Rejection of constitutional unconstitutionality request regarding EU law contradiction upheld; appeal dismissed
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower court's decision to reject the request to refer the constitutional unconstitutionality exception to the Constitutional Court, thereby leaving the initial dismissal in force. The case involved a criminal proceeding where a corporate entity challenged the final clause of Article 5(1) of the Penal Code, alleging a contradiction with European Union law, rather than a violation of the Romanian Constitution. The court held that under Article 2 and Article 29(5) of Law No. 47/1992, the Constitutional Court is exclusively competent for constitutional review and lacks the jurisdiction to adjudicate conflicts between domestic law interpretations and EU norms; consequently, the request was deemed inadmissible because it did not constitute a valid constitutional exception. The appellant was ordered to pay 300 RON in judicial costs, while the ex officio defender’s fee of 80 RON was borne by the State.
Legislator headnote
AI generatedart. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 275 alin. (2) C. proc. pen, art. 275 alin. (6) C. proc. pen; Rejection of constitutional unconstitutionality request regarding EU law contradiction upheld; appeal dismissed: The case involved a criminal proceeding where a corporate entity challenged the final clause of Article 5(1) of the Penal Code, alleging a contradiction with European Union law, rather than a violation of the Romanian Constitution. The court held that under Article 2 and Article 29(5) of Law No. 47/1992, the Constitutional Court is exclusively competent for constitutional review and lacks the jurisdiction to adjudicate conflicts between domestic law interpretations and EU norms; consequently, the request was deemed inadmissible because it did not constitute a valid constitutional exception. The appellant was ordered to pay 300 RON in judicial costs, while the ex officio defender’s fee of 80 RON was borne by the State.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for ordering the appellant to pay the sum of 300 RON as judicial costs to the state.
Basis for determining that the partial honorarium of 80 RON for the ex officio defender remains a liability of the state.
Full text
Deliberând asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin încheierea din data de 21 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016, s-a respins, ca inadmisibilă, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza finala C. pen.
Pentru a pronunţa această încheiere, prima instanţă a arătat că motivaţia care stă la baza soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, rezidă în acea că, în fapt, nu se invocă o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate în sensul reglementat prin dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, ci se tinde la o chestionare a Curţii Constituţionale asupra faptului dacă art. 5 alin. (1) teza a II-a C. pen., în interpretarea constatată ca fiind constituţională prin Decizia nr. 265/2014 se află sau nu în contradicţie cu unele norme indicate de către consilierul juridic al A. S.A. din Dreptul Uniunii Europene. Ori, este îndeobşte cunoscut că există o bogată jurisprudenţă a Curţii Constituţionale, parte dintre atare decizii fiind indicate chiar de către doamna consilier în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, preluate din răspunsul Avocatului Poporului, instanţa de contencios constituţional nu se consideră competentă a constata sau a tranşa eventuale contradicţii între propriile sale interpretări asupra dreptului naţional şi norme de drept comunitar ori între dispoziţii din dreptul naţional şi dispoziţii ale Dreptului Uniunii Europene.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul legal, recurenta S.C. A. S.A., motivele fiind expuse în partea introductivă a deciziei.
Examinând recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A., în raport cu actele şi lucrările din dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, având în vedere considerentele care vor fi expuse în continuare:
Conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: excepţia de neconstituţionalitate priveşte o lege sau o ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia; excepţia este ridicată de una dintre părţi, de instanţa de judecată sau de procuror şi dispoziţia care formează obiectul excepţiei nu a fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. Din dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 rezultă faptul că instanţa în faţa căreia a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate poate respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării acesteia, numai în situaţia în care excepţia este inadmisibilă, fiind contrară dispoziţiilor art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992.
Analizând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică, prima instanţă reţinând în mod corect că este inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, întrucât, în fapt, nu se invocă o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate în sensul reglementat prin dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ci se tinde la o chestionare a Curţii Constituţionale asupra faptului dacă art. 5 alin. (1) teza a II-a C. pen., în interpretarea constatată ca fiind constituţională prin Decizia nr. 265/2014 se află sau nu în contradicţie cu unele norme indicate de către consilierul juridic al A. S.A. din Dreptul Uniunii Europene.
Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 2, alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea Constituţională asigură controlul constituţionalităţii legilor, a tratatelor internaţionale, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sunt neconstituţionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei.
Din dispoziţiile anterior menţionate rezultă în mod evident care este rolul Curţii Constituţionale, iar din jurisprudenţa acesteia reiese la fel de evident că instanţa de contencios constituţional nu este competentă a constata sau a tranşa eventuale contradicţii între propriile sale interpretări asupra dreptului naţional şi normele de drept comunitar ori între dispoziţii din dreptul naţional şi dispoziţii ale Dreptului Uniunii Europene.
Pentru considerentele expuse anterior, având în vedere că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat recurenta S.C. A. S.A. împotriva dispoziţiei din încheierea din data de 21 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016, referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) teza finală din C. pen.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. împotriva dispoziţiei din încheierea din data de 21 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016, referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) teza finală din C. pen.
Obligă recurenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentă, în cuantum de 80 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2021.
GGC - CT