Peremption of cassation appeal for failure to submit original renunciation request

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.04.2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ordinul Arhitecţilor din România, solicitând instanţei ca prin hotărârea care se va pronunţa să se dispună suspendarea executării Hotărârii nr. 598/30.03.2015 a Consiliului Naţional al Ordinului Arhitecţilor, precum şi a Hotărârii Comisiei Naţionale de Disciplină nr. 9/02.10.2014 - la care se face referire, hotărâri nelegale, netemeinice şi nemotivate în vreun fel de către pârâta.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 1881 din data de 26 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ordinul Arhitecţilor din România, ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii cu consecinţa admiterii cererii de suspendare a celor două hotărâri.

În motivarea cererii de recurs, reclamanta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Ordinul Arhitecţilor din România a depus întâmpinare la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate ca legală şi temeinică.

5. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării cererii de recurs

Înalta Curte, la termenul de judecată din 13 februarie 2018 a dispus prin încheiere, suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., republicat, deoarece recurenta-reclamantă A. nu a depus la dosar cererea de renunţare la judecata recursului în original.

La data de 12 august 2018, în baza referatului prim grefierului secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie, s-a propus fixarea unui termen pentru efectuarea verificărilor prevăzute de dispoziţiile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/17.12.2015, întrucât cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni.

La aceeaşi dată s-a stabilit prin rezoluţie, termen la data de 04 decembrie 2018, pentru verificările privitoare la împlinirea termenului de perimare al cererii, părţile fiind citate ulterior în acest sens.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând cu prioritate îndeplinirea condiţiilor privitoare la perimarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă A., Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de şase luni."

Cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., republicat, prin încheierea din 13 februarie 2018, deoarece recurenta-reclamanta nu a depus în original cererea de renunţare la judecată.

De la data suspendării cauzei (13 februarie 2018) şi până la data împlinirii termenului de perimare (13 august 2018), Înalta Curte constată că niciuna din părţi, nu a făcut acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea cauzei, potrivit prevederilor art. 417 şi art. 418 din C. proc. civ., republicat.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că de la data suspendării cauzei şi până la data repunerii cauzei pe rol pentru analiza îndeplinirii condiţiilor de perimare a trecut o perioadă mai mare de şase luni.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, constatând perimat recursul formulat de reclamanta A.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de intimatul-pârât Ordinul Arhitecţilor din România, Înalta Curte constată că acestea nu au fost dovedite în conformitate cu prevederile art. 452 C. proc. civ., considerente pentru care cererea de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 1881 din 26 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge cererea intimatului privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2018.

GGC - GV