Revizuire tardive: invocarea din oficiu a excepției de tardivitate și judecarea în lipsă a părților

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 1893 din 23 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A. în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de judecată a reţinut, în esenţă, că cererea de revizuire a fost formulată cu depăşirea termenului legal de o lună, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care curge de la pronunţarea hotărârii atacate, potrivit art. 634 alin. (2) teza finală din acelaşi cod, ceea ce atrage sancţiunea decăderii, conform art. 185 alin. (1) din cod.

2. Cererea de recurs

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1 a declarat recurs revizuentul, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac formulate, se susţine că instanţa de judecată a încălcat principiul contradictorialităţii procesului civil, prevăzut de art. 14 alin. (5) din C. proc. civ., întrucât a invocat, din oficiu, la primul termen de judecată, excepţia tardivităţii cererii de revizuire, asupra căreia a rămas în pronunţare, fără a amâna cauza şi fără a-i da posibilitatea revizuentului de a pune concluzii cu privire la acest aspect, de care acesta din urmă nu a avut cunoştinţă şi în legătură cu care ar fi putut să îşi exprime poziţia şi, eventual, să invoce excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurentul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce priveşte sintagma "de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri", susţinând că, în ipoteza în care revizuirea priveşte autoritatea de lucru judecat a considerentelor, conform art. 430 alin. (2) coroborat cu art. 461 alin. (2) din C. proc. civ., dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care reglementează termenul de revizuire de o lună socotit de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil prevăzute de art. 21 alin. (1) - (3) din Constituţie, deoarece justiţiabilul este împiedicat, prin instituirea acestei condiţii procedurale, să supună judecăţii fondul cererii de revizuire.

Printr-o altă critică, se susţine că dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. încalcă principiul egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât se creează o discriminare între justiţiabilii care atacă dispozitivul hotărârii şi cei care atacă considerentele hotărârii.

3. Întâmpinările formulate de intimaţi

Intimatele Curtea de Apel Timişoara şi Ministerul Justiţiei au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului formulat de recurentul A. şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a deciziei civile nr. 1893 din 23 octombrie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.

4. Răspunsul la întâmpinare formulat de recurent

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei Curtea de Apel Timişoara şi la întampinarea intimatei Ministerul Justiţiei, arătând că îşi menţine apărările formulate prin cererea de recurs.

5. Procedura de filtrare a recursului

Recursul, fiind de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost urmată procedura de filtrare a recursurilor, reglementată de art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în cauză, s-a concluzionat că, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., recursul este admisibil, în principiu.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 19 octombrie 2020, completul de filtru a dispus comunicarea, către părţile din dosar, a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; la data de 26 octombrie 2020, actul a fost comunicat intimatului Ministerul Justiţiei, iar la data de 27 octombrie 2020, a fost comunicat celorlalte părţi din dosar. Niciuna dintre părţile din dosar nu şi-a exprimat punctul de vedere.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 25 ianuarie 2021, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1893 din 23 octombrie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019 şi a fixat termen de judecată la data de 15.03.2021, cu citarea părţilor.

6. Încheierea prin care a fost soluţionată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

Prin încheierea din 15 martie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020 a admis cererea formulată de recurentul A. şi a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul dedus judecăţii, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

În sensul celor expuse la pct. 2, recurentul nu contestă aspectele reţinute în decizia recurată, în sensul că încheierea din data de 11 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2014 - atacată cu revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - este definitivă de la aceeaşi dată, iar cererea de revizuire a fost promovată de revizuent la data de 2 iulie 2019, termenul legal de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind împlinit la data de 11 mai 2019.

Criticile recurentului vizează faptul că excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire a fost invocată de către Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie, secţia a II-a civilă, din oficiu, la termenul de judecată din data de 15 martie 2021, iar instanţa de revizuire a rămas în pronunţare asupra excepţiei, fără a amâna cauza, pentru ca revizuentul să-şi exprime poziţia cu privire la această excepţie şi, eventual, să invoce o excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată însă că, atât în cadrul cererii de revizuire soluţionate prin decizia atacată cu recurs, cât şi în cadrul răspunsului la întâmpinările formulate de Tribunalul Arad şi Curtea de Apel Timişoara, revizuentul a solicitat judecarea cererii şi în lipsa acestuia, în cazul în care nu s-ar putea prezenta la dezbateri.

De asemenea, intimatele Tribunalul Arad şi Curtea de Apel Timişoara au solicitat, prin întâmpinările formulate la cererea de revizuire introdusă de A., ca judecarea cauzei să se realizeze si în lipsa părţilor, în cazul în care acestea nu se vor prezenta la dezbateri.

Or, asa cum rezultă din încheierea din data de 23 octombrie 2019, în cadrul şedinţei publice de la aceeaşi dată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, pentru a da posibilitatea părţilor să se prezinte, a dispus lăsarea dosarului la a doua strigare. La apelul nominal, la a doua strigare a cauzei, s-a constatat însă lipsa părţilor.

Înalta Curte, din oficiu, în temeiul art. 248 C. proc. civ., raportat la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire şi, întrucât s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a rămas în pronunţate asupra excepţiei invocate.

Potrivit art. 223 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.:

"Art. 223. - (1) Lipsa părţii legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.

(...)

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care lipsesc ambele părţi, deşi au fost legal citate, dacă cel puţin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă."

Mai mult, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., "Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia."

În circumstanţele expuse, nu se poate reţine încălcarea principiului contradictorialităţii reglementat de art. 14 alin. (5) din C. proc. civ.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 1893 din 23 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 15 martie 2021.