Military judges' salary equalization under maximum statutory levels: applicability of O.G.U. 83/2014 and inclusion of court-recognized rights in O.G.U. 57/2015

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016 la data de 28.10.2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. şi V. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, Direcţia Instanţelor Militare, Statul Român, prin Ministerul FinanţelorPublice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- obligarea pârâţilor ordonatori de credite principal, Ministerul Apărării Naţionale şi terţiar, Direcţia Instanţelor Militare, să emită ordine de încadrare salariala cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime - în funcţie sau specialitate şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, începând cu 09.04.2015 la zi, aşa după cum rezultă şi din sentinţa civilă nr. 3308/10.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, când pârâtul ordonator de credite Ministerul Justiţiei a fost obligat să emită pentru fiecare reclamant ordinele de încadrare salariala cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, precum şi să facă demersurile necesare în vederea plăţii către fiecare reclamant a eventualelor diferenţe salariale rezultate începând cu 09.04.2015. Solicită să se acorde şi calculeze majorările de 5 %, 2 % şi 11 % prevăzute de O.G. nr. 10/2007 şi să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară (majorarea valorii sectoriale de referinţă prevăzută de O.U.G. nr. 27/2006, cu indexările prevăzute de O.G. nr. 10/2007, de care beneficiază alţi judecători din cadrul autorităţii judecătoreşti;

- să se emită ordinul de încadrare salariala cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, începând cu 09.04.2015 la zi, aşa cum s-a şi pronunţat Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3308/10.12.2015 în dosarul nr. x/2015 cu privire la tranşa de vechime prevăzută de art. 41 din O.U.G. nr. 27/2016;

- să fie obligaţi ordonatorii de credite pârâţi ca la stabilirea salariului să fie avute în vedere salariile procurorilor militari, personalului auxiliar, conex şi contractual de la parchetele militare care au salariile plătite de acelaşi ordonator de credite - Ministerul Apărării Naţionale - şi care în legea salarizării sunt prevăzuţi aşa cum cere art. 31 din O.U.G. nr. 20/2016, aşa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 43/2016, în aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent, în Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare;

- să fie obligaţi pârâţii ordonatori de credite arătaţi: Ministerul Apărării Naţionale şi Direcţia Instanţelor Militare să stabilească reclamanţilor judecători, coeficienţii de ierarhizare a funcţiilor la nivelul aplicat procurorilor de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Parchetelor Militare şi de la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul pentru militari, în privinţa coeficientului de ierarhizare, deoarece potrivit legii desfăşoară aceeaşi activitate;

- Ministerul Finanţelor să fie obligat să prevadă sumele necesare în bugetul ordonatorului principal de credite, Ministerul Apărării Naţionale.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1731 din data de 11 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

S-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (11) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare.

A fost respinsă în rest cererea de sesizare a Curţii Constituţionale ca inadmisibilă.

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi, pe cale de consecinţă, s-a respins respinge cererea de obligare a acestui pârât să prevadă sumele necesare în bugetul ordonatorului principal de credite, Ministerul Apărării Naţionale, pentru lipsa calităţii procesuale active.

S-a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a pârâtei Direcţia Instanţelor Militare şi, pe cale de consecinţă, s-a anulat acţiunea formulată în contradictoriu cu aceasta pentru lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu.

S-a admis în parte acţiunea formulată de Reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. şi V. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale cu sediul în Bucureşti, str. x, sector 5 şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

A fost obligaz pârâtul Ministerul Apărării Naţionale să emită pentru fiecare reclamant ordine de încadrare salarială cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 09.04.2015, precum şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, începând cu data de 01.08.2016.

A fost obligat pârâtul Ministerul Apărării Naţionale să efectueze demersurile necesare în vederea plăţii către reclamanţi a eventualelor diferenţe salariale rezultate.

S-a respins, în rest, acţiunea ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naţionale criticând-o pentru motive de nelegalitate circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

In susţinerea motivelor de recurs, a arătat recurentul pârât că in mod greşit s-a dispus obligarea la emiterea ordinelor de salarizare incepând cu data de 9 aprilie 2015, cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, intrucât aceste dispoziţii prevăd expres că nu se aplică decât personalului din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi.

Totodată, s-a arătat că in mod greşit prima instanţă nu a luat in considerare faptul că stabilirea salariilor prin raportare la salariilor procurorilor militari nu este posibilă întrucât instituţia militară nu deţine datele privind salariile stabilite pentru personalul parchetelor militare.

A expus recurentul prin motivele de recurs modalitatea de calcul a salariilor judecătorilor militari începând cu data de 01.08.2016, comparativ cu personalul militar şi personalul civil contractual de la instanţele militare.

Concluzionând, s-a arătat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, solicitând admiterea recursului şi respingerea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii reclamanţi au formulat intâmpinare prin care au solicitat anularea recursului pentru lipsa criticilor concrete aduse hotărârii atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 18 februarie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Soluţia instanţei de recurs

Prealabil analizei fondului cauzei, Înalta Curte constată, raportat la cerinţele instituite la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., că, la o analiză a motivelor de reformare a sentinţei atacate din perspectiva normelor de drept material incidente în soluţionarea litigiului, recurenta-pârâtă a formulat critici punctuale asupra sentinţei pronunţate de prima instanţă, ce pot fi încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Prin urmare excepţia nulităţii recursului urmează a fi respinsă, ca nefondată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt, reclamanţii, judecători, respectiv personal auxiliar de specialitate şi conex al Curţii Militare de Apel Bucureşti, contestă refuzul pârâtului Ministerul Apărării Naţionale de a da curs cererii de recalculare a drepturilor salariale, solicitând, prin urmare, obligarea la emiterea de noi ordine de încadrare salarială conform prevederilor O.U.G. nr. 83/2014 şi ale O.U.G. nr. 57/2015.

Reţine Înalta Curte că Înalta Curte constată că prin art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, introdus prin Legea 71/2015, şi care a intrat în vigoare la 09 aprilie 2015, s-a prevăzut că "prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Textul de mai sus nu a fost aplicat reclamanţilor, întrucât s-a considerat că se aplică doar în cazul instituţiilor expres menţionate în cuprinsul dispoziţiei legale.

Ulterior, prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/26.09.2016 privind dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice".

Prin urmare, prevederile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, introdus prin Legea 71/2015, trebuiau aplicate, începând cu 09 aprilie 2015, şi la nivelul ordonatorului principal de credite Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, implicit în cazul reclamanţilor, iar salarizarea personalului din justiţie trebuia făcută la nivelul maxim aferent fiecărei funcţii/grad/treaptă şi gradaţie.

Anterior pronunţării Deciziei nr. 23/2016 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin O.U.G. nr. 20/2016, publicată în Monitorul Oficial la 08 iunie 2016, care a modificat şi completat O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, a fost introdus art. 31, care la alin. (1) a prevăzut următoarele:

"Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

De asemenea, O.U.G. nr. 57/2015 a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 43/2016, fiind introduse, printre alte reglementări, şi prevederea cuprinsă în alin. (1)2 al art. 31 potrivit căreia, "în aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti".

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederii redate mai sus şi s-a constatat că dispoziţiile art. 31 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, sunt neconstituţionale.

În considerentele acestei decizii, Curtea Constituţională a statuat următoarele:

"în consecinţă, ca efect al neconstituţionalităţii art. 31 alin. (1)2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016), "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică".

In raport de aceste aspecte se reţine că soluţia primei instanţe în sensul obligării pârâtului Ministerul Apărării Naţionale să emită pentru fiecare reclamant ordine de încadrare salarială cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 09.04.2015, precum şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, este in concordanţă cu cele statuate de hotărârea de dezlegare a unor chestiuni de drept şi cu hotărârea Curţii Constituţionale.

Apărarea formulată prin motivele de recurs privind faptul că ministerul pârât nu ar deţine datele privind salariile stabilite pentru personalul parchetelor militare, nu reprezintă o critică de nelegalitate a sentinţei pronunţate, urmând a fi respinsă ca neavenită in raport dreptul dedus judecăţii, astfel cum a fost recunoscut de prima instanţă.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului ca nefondată.

Respinge recursul declarat de recurent-pârât Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 1731 din data de 11 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2020.