Pension entitlement dispute; timeliness of administrative challenge and failure of ignorance of law to justify reinstatement in procedural term
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant’s appeal, thereby upholding the appellate court’s civil judgment which had rejected the claimant’s action as time-barred. The dispute concerned a challenge to a regional pension authority’s decision regarding pension rights, where the claimant argued that the late filing of the lawsuit was excused by her ignorance of applicable norms and requested a review of the merits. The Court held that the appeal was unfounded because the administrative decision, served on the claimant in November 2002, explicitly stated a 30-day deadline for contestation under Law No. 29/1990, yet the action was not registered until February 2004; consequently, the claimed lack of legal knowledge did not qualify as a valid ground for reinstatement under Article 103 of the Code of Civil Procedure, and subsequent normative modifications to pension calculation rules did not retroactively extend the procedural deadline.
Legislator headnote
AI generatedart. 103 C. proc. civ; Pension entitlement dispute; timeliness of administrative challenge and failure of ignorance of law to justify reinstatement in procedural term: Se reține că motivul invocat de recurenta-reclamantă, nu se încadrează în prevederile art. 103 C. proc. civ., neputând fi de natură să justifice repunerea sa în termen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 148 din 16 martie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă ca tardivă, acțiunea formulată de reclamanta N.E., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș.
În motivarea soluției s-a reținut că reclamanta a contestat decizia nr. 1495 din 24 octombrie 2002 emisă de pârâtă, cu mult peste termenul legal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta N.E., susținând în esență că, introducerea cu întârziere a contestației/acțiunii, la Curtea de Apel Timișoara, s-a datorat necunoașterii actelor normative în materie, instanța trebuind să analizeze fondul cauzei.
Recursul este nefondat.
În decizia nr. 1495 din 24 octombrie 2002, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, este înscris expres în alineatul final, dreptul de contestație împotriva deciziei, în termen de 30 de zile de la comunicare, la curtea de apel, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. La dosar se află dovada comunicării acestei decizii, către reclamantă, care a semnat de primire, la data de 6 noiembrie 2002.
Acțiunea formulată de reclamantă împotriva deciziei nr. 1495 din 24 octombrie 2002, emisă de pârâtă, s-a înregistrat la Curtea de Apel Timișoara, la data de 20 februarie 2004.
Se reține că motivul invocat de recurenta-reclamantă, nu se încadrează în prevederile art. 103 C. proc. civ., neputând fi de natură să justifice repunerea sa în termen.
De altfel, prin O.U.G. nr. 242/2000, s-au modificat art. 2 și 3 din O.G. nr. 105/1999, dar aceste modificări vizează atât majorarea indemnizației lunare, cât și momentul de la care operează această majorare, ceea ce, însă, nu înseamnă că drepturile bănești pretinse de reclamantă, în cererea sa, trebuiau calculate de la data apariției acestui act normativ, cât timp celelalte dispoziții au rămas nemodificate.
Așa fiind, recursul declarat de reclamantă este nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de N.E., împotriva sentinței civile nr. 148 din 16 martie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2005.