Inadmissibility of cassation against final interlocutory decision on transfer of jurisdiction under Articles 144 and 634 of the Code of Civil Procedure

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 2000 din 8 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă pronunţată în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă cererea privind strămutarea dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Împotriva acestei încheieri, petentul A. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, arătând că hotărârea atacată este nelegală.

În cauză nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

Recursul, fiind de competenţa Înaltei Curţi, a urmat procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a concluzionat că recursul este inadmisibil, întrucât în speţă, recursul vizează o încheiere definitivă pronunţată de către secţia I Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărâre care nu mai poate fi supusă reformării.

Prin încheierea din 12 aprilie 2021, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi.

Recurentul A. a formulat punct de vedere la raportul întocmit, reiterând netemeinicia hotărârii recurate.

În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecăţii în speţă.

Potrivit art. 129 din Constituţia României, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În raport cu principiile statuate prin textele menţionate, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

În speţă, recursul vizează o hotărâre prin care s-a respins o cerere de strămutare, încheiere care, potrivit prevederilor art. 144 alin. (2) din C. proc. civ., este definitivă, de la data pronunţării, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (2) din C. proc. civ.

Se constată, aşadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinate ca atare de lege.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, ar constitui o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva încheierii nr. 2000 din 8 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de A. împotriva încheierii nr. 2000 din 8 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iunie 2021.