţie infracţională atunci când în momentul luării hotărârii făptuitorul şi-a reprezentat activitatea infracţionala unică pe care urmează să o comită în mod fracţionat. Această rezoluţie infracţională presupune un factor intelectiv (prevederea întregii activităţi desfăşurate eşalonat şi a urmării acesteia), respectiv un factor volitiv (dorinţa de a comite în mod succesiv acţiunile care alcătuiesc activitatea infracţionala).

A susţinut că, în speţa, în mod nelegal, Curtea de Apel Cluj a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în sensul sus-menţionat, reţinând că infracţiunile "nu sunt tipice comiterii în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale", fără a arăta de unde rezultă faptul ca inculpatul şi-ar fi schimbat rezoluţia de a conduce pe drumurile publice, în condiţiile în care acţiunea acestuia a fost aceeaşi, de a conduce autoturisme folosindu-se de un permis de conducere falsificat, iar intervalele de timp au fost determinate de intervenţia poliţiei.

Mai mult, prin faptul că organele de politie nu i-au interzis niciodată să mai conducă pe drumurile publice, începând cu data de 23.06.2014, când a prezentat permisul de conducere falsificat şi nici nu i-au reţinut permisul de conducere, nu a operat o întrerupere a rezoluţiei infracţionale iniţiale şi care să determine ulterior adoptarea unei noi rezoluţii.

Astfel, în opinia sa, faptele în modalitatea în care au fost descrise prin hotărârea atacată reprezintă o pluralitate de acţiuni, respectiv o pluralitate de conduite autonome care au materializat rezoluţia infracţionala unică avută în vedere de inculpat de la început, solicitând să se aibă în vedere deciziile pronunţate în speţe similare.

Totodată, în temeiul art. 441 din C. proc. pen., a solicitat suspendarea executării Deciziei penale nr. 843/A din 28.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală în Dosarul nr. x/2018, având în vedere că faptele pentru care a fost condamnat sunt infracţiuni de uz de fals şi conducere fără permis, fără ca acesta să fi provocat vreun accident de circulaţie, fapte care au fost săvârşite la nivelul anilor 2013, 2014 şi 2015. A menţionat că este integrat social, este căsătorit, are trei copii în întreţinere, dintre care un copil al soţiei sale din prima căsătorie, neexistând niciun pericol pentru ordinea publica dacă ar fi lăsat în libertate prin suspendarea executării deciziei atacate, ca urmare a formulării cererii de recurs în casaţie.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului în casaţie, în baza dispoziţiilor art. 433 şi următoarele din C. proc. pen., fiind incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., temeiul achitării fiind dat de dispoziţiile ari. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 17 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 843/A din 28 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul A. de suspendare a executării Deciziei penale nr. 843/A din 28 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

La termenul din data de 19.01.2021, au avut loc dezbaterile asupra recursului în casaţie declarat de inculpat, cauza rămânând în pronunţare.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A., Înalta Curte, după deliberare, a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei prin prisma cazurilor de recurs în casaţie expres şi limitativ prevăzute de lege.

Aşadar, se constată că, potrivit noului C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au autoritate de lucru judecat, însă, numai în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi de apel (situaţia de fapt rezultată din coroborarea probelor), intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi exercitată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, stabilitatea situaţiilor juridice rezultate din hotărârile judecătoreşti definitive, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, aşa cum s-a arătat anterior, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca având consecinţe grave, excluzând reexaminarea faptelor şi probelor, dar şi încadrarea juridică dată acestora şi, implicit, evaluarea legii penale mai favorabile, deoarece, în acest mod, s-ar ajunge la transformarea recursului în casaţie într-un "apel deghizat".

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs în casaţie invocat de inculpatul A., prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi care se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine, de exemplu, schimbarea încadrării juridice a faptei sau a calificării juridice în aplicarea legii penale mai favorabile, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Pe de altă parte, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (neprevederea în legea penală şi lipsa vinovăţiei prevăzute de lege) şi la dispoziţiile art. 15 alin. (1) C. pen., în conformitate cu care infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o, se constată că doar neprevederea în legea penală, ce subsumează situaţiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Ca atare, dispoziţiile ce reglementează acest caz de recurs în casaţie corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curţi posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casaţie criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, cu excepţia celor ce vizează vinovăţia, deci doar din perspectiva tipicităţii obiective a infracţiunii.

Cu privire la criticile inculpatului, în sensul că faptele de uz de fals nu sunt prevăzute de legea penală, fiind comise sub imperiului vechiul C. pen., care nu incrimina ca infracţiune falsul material în înscrisuri oficiale şi, implicit, uzul de fals, în cazul în care faptele erau săvârşite în legătură cu acte emise de autoritatea competentă a unui stat străin, aceste fapte fiind incriminate prin intrarea în vigoare a Noului C. pen., prin dispoziţiile art. 328, Înalta Curte constată ca fiind neîntemeiate aceste critici, având în vedere că faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, fiind prevăzute de legea penală atât în actuala reglementare, la art. 323 C. pen. (combinat cu art. 328 C. pen.), cât şi în vechea reglementare, la art. 291 C. pen. anterior.

Prin decizia pronunţată în Recursul în interesul legii nr. 19/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că "fapta cetăţeanului român aflat în străinătate de a se prezenta sub o identitate falsă autorităţilor unui stat străin constituie infracţiunea de fals privind identitatea, prevăzută în art. 293 alin. (1) teza I din C. pen.". Se constată că, pentru identitate de raţiune, conform principiului ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet, şi fapta cetăţeanului român de a folosi un înscris oficial emis de o autoritate competentă a unui stat străin, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, constituie infracţiunea de uz de fals.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice din mai multe infracţiuni de uz de fals şi de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, într-o singură infracţiune continuată de uz de fals şi de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, Înalta Curte constată că o astfel de solicitare nu poate fi analizată în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi a niciunui alt caz, de altfel, având în vedere că au fost abrogate dispoziţiile legale care prevedeau cazul de recurs în casaţie, în temeiul căruia instanţa de casaţie avea posibilitatea să analizeze o astfel de cerere.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 843/A din 28 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 843/A din 28 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat A., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19 ianuarie 2021.

GGC - CT