Admissibility of revision for violation of res judicata in conflicting doctoral allowance entitlement judgments

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea atacată cu revizuire

Prin decizia civilă nr. 2283 din 18 septembrie 2018 (Decizia nr. 2283/2018 a Curţii de Apel Craiova), Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1038/2018 a Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimaţii Colegiul Naţional Pedagogic "Ştefan Velovan" şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj.

2. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, A. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la 8 mai 2019.

În susţinerea ipotezei reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuenta a invocat sentinţa nr. 651 din 21 martie 2019 (Decizia nr. 651/2019 a Tribunalului Dolj), pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, apreciind că această hotărâre reprezintă un înscris nou de care nu s-a putut folosi, întrucât a fost pronunţată după soluţionarea apelului, susţinând că soluţia instanţei de apel ar fi fost alta dacă, la data pronunţării hotărârii atacate, se cunoştea practica recentă.

Circumscris motivului reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a arătat că decizia atacată cu revizuire este rezultatul aplicării greşite a dispoziţiilor Legii nr. 153/2017 şi a invocat contrarietatea existentă între hotărârea a cărei revizuire se solicită şi sentinţa nr. 651/2019 a Tribunalului Dolj, solicitând anularea Deciziei nr. 2283/2018 a Curţii de Apel Craiova.

Prin Decizia nr. 1858 din 26 iunie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a respins, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

3. Hotărârea pronunţată în revizuire de Înalta Curte

Cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2019.

Prin Decizia nr. 2064 din 13 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 2283/2018 a Curţii de Apel Craiova.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, că obiectul revizuiri îl constituie Decizia nr. 2283/2018 a Curţii de Apel Craiova, despre care revizuenta susţine că este contrară sentinţei nr. 651/2019 a Tribunalului Dolj.

Ţine esenţa acestui motiv de revizuire faptul că anularea nu poate viza decât ultima hotărâre, pentru că aceasta are potenţialul de a nega puterea de lucru judecat a celei dintâi hotărâri.

Or, în speţă, Decizia nr. 2283/2018 a Curţii de Apel Craiova, care se solicită a fi revizuită, este anterioară celei în raport cu care se invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat, astfel că este inadmisibilă cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Recursul declarat împotriva hotărârii date de Înalta Curte în revizuire

Împotriva deciziei menţionate la pct. 3, revizuenta A. a declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că este admisibilă şi fondată cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În fapt, prin Decizia nr. 2283/2018, a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel Craiova a reţinut, în esenţă, că nu este îndeplinită condiţia privind desfăşurarea activităţii în domeniul în care a obţinut titlul ştiinţific, condiţie prevăzută de dispoziţiile Legii 153/2017, întrucât reclamanta este încadrată ca profesor de matematică, iar teza de doctor a fost susţinută în domeniul economie şi a avut ca titlu "Resursele umane în învăţământul românesc".

Prin sentinţa nr. 651/2019, Tribunalul Dolj a admis cererea formulată de o altă reclamantă reţinând, în esenţă, că domeniul de activitate în care aceasta îşi desfăşoară activitatea este domeniul educaţie/învăţământ şi nu poate fi limitat numai la disciplina de învăţământ predată la un moment dat, titlul său de doctor fiind obţinut în domenii de licenţă al căror obiect se regăseşte în Centralizatorul privind disciplinele de învăţământ, domeniile şi specializările, aprobata prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3108/2018.

Deşi nu există identitate de părţi, obiect şi cauză în cazul celor două hotărâri, (respectiv cea a cărei revizuire o solicit şi cea in temeiul căreia este formulată cererea) litigiile sunt identice, astfel că se impunea pronunţarea unor soluţii identice.

Astfel, se susţine că Decizia nr. 2283/2018 a Curţii de Apel Craiova este rezultatul unei greşite interpretări şi aplicări a dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, întrucât, aşa cum s-a reţinut şi în practica judiciară majoritară, legea nu condiţionează acordarea indemnizaţiei pentru titlul ştiinţific de doctor de faptul ca acesta să fi fost obţinut exclusiv în disciplina de învăţământ pe care o predă persoana care deţine titlul ştiinţific, ci este suficient ca titlul de doctor să fie obţinut în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea, respectiv în domeniul educaţie/învăţământ.

Decizia a cărei revizuire se cere este contradictorie în raport cu soluţiile pronunţate în alte litigii având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, şi anume sentinţele Tribunalului Dolj nr. 338/2019 şi nr. 448/2019. Fiind vorba de situaţii identice, se invocă principiul ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet şi se susţine că se creează o discriminare în cazul în care persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică sunt tratate diferit, fiind încălcat principiul egalităţii în faţa legii, în componenta sa referitoare la nediscriminare.

II. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la 21.12.2018 - a fost abrogat art. 493 C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; (ii) conform art. 24 C. proc. civ. din 2010, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) prezentul dosar a fost început la 22 decembrie 2017, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu 21.12.2018.

III. Procedura de filtrare

Recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ., iar, prin încheierea din 7 decembrie 2021, completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata pe fond.

IV. Considerentele Înaltei Curţi

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În sensul ipotezei reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ["există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri"], autoritatea de lucru judecat presupune existenţa triplei identităţi: de cauză, de obiect şi de părţi, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Înalta Curte constată că instanţa de revizuire, analizând condiţiile autorităţii de lucru judecat, în mod corect a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire întrucât revizuenta a solicitat revizuirea primei hotărâri (Decizia civilă nr. 2283/2018 a Curţii de Apel Craiova), iar nu a ultimei hotărâri (Sentinţa nr. 651/2019, pronunţată de Tribunalul Dolj).

Or, deşi motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ar presupune încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri (Decizia civilă nr. 2283/2018 a Curţii de Apel Craiova) de către hotărârea ulterioară (Sentinţa nr. 651/2019, pronunţată de Tribunalul Dolj), cererea de revizuire vizează exact o situaţie inversă în opinia revizuentei, ipoteză care, însă, nu se încadrează în dispoziţiile procedurale menţionate.

Subsecvent, criticile invocate de recurentă cu privire la existenţa unor divergenţe de jurisprudenţă cu privire la aceeaşi problemă de drept excedează cadrului procesual al cererii de revizuire, cale de atac de retractare în cadrul căreia se analizează admisibilitatea cererii şi faptele pe care se întemeiază, nefiind permisă o examinare a legalităţii ori a temeiniciei modului în care instanţele au soluţionat o anumită problemă de drept cu scopul de a stabili care este soluţia corectă.

Faptul că, în opinia revizuentei, aceeaşi problemă de drept a primit o dezlegare diferită în litigii similare, dar nu identice, în care părţile sunt diferite, nu atrage incidenţa acestui motiv de revizuire, ci poate reprezenta, eventual, o problemă de practică judiciară neunitară în privinţa căreia există alte remedii procesuale.

Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudenţa sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 §1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care consacră, printre altele, preeminenţa dreptului ca parte a moştenirii comune a părţilor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie (Brumărescu, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 2064 din 13 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 martie 2021.