Coexistence of abuse of service and intellectual forgery; termination of proceedings due to statutory limitation of liability in a fraudulent recruitment case

Deliberând cu privire la cauza de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1 din data de 12 ianuarie 2021 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2014, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului maior A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 248 alin. (1) si 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 al 2 si 33 lit. a) din C. pen. anterior, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale .

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata a 800 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial al avocatului din oficiu în cuantum de 400 RON a fost suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, Curtea Militară de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2014 din 26 noiembrie 2014 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Parchetelor Militare, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor:

1) B., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) şi art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constând, în esenţă, în aceea că, în calitate de membru al comisiei de examinare constituită pentru încadrarea postului de şef al Direcţiei financiare din cadrul I.G.J.R. (desemnat prin O.Z.U. nr. S/206/20.10.2010), având drept candidat pe numitul C., nu a verificat existenţa tuturor documentelor din dosarul de recrutare (conform dispoziţiilor art. 33 din Ordinul nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activităţi de management resurse umane în cadrul M.A.I. şi art. 6 lit. a) din Metodologia din 28 noiembrie 2008 pentru aplicarea aceluiaşi ordin), cauzând, astfel, o vătămare a intereselor legitime ale M.A.I., şi că, în aceeaşi calitate, a semnat procesul-verbal înregistrat cu nr. x din 21 octombrie 2010, prin care s-a atestat faptul că numitul C. îndeplineşte condiţiile legale de participare la concurs şi că i-au fost aduse la cunoştinţă, în timp util, tematica şi bibliografia, deşi aceste aspecte nu sunt corespunzătoare adevărului, întrucât din dosarul de recrutare al candidatului menţionat lipseau fişa medicală şi certificatul de examinare psihologică, actele de stare civilă nefiind legalizate, iar tematica şi bibliografia i-au fost aduse la cunoştinţă în ziua desfăşurării concursului (21 octombrie 2010);

2) D., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) C. pen. din 1969), constând în aceea că, în calitate de inspector general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, a semnat nota-raport nr. x din 13 octombrie 2010 prin care a solicitat conducerii M.A.I. deblocarea şi ocuparea postului de ofiţer specialist II la Compartimentul management organizatoric, planificare, misiuni şi resurse din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "General Ieremia Grigorescu" al judeţului Galaţi, cu recrutarea din sursă externă, prin derogare de la prevederile Ordinelor M.A.I. nr. 665/2008 şi nr. 69/2009, examen la care a participat candidatul E.;

3) F., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) şi art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constând, în esenţă, în aceea că, în calitate de preşedinte al comisiei de examinare constituită pentru încadrarea unui post de ofiţer specialist I (consilier juridic) la Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei Române (desemnat prin O.Z.U. nr. S/206/20.10.2010), având drept candidat pe numitul G., nu a verificat existenţa tuturor documentelor, din dosarul de recrutare lipsind certificatul de examinare psihologică şi caracterizarea de la ultimul loc de muncă (conform dispoziţiilor art. 33 din Ordinul nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activităţi de management resurse umane în cadrul M.A.I. şi art. 6 lit. a) din Metodologia din 28 noiembrie 2008 pentru aplicarea aceluiaşi ordin), cauzând, astfel, o vătămare a intereselor legitime ale M.A.I., şi că, în aceeaşi calitate, a semnat procesul-verbal înregistrat cu nr. x din 21 octombrie 2010 prin care s-a atestat faptul că numitul G. îndeplineşte condiţiile legale de participare la concurs şi că i-au fost aduse la cunoştinţă, în timp util, tematica şi bibliografia, deşi aceste aspecte nu erau corespunzătoare adevărului (tematica şi bibliografia fiindu-i aduse la cunoştinţă în ziua desfăşurării concursului, respectiv la 21 octombrie 2010);

4) H., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) şi art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constând, în esenţă, în aceea că, în calitate de membru al comisiei de examinare constituită pentru încadrarea unui post de ofiţer specialist I (consilier juridic) la Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei Române (desemnat prin O.Z.U. nr. S/206/20.10.2010), având drept candidat pe numitul G., nu a verificat existenţa tuturor documentelor din dosarul de recrutare (conform dispoziţiilor art. 33 din Ordinul nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activităţi de management resurse umane în cadrul M.A.I. şi art. 6 lit. a) din Metodologia din 28 noiembrie 2008 pentru aplicarea aceluiaşi ordin), lipsind certificatul de examinare psihologică şi caracterizarea de la ultimul loc de muncă, activităţi prin care a fost cauzată o vătămare a intereselor legitime ale M.A.I., şi că, în aceeaşi calitate, a semnat procesul-verbal înregistrat cu nr. x din 21 octombrie 2010, prin care s-a atestat faptul că numitul G. îndeplineşte condiţiile legale de participare la concurs şi că i-au fost aduse la cunoştinţă, în timp util, tematica şi bibliografia, deşi aceste aspecte nu erau corespunzătoare adevărului (tematica şi bibliografia fiindu-i aduse la cunoştinţă candidatului în ziua desfăşurării examenului, respectiv la 21 octombrie 2010);

5) I., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) şi art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constând, în esenţă, în aceea că, în calitate de membru al comisiei de examinare constituită pentru încadrarea unui post de ofiţer specialist I (consilier juridic) la Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei Române (desemnat prin O.Z.U. nr. S/206/20.10.2010), având drept candidat pe numitul G., nu a verificat existenţa tuturor documentelor, din dosarul de recrutare lipsind certificatul de examinare psihologică şi caracterizarea de la ultimul loc de muncă (conform dispoziţiilor art. 33 din Ordinul nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activităţi de management resurse umane în cadrul M.A.I. şi art. 6 lit. a) din Metodologia din 28 noiembrie 2008 pentru aplicarea aceluiaşi ordin), activitate prin care a fost cauzată o vătămare a intereselor legitime ale M.A.I., şi că, în aceeaşi calitate, a semnat procesul-verbal înregistrat cu nr. x din 21 octombrie 2010, prin care s-a atestat faptul că numitul G. îndeplineşte condiţiile legale de participare la examen şi că i-au fost aduse la cunoştinţă, în timp util, tematica şi bibliografia, deşi aceste aspecte nu erau corespunzătoare adevărului (tematica şi bibliografia fiindu-i aduse la cunoştinţă candidatului în ziua desfăşurării concursului, respectiv la 21 octombrie 2010);

6) J., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) şi art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constând, în esenţă, în aceea că, în calitate de preşedinte al comisiei de examinare constituită pentru încadrarea unui post de ofiţer specialist II (relaţii publice) la I.J.J. Brăila (desemnat prin O.Z.U. nr. S/206/20.10.2010), având drept candidat pe numitul K., nu a verificat existenţa tuturor documentelor din dosarul de recrutare, din care lipsea certificatul de examinare psihologică, iar actele de stare civilă nu au fost anexate în copii legalizate (conform dispoziţiilor art. 33 din Ordinul nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activităţi de management resurse umane în cadrul M.A.I. şi art. 6 lit. a) din Metodologia din 28 noiembrie 2008 pentru aplicarea aceluiaşi ordin), activitate prin care a fost cauzată o vătămare a intereselor legitime ale M.A.I., şi că, în aceeaşi calitate, a semnat procesul-verbal înregistrat cu nr. x din 21 octombrie 2010, prin care s-a atestat faptul că numitul K. îndeplineşte condiţiile legale de participare la examen şi că i-au fost aduse la cunoştinţă, în timp util, tematica şi bibliografia, deşi aceste aspecte nu erau corespunzătoare adevărului (tematica şi bibliografia fiindu-i aduse la cunoştinţă candidatului în ziua desfăşurării examenului, respectiv la 21 octombrie 2010);

7) L., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) şi art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constând, în esenţă, în aceea că, în calitate de membru al comisiei de examinare constituită pentru încadrarea unui post de ofiţer specialist II (relaţii publice) la I.JJ. Brăila (desemnat prin O.Z.U. nr. S/206/20.10.2010), având drept candidat pe numitul K., nu a verificat existenţa tuturor documentelor din dosarul de recrutare, din care lipsea certificatul de examinare psihologică, iar actele de stare civilă nu au fost anexate în copii legalizate (conform dispoziţiilor art. 33 din Ordinul nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activităţi de management resurse umane în cadrul M.A.I. şi art. 6 lit. a) din Metodologia din 28 noiembrie 2008 pentru aplicarea aceluiaşi ordin), cauzând, astfel, o vătămare a intereselor legitime ale M.A.I., şi că, în aceeaşi calitate, a semnat procesul-verbal înregistrat cu nr. x din 21 octombrie 2010, prin care s-a atestat faptul că numitul K. îndeplineşte condiţiile legale de participare la examen şi că i-au fost aduse la cunoştinţă, în timp util, tematica şi bibliografia, deşi aceste aspecte nu erau corespunzătoare adevărului (tematica şi bibliografia fiindu-i aduse la cunoştinţă în ziua desfăşurării examenului, respectiv la 21 octombrie 2010);

8) M., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) şi art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constând, în esenţă, în aceea că, în calitate de membru al comisiei de examinare constituită pentru încadrarea unui post de ofiţer specialist II (relaţii publice) la I.J.J. Brăila (desemnat prin O.Z.U. nr. S/206/20.10.2010), având drept candidat pe numitul K., nu a verificat existenţa tuturor documentelor din dosarul de recrutare, din care lipseau fişa medicală şi certificatul de examinare psihologică, iar actele de stare civilă nu au fost anexate în copii legalizate (conform dispoziţiilor art. 33 din Ordinul nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activităţi de management resurse umane în cadrul M.A.I. şi art. 6 lit. a) din Metodologia din 28 noiembrie 2008 pentru aplicarea aceluiaşi ordin), cauzând, astfel, o vătămare a intereselor legitime ale M.A.I., şi că, în aceeaşi calitate, a semnat procesul-verbal înregistrat cu nr. x din 21 octombrie 2010, prin care s-a atestat faptul că numitul K. îndeplineşte condiţiile legale de participare la examen şi că i-au fost aduse la cunoştinţă, în timp util, tematica şi bibliografia, deşi aceste aspecte nu erau corespunzătoare adevărului (tematica şi bibliografia fîindu-i aduse la cunoştinţă în ziua desfăşurării examenului, respectiv la 21 octombrie 2010);

9) N., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 321 C. pen., ambele cu aplicarea 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. - câte 3 acte materiale (art. 248 alin. (1) şi art. 289 alin. (1), ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constând, în esenţă, în aceea că, în calitate de secretar al celor trei comisii de examinare pentru candidaţii C., K. şi G., nu a verificat existenţa tuturor documentelor din dosarele de recrutare (conform dispoziţiilor art. 33 din Ordinul nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activităţi de management resurse umane în cadrul M.A.I. şi art. 6 lit. a) din Metodologia din 28 noiembrie 2008 pentru aplicarea aceluiaşi ordin), cauzând, astfel, o vătămare a intereselor legitime ale M.A.I., şi că, în aceeaşi calitate, a semnat procesele-verbale înregistrate cu nr. x, din 21 octombrie 2010, prin care s-a atestat faptul că numiţii C., G. şi K. îndeplinesc condiţiile legale de participare la examen şi că le-au fost aduse la cunoştinţă, în timp util, tematica şi bibliografia, deşi aceste aspecte nu corespundeau adevărului;

10) O., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 321 C. pen., ambele cu aplicarea 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. - câte 2 acte materiale (art. 248 alin. (1) şi art. 289 alin. (1), ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constând, în esenţă, în aceea că, în calitate de şef al Direcţiei Resurse Umane din cadrul I.G.S.U., a întocmit nota - raport nr. x din 13 octombrie 2010 privind solicitarea de modificare a modalităţii de încadrare a unui post finanţat şi deblocat, prin derogare de la prevederile Ordinelor M.A.I. nr. 665/2008 şi nr. 69/2009, pentru ocuparea postului de ofiţer specialist II la Compartimentul management organizatoric, planificare, misiuni şi resurse din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "General Ieremia Grigorescu" al judeţului Galaţi, cu recrutare din sursă externă, pe care ulterior a prezentat-o, spre semnare, grai. lt. D., inspector general al I.G.S.U., deşi atribuţiunile privind derogarea de la prevederile Ghidului carierei personalului M.A.I. se refereau la condiţiile minimale pentru ocuparea funcţiilor din cadrul I.G.S.U., acordarea unor astfel de derogări privind doar situaţii punctuale, individualizate, ce aveau menirea de a sprijini activitatea desfăşurată pe linia managementului resurselor umane şi de a evita apariţia unor blocaje în procesul decizional şi nu crearea unor abuzuri, iar, în calitate de preşedinte al comisiei de examen, desemnat prin O.Z.U. nr. 211/27.10.2010, a dispus amânarea orei de desfăşurare a concursului din data de 28 octombrie 2010 până la ora 16:00, respectiv până la depunerea fişei care atesta efectuarea vizitei medicale de către candidatul E., în lipsa acestui document neputând fi finalizată procedura de examinare, şi a semnat procesul-verbal nr. x din 28 octombrie 2013, prin care a atestat faptul că dosarul candidatului este complet şi corect întocmit, deşi acesta nu îndeplinea condiţiile de vechime în muncă în cadrul M.A.I., respectiv de 5 ani, şi cele privind gradul militar de locotenent, astfel cum sunt menţionate în fişa postului, şi nici nu fusese anexată caracterizarea de la ultimul loc de muncă;

11) P. (ofiţer specialist principal I în Direcţia Resurse Umane din cadrul I.G.S.U.), pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) şi art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constând, în esenţă, în aceea că a participat, în calitate de membru al comisiei de examinare, la concursul pentru ocuparea postului de ofiţer specialist II la Compartimentul management organizatoric, planificare, misiuni şi resurse din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "General Ieremia Grigorescu" al judeţului Galaţi, a semnat procesul-verbal nr. x din 28 octombrie 2013, prin care a atestat faptul că dosarul candidatului E. este complet şi corect întocmit, deşi acesta nu îndeplinea condiţiile de vechime în muncă în cadrul M.A.I., de 5 ani, şi cele privind gradul militar de locotenent, astfel cum sunt menţionate în fişa postului, iar la dosar nu se afla anexată caracterizarea de la ultimul loc de muncă al candidatului, şi a întocmit documentul denumit "notă de cunoaştere" cu încălcarea dispoziţiilor legale (în biroul acesteia, folosind documentele depuse de candidat, ca urmare a unei discuţii purtate cu acesta şi nu la domiciliul numitului E.), testul grilă cuprinzând, totodată, o întrebare ce nu făcea parte din tematică şi bibliografie;

12) A. (ofiţer specialist principal I în Direcţia Resurse Umane din cadrul I.G.S.U.), pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) şi art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constând, în esenţă, în aceea că a participat, în calitate de membru al comisiei de examinare, la concursul pentru ocuparea postului de ofiţer specialist II la Compartimentul management organizatoric, planificare, misiuni şi resurse din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "General Ieremia Grigorescu" al judeţului Galaţi şi a semnat procesul-verbal nr. x din 28 octombrie 2013, prin care a atestat faptul că dosarul candidatului E. este complet şi corect întocmit, deşi acesta nu îndeplinea condiţiile de vechime în muncă în cadrul M.A.I., de 5 ani, şi cele privind gradul militar de locotenent, astfel cum sunt menţionate în fişa postului, iar la dosar nu se afla anexată caracterizarea de la ultimul loc de muncă al candidatului, testul grilă cuprinzând, totodată, o întrebare ce nu făcea parte din tematică şi bibliografie.

Prin sentinţa penală nr. 1 din 09 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2014, s-a dispus condamnarea inculpaţilor:

1) B., la amenda penală de 5000 RON şi la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., şi, respectiv, de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare şi 5000 RON amendă penală.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, atrăgându-i-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

2) D., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, atrăgându-i- se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

3) F., la amenda penală de 5000 RON şi la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., şi, respectiv, de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare şi 5000 RON amendă penală.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, atrăgându-i-se atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

4) H., la amendă penală de 5000 RON şi la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., şi, respectiv, de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare şi 5000 RON amendă penală.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, atrăgându-i-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

5) I., la amendă penală de 5000 RON şi la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., şi, respectiv, de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare şi 5000 RON amendă penală.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, atrăgându-i-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

6) J., la amendă penală de 5000 RON şi la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., şi, respectiv, de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare şi 5000 RON amendă penală.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, atrăgându-i-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

7) L., la amendă penală de 5000 RON şi la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., şi, respectiv, de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare şi 5000 RON amendă penală.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, atrăgându-i-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

8) M., la amendă penală de 5000 RON şi la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., şi, respectiv, de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare şi 5000 RON amendă penală.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, atrăgându-i-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

9) N., la trei pedepse de câte 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (3 acte materiale), prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., şi la trei pedepse de câte 1 an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual (3 acte materiale), prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, atrăgându-i-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

10) O., la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., şi la două pedepse de câte 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual (2 acte materiale), prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, atrăgându-i-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

11) P., la amendă penală de 5000 RON şi la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., şi, respectiv, de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare şi 5000 RON amendă penală.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, atrăgându-i-se atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

12) A., la amendă penală de 5000 RON şi la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., şi, respectiv, de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare şi 5000 RON amendă penală.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) şi art, 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, atrăgându-i-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul O. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), constând în dispoziţia de amânare până la ora 16:00 a desfăşurării concursului din data de 28 octombrie 2010.

Pentru a pronunţa această hotărâre, în urma examinării probatoriului administrat în cauză, Curtea Militară de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, aceeaşi situaţie de fapt descrisă în rechizitoriu, constatând, în privinţa inculpaţilor D., O. şi N., că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, întrucât aceştia, deşi au cunoscut faptul că nu mai pot fi derulate concursuri, cu bună-ştiinţă au încălcat prevederile art. 22 alin. (2)2 din O.U.G. nr. 34/2009 (modificată prin O.U.G. nr. 32/2010), care interziceau procedurile de încadrare a posturilor altfel decât cu aprobarea Guvernului prin memorandum, prin activitatea infracţională desfăşurată cauzând o tulburare însemnată funcţionării M.A.I.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii B., F., H., I., J., L., M., P. şi A., s-a arătat că aceştia nu au cunoscut că simulacrul de concurs s-a făcut cu scopul de a rezolva strict problema candidaţilor trimişi de conducerea M.A.I. şi nici nu i-a interesat de ce nu s-au îndeplinit procedurile legale prevăzute de O.U.G. nr. 34/2009, context în care Curtea a apreciat că încadrarea juridică a faptelor imputate acestora, circumscrise în rechizitoriu infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969), se impune a fi schimbată în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), motiv pentru care a procedat în acest sens.

Totodată, instanţa a constatat că faptele inculpaţilor B., F., H., I., J., L., M., N. (3 acte materiale), O. (2 acte materiale), P. şi A., constând în atestarea de date nereale în procesele-verbale de examen, prin care s-a confirmat că numiţii C., K., G. şi E. îndeplineau condiţiile de participare la concurs şi că le-au fost aduse la cunoştinţă, în timp util, tematica şi bibliografia, deşi aceste aspecte nu erau adevărate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969).

La individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorilor şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dând eficienţă aspectelor referitoare la activitatea inculpaţilor anterioară săvârşirii infracţiunilor şi, totodată, reţinând că aceştia au fost supuşi unor presiuni puternice de către factori din conducerea M.A.I., presiuni cărora nu le-au putut rezista.

Împotriva sentinţei penale nr. 1 din 09 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2014, au declarat apel inculpaţii A., B., H., I., J., L., M., N., D., F., O. şi P., criticând-o, în esenţă, sub aspectul lipsei motivării, al omisiunii instanţei de fond de a pune în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice dată faptelor şi al greşitei condamnări pentru infracţiunile imputate.

Prin decizia penală nr. 174 din 17 mai 2017 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2014, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii A., B., H., I., J., L., M., N., D., F., O. şi P. împotriva sentinţei penale nr. 1 din 09 ianuarie 2017 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, care a fost desfiinţată şi, în baza art. 421 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, menţinându-se actele procedurale efectuate până la data de 10 noiembrie 2016.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reţinut că prima instanţă nu a respectat niciuna din cele două obligaţii care îi reveneau, potrivit art. 386 C. proc. pen., respectiv de a supune discuţiei părţilor noua încadrare juridică şi de a pune în vedere inculpaţilor că au dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea pentru a-şi pregăti apărarea, aspect de natură să le afecteze acestora dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, în special în ceea ce priveşte garanţiile reglementate în paragraful 3 lit. a) şi b), conform cărora orice acuzat are dreptul să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, despre natura şi cauza acuzaţiei aduse împotriva sa şi, respectiv, să dispună de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării.

În ceea ce priveşte modalitatea în care s-a desfăşurat procesul penal în fond, Înalta Curte a constatat că aceasta nesocoteşte dispoziţiile art. 374, art. 376 şi art. 385 C. proc. pen., întrucât instanţa, pe de o parte, a început cercetarea judecătorească cu audierea inculpaţilor, fără ca, în prealabil, să pună în discuţie probatoriul ce se impune a fi administrat, acest aspect fiind dezbătut ulterior, iar, pe de altă parte, a revenit asupra probei testimoniale deja încuviinţate, fără să existe o împrejurare care să justifice o asemenea schimbare de atitudine, respectiv fără ca procurorul, persoana vătămată şi părţile să renunţe la probele propuse, aşa cum impun prevederile art. 383 C. proc. pen., sau fără să constate, după dezbaterea în contradictoriu, că acestea sunt inutile. Or, în condiţiile în care inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, solicitând chiar de la debutul procedurii în faţa instanţei readministrarea probatoriului din faza de urmărire penală şi administrarea de probe noi, ce au fost şi încuviinţate, nesocotirea dispoziţiilor care disciplinează desfăşurarea cercetării judecătoreşti a produs urmări negative în ceea ce priveşte aflarea adevărului în cauză.

Pe de altă parte, s-a mai reţinut că, la motivarea hotărârii, instanţa de fond nu s-a conformat dispoziţiilor art. 401 şi art. 403 alin. (2) C. proc. pen., de vreme ce, în cuprinsul considerentelor sentinţei penale atacate, au fost preluate părţi întregi ale rechizitoriului, fără, însă, a se face o analiză coroborată a tuturor probelor administrate în cauză în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti pentru fiecare infracţiune imputată, fără a se motiva în ce constă infracţiunea de neglijenţă în serviciu reţinută cu prilejul deliberării în sarcina inculpaţilor B., F., H., I., J., L., M., P. şi A. şi fără a fi expuse argumentele care au condus la condamnarea acestora, iar individualizarea pedepselor aplicate tuturor acuzaţilor s-a făcut în mod global, cu trimitere la aspecte generale şi abstracte, lipsind o analiză individuală a situaţiei personale a acestora. În plus, s-a arătat că, în cuprinsul motivării, au fost introduse argumente contradictorii, referitoare la existenţa unor presiuni puternice exercitate de către factori din conducerea M.A.I. cărora inculpaţii nu le-au putut rezista, împrejurare a cărei reţinere ar fi trebuit să atragă incidenţa cauzei de neimputabilitate prevăzută de art. 25 C. pen. (constrângerea morală), cu consecinţa achitării în baza art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar nu a condamnării acuzaţilor.

Ca urmare, constatând absenţa motivelor care au fundamentat soluţia de condamnare, Înalta Curte a apreciat hotărârea atacată ca fiind nelegală şi, considerând că rejudecarea cauzei nu s-ar putea realiza direct în faza de apel, a dispus trimiterea acesteia la Curtea Militară de Apel Bucureşti, unde a fost reînregistrată sub nr. x/2014.

În rejudecare, s-a pronunţat sentinţa penală nr. 4 din 01 august 2018, prin care Curtea Militară de Apel Bucureşti a dispus, printre altele, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) teza II-a C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) şi art. 124 C. pen. (1969) şi cu aplicarea art. 5 C. pen., încetarea procesului pornit împotriva inculpaţilor:

- H., I. şi L., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), şi fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1969);

- N. şi A., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), şi fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1969).

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că faptele imputate inculpaţilor au fost săvârşite în cursul lunii octombrie 2010, iar legiuitorul a stabilit pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), şi fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), pedeapsa închisorii de până la 5 ani, legea penală mai favorabilă fiind reprezentată de dispoziţiile art. 124 C. pen. (1969), în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 63/2012, astfel încât termenul de prescripţie a răspunderii penale fiind de 7 ani şi 6 luni, acesta s-a împlinit în luna aprilie 2018.

Împotriva sentinţei penale nr. 4 din 01 august 2018 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2014, au declarat apel inculpaţii L., H., I., N. şi A., invocând, în motivare, faptul că instanţa de fond nu le-a analizat solicitările de continuare a procesului penal, potrivit art. 18 C. proc. pen., şi cele de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) sau, după caz, lit. d) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 242/A din 02 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul L. împotriva sentinţei penale nr. 4 din 01 august 2018, pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2014, şi a admis apelurile formulate de inculpaţii H., I., N. şi A. împotriva aceleiaşi hotărâri, care a fost desfiinţată în parte, numai cu privire la aceşti inculpaţi, dispunându-se, în aceste limite, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a reţinut că, la termenul de dezbateri, în prezenţa apărătorului său ales, inculpatul L. şi-a retras apelul formulat, astfel încât, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 415 C. proc. pen., a luat act de manifestarea de voinţă a apelantului în acest sens.

Referitor la celelalte căi de atac promovate în cauză, Înalta Curte a constatat că, deşi, în faţa instanţei de fond, inculpaţii H., I., N. şi A., în mod expres, atât prin apărători aleşi, cât şi în ultimul cuvânt, au solicitat achitarea, susţinând că sunt nevinovaţi, ceea ce echivalează cu o cerere de continuare a procesului penal, iar inculpatul A., prin avocat ales, a formulat, în mod expres, o astfel de solicitare întemeiată pe dispoziţiile art. 18 C. proc. pen., Curtea Militară de Apel Bucureşti nu a examinat respectivele cereri, ci s-a limitat la a reţine că răspunderea penală este prescrisă în raport cu data săvârşirii infracţiunilor şi cu dispoziţiile art. 122 alin. (1) lit. d) şi art. 124 C. pen. (1969), în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 63/2012, împrejurare ce constituie o omisiune de pronunţare asupra faptelor deduse judecăţii, ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.

S-a subliniat, în acest sens, că verificarea direct în apel a chestiunilor invocate de inculpaţi, prin care se urmăreşte obţinerea unor soluţii de achitare, i-ar priva pe aceştia de un grad de jurisdicţie, întrucât hotărârea pronunţată în calea de atac nu mai poate fi cenzurată sub toate aspectele, aşa încât singurul remediu procesual este desfiinţarea sentinţei penale atacate în ceea ce îi priveşte pe cei patru apelanţi inculpaţi şi rejudecarea cauzei de către Curtea Militară de Apel Bucureşti, prilej cu care, în urma cercetării judecătoreşti, după administrarea probelor, aceasta trebuie să analizeze cauza pe fond şi să procedeze potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. (7) şi (8) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte solicitarea apărătorului ales al inculpatului I., de extindere a efectelor apelului şi pentru ceilalţi acuzaţi, Înalta Curte a arătat că aplicarea, în speţă, a dispoziţiilor art. 419 C. proc. pen. poate fi de natură să le creeze acestora o situaţie mai grea, cu atât mai mult cu cât, prin neexercitarea căii de atac şi, respectiv, prin retragerea apelului, aceştia şi-au manifestat în mod expres voinţa de a accepta soluţia de încetare a procesului penal şi de a nu mai solicita continuarea acestuia, astfel încât rejudecarea cauzei în privinţa lor nu se mai poate dispune.

Ca urmare a soluţiei pronunţate de instanţa de control judiciar, cauza a fost din nou înregistrată, sub nr. x/2014, pe rolul Curţii Militare de Apel Bucureşti, care, prin sentinţa penală nr. 8 din 20 decembrie 2018, a dispus, în temeiul art. 396 alin. (5) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea inculpaţilor H. şi I. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., şi a inculpaţilor N. şi A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată, prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen.

Totodată, în temeiul art. 396 alin. (6) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., a fost încetat procesul penal faţă de inculpaţii H. şi I. pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., precum şi faţă de inculpaţii N. şi A. pentru infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., cu consecinţa anulării înscrisurilor false.

Pentru a hotărî astfel, Curtea Militară de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, aceeaşi stare de fapt descrisă în actul de sesizare, având în vedere, în acest sens, că inculpaţii au recunoscut învinuirile aduse şi au solicitat judecarea cauzei pe baza probelor deja administrate, poziţie procesuală care se coroborează cu ansamblul probator din cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, context în care a constatat că faptele imputate există, fiind dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă. Astfel, s-a menţionat că toţi inculpaţii au fost antrenaţi în activitatea declanşată potrivit procedurii indicate în nota-raport, revenindu-le atribuţii conform fişei postului, iar fiecare dintre aceştia avea pregătire specifică, inclusiv juridică, adaptată statutului şi funcţiei exercitate, astfel că erau în măsură să observe caracterul vădit nelegal al dispoziţiei de derogare de la normele generale în materie, fixate prin ordin de către ministrul de resort. În plus, s-a arătat că prin faptele inculpaţilor s-a adus o vătămare a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei juridice (M.A.I.) în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, prin ignorarea sau îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor ce le reveneau conform metodologiei stabilite prin Ordinele M.A.I. nr. 665/28.11.2008 şi nr. 69/2009.

Totodată, s-a apreciat că nu poate fi reţinută incidenţa cauzei justificative prevăzută de art. 21 alin. (2) C. pen., întrucât, conform art. 8 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, militarilor ofiţeri le este interzis în mod expres să execute ordinele nelegale, iar, în situaţia în care li se cere executarea unui astfel de ordin (cu caracter vădit nelegal, precum cel din speţă) sunt obligaţi să raporteze despre neexecutarea ordinului comandantului nemijlocit al celui care a dat ordinul (art. 7 alin. (3) din Ordinul nr. M-64/2013 privind Regulamentul disciplinei militare, publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 399 bis din 03 iulie 2013).

Ca atare, s-a concluzionat că, prin nesocotirea Metodologiei de aplicare a Ordinului M.A.I. nr. 665/2008, inculpaţii, fiecare în calitatea deţinută în cadrul comisiei, au consemnat în mod nereal că cei patru candidaţi îndeplineau condiţiile de participare la concurs, că le-au fost aduse la cunoştinţă, în timp util, tematica şi bibliografia, că la dosar erau depuse toate documentele menţionate în metodologie, semnând procesele-verbale din 21 octombrie 2010 şi 28 octombrie 2010 prin care se atesta (contrar realităţii) că titularii îndeplinesc condiţiile prevăzute în normele de profil, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.. Raportându-se, însă, la legea penală mai favorabilă inculpaţilor, Curtea a constatat că, pentru această infracţiune, la datele de 22 aprilie 2018 şi 28 aprilie 2018 a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale (conform art. 124 C. pen. din 1969, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 63/2012), context în care a apreciat că se impune încetarea procesului penal, în temeiul art. 396 alin. (6) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu imputată fiecărui inculpat, judecătorul fondului a reţinut că aceasta a avut ca situaţie premisă încălcarea unui ordin M.A.I. (normă juridică terţiară), iar nu a unei legi, ordonanţe de urgenţă sau ordonanţe (emise de Guvern în procedura delegării legislative), aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, astfel încât a constatat că, deşi faptele există şi sunt recunoscute de inculpaţi, acestea nu sunt prevăzute de legea penală, impunându-se achitarea acestora în temeiul art. 396 alin. (5) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Împotriva sentinţei penale nr. 8 din 20 decembrie 2018 a Curţii Militare de Apel Bucureşti au formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti, criticând-o sub aspectul aplicării eronate a Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale la situaţia concretă din speţă, fapt ce a avut ca urmare greşita achitare a celor patru acuzaţi pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, precum şi inculpaţii H., I. şi A., sub aspectul greşitei încetări a procesului penal pentru infracţiunea de fals intelectual, solicitând pronunţarea unei soluţii de achitare pentru această faptă. În plus, apelantul inculpat A. a formulat critici şi cu privire la omisiunea instanţei de fond de a desfiinţa procesul-verbal nr. x din 28 octombrie 2013, a cărui menţinere ar fi incompatibilă cu soluţia de încetare a procesului penal pentru infracţiunea de fals intelectual, dar şi în legătură cu greşita calificare în drept a faptelor, sens în care, susţinând caracterul subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu în raport cu infracţiunea de fals intelectual, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor din cele două infracţiuni într­una singură de fals intelectual, pentru care să se dispună achitarea, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 91/A din 20 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2014, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel împotriva sentinţei penale nr. 8 din 20 decembrie 2018 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, care a fost desfiinţată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, respectiv Curtea Militară de Apel Bucureşti, cu privire la inculpaţii H., I., N. şi A., fiind menţinute actele efectuate în cauză până la data de 21 noiembrie 2018.

Totodată, au fost respinse apelurile declarate de inculpaţii H., I. şi A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte, făcând, pe larg, trimitere la prevederile art. 425 C. proc. pen. şi la considerentele deciziei penale nr. 242/A din 02 octombrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2014, a reţinut că, deşi în cuprinsul acesteia, instanţa supremă a indicat expressis verbis procedura ce trebuia urmată în rejudecarea fondului cauzei, sens în care a menţionat dispoziţiile art. 396 alin. (7) şi (8) C. proc. pen., judecătorul fondului nu a respectat limitele obligatorii impuse prin respectiva decizie şi a evaluat greşit principiile nemijlocirii şi contradictorialităţii atunci când a reţinut că inculpaţii au solicitat judecarea cauzei pe baza probelor deja administrate şi în coroborare cu recunoaşterea învinuirilor aduse prin actul de sesizare, conform art. 375 C. proc. pen., în condiţiile în care voinţa acestora exprimată expres era de continuare a procesului penal pentru a se putea pronunţa achitarea. Ca atare, s-a subliniat că manifestarea de voinţă a inculpaţilor, în sensul continuării procesului penal, presupunea ca instanţa de fond să administreze probe în considerarea soluţiei de achitare solicitate, iar nu să se mărginească la a menţiona că acuzaţii recunosc învinuirile aduse prin actul de sesizare şi nu contestă probele, cu atât mai mult cu cât şi reprezentantul Ministerului Public solicitase readministrarea de probe, iar dispoziţiile date de instanţa de control judiciar făceau incidente prevederile art. 374 alin. (8) C. proc. pen.

În aceste condiţii, constatând că instanţa de rejudecare nu s-a conformat deciziei instanţei de control judiciar, s-a apreciat că singurul remediu procesual îl constituie trimiterea dosarului, din nou, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, care urmează să analizeze cauza pe fond, să administreze probatorii şi să dispună conform art. 396 alin. (7) şi (8) C. proc. pen., astfel cum a indicat înalta Curte cu ocazia deciziei anterioare.

În ceea ce priveşte incidenţa deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte a arătat că, întrucât, în conformitate cu art. 371 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătate în actul de sesizare, obiectul judecăţii, care este în acelaşi timp obiectul învestirii, este determinat de cuprinsul rechizitoriului, analiza instanţei purtând asupra întregului act şi nu doar a dispoziţiei de trimitere în judecată şi a caracterizării în drept a faptei imputate, aşa cum au susţinut inculpaţii. Aşa fiind, în condiţiile în care, în cauză, în cuprinsul rechizitoriului s-au făcut referiri cu privire la nerespectarea legislaţiei primare, sens în care au fost indicate dispoziţiile art. 36 lit. d) şi g) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, precum şi Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, s-a apreciat că nu prezintă relevanţă împrejurarea că în secţiunea dedicată încadrării în drept a faptelor nu au mai fost menţionate respectivele prevederi legale.

În consecinţă, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii Militare de Apel Bucureşti, sub nr. x/2014*, instanţa dispunând, prin sentinţa penală nr. 4 din 19 decembrie 2019, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969) şi art. 124 C. pen. (1969) şi cu aplicarea art. 5 C. pen., încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor H., I., N. şi A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), luându-se act, totodată, în temeiul art. 25 alin. (5) teza II C. proc. pen., că Ministerul Afacerilor Interne nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Prin încheierea din 30 ianuarie 2020, s-a făcut aplicarea art. 278 C. proc. pen. cu referire la minuta sentinţei, fără să se urmeze, însă, aceeaşi procedură şi în privinţa dispozitivului hotărârii, cu toate că aceasta era deja redactată la data emiterii încheierii.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea Militară de Apel Bucureşti, după prezentarea parcursului dosarului în toate ciclurile procesuale, a menţionat, dezvoltând argumentele expuse, succint, în cuprinsul încheierii de şedinţă din 05 iunie 2019 şi raportându-se la dispoziţiile art. 371 şi art. 425 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., la motivele de apel invocate de parchet în dosarul nr. x/2014 (prin care s-a solicitat desfiinţarea sentinţei numai cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen. din 1969), dar şi la dispozitivul deciziei penale nr. 91/A din 20 martie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (prin care s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel şi s-au respins căile de atac promovate de cei trei inculpaţi) şi la anumite pasaje din considerente, că, în acest al patrulea ciclu procesual, judecata trebuie să se limiteze la inculpaţii H., I., N. şi A. şi la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., întrucât soluţia de încetare a procesului penal pentru infracţiunea de fals intelectual a rămas definitivă prin respingerea apelurilor declarate de cei patru inculpaţi.

Procedând, în aceste limite, la analiza materialului probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti şi având în vedere indicaţiile instanţei de control judiciar, Curtea a reţinut, în esenţă, aceeaşi stare de fapt descrisă în actul de sesizare şi a apreciat că acuzaţiile aduse inculpaţilor H., I., N. şi A. sunt dovedite, de vreme ce fiecare dintre aceştia, în calitatea deţinută, a atestat în mod nereal că cei patru candidaţi îndeplineau condiţiile de participare la concurs, că le-au fost aduse la cunoştinţă, în timp util, tematica şi bibliografia, că la dosar au fost depuse toate documentele menţionate în metodologie, semnând procesele-verbale din 21 octombrie 2010 şi 28 octombrie 2010 în care se consemna (contrar realităţii) că titularii întruneau cerinţele prevăzute în normele de profil. Judecătorul fondului a mai reţinut că activitatea desfăşurată de cei patru inculpaţi întruneşte elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), întrucât aceştia au nesocotit nu doar ordinele de ministru care reglementau activitatea comisiei de concurs, ci şi legislaţia primară (respectiv art. 36 lit. d) şi g) din Legea nr. 80/1995), iar acţiunile lor au fost de natură să aducă atingere bunului mers al activităţii unei instituţii publice. Totodată, s-a arătat că această infracţiune a fost comisă cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte, în sensul că inculpaţii au prevăzut rezultatul acţiunilor lor - angajarea ilegală a unor persoane, dându-şi seama de natura şi urmările faptelor, pe care le-au acceptat.

În ceea ce priveşte nota-raport privind solicitarea de modificare a modalităţii de încadrare a unui post finanţat şi deblocat, având nr. x din 19 octombrie 2010 - M.A.I. - D.G.M.R.U., în baza căreia inculpaţii au susţinut că au acţionat, instanţa de fond a reţinut că aceasta nu se referă la derogarea de la întocmirea şi completarea dosarului de concurs al vreunui candidat şi, în niciun caz, nu a permis membrilor comisiilor de concurs să aprobe/accepte lipsa unor acte prevăzute de Ordinul M.A.I. nr. 665/2008.

În aceste condiţii, reţinând vinovăţia celor patru inculpaţi şi raportându-se la data săvârşirii activităţii infracţionale, dar şi la dispoziţiile art. 124 C. pen. (1969), Curtea a apreciat că, în cauză, a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, astfel că se impune încetarea procesului penal pentru aceasta, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. f) teza a Il-a C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Astfel, în motivele de apel formulate în scris (fílele 58-64, 68-73 ds.apel) şi susţinute oral cu ocazia dezbaterilor, apelantul inculpat a arătat, în esenţă, că, în mod greşit, instanţa de fond nu s-a pronunţat prin hotărârea atacată asupra infracţiunii de fals intelectual, reţinută în sarcina sa prin rechizitoriu, după cum nu a dispus nici cu privire la desfiinţarea înscrisului ce se prezumă că a fost falsificat (procesul-verbal nr. x din 28 octombrie 2013), împrejurare de natură să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. referitoare la desfiinţarea sentinţei penale apelate şi rejudecarea cauzei, în ceea ce îl priveşte, de către Curtea Militară de Apel Bucureşti.

Sub acest aspect, s-a menţionat că, prin decizia penală nr. 91/A din 20 martie 2019, dată în cauză în cel de-al treilea ciclu procesual, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a admiterii apelului promovat de Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel, a desfiinţat integral sentinţa penală nr. 8 din 20 decembrie 2018 a Curţii Militare de Apel Bucureşti şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă pentru efectuarea unei veritabile cercetări judecătoreşti, prin administrarea de probe, împrejurarea că au fost respinse căile de atac declarate de inculpaţi împotriva aceleiaşi hotărâri neputând fi interpretată în sensul anulării parţiale a acesteia şi a limitării noii judecăţi în fond doar cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, dată fiind, pe de o parte, lipsa oricărei menţiuni în acest sens în cuprinsul deciziei, iar, pe de altă parte, indivizibilitatea ce caracterizează cele două infracţiuni ce formează obiectul acuzaţiei penale (cea de abuz în serviciu şi cea de fals intelectual), reţinându-se că acestea au fost comise prin acelaşi act. Ca atare, s-a apreciat că rejudecarea cauzei, după desfiinţarea de către instanţa supremă a sentinţei penale nr. 8 din 20 decembrie 2018 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, trebuia să poarte şi asupra infracţiunii de fals intelectual, pentru care inculpatul A. a fost deferit instanţei prin rechizitoriu, astfel încât omisiunea judecătorului fondului de a se pronunţa cu privire la aceasta prin hotărârea apelată nu poate fi îndreptată decât prin aplicarea prevederilor art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte netemeinicia sentinţei penale atacate, apelantul inculpat, pornind de la acuzaţiile ce i-au fost aduse prin actul de sesizare şi reiterând susţinerile făcute anterior, pe parcursul procedurii judiciare, a subliniat că infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina sa are caracter subsidiar în raport cu infracţiunea de fals intelectual pentru care s-a mai dispus trimiterea sa în judecată, însă această chestiune nu a fost analizată de către instanţa de fond cu prilejul rejudecării, deşi a fost invocată de apărare atât cu ocazia dezbaterilor, cât şi în cuprinsul concluziilor scrise.

Instanţa de control judiciar a admis apelul formulat de inculpatul A. reţinând o problemă de drept simplă, dar care se regăseşte în sentinţa atacată, respectiv că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la toate faptele reţinute în rechizitoriu, respectiv cea de fals intelectual.

Aşa cum rezultă din considerentele decizie instanţei de control apelul a fost admis stabilindu-se în sarcina primei instanţe să refacă cercetarea judecătorească prin administrare de probe relevante pentru aflarea adevărului sub aspectul tuturor faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. prin actul de sesizare.

În rejudecare, Curtea Militara de Apel va ţine seama de dispoziţiile art. 425 alin. (1) si 3 C. proc. pen., dar si de îndrumările cu caracter obligatoriu date de instanţa de control judiciar prin decizia penala nr 174/2 iulie 2020 (fila x, alin. ultim, Dosar x/2014 ICCJ) în sensul efectuării cercetării judecătoreşti sub aspectul tuturor faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. prin actul de sesizare, circumscrise infracţiunilor de abuz in serviciu şi fals intelectual, aşa cum sunt de altfel menţionate în rechizitoriu.

Curtea de Apel, conformându-se dispoziţiilor instanţei de control judiciar a procedat la readministrarea probei cu martori, declaraţiile acestora fiind consemnate si ataşate la dosarul cauzei.

Inculpatul a fost întrebat daca doreşte sa dea declaraţii în cauză, dar acesta a arătat ca îşi menţine declaraţiile date anterior în cauza si ca nu are nimic de adăugat (încheierea din 8.10.2020).

Deşi iniţial Curtea a considerat ca limitele rejudecării se refera doar la infracţiunea de fals intelectual, din analiza coroborată a considerentelor si dispozitivului deciziei penale nr. 174/2 iulie 2020 a ICCJ rezultă faptul ca prin sentinţa penală 4/19 dec 2019 Curtea Militară de Apel s-a pronunţat doar pe infracţiunea de abuz in serviciu si a omis să se pronunţe si pe infracţiunea de fals intelectual.

Or, in urma pronunţării de către Curtea Militara de Apel in aceasta manieră, prin omisiune asupra unei fapte, instanţa de control judiciar a desfiinţat sentinţa in întregime cu privire la inculpat astfel încât, Curtea a apreciat ca trebuie sa se pronunţe asupra ambelor fapte(fila x, alin. ultim, dosar x/2014 ICCJ), sens în care a si repus cauza pe rol explicitându-i inculpatului limitele complete ale rejudecării si obiectul acesteia (încheierea din 10.12.2020), sens in care au si fost formulate apărări.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, Curtea a reţinut că in cursul anului 2010 la nivelul Inspectoratului General al Jandarmeriei Romane si Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, procedura de angajare in cadrul acestor structuri era profund viciata, începând de la cel mai înalt nivel, concursurile fiind formale, organizate pe criterii pur subiective, fiind anunţate in prima parte a zilei, odată cu bibliografia si tematica, iar in a doua parte a zilei se proceda la completarea dosarului, aprobare, susţinerea examenului, corectare si bineînţeles declararea ca admis a persoanei invitate sa participe.

Decidentii unor astfel de modalităţi ilicite de angajare, respectiv inculpaţii Q., R., S., T., U., V. au fost condamnati la pedepse cu închisoarea prin decizia penala nr. 123/13.05.2013 a ICCJ pentru fapte de abuz in serviciu si fals intelectual.

Inculpaţii din prezenta cauza făceau parte din eşalonul de execuţie raportat la primii condamnati.

Asa cum rezulta din sentinta penala nr. 4/19 dec 2019, fata de coinculpatii maior H., locotenent colonel W., maior N., s-a stabilit in mod definitiv (prin neexercitarea caii de atac) vinovăţia acestora cu privire la săvârşirea infractiunilor de abuz in serviciu contra intereselor publice prev de art. 248 alin. (1) C. pen. anterior (fila x sp nr. 4/19 dec 2019 a Curtii Militare de Apel), rejudecarea operand doar asupra unui alt coinculpat membru de comisie de examinare, respectiv numitul A..

Pentru coinculpaţii maior H., locotenent colonel W., maior N. s-a făcut aplicarea deciziei CEDO Caraian imp Romaniei si desi s-au administrat probe pe fond din care rezulta fără echivoc vinovăţia acestora, s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale.

S-a reţinut in sarcina coinculpaţilor săvârşirea infracţiunii de abuz in serviciu deoarece, in calitatea acestora de membrii in comisie de examinare nu au verificat existenta tuturor documentelor la dosarele de concurs a anumitor candidaţi privilegiaţi care fuseseră invitaţi nominal sa participe la concursul ocult (si care au si fost declarati admisi) si au atestat in fals ca documentatia era completa si candidatii privilegiati indeplineau conditiile de participare la concurs.

Rejudecarea a operat doar cu privire la inculpatul A., acesta săvârşind aceeaşi activitate infracţionala ca a celorlalţi.

Acesta a a participat in calitate de membru al comisiei de examinare pentru ocuparea postului de ofiter specialist II la compartimentul de management organizatoric, planificare misiuni si resurse din cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta ""General Ieremia Grigorescu"" al judetului Galati, semnând procesul-verbal nr. x/28/10.2013 prin care a atestat faptul ca dosarul candidatului E. este complet si corect intocmit, desi acesta nu avea indeplinite conditiile de vechime in munca in cadrul MAI si cele privitoare la gradul militar de locotenent, asa cum sunt mentionate in fisa postului si nici nu avea depusa la dosar caracterizarea de la ultimul loc de munca.

Raportat la fraudarea concursului de angajare a candidatului E., la care a participat si inculpatul A., instanta a retinut ca numitul R., chestor la data săvârşirii faptelor, si condamnat intre timp pentru implicarea sa infractională la 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pentru săvârşirea infracţiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice prin decizia penala nr. 123/13.05.2013 a ICCJ, a solicitat coinculpatului subcomisar X. sa identifice un post pentru angajare din sursa externa in cadrul unitatilor inspectoratului general.

Inculpatul O. relatează că inculpatul X. i-a transmis ca ""domnul chestor R. ar dori sa venim cu o solutie rapida "", aspecte confirmate si de coinculpatul X..

Comunicându-i se condamnatului chestor R. ca nu se poate face o astfel de angajare decat daca s-ar obtine o derogare de la dispozitiile normative care prevăd conditii specifice ocupării acelui post, dar si de la ordinul ministrului care interzicea incadrarea din sursa externa, acesta din urma a ordonat sa fie redactata o nota - raport, in fapt un act administrativ cu valoare juridica inferioara, prin care sa se deroge de la lege si ordinul ministerial in vigoare, chestorul condamnat angajându-se sa asigure adoptarea sa, pentru a da o aparenţă de legalitate viitorului concurs fraudulos.

Inculpatul O. a întocmit in acest sens nota raport x din 13.10.2010 prin care deroga de la orice dispozitie legala sau ordin de ministru, stabilind criterii de angajare discreţionare, apte a fi îndeplinite de favoritul condamnatului chestor R. la concurs.

Nota a fost semnata de condamnatul general D. si inaintată Directiei Generale Management Resurse Umane.

Nota a fost avizata favorabil de către inculpatul Y., împuternicit director general al Directiei Generale financiare si condamnatul chestor R. director general al Directiei Generale Management Resurse Umane si aprobata de condamnatul chestor Q., secretar general MAI, pentru Ministrul Administratiei si Internelor.

Condamnarea definitiva a acestor persoane pentru activitatea ilegala mentionată anterior a operat prin decizia penala nr 123/13.05.2013 a ICCJ.

Astfel, la fila x din decizia susamintita, ICCJ stabileste in mod definitiv ca aprobarea notei raport x din 13.10.2010 s-a derogat in mod ilegal de la prevederile Ordinelor MAI 665/2008,69/2009 si II/3184/25.06/2010 si O.U.G. nr. 34/2009.

Nu in ultimul rând s-a constatat ca nota este ilegala si prin prisma faptului ca a fost emisa cu încălcarea art. 63 din Legea nr. 24/2000, derogarea făcându-se prin intermediul unui act juridic intern, cu forta juridica inferioara celui modificat.

Ulterior aprobării acestui înscris nelegal, inculpatul X. a cerut inculpatului O. sa se deplaseze urgent la sediul DGMRU in data de 26.10.2010 pentru ridicarea acestui inscris si punerea sa urgenta in aplicare.

Aici, inculpatul O. a fost trimis urgent la inculpatul S. care i-a inmanat CV ul viitorului candidat fraudulos E. si copia diplomei de bacalaureat a acestuia spunandu i "" domnul Q. doreste sa semneze ordinul de incadrare pana vineri 29.10.2010""

Este incă un aspect din care rezulta ca ne regasim in fata unui simulacru de concurs, in fapt intreaga activitate infractionala descrisa pana in prezent având drept unic scop încadrarea preferenţială şi nelegală a numitului E..

Dorind să facă pe plac superiorilor, inculpatul O. a dispus la aceeasi data, 26.10.2010, organizarea concursului intr-un termen de 2 zile, a solicitat coinculpatei lt col P. sa contacteze candidatul preferential E., sa elaboreze un proiect de zi pe unitate privind comisia de examinare, sa elaboreze proiectul de anunţ al concursului, tematica, bibliografia, conditiile de participare.

Toate acestea au fost evidentiate in OZU(ordin de zi pe unitate) 211/27.10/2010, in care a fost desemnat membru in comisia de examinare si inculpatul A..

În conditiile in care concursul trebuia sa se desfăsoare a doua zi, inculpatul A. toate datele la dispozitie pentru a aprecia in mod rezonabil ca acesta era doar un simulacru de concurs, cu caracter vădit ilegal, neexistând nici cele mai elementare reguli de transparenta sau obiectivitate.

Apărările sale că s-a încrezut in aparenta de legalitate a notei raport x din 13.10.2010 si ca nu avea instrumentele sa analizeze legalitatea la momentul emiterii au fost înlăturate in conditiile in care, prin organizarea unui concurs important ce see făcea de o zi pe alta, cu o tematica elaborata aleatoriu, concursul fiind ocult prin lipsa publicităţii efective, nu doar inculpatul, dar si orice bonus pater familias ar fi putut realiza ca este vadit ilegal.

Nici măcar nu exista o comisie de contestatii, contrar art. 2 alin. (1) din Anexa 2 la Ordinul MAI 665/2008, sens in care orice bonus pater familias, inclusiv inculpatul A., ar fi trebuit sa-si dea seama ca participa la o procedura ilegala.

Candidatul fraudulos E. a mentionat in fals pe documentele de inscriere ca a primit tematica si bibliografia in data de 21.10.2010 ora 14, in conditiile in care acestea s-au stabilit prin OZU abia in 27.10.2010.

Evident, candidatul fraudulos (si singurul candidat dealtfel) E. a răspuns foarte bine la grilele de concurs, pregătindu-se probabil temeinic in cele 24 ore pe care l-a avut la dispozitie de la afisarea anuntului de concurs si a tematicii, obtinând un merituos rezultat de 9.80, rezultat ce l-a aflat in ziua concursului, fiind si angajat 3 zile mai târziu, prin Ordinul MAI U/4069/2020.

Nu au existat probleme cu eventualele contestatii la concurs deoarece nici nu a fost constituita o astfel de comisie, iar candidatul E. s-a dovedit o persoana decenta si rezonabila si nu a protestat pentru ca a fost depunctat cu 0,20 pcte, obtinând doar nota 9.80.

În aceste conditii inculpatul A. a actionat cu vinovătie certificând că a verificat că numitul E. indeplineste conditiile legale de participare la concurs.

Acesta nu le indeplinea fiind încălcate dispozitiile art. 36 lit. d) si g din Legea nr. 80/11 iulie 1995 privind statutul cadrelor militare care prevăd ca ofiterii in activitate provin din ofiteri in rezerva si ofiţeri rezervişti voluntari care au promovat testele de aptitudini si îndeplinesc conditiile stabilite prin ordin al ministrilor sau sefii institutiilor.

Astfel, îndeplinirea acestor conditii inclusiv sub aspectul conformării cu ordinul de ministru apare ca fiind o conditie legala si nu o conditie stabilita prin legislatie secundară, fiind îndeplinite astfel criteriile privind legalitatea incriminării si pedepsei detaliate în Decizia CCR nr. 405/2016.

În ceea ce priveste elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu reţinute in sarcina inculpatului A., Curtea a apreciat ca sunt indeplinite exigentele legale prevăzute de art. 248 al 1 C. pen.

Astfel, tinând seama si de cele retinute cu autoritate de lucru judecat in sp 731/7 mai 2012 D x/2011, definitiva prin decizia penala nr. 123 din 13 mai 2013 pronuntată in dosarul nr. x/2013 al ICCJ Completul de 5 judecatori, Curtea a reţinut ca inculpatul A. a participat la eforturile conjugate a mai multor infractori cadre MAI la ocuparea prin derogare a unui post in cadru ISU de la toate regulile aplicabile, unicul scop fiind de a sprijini interesele numitului R. (fila x alin 4 din decizia penala nr. 123 din 13 mai 2013 pronuntată in dosarul nr x/2013 al ICCJ Completul de 5 judecatori).

Inculpatul A. s-a aflat pe un palier de executie al grupării, aportul sau fiind insa indispensabil pentru reusita infractională a infractorilor decidenti.

Nu sunt întrunite elementele constitutive ale grupului infractional organizat doar datorita lipsei elementului temporal si de continuitate, activitatea infractională fiind executata ad hoc, in rest membrii grupării actionând după tiparul unui grup infracţional organizat.

Inculpatul a încercat sa invoce faptul ca nu a fost în măsură să aprecieze asupra notei raport x din 13.10.2010 prin care deroga de la orice dispozitie legala sau ordin de ministru.

Curtea nu a primit aceasta aparare intrucat nota aparea ca fiind vadit ilegala astfel încât nu putea avea caracter obligatoriu. Cu privire la caracterul vadit ilegal al concursului organizat in baza acesteia inculpatul ar fi putut sa-si dea evident seama din faptul ca a fost numit de pe o zi pe alta in comisia de examinare, concursul a fost anuntat pentru a doua zi, tematica si bibliografia a fost prezentata cu o zi înaintea concursului, a existat un singur candidat care in ziua concursului nu avea făcuta evaluarea psihologica sau testarea medicala, comisie de contestatii nu exista.

Din punctul de vedere al instanţei, aceasta nota raport nu are nici măcar valoarea unui act administrativ, nefiind vorba de un act unilateral emis in baza si in vederea executării legii, in scopul nasterii, modificării sau stingerii unui raport de drept administrativ.

Are doar valoarea unui înscris sui generis prin care s-a încercat crearea unei aparente de legalitate unui demers infractional de angajare frauduloasa a unor persoane. Îi lipseste aparenta de legalitate, orice bonus pater familias putând constata ca este emis nu in aplicarea legii, ci pentru a favoriza punctual si ocult anumite persoane.

Toate acestea - trecând peste analiza naturii juridice a notei raport x din 13.10.2010 prin care deroga de la orice dispozitie legala sau ordin de ministru si rămânând doar in perimetrul participării sale la comisia de concurs - reprezintă elemente suficiente pentru a retine ca inculpatul avea toate datele la dispozitie pentru a-si da seama ca se afla in fata unei proceduri nelegale de recrutare.

Astfel, chiar si in lipsa notei raport derogatorii, care eluda conditiile legale si chiar daca concursul s-ar fi adresat unor candidati care îndeplineau criteriile de eligibilitate prevăzute de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, inculpatul si-a dat seama sau ar fi trebuit sa si dea seama ca participa la un simulacru de concurs, ocult, organizat ilegal, fara respectarea vreunor termene si destinat promovării unui anumit candidat.

Cum acesta a participat in aceste conditii in aceasta comisie si a incercat prin semnătura sa crearea aparentei de legalitate a concursului, acesta se face vinovat de săvârsirea infractiunii prev de art. 248 al 1 C. pen. Legea veche apare ca fiind mai favorabila prin prisma termenului de prescriptie speciala.

Aşa cum rezulta din decizia penala nr. 123 din 13 mai 2013 pronunţată in dosarul nr. x/2013 al ICCJ Completul de 5 judecători a cărei considerente referitoare la urmarea produsa îşi păstrează valabilitatea in prezenta cauza, prin activitatea infractională la care a participat nemijlocit inculpatul A. s-a produs o tulburare însemnată bunului mers al MAI, un prejudiciu credibilitătii si prestigiului MAI creându-se imaginea ca încadrarea în această institutie se face pe criterii frauduloase, de nepotism si nu de performanta sau competenta.

În ceea ce priveste infractiunea de fals intelectual, aceasta subzista in speţă în condiţiile in care inculpatul A. a atestat ca dosarul candidatului fraudulos era complet cu toate ca acesta nu îndeplinea nici criteriile legale de concurs, dar dosarul era si incomplet la momentul depunerii acestuia, vizita medicala fiind făcută chiar in ziua examenului, la Centrul Medical de Diagnostic si Tratament Nicolae Kretzulescu.

În aceste conditii, examenul a fost amânat dupa ora 16, desi in procesul-verbal x din 28.10.2010 inculpatul A. aratase in fals ca dosarul era complet.

Activitatea sa imbraca forma continuata in conditiile in care a atestat 2 aspecte false, respectiv ca dosarul este complet, dar si ca respectivul candidat indeplineste conditiile legale de participare, neputând deci opera o schimbare de incadrare juridica.

Inculpatul A. s-a aparat in fata Curtii Militare de Apel arătând ca infractiunile de abuz in serviciu si fals intelectual nu pot coexista, una având caracter general raportat la cealaltă.

În dezacord cu apărarea si in acord cu doctrina relevanta in materie, este posibila retinerea infractiunii de fals intelectual in concurs real cu conexitate etiologica cu infractiunea de abuz in serviciu, nefiind posibil concursul cu conexitate consecventională (Z. - Sinteze de drept penal - partea speciala, Ed. C.H.Beck, 2020, Bucuresti, pag 850).

În speţă, inculpatul A. a atestat prin semnătura pe procesul-verbal x/28.10.2010 ca dosarul era complet, desi acest aspect era fals.

Nu va putea sa retina in speta vinovătia inculpatului si cu privire la o presupusa întrebare care nu făcea parte din tematica, neexistând probe in acest sens.

Cu privire la apărarea referitoare la cercetarea si trimiterea abuziva in judecata a inculpatului in lumina Deciziei 68/27 februarie 2017 a CCR, Curtea a constatat ca astfel de apărări sunt cel mult expresia libertătii de exprimare a avocatului inculpatului, decizia CCR incidenta nefiind incidenta in speta. Un eventual conflict de constituţionalitate intre Ministerul Public din Romania si semnatarii notei raport, condamnatii Y., imputernicit director general al Directiei Generale financiare, condamnatul chestor R., director general al Directiei Generale Management Resurse Umane, chestor Q., secretar general MAI, pentru Ministrul Administratiei si Internelor căpăta o uşoară conotaţie de rizibil, instanta apreciind că apărările trebuie formulate cu profesionalism si buna credintă, in acord cu Statutul profesiei de avocat.

Şi in cazul infractiunii de faţă legea penala mai favorabila este C. pen. anterior, prin prisma termenelor de prescriptie speciala.

În acord cu opinia Curtii Militare de Apel exprimata in sentinţa penală 4/19 decembrie 2019, definitiva pentru coinculpatii maior H., lt col I. si maior N., termenul de prescriptie speciala a fost implinit in luna aprilie 2018.

Ţinand seama ca inculpatul A. a solicitat continuarea procesului penal, dar Curtea i-a stabilit vinovătia, s-a dispus fata de acesta încetarea procesului penal pentru infractiunile reţinute in sarcina sa prin rechizitoriu.

De asemenea, s-a luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civila in cauza, precum şi de răspunsul înaintat de persoana vătămata Completului de 5 judecători prin care a arătat ca drepturile salariale acordate lui E. nu reprezintă un prejudiciu, ci contraprestaţia acordata angajatului pentru munca depusa. Or, în aceste conditii nu se mai impune anularea expresis verbis verbal x din 28 oct 2013 sau a oricărui act depus in procesul de angajare având in vedere ca prin decizia penala 123/13.mai 2013 a ICCJ au fost desfiintate Raportul privind solicitarea de modificare a modalităţii de incadrare a unui post si reluare a procedurii pentru doua posturi finantate si deblocate, inregistrate sub nr. x din 13 oct 2010 si Ordinul II/4033, Ordinul II/4034, Ordinul II/4035 si Ordinul II/4069. Acest din urma ordin vizează angajarea frauduloasa a candidatului E. la care a contribuit si inculpatul A..

Anulând ordinul de angajare a acestuia s-a făcut aplicarea principiilor accesorim sequitur principale si quod nullum est nullum producit efectum astfel încât orice act care a stat la baza emiterii acestui ordin urmeaza a fi lipsit de efecte juridice.

În final, a fost obligat inculpatul la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinţei penale nr. 1 din data de 12 ianuarie 2021 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2014 a declarat apel inculpatul A..

Având în vedere modalitatea în care au fost redactate motivele de apel, instanţa de control judiciar a decelat următoarele critici ce reprezintă motive de apel (prin care se solicită desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare): judecătorul fondului nu a respectat dispoziţiile instanţei de trimitere privind schimbarea încadrării juridice a faptelor având în vedere raportul de subsidiaritate între infracţiunea de abuz în serviciu şi cea de fals intelectual, pentru care a fost trimis în judecată, cu consecinţa schimbării încadrării juridice a faptelor din cele două infracţiuni într-una singură de fals intelectual; încălcarea dispoziţiilor procedurale privind repunerea cauzei pe rol şi nerespectarea dublului grad de jurisdicţie; stabilirea vinovăţiei inculpatului doar prin raportare la decizia penală nr. 123/13.05.2013 a Înaltei Curţi prin care au fost condamnaţi alţi inculpaţi, neadministrându-se probe cu privire la caracterul fals al înscrisului semnat de către A. astfel încât nu a fost soluţionat fondul cauzei; imposibilitatea inculpatului de a putea aprecia cu privire la Nota-raport nr. x din data de 13.10.2010 astfel încât acesta nu putea refuza executarea dispoziţiei superiorului, în acest caz săvârşind infracţiunea de insubordonare.

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul formulat este întemeiat numai în ceea ce priveşte încadrarea juridică a infracţiunii de fals intelectual.

Astfel, aşa cum s-a dispus prin încheierea de şedinţă din data de 19 martie 2021, având în vedere şi Decizia CCR nr. 250/2019 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că se impune schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de fals, din infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, într-o singură infracţiune de fals intelectual, prevăzută de art. 289 din C. pen. anterior.

În ceea ce priveşte criticile formulate de apelantul inculpat A., prin apărător ales, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:

Instanţa de control judiciar constată că ansamblul circumstanţelor obiective în care au fost comise faptele deduse judecăţii a fost corect reţinut de către instanţa de fond astfel încât, în analiza coroborată a materialului probator administrat în cursul procesului penal, instanţa de control judiciar constată că prima instanţă în mod legal şi temeinic a stabilit situaţia de fapt, precum şi îndeplinirea condiţiilor de tipicitate ale infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, soluţia de încetare a procesului penal ca urmare a reţinerii cazului prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. fiind una corectă.

Reevaluând ansamblul probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, Înalta Curte constată, la rândul său, că întreg probatoriul conduce la concluzia certă că inculpatul a participat, în calitate de membru al comisiei de examinare, la concursul pentru ocuparea postului de ofiţer specialist II la Compartimentul management organizatoric, planificare, misiuni şi resurse din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "General Ieremia Grigorescu" al judeţului Galaţi şi a semnat procesul-verbal nr. x din 28 octombrie 2013, prin care a atestat faptul că dosarul candidatului E. este complet şi corect întocmit, deşi acesta nu îndeplinea condiţiile de vechime în muncă în cadrul M.A.I., de 5 ani, şi cele privind gradul militar de locotenent, astfel cum sunt menţionate în fişa postului, iar la dosar nu se afla anexată caracterizarea de la ultimul loc de muncă al candidatului, aceste aspecte fiind reţinute şi de către prima instanţă.

În ceea ce priveşte motivele de apel formulate, instanţa constată că, în primul rând, apelantul inculpat A. a solicitat trimiterea cauzei din nou spre rejudecare întrucât judecătorul fondului nu a respectat dispoziţiile instanţei de trimitere privind schimbarea încadrării juridice a faptelor având în vedere raportul de subsidiaritate între infracţiunea de abuz în serviciu şi cea de fals intelectual, pentru care a fost trimis în judecată, cu consecinţa schimbării încadrării juridice a faptelor din cele două infracţiuni într-una singură de fals intelectual.

În acest sens, analizând toate cele patru decizii prin care cauza a fost trimisă de către instanţa de apel spre rejudecare la instanţa de fond (decizia nr. 174 din 17 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2014, decizia nr. 242/A din 02 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2014, decizia nr. 91/A din 20 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2014 şi decizia nr. 174/A din 02 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2014), Înalta Curte constată că în niciuna dintre acestea instanţa de control judiciar nu a trasat indicaţii în sensul ca judecătorul fondului să schimbe încadrarea juridică a faptelor din cele două infracţiuni aflate în concurs, abuz în serviciu şi fals intelectual (în formă continuată), într-o singură infracţiune, respectiv cea de fals.

Inculpatul, prin apărătorul ales, în mod eronat încearcă să acrediteze această idee a unei dispoziţii dată de instanţa de control judiciar, nerespectată de judecătorul fondului, făcând trimitere la considerentele deciziei nr. 174/A din 02 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2014 în care instanţa de apel a reţinut următoarele:

"Cu ocazia rejudecării, prima instanţă urmează ca, după efectuarea cercetării judecătoreşti, prin administrarea probelor pe care le consideră relevante pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a acţiunii penale, să analizeze cauza pe fond, sub aspectul tuturor faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. prin actul de sesizare (circumscrise de procuror infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual), sens în care va avea în vedere criticile de netemeinicie formulate de acesta în prezenta cale de atac, precum şi apărările similare invocate pe parcursul procedurii judiciare (referitoare la raportul de subsidiaritate între infracţiunea de abuz în serviciu şi cea de fals intelectual, pentru care a fost trimis în judecată, cu consecinţa schimbării încadrării juridice a faptelor din cele două infracţiuni într-una singură de fals intelectual, dar şi la desfiinţarea procesului-verbal nr. x din 28 octombrie 2013), pentru ca, în final, în limita permisă de dispoziţiile art. 418 C. proc. pen., să procedeze în conformitate cu prevederile art. 396 alin. (7) sau, după caz, alin. (8) C. proc. pen., având în vedere că apelantul este singurul dintre cei patru acuzaţi ce au format obiectul judecăţii în ciclul procesual anterior care a solicitat continuarea procesului penal potrivit art. 18 C. proc. pen..".

Or, în mod indubitabil, se constată că instanţa de control judiciar nu a dat dispoziţii judecătorului fondului de a dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul dorit de inculpat, ci a impus instanţei de trimitere să analizeze această critică a apelantului inculpat referitoare la schimbarea încadrării juridice şi reţinerea unei singure infracţiuni, de fals intelectual, având în vedere raportul de subsidiaritate între infracţiunea de abuz în serviciu şi cea de fals intelectual.

În acest sens, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a analizat această critică şi, în mod corect, a reţinut că infracţiunile de abuz in serviciu şi fals intelectual pot coexista, făcând trimitere şi la doctrină relevantă în materie (Z. - Sinteze de drept penal - partea speciala, Ed. C.H.Beck, 2020, Bucuresti, pag 850 - fiind posibilă reţinerea infracţiunii de fals intelectual în concurs real cu conexitate etiologică cu infracţiunea de abuz in serviciu).

De asemenea, Înalta Curte constată că cele două incriminări au obiect juridic distinct (ocrotirea relaţiilor sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfăşurare presupune îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în mod corect, cu respectarea intereselor legale ale persoanelor, în cazul infracţiunii de abuz de serviciu, respectiv relaţiile sociale referitoare la încrederea pe care trebuie să o inspire un înscris întocmit de un funcţionar public, în cazul infracţiunii de fals intelectual) astfel încât cele două infracţiuni pot coexista, în concurs, astfel cum a reţinut şi instanţa supremă într-o decizie de speţă (Decizia nr. 177 din 20 ianuarie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală). De altfel, acesta este şi motivul pentru care cele două infracţiuni sunt incriminate în titluri distincte ale C. pen.

Mai mult decât atât, referitor la raportul de cauzalitate dintre infracţiunea de fals intelectual şi infracţiunea de abuz în serviciu, se constată că, deşi elementul material al falsului intelectual se suprapune peste elementul material al abuzului în serviciu contra intereselor publice, întrucât falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcţionar reprezintă întotdeauna o îndeplinire necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, urmarea imediată este aspectul care diferenţiază cele două infracţiuni. În vreme ce infracţiunea de fals intelectual nu presupune producerea unui rezultat, fiind întrunite elementele constitutive ale acesteia prin simpla atestare a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea de a insera unele date sau împrejurări, infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 din C. pen. anterior necesită producerea uneia dintre consecinţele alternative prevăzute de norma de incriminare, respectiv o tulburare însemnată adusă bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 din C. pen. anterior sau o pagubă patrimoniului acesteia. În consecinţă, dacă acţiunea de falsificare a unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu produce şi una din urmările prevăzute de art. 248 din C. pen. anterior, vor fi reţinute în concurs atât infracţiunea de fals intelectual, cât şi infracţiunea de abuz în serviciu. De altfel, posibilitatea reţinerii în concurs a acestor două infracţiuni este acceptată de majoritatea practicii judiciare recente, existând destule decizii ale instanţei supreme în acest sens (dec. nr. 109/A din 24.04.2014, dec. nr. 210/A din 03.07.2014, dec. nr. 220/RC din 23.06.2015, dec. nr. 301/A din 01.10.2014).

Cu privire la critica apelantului inculpat privind încălcarea dispoziţiilor procedurale privind repunerea cauzei pe rol şi nerespectarea dublului grad de jurisdicţie, Înalta Curte constată că şi aceasta este nefondată întrucât instanţa de fond, în mod corect, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 395 din C. proc. pen.

Astfel, art. 395 din C. proc. pen. prevede la alin. (1) "Dacă în cursul deliberării instanţa apreciază că o anumită împrejurare trebuie lămurită şi este necesară reluarea cercetării judecătoreşti sau a dezbaterilor, repune cauza pe rol. Prevederile privind citarea se aplică în mod corespunzător", iar la alin. (2) "Dacă judecata a avut loc în condiţiile art. 375 alin. (1) şi (2), iar instanţa constată că pentru soluţionarea acţiunii penale se impune administrarea altor probe în afara înscrisurilor prevăzute la art. 377 alin. (1) - (3), repune cauza pe rol şi dispune efectuarea cercetării judecătoreşti."

Or, judecătorului fondului, după ce în şedinţa din data de 22.10.2020 a acordat cuvântul părţilor în dezbateri pe fondul cauzei şi, având timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea la data de 05 noiembrie 2021, constatând că se impune a fi lămurite anumite aspecte din cadrul dezbaterilor, prin încheierea din 05.11.2020, a repus cauza pe rol şi a fixat termen de judecată la data de 26.11.2020, termen la care a fost acordat un nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării faţă de motivul repunerii cauzei pe rol.

Astfel, la termenul de judecată din data de 10.12.2020, judecătorul fondului a acordat părţilor posibilitatea de a pune concluzii cu privire la cele două infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., şi nu doar cu privire la infracţiunea de fals intelectual cum se reţinuse printr-o încheiere anterioară ca urmare a deciziei instanţei de trimitere care a stabilit că instanţa de fond nu se pronunţase în ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual.

În consecinţă, Înalta Curte constată că au fost respectate dispoziţiile procedurale în ceea ce priveşte repunerea cauzei pe rol întrucât judecătorul fondului a considerat necesar a se lămuri limitele judecăţii astfel încât a apreciat că se impune a se acorda posibilitatea părţilor de a formula concluzii cu privire la cele două infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.

De asemenea, instanţa de control judiciar constată că nu se poate aprecia în sensul încălcării dublului grad de jurisdicţie ca urmare a repunerii cauzei pe rol întrucât instanţa fondului nu a revenit asupra schimbării încadrării juridice ulterior repunerii cauzei pe rol. Astfel, iniţial, judecătorul cauzei a acordat cuvântul părţilor numai cu privire la infracţiunea de fals intelectual, iar, ulterior, în cursul deliberării, constatând că limitele judecăţii nu se limitează numai la infracţiunea de fals intelectual, ci şi la acea de abuz în serviciu, a dispus repunerea cauzei pe rol, acordând cuvântul părţilor şi cu privire la această din urmă infracţiune, totodată respingând şi cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul ales al inculpatului A..

În ceea ce priveşte cea de a treia critică a apelantului, respectiv faptul că judecătorul fondului a stabilit vinovăţia inculpatului doar prin raportare la decizia penală nr. 123/13.05.2013 a Înaltei Curţi prin care au fost condamnaţi alţi inculpaţi şi nu a administrând probe cu privire la caracterul fals al înscrisului semnat de către A., Înalta Curte constată că este nefondată.

În acest sens, instanţa reţine că în cauză judecătorul fondului nu şi-a întemeiat soluţia pe decizia nr. 123/13.05.2013, ci a făcut trimitere la cele reţinute de instanţa supremă în complet de 5 judecători întrucât prin respectiva decizie au fost condamnaţi decidenţiii concursurilor de angajare din cursul anului 2010 a căror procedură era viciată, acestea fiind pur formale, organizate pe criterii subiective.

Or, este relevant în speţă faptul că instanţa supremă a stabilit, cu titlu definitiv, că decidenţii în aceste cazuri au fost condamnaţi la pedepse cu închisoarea pentru fapte de abuz în serviciu şi fals intelectual, având în vedere că inculpaţii din prezenta cauză, în speţă A., făceau parte din persoanele de execuţie în raport de primii condamnaţi.

De asemenea, tot prin decizia mai sus menţionată s-a reţinut că "derogarea de la toate regulile cu privire la angajări prin întocmirea raportului I.G.J.R. şi a notei raport a I.G.S.U. a avut ca rezultat angajarea efectivă a unor persoane, subsecvent derulării activităţii infracţionale, fiind totodată, urmarea imediată a semnării raportului de către inculpaţii U., R., AA. şi Q., precum şi a notei raport. Inculpatul S. şi-a adus şi el contribuţia la întocmirea raportului prin dictarea conţinutului acestuia.

Acţionând astfel, inculpaţii au aprobat ocuparea posturilor prin derogare de la toate regulile aplicabile, unicul scop fiind ca acestea să fie ocupate de apropiaţii inculpatului R.."

În aceste condiţii, în mod corect judecătorul fondului a făcut trimitere la considerentele respectivei decizii întrucât, prin aceasta, instanţa supremă a reţinut existenţa unor concursuri formale la nivelul nivelul Inspectoratului General al Jandarmeriei Romane si Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, organizate pe criterii pur subiective, fiind anunţate în prima parte a zilei, odată cu bibliografia si tematica, iar in a doua parte a zilei se proceda la completarea dosarului, aprobare, susţinerea examenului, corectare si bineînţeles declararea ca admis a persoanei invitate sa participe.

De asemenea, în mod corect s-a făcut trimitere şi la sentinţa nr. 4 din 19 decembrie 2019 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti, definitivă prin neapelare cu privire la coinculpaţii maior H., locotenent colonel W., maior N., întrucât s-a stabilit vinovăţia acestora care, în calitatea lor de membrii în comisia de examinare nu au verificat existenta tuturor documentelor la dosarele de concurs a anumitor candidaţi privilegiaţi care fuseseră invitaţi nominal să participe la concursul ce face obiectul analizei şi au atestat în fals că documentaţia era completă şi candidatii privilegiaţi îndeplineau condiţiile de participare la concurs ("Curtea a reţinut, în esenţă, aceeaşi stare de fapt descrisă în actul de sesizare şi a apreciat că acuzaţiile aduse inculpaţilor H., I., N. şi A. sunt dovedite, de vreme ce fiecare dintre aceştia, în calitatea deţinută, a atestat în mod nereal că cei patru candidaţi îndeplineau condiţiile de participare la concurs, că le-au fost aduse la cunoştinţă, în timp util, tematica şi bibliografia, că la dosar au fost depuse toate documentele menţionate în metodologie, semnând procesele-verbale din 21 octombrie 2010 şi 28 octombrie 2010 în care se consemna (contrar realităţii) că titularii întruneau cerinţele prevăzute în normele de profil.").

Însă judecătorul fondului nu s-a limitat la a valida actul de inculpare doar prin raportare la deciziile de condamnare a altor inculpaţi cu privire la organizarea concursurilor formale, ci a administrat propriul ansamblu probatoriu, în acest sens încuviinţând, prin încheierea din data de 15.09.2020, audierea martorilor E., BB., P. şi O., (aceştia fiind audiaţi la termenul de judecată din data de 08.10.2020), precum şi audierea martorului X., audiat la termenul de judecată din data de 22.10.2020 (martorii şi-au menţinut declaraţiile date în cauză).

Or, din tot ansamblul probator, rezultă că instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt, astfel cum aceasta a fost prezentată, stabilind că inculpatul A., ofiţer specialist principal I la Direcţia Resurse Umane din cadrul I.G.S.U., în calitate de membru al comisiei de examinare pentru ocuparea postului de ofiţer specialist II la Compartimentul management organizatoric, planificare, misiuni şi resurse din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "General Ieremia Grigorescu" al judeţului Galaţi, a semnat procesul-verbal nr. x din 28 octombrie 2013 prin care a atestat faptul că dosarul candidatului E. este complet şi corect întocmit, deşi cel din urmă nu îndeplinea condiţiile de vechime în muncă în cadrul M.A.I., de 5 ani, şi nici cele privind gradul militar de locotenent, astfel cum erau menţionate în fişa postului, iar la dosar nu se afla anexată caracterizarea de la ultimul loc de muncă, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual.

În acest context, instanţa de control judiciar apreciază că judecătorul fondului a procedat la o analiză proprie a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, respectiv o analiză a probelor administrate, readministrând probele considerate necesare (nu au existat cereri de administrare de probe respinse), analiză care a fost una completă, sub toate aspectele impuse de dispoziţiile legale şi a fost evidenţiată vinovăţia inculpatului pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului.

În fine, cu privire la critica privind imposibilitatea inculpatului de a putea aprecia cu privire la Nota-raport nr. x din data de 13.10.2010 astfel încât acesta nu putea refuza executarea dispoziţiei superiorului, Înalta Curte constată, de asemenea, că aceasta este nefondată.

Judecătorul fondului, în mod corect, a făcut trimitere la toate împrejurările cu privire la care inculpatul ar fi trebuit să realizeze că activitatea sa în cadrul concursului este un act abuziv, inculpatul având suficiente date la dispozitie pentru a realiza că se află în faţa unei proceduri nelegale de angajare şi, în aceste condiţii, a încălcat dispoziţiile legale, dispoziţii ce primau faţă de ordinul superiorului.

Astfel, întrucât nota în discuţie, respectiv nota raport x din 13.10.2010 deroga de la orice dispoziţie legală sau ordin de ministru (s-a derogat în mod ilegal de la prevederile Ordinelor MAI 665/2008, 69/2009 si II/3184/25.06/2010 si O.U.G. nr. 34/2009 şi a fost emisă cu încălcarea art. 63 din Legea nr. 24/2000), aceasta având un caracter vădit nelegal, inculpatul A. ar fi avut la dispoziţie orice acţiune prin care s-ar fi putut împotrivi ordinului superiorului fără a suferi vreo consecinţă legală (o notă, o opoziţie scrisă, un raport, etc.).

Însă, inculpatul A. a întreprins toate acţiunile pentru desfăşurarea concursului în cauză şi ocuparea postului de către persoana căreia îi era destinat (E.).

În aceste condiţii, instanţa de control judiciar reiterează faptul că inculpatul A. a avut la dispoziţii suficiente date din care să aprecieze cu privire la caracterul nelegal al concursului şi face trimitere în acest sens la rapiditatea cu care s-a desfăşurat concursul (organizarea concursului într-un termen de 2 zile), la faptul că inculpatul a fost numit în comisia de examinare în condiţiile în care concursul avea loc a doua zi, la clandestinitatea concursului, tematica şi bibliografia fiind anunţate cu o zi înaintea concursului, la faptul că exista un singur candidat care nu îndeplinea condiţiile necesare de a ocupa postul respectiv, la faptul că nu au fost înfiinţate comisii de contestaţie întrucât nu era în interesul nimănui a fi contestat rezultatul.

Toate acestea conduc instanţa la concluzia că orice persoană avea toate datele necesare în a aprecia în mod rezonabil cu privire la caracterul vădit nelegal al concursului, în mod just reţinând judecătorul fondului că nu au existat nici cele mai elementare reguli de transparenţă sau obiectivitate.

Astfel, participând în aceste condiţii în comisia de concurs şi încercând să creeze o aparenţă de legalitate a concursului, semnând procesul-verbal nr. x/28/10.2013 prin care a atestat faptul ca dosarul candidatului E. este complet şi corect întocmit (aspecte contrare realităţii), inculpatul A. se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual.

Având în vedere stabilirea vinovăţiei inculpatului A., Înalta Curte constată că în mod corect s-a constatat că termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit în luna aprilie 2018 astfel încât soluţia de încetare a procesului penal este una legală.

În raport cu cele menţionate, instanţa de control judiciar constată că motivele de apel invocate de apelantul A. sunt nefondate urmând a admite apelul numai în ceea ce priveşte reţinerea formei continuate a infracţiunii de fals intelectual.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1 din data de 12 ianuarie 2021 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2014, va desfiinţa în parte sentinţa apelată numai în ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi, reţinând cauze spre rejudecare, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., va înceta procesul penal împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. anterior.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului vor rămâne în sarcina statului

PRNTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1 din data de 12 ianuarie 2021 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2014.

Desfiinţează în parte sentinţa apelată numai în ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior.

Reţine cauze spre rejudecare şi, în fond:

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetează procesul penal împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. anterior.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 aprilie 2021.