Suspension of administrative proceedings for insurance fraud: exception allowing injured party to insist on trial despite pending criminal investigation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, înregistrată la data de 02.05.2017, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) a solicitat instanţei:

- anularea procesului-verbal înregistrat la Direcţia antifraudă şi control intern din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură sub nr. x/19.08.2016 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare vizând cererea unică de plată x/15.05.2012;

- anularea Deciziei Comisiei de soluţionare a contestaţiei nr. 472/15.02.2017 şi înregistrată la APIA sub nr. 40032 la data de 23.08.2016;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului dosar.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din data de 11 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017 s-a admis cererea de suspendare a judecăţii, cerere formulată de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

În temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. s-a suspendat judecata cererii formulate de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, până la soluţionarea Dosarului nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova.

3. Calea de atac exercitată în cauză

La data de 24.08.2018 reclamanta SC A. SRL a declarat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2017.

Recurenta-reclamantă SC A. SRL a formulat prezentul recurs în baza art. 414 alin. (1), coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A susţinut recurenta-reclamantă că încheierea atacată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 28 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, arătând că a stăruit în mod constant în continuarea judecăţii pricinii şi că se impune respingerea cererii de suspendare formulată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

A mai susţinut recurenta-reclamantă că încheierea recurată este pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor ce reglementează cazurile de suspendare facultativă a judecăţii, arătând că instanţa de fond, sesizată fiind cu o cerere de suspendare facultativă, a reţinut în mod eronat ca fiind întrunite condiţiile instituite de prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., dispunând suspendarea cauzei pendinte.

În continuare, recurenta a arătat că în Dosarul nr. x/2014 se efectuează cercetări în faza urmăririi penale în rem, nefiind însă indicat niciun suspect cu privire la săvârşirea infracţiunilor reţinute prin actul de sesizare al parchetului, astfel încât în mod eronat instanţa a admis cererea de suspendare.

Obligativitatea începerii urmăririi penale cu privire la fapta (în rem) anterior efectuării oricăror acte de cercetare în baza art. 305 alin. (1) din C. proc. pen. nu este echivalentă cu întrunirea condiţiei începerii urmăririi penale prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Raţiunile pentru care APIA a dispus obligarea recurentei-reclamante la plata unor sume de bani cu titlu de sancţiune ţin de interpretarea înscrisurilor ce au fost depuse de către SC A. SRL în dovedirea dreptului de folosinţă, fără vreo legătură cu declaraţii sau alte înscrisuri emanând de la reprezentanţii legali ai A. despre care APIA nu a făcut nici un fel de referire, nici în procesul-verbal şi nici în decizia de soluţionare.

Având în vedere criticile invocate mai sus, recurenta-reclamantă a solicitat instanţei de control judiciar casarea încheierii recurate, având drept consecinţă trimiterea cauzei instanţei de fond în vederea continuării judecăţii şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) a formulat întâmpinare.

Prin întâmpinare nu s-au invocat excepţii şi s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, intimata apreciind că instanţa de fond a făcut corect aplicarea art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este întemeiat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Criticile formulate de recurenta-reclamantă se subsumează motivului de nelegalitate reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi urmează să fie analizate din această perspectivă.

În esenţă, recurenta-reclamantă Societatea A. SRL a invocat greşita aplicare, de către prima instanţă, a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, susţinând că încheierea din 11 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Braşov a fost dată cu încălcarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, manifestat, în concret, prin stăruinţa în soluţionarea cauzei înregistrate pe rolul instanţei de contencios administrativ competente, în sensul prevăzut prin reglementarea excepţiei de la regula suspendării facultative a judecării cauzei în cuprinsul art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Măsura dispusă de către prima instanţă, de suspendare a cursului judecăţii în faţa sa până la soluţionarea Dosarului nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, a fost justificată pe existenţa adresei comunicată la dosar de către DNA din care rezultă că obiectul cercetărilor penale îl constituie modul de acordare a sprijinului financiar pe suprafaţă în campaniile 2009 - 2014, urmare a cererilor unice de plată pe suprafaţă depuse în campaniile respective de reprezentanţii unor societăţi, printre care şi SC A. SRL, prin utilizarea de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete.

Instanţa de fond a reţinut că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea Procesului-verbal înregistrat la Direcţia antifraudă şi control intern din cadrul APIA sub nr. x/19.08.2016 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare vizând cererea unică de plată nr. x/15.05.2012. Actul a fost criticat sub aspectul legalităţii încheierii contractelor de arendare, fiind în discuţie dobândirea dreptului de folosinţă pentru anumite suprafeţe de teren. În acest context, instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., existând o legătură între modul de soluţionare a dosarului penal şi litigiul dedus judecăţii.

În argumentarea soluţiei sale, instanţa de fond a reţinut că suspendarea procedurii judiciare se impune în cauză şi reprezintă expresia aplicării prezumţiei de nevinovăţie a reclamantei, care îşi poate valorifica toate drepturile garantate constituţional, în cadrul unui proces în faţa instanţei penale.

A mai arătat instanţa de fond că soluţia de suspendare este necesară, deoarece în situaţia achitării reclamantei şi a respingerii pretenţiilor civile cuantificate în cererea de constituire de parte civilă, hotărârea definitivă a instanţei penale este opozabilă atât organului fiscal competent cât şi instanţei civile, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.

Cu toate că recurenta şi-a întemeiat cererea de recurs prin invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere argumentele instanţei de fond în raport de criticile formulate de recurenta-reclamanta, reţine că dispoziţiile legale a căror interpretare şi aplicare în mod greşit se reclamă de către recurentă, reglementează chestiuni de ordin procedural ce determină temporizarea cursului judecăţii în cauza supusă soluţionării în faţa instanţei de contencios administrativ. Pentru aceste considerente, apreciază că motivul de casare incident în cauză este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitor la "încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", impunându-se aşadar recalificarea temeiului de drept al cererii de recurs.

În speţă, potrivit prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "instanţa de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune săvârşită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul - persoană vătămată - stăruie în continuarea judecării pricinii".

Norma de drept instituie o excepţie de la regula statuată prin prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dând prevalenţă principiului disponibilităţii persoanei vătămate, ce poate opta, în această situaţie, pentru continuarea judecăţii, în scopul obţinerii, cu celeritate, a unei soluţii cu privire la legalitatea sau nelegalitatea actului administrativ pe care îl contestă.

Infracţiunile pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale în rem în Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie-Serviciul Teritorial Craiova sunt în legătură cu aspectele menţionate în situaţia de fapt descrisă în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/19.08.2016, act administrativ fiscal contestat în cauză.

Norma de excepţie nu limitează câmpul său de aplicare doar pentru situaţia în care săvârşirea infracţiunii ar privi intrinsec actul administrativ atacat.

Noţiunea de legătură a unei infracţiuni cu actul administrativ atacat presupune existenţa unor elemente comune care fundamentează atât emiterea respectivului act administrativ, cât şi declanşarea urmăririi penale pentru cercetarea unei infracţiuni ce ar putea rezulta din situaţia de fapt reţinută în cuprinsul actului administrativ contestat de persoana vătămată, aceasta având dreptul, în atare condiţii, să solicite continuarea judecăţii în faţa instanţei de contencios administrativ, pentru a preveni efectele nedorite ale executorialităţii actului administrativ, precum şi pentru a obţine, cu celeritate, o soluţie asupra legalităţii sau nelegalităţii respectivului act administrativ.

De altfel, Înalta Curte observă că, în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/19.08.2016, s-au identificat nereguli în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, în sensul definiţiei date acestei noţiuni prin prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, reţinându-se că SC A. SRL, în campania 2012, nu a prezentat documente opozabile APIA care dovedesc dreptul de folosinţă pentru suprafeţe de teren de 50,0055 ha care se găseşte în Tabelul centralizator al contractelor de arendă nr. x/22.05.2012 localizate în comuna Vădăstriţa, judeţul Olt şi pentru suprafaţa de 242,00 ha localizate pe raza comunelor Grojdibodu judeţul Olt şi Gura Padinii. Totodată nu a prezentat documente opozabile şi pentru suprafaţa de 177,74 ha localizată pe raza com. Drăghiceni, jud. Olt şi com. Dioşti, jud. Dolj.

Prin urmare, existenţa acestor nereguli, în sensul legislaţiei în materia contenciosului administrativ, poate fi cercetată de instanţa învestită cu acţiunea având ca obiect anularea actelor administrativ fiscale emise de intimata-pârâtă APIA, în exercitarea atribuţiilor sale în ceea ce priveşte modalitatea în care s-au obţinut şi utilizat sumele acordate cu titlul de subvenţii pentru suprafaţă în cadrul schemelor de sprijin pentru campania 2012.

În ceea ce priveşte distincţia făcută de recurenta-reclamantă asupra împrejurării că urmărirea penală s-a dispus în rem, nu in personam, fapt care, în opinia sa, ar atrage neîndeplinirea condiţiei cerute pentru suspendarea judecăţii cauzei, în raport de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nefiind indicat niciun suspect cu privire la săvârşirea infracţiunilor reţinute prin actul de sesizare al parchetului, Înalta Curte reţine că sunt neîntemeiate aceste susţineri, chestiunea invocată fiind analizată în considerentele Deciziei nr. 21/2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Aşadar, hotărârea pronunţată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, menţionată în paragraful precedent, a statuat în considerente că: "suspendarea prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. este o suspendare facultativă, lăsată la aprecierea instanţei de judecată. Textul legal nu face nicio distincţie în funcţie de stadiul şi tipul urmăririi penale - cu privire la faptă sau cu privire la persoană - astfel că interpretarea textului de lege trebuie să se realizeze conform principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus" (parag. 40 din Decizia nr. 21/2017 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni d drept).

În consecinţă, Înalta Curte reţine că judecătorul fondului, dispunând suspendarea judecăţii prezentei cauze până la soluţionarea dosarului penal înregistrat sub nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, a ignorat dispoziţiile normei de excepţie care permiteau persoanei vătămate să solicite continuarea judecăţii în ipoteza reglementată de art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fiind întemeiat, în aceste condiţii, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate anterior, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL împotriva încheierii din data de 11 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017, urmând a casa încheierea atacată şi, rejudecând, să respingă cererea de suspendare a judecăţii ca neîntemeiată, în raport de dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, trimiţând cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva încheierii din data de 11 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017.

Casează încheierea atacată şi, rejudecând:

Respinge cererea de suspendare a judecăţii, formulată de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, ca neîntemeiată.

Trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2018.

GGC - GV