Appeal for annulment rejected; driving-with-suspended-license conviction and 3-year-4-month sentence left intact.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 221/F din 22 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., avocat, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea în forma continuată a infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având exercitarea dreptului de a conduce suspendată (7 acte materiale: faptele din 28.11.2013, 09.03.2014, 07.04.2014, 07.06.2014, 20.01.2015, 25.06.2015, 12.11.2015). În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a conduce orice categorie de autovehicule pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen.

În baza art. 337 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a conduce orice categorie de autovehicule pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen.

În baza art. 43 alin. (2) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din cuantumul celeilalte pedepse (4 luni închisoare), inculpatul urmând sa execute pedeapsa principală rezultantă de 1 an şi 10 luni închisoare.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 din C. pen. din 1969, s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 33 din 12.05.2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.05.2015, şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă de 1 an şi 10 luni închisoare stabilită în cauză, inculpatul urmând să execute în total 3 ani şi 4 luni închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a conduce orice categorie de autovehicule) pe o perioadă de 2 ani, care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A., care a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 119/A din data de 21 mai 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

Împotriva Deciziei penale nr. 119/A din data de 21 mai 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 a formulat contestaţie în anulare inculpatul A.

Prin motivele formulate, în esenţă, invocând cazul prevăzut de art. 426 lit. d) teza I din C. proc. pen. (când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii), contestatorul inculpat A. a susţinut că motivul pe care se fundamentează cererea constă în împrejurarea că din completul de judecată care a soluţionat cauza în apel a făcut parte doamna judecător B., deşi aceasta nu a depus jurământul prevăzut de lege la momentul numirii în funcţia de judecător, una dintre condiţiile prevăzute de art. 34 din Legea nr. 303/2004, iar consecinţa procedurală a acestei situaţii este aceea că, în apel, cauza nu a fost soluţionată de un complet legal învestit, format din 3 judecători, astfel cum impun dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

În acest sens, s-a precizat că doamnei judecător B. i-a încetat calitatea de procuror prin decret prezidenţial, ulterior fiind numită în calitate de judecător la Tribunalul Bucureşti, iar după aproximativ 1 an, judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Din informaţiile existente în mass-media, dar şi din răspunsurile primite de contestatorul A., ca urmare a adreselor formulate către Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Tribunalul Bucureşti, anexate contestaţiei în anulare, rezultă că doamna judecător B. nu a depus jurământul la momentul numirii în funcţia de judecător.

Dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 303/2004 statuează că refuzul depunerii jurământului atrage nulitatea numirii în funcţie şi imposibilitatea exercitării funcţiei de judecător. S-a susţinut că, în cauză, nu este incidentă excepţia de la obligativitatea depunerii jurământului, nefiind incidente dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 303/2004, nefiind vorba despre un transfer.

S-a arătat că legiuitorul a prevăzut în mod expres faptul că atunci când un magistrat se pensionează, iar ulterior formulează cerere de revenire în magistratură, este obligat să depună jurământul, intenţia reală a legiuitorului fiind aceea ca, ori de câte ori se efectuează o numire în funcţia de judecător sau o reîntoarcere în activitate, persoana trebuie să depună jurământul prevăzut de dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 303/2004. În lipsa acestui jurământ nu se poate exercita în mod legal profesia de judecător.

În concluzie, s-a apreciat că nu a fost compus potrivit legii completul de judecată care a soluţionat cauza în apel, întrucât unul dintre judecători nu îndeplinea condiţiile legale, motiv pentru care, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea contestaţiei în anulare şi rejudecarea apelului.

(...)

La termenul din data de 04 mai 2021, Înalta Curte a acordat cuvântul asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege (cererea de contestaţie în anulare a fost făcută în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi în sprijinul contestaţiei s-au depus ori se invocă dovezi care sunt la dosar), Înalta Curte a dispus admiterea în principiu a contestaţiei în anulare şi, la acelaşi termen, având în vedere că nu era necesar să fie citate alte părţi, a acordat cuvântul pe fondul căii extraordinare de atac.

(...)

Analizând contestaţia în anulare formulată de contestatorul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 119/A din data de 21 mai 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în ceea priveşte cazul de contestaţie în anulare prev. de art. 426 alin. (1) lit. d) teza I din C. proc. pen., instanţa reţine următoarele:

Doamna judecător B., care a făcut parte din compunerea completului ce a pronunţat Decizia penală nr. 119/A din data de 21 mai 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost numită judecător prin Decretul Preşedintelui României nr. 1164 din 8 iulie 2009, publicat în Monitorul Oficial nr. 485 din 14 iulie 2009, astfel că, analiza dispoziţiilor legale incidente în cauză urmează a fi făcută în conformitate cu prevederile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în forma în vigoare la data 14 iulie 2009.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, înainte de a începe să-şi exercite funcţia, judecătorii şi procurorii depun următorul jurământ:

"Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, să-mi îndeplinesc atribuţiile cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!". Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a judecătorilor şi procurorilor şi este facultativă.

Conform alin. (5) al aceluiaşi art. 34, depunerea jurământului nu este necesară în cazul transferului sau al promovării judecătorului ori procurorului în altă funcţie.

Cap. VI (art. 57 - 61) din Legea nr. 303/2004, cu denumirea marginală "Delegarea, detaşarea şi transferul" din Titlul II Cariera judecătorilor şi procurorilor, reglementează în art. 57 procedura de delegare, art. 58 - 59 cea de detaşare, iar art. 60 şi 61 procedura de transfer.

În ceea ce priveşte transferul, legea prevede două situaţii şi anume: transferul judecătorilor sau procurorilor la o altă instanţă sau parchet (art. 60) şi transferul în altă funcţie, respectiv a judecătorilor în funcţia de procuror şi invers (art. 61).

Astfel, potrivit art. 61 alin. (1), la cererea motivată, judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror, iar procurorii, în funcţia de judecător, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege. Deşi textul foloseşte sintagma de "numirea" judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, procedura reglementată este aceea a transferului în altă funcţie, împrejurare rezultată chiar din titlul capitolului, respectiv "Delegarea, detaşarea şi transferul". De altfel, sintagma de "transfer în altă funcţie" este folosită de legiuitor în cuprinsul altor articole din Legea nr. 303/2004, spre ex. art. 34 alin. (5), art. 65 lit. c) - "transfer într-o altă funcţie, în condiţiile legii", actul normativ nereglementând o altă procedură în afara celei de la art. 61.

În speţă, prin Decretul nr. 1164 din 8 iulie 2009 emis de Preşedintele României (publicat în Monitorul Oficial nr. 485 din 14 iulie 2009) "Doamna B. se eliberează din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi se numeşte în funcţia de judecător la Tribunalul Bucureşti".

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, judecătorii şi procurorii sunt eliberaţi din funcţie în următoarele cazuri: a) demisie; b) pensionare, potrivit legii; c) transfer într-o altă funcţie, în condiţiile legii; d) incapacitate profesională; e) ca sancţiune disciplinară; f) condamnarea definitivă a judecătorului sau procurorului pentru o infracţiune; g) încălcarea dispoziţiilor art. 7; h) nepromovarea examenului prevăzut la art. 33 alin. (14); i) neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a), c) şi e).

Rezultă, aşadar, că eliberarea din funcţia de procuror a doamnei B. a intervenit ca urmare a transferului său într-o altă funcţie, cea de judecător, urmându-se întocmai procedura reglementată de art. 61 din Legea nr. 303/2004.

Aşa cum s-a arătat anterior, potrivit art. 34 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, depunerea jurământului nu este necesară în cazul transferului sau al promovării judecătorului ori procurorului în altă funcţie.

Ca atare, Înalta Curte constată în mod vădit neîntemeiate criticile vizând neîndeplinirea condiţiilor legale pentru exercitarea funcţiei de judecător de către doamna B., depunerea jurământului după numirea în această funcţie nefiind necesară potrivit legii.

Relativ la cele ce precedă, se reţine că instanţa de apel, care a pronunţat Decizia penală nr. 119/A din data de 21 mai 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost compusă potrivit legii.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 119/A din data de 21 mai 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 80 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 119/A din data de 21 mai 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 80 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 04 mai 2021.

GGC - CT