Cassation appeal against final contestation decision barred by criminal procedure admissibility rules

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea nr. 10/C din data de 22 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2021 s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei formulate de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 125/RC din data de 23 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Pentru a dispune astfel, secţia Penală a instanţei supreme a reţinut că hotărârile judecătoreşti nu pot fi atacate pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, principiu statuat la art. 16 din Legea nr. 304/2004, respectiv art. 129 din Constituţia României.

Asemenea, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen. "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres".

Întrucât contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, învestind secţia Penală a instanţei supreme cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele textelor legale menţionate, în cauză, s-a dispus respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea recursului promovat de petentul A., constată că acesta este inadmisibil şi va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Dându-se eficienţă principiului legalitaţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Astfel, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora cu respectarea dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare şi cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În reglementarea C. proc. pen., recursul este o cale extraordinară de atac (denumită "recurs în casaţie"), ce poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate.

În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii nr. 10/C din data de 22 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2021 prin care s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei formulate de acelaşi petent împotriva încheierii nr. 125/RC din data de 23 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În raport cu aceste dispoziţii legale se constată că, în ceea ce priveşte hotărârea prin care se soluţionează calea ordinară de atac a contestaţiei, C. proc. pen. nu a reglementat un al treilea grad de jurisdicţie, aceasta fiind definitivă.

Prin urmare, se constată că petentul A. a exercitat, în condiţii nereglementate de C. proc. pen., recurs (cale de atac, de altfel, nepermisă de C. proc. pen., care prevede recursul în casaţie posibil a fi formulat strict pentru motive de nelegalitate) împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii, respectiv a principiului unicităţii căilor de atac şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 10/C din data de 22 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 10/C din data de 22 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 iunie 2021.