Eligibility for post-communism military labor reparations requiring service in General Directorate of Labor Services units rather than general armed forces.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCSJ) admitted the appeal filed by the county pension house, quashed the appellate court's judgment, and dismissed the plaintiff's action in the final instance, thereby upholding the administrative decision that denied benefits. The dispute concerned whether the plaintiff, who served mandatory military labor service from 1950 to 1953, was entitled to reparations under Law no. 309/2002 for the period spent at a specific construction site ("Santierul Stefanesti") that was not listed among units subordinated to the General Directorate of Labor Services. The ICCSJ held that the appeal was well-founded because the statute strictly requires two conditions for eligibility: service must have been performed in labor detachments, and those detachments must have been part of the General Directorate of Labor Services; since the challenged construction site operated under the Ministry of Armed Forces rather than the labor authority, the lower court's error in deeming the archive listing irrelevant led to the dismissal of the claim.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 309/2002, Legea nr. 309/2002; Eligibility for post-communism military labor reparations requiring service in General Directorate of Labor Services units rather than general armed forces: The dispute concerned whether the plaintiff, who served mandatory military labor service from 1950 to 1953, was entitled to reparations under Law no. 309/2002 for the period spent at a specific construction site ("Santierul Stefanesti") that was not listed among units subordinated to the General Directorate of Labor Services. The ICCSJ held that the appeal was well-founded because the statute strictly requires two conditions for eligibility: service must have been performed in labor detachments, and those detachments must have been part of the General Directorate of Labor Services; since the challenged construction site operated under the Ministry of Armed Forces rather than the labor authority, the lower court's error in deeming the archive listing irrelevant led to the dismissal of the claim.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe substantive legal basis determining the appellant's eligibility for benefits, cited in the operative decision to justify the dismissal of the action.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 134/P.I. din 9 martie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.A., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Arad. A anulat hotărârea nr. 2953 din 3 octombrie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să emită o hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 30 august 1950 - 31 august 1953.
În motivarea soluției s-a reținut că este irelevant că Șantierul Ștefănești nu figurează în tabelele întocmite de Arhivele Naționale, ca făcând parte din Direcția Generală a Serviciilor Muncii, esențial fiind că reclamantul a fost obligat să muncească în unități de construcții.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Arad, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că, reclamantul nu poate să fie beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, pentru perioada 30 august 1950 - 13 aprilie 1951, când a efectuat stagiul militar la Șantierul Ștefănești, întrucât acest șantier nu a funcționat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Recursul este întemeiat.
Este necontestat că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 30 august 1950 - 31 august 1953, din care: 30 august 1950 - 13 aprilie 1951, la Șantierul Ștefănești; 13 aprilie 1951 - 14 ianuarie 1952, la Detașamentul de muncă Medgidia; 14 ianuarie 1952 - 20 iunie 1952, la Detașamentul de muncă Coiciu; 20 iunie 1952 - 1 martie 1953, la Detașamentul 21 Palas și 1 martie 1953 - 31 august 1953, la Detașamentul de muncă Alba Iulia, potrivit livretului militar Seria Ev nr. 061864, Certificatului nr. CR4139 din 25 septembrie 2002, emis de Ministerul Apărării Naționale - U.M. nr. 02506 Arad și adresei nr. A-317 din 16 februarie 2004, a Ministerului Apărării Naționale - Centrul Militar Județean Arad.
Potrivit prevederilor Legii nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, iar nu în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este aceea ca acele detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Or, în cauză, intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar în perioada 30 august 1950 - 31 august 1953, din care în perioada 30 august 1950 - 13 aprilie 1951, la Șantierul Ștefănești, în funcția de constructor, deci la o unitate militară din cadrul fostului Minister al Forțelor Armate, instanța de fond reținând în mod greșit că și pentru acest interval de timp, reclamantul are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002.
În concluzie, recursul este întemeiat și va fi admis, sentința atacată va fi casată și rejudecând cauza, acțiunea va fi respinsă, actul administrativ atacat emis de pârâtă fiind legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței civile nr. 134/P.I. din 9 martie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2005.