Withdrawal of appeal against maintenance of precautionary seizure measures under Art. 2502 Code of Criminal Procedure

Deliberînd asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin încheierea din data de 30 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2016, în baza art. art. 2502 C. proc. pen., au fost menţinute măsurile sechestrului asigurator aplicat prin ordonanţele procurorului în cursul urmăririi penale.

Examinând actele şi lucrările dosarului în raport cu dispoziţiile art. 2502 din C. proc. pen., Înalta Curte a reţinut următoarele:

Prin art. 19 din Legea nr. 6 din 18 februarie 2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 167/18.02.2021, a fost introdus, după art. 2501 din C. proc. pen., articolul 2502 din C. proc. pen.

Conform dispoziţiilor legale menţionate, în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător.

În privinţa temeiurilor la care se referă art. 2502 din C. proc. pen., Înalta Curte a reţinut că, potrivit art. 249 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen., procurorul, prin ordonanţă, în cursul urmăririi penale, a luat măsura asigurătorie a sechestrului, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor inculpaţilor A., B. şi C., în vederea reparării pagubei produsă prin infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit.

Potrivit alin. (5) al articolului anterior menţionat, măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produsă prin infracţiune se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.

Totodată, potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune dintre cele prevăzute în Capitolul III, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Înalta Curte a constatat că, la acest moment procesual, aflat spre finalul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurilor sechestrului asigurator, aplicat prin ordonanţele procurorului în cursul urmăririi penale, fiind necesară menţinerea acestor măsuri faţă de inculpaţii A., B. şi C., în vederea reparării pretinsei pagube produsă prin infracţiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată (abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în coparticipaţie penală).

II. Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul C., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători P2-2021 la data de 9 aprilie 2021, primind termen de soluţionare la data de 19 aprilie 2021.

La data de 13 aprilie 2021, Poliţia Sectorului 5 a depus la dosar un înscris precizând că în data de 30 martie 2021 lucrători din cadrul secţiei 18 Poliţie s-au deplasat la domiciliul inculpatului C. şi i-au înmânat acestuia minuta încheierii din data de 30 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2016, pe dovada de comunicare inculpatul menţionând faptul că formulează contestaţie împotriva încheierii arătate.

Întrucât inculpatul C. a semnat pe dovada de primire adresată altui inculpat, respectiv inculpatului A., aspect sesizat abia în data de 1 aprilie 2021, lucrătorii din cadrul secţiei 18 Poliţie au revenit la domiciliul inculpatului C. şi explicat acestuia situaţia creată fiindu-i înmânată din nou o copie a minutei încheierii din data de 30 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2016, acesta precizând că nu mai formulează contestaţie împotriva încheierii arătate, pe dovada de comunicare fiind menţionat acest aspect.

În data de 14 aprilie 2021, contestatorul inculpat C. a depus la dosar un înscris precizând că în data de 30 martie 2021 i-a fost comunicată telefonic minuta încheierii din data de 30 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2016, pe dovada de comunicare fiind menţionat în mod eronat faptul că formulează contestaţie împotriva încheierii din data de 30 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2016

Totodată, contestatorul a arătat că în data de 1 aprilie 2021 s-a făcut o nouă comunicare la domiciliu a minutei încheierii din data de 30 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală pe dovada de comunicare, fiind menţionat că nu formulează contestaţie.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, având în vedere, pe de o parte, cererea contestatorului în sensul retragerii contestaţiei împotriva încheierii din data de 30 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2016, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voinţă, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, astfel că partea care a exercitat o cale de atac, fie ordinară, fie extraordinară, poate să şi-o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de declaraţia de retragere a contestaţiei formulată împotriva încheierii din data de 30 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. contestatorul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea de către inculpatul C. a contestaţiei împotriva încheierii din data de 30 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2021.