Judicial suspension of disciplinary dismissal for undeclared currency in service denied and lower court order quashed
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the Border Police Inspectorate, quashed the lower court’s February 10, 2004 order, and dismissed the request to suspend the execution of the disciplinary act imposing dismissal. The dispute involved a border police officer who challenged his dismissal based on an internal directive prohibiting the holding of foreign currency while on duty; the officer had been found in possession of undeclared Euro banknotes during a service check. The court ruled that the lower court erred by failing to analyze the requirements for injunctive relief under Article 9 of Law No. 29/1990, holding that the mere prejudice of a lawful disciplinary sanction under the Police Statute (Law No. 360/2002) was insufficient grounds for suspension, particularly given that the dismissal had already been executed.
Legislator headnote
AI generatedart. 261 pct. 5 C. proc. civ, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, art. 5 din Legea nr. 29/1990, art. 9 din Legea nr. 29/1990, art. 312 C. proc. civ; Judicial suspension of disciplinary dismissal for undeclared currency in service denied and lower court order quashed: Așa fiind, a susținut recurentul, acesta este singurul moment prevăzut de legea specială în care se poate suspenda executarea unui act administrativ, prin care se dispune o sancțiune disciplinară, de natura destituirii din funcția publică avută, în acest caz prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990, nemaiavând aplicabilitate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 10 martie 2004, la Curtea de Apel Timișoara, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București a formulat recurs împotriva încheierii din 10 februarie 2004, pronunțată în dosarul civil nr. 161/CA/2003, de Curtea de Apel Timișoara.
În motivarea recursului s-a susținut că încheierea sus-citată nu a fost motivată, așa cum cer dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., astfel încât se susține că această încheiere este nulă.
Cât privește fondul cauzei, s-a susținut că instanța de fond nu s-a oprit asupra nici unui argument invocat în apărare, de recurenta-pârâtă, cu atât mai mult, cu cât „paguba iminentă la care face trimitere fostul angajat al instituției, numitul P.F., este rezultatul propriei acțiuni săvârșită cu intenție”.
Mai mult, a susținut recurenta, în cuprinsul legii speciale cu aplicabilitate în cauză (Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare), există dispoziții privind posibilitatea suspendării aplicării sancțiunii disciplinare, acestea având caracter derogatoriu de la prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.
Astfel, potrivit art. 60 alin. (1) din actul normativ precizat, cu modificările și completările ulterioare, aplicarea sancțiunilor disciplinare se face potrivit competențelor stabilite prin ordin al ministerului administrației și internelor, după expirarea termenului de contestare, prevăzut de art. 61 alin. (1).
Așa fiind, a susținut recurentul, acesta este singurul moment prevăzut de legea specială în care se poate suspenda executarea unui act administrativ, prin care se dispune o sancțiune disciplinară, de natura destituirii din funcția publică avută, în acest caz prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990, nemaiavând aplicabilitate.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că la 10 februarie 2004, Curtea de Apel Timișoara a suspendat executarea dispoziției de sancționare disciplinară, aplicată reclamantului, comunicată prin adresa nr. D3/S1/VD/110235/2003, emisă de pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, până la soluționarea dosarului nr. 161/CA/2004, al Curții de Apel Timișoara.
De precizat că, în plângerea formulată de petentul P.F. u s-a menționat de acesta, că abaterea ce i s-a imputat, a fost faptul că la data de 6 septembrie 2003, aflându-se în serviciu, la controlul efectuat s-a găsit supra sa două bancnote a câte 5 euro, pe care nu le-a declarat la intrarea în serviciu.
Recurentul a menționat în recursul formulat, că intimatul-reclamant a încălcat cu vinovăție Dispozițiile nr. 35575/2003, emise de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București, prin care lucrătorilor din punctele de trecere a frontierei le este interzisă deținerea în timpul serviciului, a unor sume în valută.
Suspendarea dispusă de instanță este neîntemeiată.
Instanța nu a analizat îndeplinirea cerințelor impuse de art. 9 din Legea nr. 29/1990, cu referire la abaterea disciplinară invocată de recurentă.
De altfel, destituirea din funcție a și fost realizată, intimatul nemaiavând raporturi de muncă cu recurentul.
Faptul că măsura disciplinară prin ea însăși este de natură a prejudicia în mod firesc pe intimat, nu este un motiv suficient de suspendare a executării măsurii, dispuse în condițiile legii privind Statutul polițistului, respectiv Legea nr. 360/2002, ce impune o anumită conduită.
Așa fiind, urmează ca potrivit art. 312 C. proc. civ., să se admită recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București, împotriva încheierii din 10 februarie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Ca atare, se va casa încheierea și în fond, se va respinge cererea de suspendare a executării actului nr. N D3/S1/VD 110/2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București împotriva încheierii din 10 februarie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează încheierea din 10 februarie 2004 și respinge cererea de suspendare a executării actului nr. N D3/S1/VD 110/2003.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2005.