Disturbance of public order: waiver of penalty denied due to gravity, but suspended sentence obligations reduced based on offender's social integration

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 43/F din data de 01 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) teza I din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 371 din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În temeiul art. 83 alin. (1) din C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 84 din C. pen.

În temeiul art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiunea Bucureşti la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de la probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 85 alin. (2) lit. b) şi c) din C. pen., s-a impus inculpatului, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 30 de zile, în cadrul Administraţiei Domeniului Public Sector 1 sau în cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti - Administraţia Lacuri Parcuri şi Agrement şi obligaţia de a frecventa unul din programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Bucureşti sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. se comunică Serviciului de Probaţiune Bucureşti.

În temeiul art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere, ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv revocarea beneficiului amânării pedepsei închisorii şi executarea acesteia în regim privativ de libertate.

În temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2019 din 20.10.2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru comiterea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 371 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen.

Prin încheierea din data de 03.12.2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2020, s-a constatat că nu se impune a fi invocate din oficiu excepţii şi că nu au fost formulate cereri şi excepţii de către inculpat, astfel încât, în baza art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării, precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecăţii.

În cursul judecăţii în faţa instanţei de fond, a fost audiat pe inculpatul A., care a recunoscut, în totalitate, faptele reţinute în sarcina sa şi a cerut ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute la art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor pe care le-a depus la dosarul cauzei, cererea sa fiind admisă.

A fost audiată şi persoana vătămată B., care a precizat că îşi retrage plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului, nemaiavând vreo pretenţie cu privire la acesta.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele referitor la acuzaţia privind săvârşirea de către inculpatul A. a infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 371 din C. pen.

La data de 30.03.2019, în jurul orei 1720, în timp ce se aflau în trafic la intersecţia str. x cu str. x, municipiul Bucureşti, în autoturismele marca de culoare gri cu numărul de înmatriculare x, respectiv marca model seria x cu numărul de înmatriculare x, între persoana vătămată B. şi inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, a izbucnit un conflict fizic spontan. În aceste împrejurări, inculpatul A. l-a agresat fizic pe B., lovindu-l cu pumnii în zona capului, hemitoracelui stâng şi umărului drept.

În urma agresiunilor, persoana vătămată a suferit mai multe leziuni constatate la unitatea de primiri urgenţe din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Bucureşti, respectiv traumatism cranio-cerebral minor nivel 0, hematom epicranian frontal stâng, hematom epicranian occipital, dermaabraziune hemitorace stâng, contuzie umăr drept, contuzie mână dreaptă deget W, spondiloză cervicală, discopatie lombară cu pensare L4-L5. Potrivit certificatului medico-legal nr. x/31.03.2019, B. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur, ce pot data din 30.03.2019 şi care au necesitat îngrijiri medicale 4-6 (patru-şase) zile.

Prin actele de violenţă comise în public în data de 30.03.2019 şi prin împiedicarea circulaţiei normale a vehiculelor, inculpatul A. a produs tulburarea ordinii şi liniştii publice.

Situaţia de fapt reţinută mai sus rezultă din declaraţiile date în faza de urmărire penală de martorii C. şi D., dar şi din analiza înscrisurilor medicale eliberate de Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti privind pe B. (certificatul medico-legal A2/1585/31.03.2019 eliberat de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici") şi a procesului-verbal de redare din data de 13.08.2020 privind înregistrările video din data de 30.03.2019.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că în cuprinsul declaraţiei dată în faţa notarului public, dar şi în declaraţia dată în şedinţa publică desfăşurată în cauză la 17 februarie 2021, persoana vătămata B. a arătat că îşi retrage plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului A. pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen., nemaiavând pretenţii de la acesta.

Potrivit art. 193 alin. (1) şi (3) din C. pen., lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, acţiunea penală punându-se în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Conform dispoziţiilor art. 158 alin. (1) din C. pen., retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunţarea unei hotărâri definitive, în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă.

Prin urmare, Curtea de Apel Bucureşti a luat act de declaraţia persoanei vătămate B. şi, în baza art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) teza I din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 371 din C. pen., Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că sunt îndeplinite toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă pentru reţinerea săvârşirii acestei infracţiuni, de către inculpatul A.

Astfel, în ceea ce priveşte latura obiectivă, elementul material al infracţiunii este reprezentat de acţiunea inculpatului A. de a exercita violenţe asupra persoanei vătămate, într-un loc care prin natura şi destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, împiedicând totodată circulaţia normală a vehiculelor şi cauzând tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În ceea ce priveşte urmarea infracţiunii comise de inculpat, instanţa de fond a reţinut că modul concret de săvârşire a faptelor a cauzat sentimente de teamă, de insecuritate şi de dezaprobare în conştiinţa persoanelor prezente la faţa locului, urmări dovedite cu înregistrările video existente la dosar, cât şi cu depoziţiile martorilor audiaţi în faza de urmărire penală.

Din perspectiva laturii subiective, s-a reţinut că forma de vinovăţie cu care inculpatul a acţionat este cea a intenţiei indirecte, acesta prevăzând şi acceptând că prin acţiunile sale s-ar putea produce tulburarea liniştii şi ordinii publice.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicată inculpatului A., instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 74 din noul C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Faţă de activitatea infracţională derulată, inculpatul trebuia să ştie că, pe lângă drepturi, are şi o serie de datorii, obligaţii, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în faţa societăţii.

Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere vârsta inculpatului, posibilităţile de reintegrare în societate, de conştientizare a caracterului grav al infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, precum şi faptul că acesta se află la primul contact cu legea penală. Totodată, instanţa a avut în vedere şi înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei, ce atestă că inculpatul este o persoană integrată în societate, are studii superioare juridice, practica avocatura şi are un copil minor în întreţinere.

Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracţiunii, atitudinea inculpatului, circumstanţele reale şi personale reţinute, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că stabilirea unei pedepse de 7 luni închisoare este de natură să corespundă tuturor criteriilor prevăzute de lege şi reprezintă un mijloc adecvat de constrângere şi reeducare a inculpatului pentru activitatea infracţională desfăşurată.

S-a reţinut că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute cumulativ de lege pentru amânarea aplicării pedepsei, întrucât aceasta este în cuantum de 7 luni, limita prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este mai mică de 7 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior şi nici nu s-a sustras de la judecată, la termenul din data de 17.02.2021 şi-a exprimat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar raportat la persoana acestuia şi la conduita anterioară în societate, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară.

Instanţa de fond a apreciat că stabilirea unei pedepse cu închisoarea în sarcina inculpatului este de natură să îi atragă atenţia acestuia asupra importanţei respectării legii penale, perspectiva executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni (care ar atrage incidenţa art. 88 din C. pen., în sensul revocării beneficiului amânării aplicării pedepsei) constituind un veritabil impediment în săvârşirea de noi infracţiuni de către inculpat, astfel că instituţia amânării aplicării pedepsei asigură eficienţa şi efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

În consecinţă, în baza art. 83 din C. pen., instanţa de fond a dispus amânarea aplicării pedepsei de 7 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 84 din C. pen. În temeiul art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat la următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă. În baza art. 85 alin. (2) lit. b) şi c) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, s-a impus inculpatului obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 30 de zile, în cadrul Administraţiei Domeniului Public Sector 1 sau în cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti - Administraţia Lacuri Parcuri şi Agrement, precum şi obligaţia de a frecventa unul din programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Bucureşti sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., "În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) - cu excepţia prescripţiei, i) şi j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă."

Prin urmare, având în vedere că, în cauză, procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen., a încetat conform art. 16 alin. (1) lit. g) teza I din C. proc. pen., urmare a retragerii plângerii prealabile a persoanei vătămate, Curtea de Apel Bucureşti a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.

Împotriva Sentinţei penale nr. 43/F din data de 01 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 a declarat apel inculpatul A.

În susţinerea căii de atac, în esenţă, apelantul inculpat A. a formulat critici referitor la criteriile de individualizare a pedepsei aplicate în ceea ce priveşte infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 din C. pen., în sensul că în mod greşit instanţa de fond nu a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei, în condiţiile art. 80 - 82 din C. pen.

S-a susţinut că instanţa de fond a omis posibilitatea de a dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, deşi condiţiile prevăzute de lege erau îndeplinite, iar instanţa a reţinut câteva circumstanţe care se circumscriu acestei soluţii.

În subsidiar, s-a solicitat înlăturarea obligaţiilor prevăzute de art. 85 alin. (2) din C. pen., respectiv obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii şi obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială, apreciindu-se că aceste măsuri nu sunt oportune.

Referitor la obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, apelantul inculpat a arătat că stabilirea acestei obligaţii este inoportună, întrucât impunerea acestei obligaţii nu îşi găseşte o justificare rezonabilă nici în raport de natura infracţiunii, nici în raport de datele ce caracterizează persoana sa (integrat în societate, cu familie, loc de muncă, fără antecedente), precum şi în raport de contextul epidemiologic actual, întrucât punerea în executare a unor astfel de măsuri poate avea repercursiuni grave asupra sa şi asupra familiei sale.

În ceea ce priveşte obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială, s-a apreciat că şi această obligaţie este inoportună pentru motivele enumerate anterior. În plus, s-a solicitat să se aibă în vedere că instanţa de fond a reţinut că se află la primul contact cu legea penală şi că este o persoană integrată în societate, având în vedere şi înscrisurile în circumstanţiere care dovedesc acest aspect.

În concluzie, inculpatul a solicitat, în principal, renunţarea la aplicarea pedepsei în condiţiile prevăzute de art. 80 din C. pen. şi aplicarea unui avertisment, potrivit art. 81 din C. pen., în ceea ce priveşte infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 din C. pen.

În subsidiar, în măsura în care instanţa consideră că nu este aplicabilă renunţarea la aplicarea pedepsei, inculpatul a solicitat să se păstreze soluţia de amânarea aplicării pedepsei în condiţiile prevăzute de art. 83 din C. pen., însă cu înlăturarea obligaţiilor prevăzute de art. 85 alin. (2) din C. pen.

. . . . . . . . . .

Examinând cauza, atât prin prisma criticilor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Criticile formulate de apelantul inculpat A. privesc doar modalitatea de individualizare a sancţiunii aplicate de instanţa de fond.

Prealabil, se observă că instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt corectă, care, de altfel, a fost recunoscută de inculpat în faţa curţii de apel, reţinând, în esenţă, că, la data de 30.03.2019, în jurul orei 1720, în timp ce se aflau în trafic la intersecţia str. x cu str. x, municipiul Bucureşti, în autoturismele marca de culoare gri cu numărul de înmatriculare x, respectiv marca model seria x cu numărul de înmatriculare x, între persoana vătămată B. şi inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, a izbucnit un conflict fizic spontan. În aceste împrejurări, inculpatul A. l-a agresat fizic pe B., lovindu-l cu pumnii în zona capului, hemitoracelui stâng şi umărului drept.

Prin actele de violenţă comise în public în data de 30.03.2019 şi prin împiedicarea circulaţiei normale a vehiculelor, inculpatul A. a produs tulburarea ordinii şi liniştii publice.

Referitor la critica formulată de apelantul inculpat A., în sensul aplicării dispoziţiilor art. 80 - 82 din C. pen., instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată.

Conform art. 80 alin. (1) din C. pen., pentru a se putea dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: a) infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit; b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

În alin. (2) al art. 80 C. pen. sunt menţionate cazurile în care nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei. Acestea sunt următoarele: a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; b) faţă de acelaşi infractor s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracţiunii pentru care este judecat; c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor; d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 5 ani.

În speţă, nu există niciunul din impedimentele prevăzute de art. 80 alin. (2) din C. pen., în condiţiile în care inculpatul nu a mai suferit anterior o condamnare, faţă de acesta nu s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracţiunii pentru care este judecat, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nici nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, iar infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 din C. pen., se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, maximul special fiind inferior celui prevăzut de art. 80 alin. (2) lit. d) din C. pen.

Referitor la condiţia prevăzută în art. 80 alin. (1) lit. a) C. pen., instanţa reţine că infracţiunea săvârşită nu prezintă o gravitate redusă, având în vedere că, prin modul concret de comitere a faptei (într-un loc care prin natura şi destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, fiind împiedicată circulaţia normală a vehiculelor şi cauzându-se tulburarea ordinii şi liniştii publice), inculpatul a cauzat sentimente de teamă, de insecuritate şi de dezaprobare în conştiinţa persoanelor prezente la faţa locului, urmări care au fost dovedite prin înregistrările video existente la dosar, dar şi prin declaraţiile martorilor audiaţi în faza de urmărire penală.

Relativ la cele ce precedă, având în vedere că infracţiunea săvârşită de inculpat nu prezintă o gravitate redusă, Înalta Curte constată că nu se justifică adoptarea unei soluţii de renunţare la aplicarea pedepsei.

Referitor la critica subsidiară formulată de apelantul inculpat A., în sensul înlăturării obligaţiilor prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. b) şi c) din C. pen., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată.

Conform dispoziţiilor art. 85 alin. (2) lit. b) şi c) din C. pen., "Instanţa poate impune persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute una sau mai multe dintre următoarele obligaţii: (...) b) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între 30 şi 60 de zile, în condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabileşte prin legea de executare a pedepselor; c) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate; (...)".

În aprecierea obligaţiilor prevăzute de art. 85 alin. (2) din C. pen. pe care trebuie să le îndeplinească persoana faţă de care se ia măsura amânării aplicării pedepsei, instanţa are posibilitatea de a decide dacă trebuie să impună o obligaţie, mai multe, toate obligaţiile prevăzute de lege sau niciuna.

Obligaţiile prevăzute de art. 85 alin. (2) din C. pen. au caracter formativ şi urmăresc îndreptarea persoanei în cauză, reintegrarea sa socială şi profesională, înlăturarea condiţiilor care au favorizat săvârşirea infracţiunii şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

În raport de circumstanţele personale ale inculpatului (este instruit şi integrat în societate, având studii superioare şi profesia de avocat), conduita avută anterior (inculpatul se află la primul impact cu legea penală) şi ulterior comiterii faptei (acesta a recunoscut şi regretat fapta comisă), precum şi posibilităţile sale de îndreptare (acesta dispune de resorturi interioare suficiente pentru corectarea comportamentului său), instanţa apreciază că nu este necesar să fie impuse acestuia şi obligaţiile prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. b) şi c) din C. pen., astfel cum au fost stabilite de prima instanţă, în sensul că, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 30 de zile, în cadrul Administraţiei Domeniului Public Sector 1 sau în cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti - Administraţia Lacuri Parcuri şi Agrement şi să frecventeze unul din programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Bucureşti sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

Înalta Curte apreciază că supravegherea conduitei inculpatului pe o perioadă determinată, de 2 ani şi respectarea obligaţiilor impuse în temeiul art. 85 alin. (1) din C. pen., respectiv să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de la probaţiune desemnat cu supravegherea sa, să anunţe, în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea, să comunice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă, sunt suficiente pentru îndreptarea inculpatului.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 43/F din data de 01 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând:

Va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 85 alin. (2) lit. b) şi c) din C. pen. şi ale art. 86 alin. (2) din C. pen.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 43/F din data de 01 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând:

Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 85 alin. (2) lit. b) şi c) din C. pen. şi ale art. 86 alin. (2) din C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 04 mai 2021.

GGC - CT