Execution contest against recognition of foreign life sentence; prohibition of re-litigating previously decided conditional release terms and non-applicability of translation errors to execution incidents

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 117/PI din data de 3 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 598 C. proc. pen., s-a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 75/PI/2015 din data de 16 iulie 2015, pronunţată de către Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2015.

Pentru a se pronunţa această soluţie, s-au avut în vedere următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 11.11.2020, condamnatul A. a formulat contestaţie la executare întemeiată pe cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În motivare, a arătat că, prin Sentinţa penală nr. 75/PI/2015 a Curţii de Apel Oradea i s-a agravat situaţia, contrar dispoziţiilor legale evocate în cuprinsul cererii, invocând, în esenţă, că: din moment ce legea penală română este mai severă decât legea penală germană, ar fi trebuit să aibă întâietate legea penală mai favorabilă; nu s-a ţinut cont de faptul că, potrivit legii germane, liberarea condiţionată în cazul său poate fi dispusă după 15 ani; s-au comis o serie de greşeli de traducere ce se impun a fi corectate; Sentinţa penală nr. 75/PI/2015 a Curţii de Apel Oradea trebuia să menţioneze termenul după care poate fi liberat condiţionat din executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă.

Examinând cererea prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea a constatat următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 75/PI/2015 din data de 16 iulie 2015, pronunţată de către Curtea de Apel Oradea, în baza art. 155 din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus recunoaşterea Sentinţei penale nr. 220 KLs - 905 Js 633/12-4/13 din data de 08.08.2013, pronunţate de Tribunalul Klave, definitivă prin Decizia nr. 3 StR 425/13 a Curţii Federale de Justiţie din data de 07 ianuarie 2014, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa detenţiunii pe viaţă pentru comiterea infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211, 212 şi 25 secţiunea 2 din C. pen. german.

În baza art. 154 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A., în vederea continuării executării pedepsei detenţiunii pe viaţă, în regim de detenţie, într-un Penitenciar din România.

În baza art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a dedus durata reţinerii de 24 de ore (31 octombrie 2012) şi a arestului preventiv (începând cu 01 noiembrie 2012) executate la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei condamnate A. la data rămânerii definitive a sentinţei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel persoana condamnată A.

Prin Decizia penală nr. 10/A din data de 7 ianuarie 2016, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de către persoana condamnată A.

În soluţionarea contestaţiei la executare, curtea a reţinut că o parte din motivele invocate de condamnatul A. (respectiv cele privitoare la agravarea situaţiei sale, datorită faptului că nu s-a ţinut cont că, potrivit legii germane, liberarea condiţionată în cazul său poate fi dispusă după 15 ani) reprezintă, în esenţă, o reiterare a motivelor invocate anterior într-o altă contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., respinsă prin Sentinţa penală nr. 104/26.10.2020 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Faţă de prevederile art. 599 alin. (5) C. proc. pen., aceste motive nu pot fi reanalizate într-o contestaţie la executare ulterioară, existând identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări.

În privinţa celorlalte motive invocate, curtea a constatat că acestea nu-şi găsesc corespondent în niciunul din cazurile de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 C. proc. pen.

Contestaţia la executare este un mijloc procesual jurisdicţional de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive - cu excepţia cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - admisibilă numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen.

Prin intermediul unei contestaţii la executare este inadmisibilă rediscutarea sau reaprecierea unor aspecte ce ţin de fondul cauzei.

Altfel spus, s-a arătat că, în prezenta cauză, este inadmisibilă reaprecierea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, în raport de datele invocate de contestator, şi reconfigurarea dispozitivului Sentinţei penale nr. 75/PI/2015 din data de 16 iulie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, cu privire la modalitatea de recunoaştere a hotărârii pronunţate de Tribunalul Klave, definitivă prin Decizia nr. 3 StR 425/13 a Curţii Federale de Justiţie din data de 07 ianuarie 2014, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

Scopul urmărit de legiuitor prin instituţia contestaţiei la executare este acela de a da posibilitatea soluţionării unor eventuale incidente ivite, fie la punerea în executare a unei sentinţe penale definitive, fie pe parcursul executării unei asemenea sentinţe, fără însă ca prin aceasta să se aducă atingere autorităţii de lucru judecat a sentinţei penale respective.

Or, prin intermediul motivelor expuse de contestator, se tinde la o reverificare, reanalizare a dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, privitoare la recunoaşterea şi transferul persoanelor condamnate în vederea continuării executării pedepsei în România, în raport de situaţia sa juridică de la momentul soluţionării cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015 al Curţii de Apel Oradea.

Modalitatea în care instanţa de fond a aplicat în concret respectivele dispoziţii legale putea şi trebuia să fie criticată de către contestator în cadrul apelului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 75/PI/2015 din data de 16 iulie 2015, pronunţate de către Curtea de Apel Oradea, apel respins, de altfel, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 10/A/07.01.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Luând în considerare aceste aspecte, instanţa a respins contestaţia la executare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat contestaţie A., motivele fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.

Înalta Curte, examinând contestaţia declarată, constată că aceasta este nefondată, având în vedere următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală, în mod corect reţinând Curtea de Apel Oradea că o parte din motivele invocate de condamnatul A. (respectiv cele privitoare la agravarea situaţiei sale, cauzată de faptul că nu s-a ţinut cont că, potrivit legii germane, liberarea condiţionată în cazul său poate fi dispusă după 15 ani) reprezintă, în esenţă, o reiterare a motivelor invocate anterior într-o altă contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., respinsă prin Sentinţa penală nr. 104/26.10.2020 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte constată că prevederile art. 599 alin. (5) C. proc. pen. nu permit ca aceste motive să fie reanalizate într-o contestaţie la executare ulterioară, întrucât există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări.

În privinţa celorlalte motive invocate, prima instanţă a constatat că acestea nu-şi găsesc corespondent în niciunul dintre cazurile de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 C. proc. pen., considerent la care instanţa de control judiciar achiesează, cu precizarea că, având în vedere acest aspect, nu se mai impune analizarea acestor motive.

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 117/PI din data de 3 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 117/PI din data de 3 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2021.

GGC - CT