Refusal to extend family reuniation residence permit; annulment of appeal for non-payment of mandatory judicial fee

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2016 la data de 14.01.2016 reclamantul A., cetăţean albanez a solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Serviciul pentru Imigrări Iaşi, anularea măsurii dispusă prin Decizia de refuz nr. x emisă la data de 30.12.2015 privind prelungirea dreptului de şedere temporară pentru reîntregirea familiei, obligarea pârâtei să-i prelungească dreptul de şedere pe teritoriul României şi să-i emită permisul de şedere pe o perioadă de 1 an în calitate de membru de familie al unui cetăţean român.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 92 pronunţată la data de 10 mai 2016, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Serviciul pentru Imigrări Iaşi.

3. Calea de atac exercitată şi motivul de recurs invocat

Împotriva Sentinţei civile nr. 3523 din 06 octombrie 2017 a declarat recurs reclamantul B., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi rejudecând cauza să admită cererea formulată de reclamant.

În susţinerea cererii de recurs reclamantul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., republicat.

În critica sentinţei recurate, reclamantul a apreciat că instanţa nu a realizat un just echilibru între interesele subsemnatului şi interesele statului de control asupra politicii de emigraţie.

4. Apărările intimatului-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări, Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti

La data de 11 decembrie 2017, intimatul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Iaşi a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, şi menţinerea ca temeinică şi legală sentinţa civilă recurată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A. şi înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte va anula cererea de recurs, ca netimbrată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de recurs se timbrează cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 RON, iar dispoziţiile art. 33 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă, statuează în mod expres că: "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ. potrivit cărora: "Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum şi dispoziţiile art. 197 din acelaşi act normativ care dispun în mod expres că: "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligaţia recurentului-reclamant de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Astfel, instanţa contată că după primirea cererii de recurs s-a citat recurentul-reclamant cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, sub sancţiunea anulării cererii, conform art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că până la termenul de judecată de azi, recurentul-reclamant, care a fost legal citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, nu a respectat cerinţa impusă de dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, situaţie în raport de care intervine sancţiunea anulării cererii de recurs.

Temeiul legal al soluţiei instanţei

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 148 alin. (6) şi art. 197 C. proc. civ., raportat la art. 24 alin. (1) şi (2), şi art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va dispune anularea cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant A., ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 92 din 10 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2018.

GGC - GV