School principal's conflict-of-interest finding upheld in daughter's hiring appeal.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 20 octombrie 2014 sub nr. x/2014 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate anularea Raportului de evaluare nr. x/02.10.2014 emis de pârâtă.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 67/2015 pronunţată în data de 06 aprilie 2015, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Într-o primă critică reclamanta a arătat că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile legale incidente în cauză şi că întocmirea raportului de evaluare de către ANI s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 şi a art. 18 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 144/2007, care interzice orice declaraţie publică privind faptele cercetate de ANI.

Prin afişarea raportului de evaluare pe site-ul ANI s-a adus un prejudiciu de imagine reclamantei, deoarece raportul a fost publicat înainte de comunicarea către persoana cercetată, încălcându-se principiul confidenţialităţii, dar şi dreptul la apărare.

O a doua critică vizează faptul că instanţa a ignorat susţinerea reclamantei că au fost şi alte organe administrative care au cercetat existenţa unui conflict de interese şi că nu s-a constat încălcarea vreunei dispoziţii legale, astfel încât ANI trebuia să ţină cont de concluziile formulate anterior de organismele de control abilitate din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. S-a făcut referire la un organism înfiinţat în temeiul H.G. nr. 855/1998, organism care îndeplineşte atribuţii de control antifraudă în gestionarea fondurilor europene, care în exercitarea atribuţiilor sale nu a constatat nereguli sau fraude în derularea programelor sectoriale, respectiv Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013 (POSDRU).

O a treia critică vizează analiza de fond a instanţei, în sensul că trebuia să reţină că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru constatarea existenţei conflictului de interese reţinut în Raportul de evaluare nr. x/02.10.2014 emis de pârâtă.

În acest sens, reclamanta a invocat următoarele argumente:

- Actele supuse evaluării au avut viza de legalitate a consilierului juridic din cadrul instituţiei unde reclamanta îşi desfăşoară activitatea;

- Clauzele contractului de finanţare, aşa cum a fost încheiat în anul 2009, nu prevedeau restricţii în derularea procedurii şi nu vizau conflictul de interese, care a fost introdus în legislaţie în anul 2011;

- Decizia de numire ca manager de proiect şi a numirii fiicei sale ca administrator a aparţinut Consiliului de Administraţie al unităţii şcolare, iar reclamanta s-a abţinut de la vot;

- Faptul că a semnat un contract cu fiica sa nu are nicio influenţă asupra îndepliniri obligaţiilor sale cu obiectivitate, neexistând o interdicţie legală în acest sens;

- Notificarea privind modificarea contractului de finanţare s-a realizat în anul 2011, la data de 16.02.2011, iar contractul de muncă încheiat cu B. a încetat prin dispoziţia nr. 152/17.02.2011, tocmai pentru evitarea conflictului de interese, cu respectarea art. 71 şi 79 din Legea nr. 161/2003;

- Nu există beneficiul material pentru că s-a încheiat un contract de muncă, iar remuneraţia a fost acordată pentru munca depusă;

- Nu sunt aplicabile Deciziile nr. 7410/2013 şi nr. 7487/2013 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deoarece fondul problemei este diferit, reclamanta nu a dispus numirea fiicei sale, decizia de numire a aparţinut Consiliului de administraţie.

4. Apărările formulate în cauză

La data de 29.07.2015, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de reclamanta A., ca nefondat.

În esenţă, pârâta a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 70 - 72 din Legea nr. 161/2003, reclamanta avea obligaţia de a nu încheia un act juridic şi de a nu lua o decizie în exercitarea funcţiei publice care să producă un folos material pentru sine sau fiica sa. Cele trei contracte încheiate de reclamantă, respectiv contractul civil de prestări servicii nr. x/01.09.2009, contractul individual de muncă nr. x/01.09.2009 şi actul adiţional nr. x/01.06.2011, urmăreau în mod vădit obţinerea unor foloase materiale de către reclamantă şi fiica sa, interesul patrimonial fiind evident - rezultând astfel încălcarea dispoziţiilor legale menţionate anterior.

Pârâta a invocat că notificarea nr. x/16.02.2011, la care face referire recurenta, priveşte modificarea contractului de finanţare prin introducerea art. 111 referitor la conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor, care urma să se aplice tuturor celor implicaţi în cadrul proiectului, indiferent de calitatea deţinută, în virtutea obligaţiilor contractuale asumate.

Prin urmare, regimul juridic privind conflictul de interese se aplică nu doar contractului de finanţare ci, oricăror contracte pe care reclamanta le-a încheiat în calitate de director al Colegiului Tehnic C., aceasta constituind o obligaţie legală, nu numai contractuală.

Semnarea de către reclamanta A. a contractelor menţionate a demonstrat existenţa interesului personal de natură patrimonială, în sensul că, atât persoana evaluată, cât şi fiica acesteia au desfăşurat activităţi remunerate.

5. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 4 aprilie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 22 mai 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Motivele de recurs se subsumează prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

i) Cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 şi art. 18 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 144/2007

Este neîntemeiată critica reclamantei că au fost încălcate dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 şi art. 18 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 144/2007, cu consecinţa nulităţii raportului întocmit de ANI.

Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că prevederile legale au fost respectate de organul administrativ, deoarece la data publicării raportului pe site-ul instituţiei emitente - 02.10.2014, procedura fusese finalizată, iar raportul de evaluare fusese comunicat reclamantei. Din adresa emisă de ANI la data de 02.10.2014 şi depusă la dosarul cauzei la prima instanţă rezultă că procedura de evaluare era încheiată, aspect necontestat de recurenta-reclamantă în recurs.

Recepţionarea prin poştă a raportului emis de ANI în privinţa reclamantei, la o dată ulterioară finalizării procedurii, respectiv 06.10.2014, nu este de natură să contureze o încălcare a dispoziţiilor legale care să ducă la nulitatea actului contestat în faţa instanţei de contencios administrativ.

ii) Cu privire la efectuarea unor controale administrative anterioare

Este neîntemeiată susţinerea reclamantei că efectuarea unor controale administrative anterioare înlătură posibilitatea constatării de către ANI a existenţei conflictului de interese, prin prisma aplicării dispoziţiilor art. 70 - 72 din Legea nr. 161/2003.

Actele emise de organele administrative de control, organe înfiinţate în temeiul unor acte normative, cum ar fi H.G. nr. 855/1998, nu sunt de natură să ducă la imposibilitatea desfăşurării activităţii de către ANI sau de a efectua constatări întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 161/2003.

Pârâta Agenţia Naţională de Integritate este o instituţie administrativă care funcţionează independent de Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi de Autorităţile de Management îndrituite să efectueze controale cu privire la gestionarea fondurilor europene, astfel încât poate efectua propriile cercetări şi poate emite acte administrative unilaterale cu caracter individual, respectiv Raportul de evaluare nr. x/02.10.2014 cu privire la reclamanta A.. Acest raport poate fi contestat în faţa instanţei de contencios administrativ care va efectua o cenzură de legalitate, cu respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare.

iii) Cu privire la întrunirea cerinţele legale pentru constatarea existenţei conflictului de interese

Este neîntemeiată critica reclamantei că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru constatarea existenţei conflictului de interese reţinut în Raportul de evaluare nr. x/02.10.2014 emis de pârâta ANI.

Temeiul legal al constatării conflictului de interese se găseşte în prevederile Legii nr. 161/2003, în forma în vigoare la data încheierii contractului de finanţare, respectiv 01.09.2009, act normativ care conţine un întreg capitol referitor la aspectul arătat.

Astfel, potrivit art. 70 - 75 din Legea nr. 161/2003:

"Art. 70. Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.

Art. 71. Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public.

Art. 72 (1) Persoana care exercită funcţia de membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat sau funcţii asimilate acestora, prefect ori subprefect este obligată să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu ia sau să nu participe la luarea unei decizii în exercitarea funcţiei publice de autoritate, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I. (2) Obligaţiile prevăzute în alin. (1) nu privesc emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative.

Art. 73 (1) Încălcarea obligaţiilor prevăzute în art. 72 alin. (1) constituie abatere administrativă, dacă nu este o faptă mai gravă, potrivit legii. (2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate prin încălcarea obligaţiilor prevăzute în art. 72 alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.

Art. 75 Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim ca urmare a existenţei unui conflict de interese prevăzut în prezenta secţiune se poate adresa instanţei de judecată competente, potrivit legii, în funcţie de natura actului emis sau încheiat."

Aşadar, susţinerile reclamantei că legislaţia privind conflictul de interese a fost adoptată, abia în anul 2011, sunt nefondate, iar notificarea primită la data de 16.02.2011, nu este de natură să înlăture aplicarea Legii nr. 161/2003.

Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative - după cum rezultă şi din titlul său, conţine elemente privind derularea procedurii de constatare a conflictului de interese şi a incompatibilităţilor.

Procedura de control şi emiterea actului administrativ de către ANI trebuie realizată conform actelor normative în vigoare la momentul efectuării lor, cu sublinierea că cerinţele legale pentru constatarea existenţei conflictului de interese se apreciază conform dispoziţiilor Legii nr. 161/2003, în vigoare la momentul încheierii contractului de finanţare din 01.10.2009, dar şi al celor trei contracte încheiate de reclamantă: contractul civil de prestări servicii nr. x/01.09.2009, contractul individual de muncă nr. x/01.09.2009 şi actul adiţional nr. x/01.06.2011.

În acest context, urmează să fie înlăturat argumentul privind viza consilierului juridic aplicată pe contractele încheiate ca şi argumentul că nu există o interdicţie expresă de a încheia contractele menţionate, argumente care nu are relevanţă din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 70 - 72 din Legea nr. 161/2003.

Curtea de Apel Iaşi a făcut referire la Deciziile nr. 7410/2013 şi nr. 7487/2013 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, arătând că în mod constant, în jurisprudenţă s-a reţinut că persoana care a contribuit în mod esenţial la procesul decizional se află în conflict de interese, dacă urmare a activităţii desfăşurate în exercitarea funcţiei publice şi-a procurat un avantaj patrimonial pentru sine sau rudele sale, chiar dacă formal, decizia administrativă de numire aparţine unei alte entităţi. Instanţa de fond a reţinut, din probele administrate, că s-a demonstrat existenţa unui interes de natură patrimonială, atât în ceea ce o priveşte direct pe reclamantă, cât şi pe fiica acesteia, toate aceste elemente fiind de natură să contureze elementele conflictului de interese.

Urmează să fie înlăturate şi susţinerile referitoare la lipsa unui prejudiciu material, deoarece fiica reclamantei a obţinut remuneraţia ca urmare a muncii prestate, de vreme ce nu activitatea fiicei este în discuţie, ci activitatea recurentei care a generat plata unor sume de bani cu încălcarea dispoziţiilor art. 70 - 72 din Legea nr. 161/2003.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa de fond, că Raportul nr. de evaluare nr. x, emis de ANI întruneşte cerinţele de legalitate, criticile formulate în recurs apărând ca nefondate.

iv) Temeiul de drept al soluţiei pronunţate de Înalta Curte

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei nr. 67/2015 din 06 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 decembrie 2018.

GGC - GV